25 mar. 2014

,,Țarul’’ Vladimir Putin își reface imperiul de odinioară. Rusia răpește Ucrainei perla de la Marea Neagră


Săptămâna trecută, întreaga Europă a asistat în postura de spectatoare la o ,,piesă de teatru’’ care, așa cum ne arată istoria, aparține de o cu totul altă epocă. Alte măști, aceeași piesă (așa cum spune poetul Eminescu), Vladimir Putin reeditează grandioasa faptă din 1783 a împărătesei Ecaterina cea Mare, anexând peninsula Crimeea Rusiei contemporane.
Încununată printr-o ceremonie maiestuoasă desfășurată la Kremlin în data de 18 martie, ,,intrarea celor doi subiecți Crimeea și Sevastopol în componența Federației Ruse’’ a oficializat extinderea suveranității rusești asupra peninsulei din Marea Neagră, suveranitate a cărei legiti-mitate o reprezintă voința poporului din Crimeea. Referendumul din 16 martie organizat în peninsulă prin care aproape 96% din locuitorii ei au ales în favoarea ,,Rusiei protectoare’’ a constituit principalul instrument juridic utilizat de ruși pentru a îmbrăca proiectul Moscovei din sud-estul Ucrainei în normele și principiile democrației și de a încadra actul alipirii în limitele dreptului internațional.

Recursul la trecutul istoric - argumentul forte evocat de Putin în favoarea alipirii Crimeii

Considerat de Kremlin legal și în litera dreptului internațional, refe-rendumul din Crimeea la care au participat circa 82% din populația peninsulei dintre care 96 la sută s-au expus pentru alipirea la Rusia prezintă un rezultat ce  pentru a fi înțeles, ,,este suficient să știi istoria Crimeii, să știi ce înseamnă Rusia pentru Crimeea și Crimeea pentru Rusia’’. Aici Putin face o lungă incursiune în trecutul poporului rus și al peninsulei: ,,Aici [Crimeea] este Hersones, locul unde s-a creștinat sfântul cneaz Vladimir. Fapta sa sufletească, trecerea la ortodoxism a predestinat unitatea culturală comună, baza civilizațională care unește popoarele Rusiei, Ucrainei și Belarusului. În Crimeea se află mormintele soldaților ruși prin a căror bărbăție  Crimeea în 1783 a fost luată sub puterea rusă. Crimeea este Sevastopol – orașul legendă, orașul marelui destin, orașul cetate și patria flotei militare ruse de la Marea Neagră’’.

Crimeea - o mică Rusie

De-a dreptul emoționat de însemnătatea evenimentului pentru Rusia, Vladimir Putin exploatează argumentul istoric pentru a reda actului de alipire a Crimeii componenta sa firească. Acesta afirmă: ,,Crimeea înseamnă o uimitoare contopire de culturi și tradiții ale diferitor popoare și prin aceasta ea atât de mult seamănă cu Rusia mare… În inima și în conștiința oamenilor, Crimeea dintotdeauna a fost și rămâne a fi o parte integrală a Rusiei. Această convingere bazată pe adevăr și dreptate s-a transmis de la o generație la alta. În fața ei au fost neputincioase și timpul și împrejurările’’. În realitate, discursul președintelui rus se referă la acele evenimente ale trecutului rus care, prin importanța lor, au devenit directoare în formarea pan-slavismului și pan-ortodoxismului – tradiții bine știute în politica externă promovată de Moscova de-a lungul secolelor. Deci, alipirea Crimeii la Rusia trebuie privită și prin această optică – Crimeea este simbolul creștinătății și comuniunii popoarelor slave și nu poate fi decât rusească în spirit.

Ucraina Sovietică a obținut Crimeea ilegal

O atenție deosebită liderul de la Kremlin o acordă perioadei sovietice și impactului pe care aceasta l-a avut asupra Rusiei. Cu o ușoară condamnare a predecesorilor sovietici schițată în atitudine, Vladimir Putin explică nedreptatea pe care bolșevicii au făcut-o în ceea ce privește teritoriul țării sale. ,,După revoluție, bolșevicii, din diverse rațiuni, au inclus în componența Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene teritorii din sudul istoric al Rusiei…, iar în 1954 a fost adoptată decizia de a include în componența Ucrainei și a regiunii Crimeea. Aceste decizii au fost luate prin încălcarea evidentă a normelor constituționale de atunci’’. În această ecuație, mai grav decât încălcare unor legi, a fost încălcat principiul etnic pe care Putin îl invocă în definirea realității etnice din Crimeea și sud-estul Ucrainei.

Frustrările pierderii statutului de superputere

Rândurile expuse de președintele rus sunt importante pentru a înțelege intenția Rusiei de a invada Crimeea și partea estică a Ucrainei. Ele scot la iveală, ceea ce la un moment dat lui Putin i-a scăpat, faptul că Ucraina este un stat artificial. Este limpede că Moscova percepe mai bine de jumătate de Ucraină și Crimeea drept pământ rusesc, de aceea, după Crimeea, un nou episod al invaziei Rusiei în Ucraina este de așteptat. Rusia este la momentul actual descătușată pentru apărarea interesului său național, iar hotărârea cu care acționează Kremlinul vine din acumularea de frustrări ce au dominat atitudinea de stat în primii ani ai Rusiei post-comuniste. Așa cum afirmă protagonistul anexării făcute de Moscova, ,,când Crimeea s-a regăsit în componența altui stat, atunci Rusia a simțit că nu a fost pur și simplu buzunărită, dar a fost jefuită… Și ce a făcut atunci Rusia? A lăsat mâinile în jos, a aplecat capul și s-a smerit cu asta, a înghițit această supărare’’.     Trecerea pe care o face Vladimir Putin în discursul său de la prezentarea istorică a legăturii dintre Crimeea și Rusia către argumentarea juridică a legalității alipirii este aproape insesizabilă. Așa cum susține Kremlinul, derularea evenimentelor de la Kiev pe o traiectorie ce a pus în pericol Crimeea vorbitoare de limbă rusă a fost suficientă pentru determinarea intervenției Rusiei. Astfel, ca urmare a instaurării unui regim politic la Kiev nerecunoscut de Rusia și considerat de factură neo-nazistă, rusofob și antisemit, ,,cetățenii Crimeii s-au adresat Rusiei cu solicitarea de a le apăra drepturile și însăși viața’’. Desigur, nu puteam să nu reacționăm la această rugăminte, nu puteam să lăsăm Crimeea în pericol, altfel ar fi însemnat trădare’’.

Ce anume încălcăm noi?

Cu această întrebare retorică Putin își structurează răspunsul la calificarea de către Occident a acțiunilor Moscovei în Crimeea drept încălcări grave a dreptului internațional. Acesta constă în următoarele: ,,Declarându-și independența, organizând referendumul, Sovietul Suprem din Crimeea s-a axat pe Carta ONU în care se vorbește despre dreptul la autodeterminare. Apropo și Ucraina, decla-rându-și ieșirea din URSS, a făcut exact la fel… Afară de aceasta, instituțiile din Crimeea s-au axat și pe precedentul Kosovo, precedent pe care partenerii noștri occidentali l-au creat ei înșiși. În cazul absolut analog celui din Crimeea, au recunoscut divizarea Kosovo de Serbia legitimă’’.
În intenția de a întări juridic și legal decizia de alipire a Crimeii la Rusia, Putin citează din memorandumul scris al SUA din 17 aprilie 2009 ce vizează cazul Kosovo: ,,Declarațiile de independență pot încălca legislația internă, însă aceasta nu înseamnă că are loc o încălcare a dreptului internațional. Acțiunile crimeenilor se înscriu clar în această instrucțiune. De ce ceea ce li s-au permis albanezilor în Kosovo, le este interzis rușilor, ucrainenilor și tătarilor crimeeni? Din partea SUA și a Europei auzim că ceea ce s-a întâmplat în Kosovo este un caz deosebit. În ce constă această excepție? Așadar, în aceea că în conflictul din Kosovo au fost numeroase victime omenești. Acesta este un argument juridic oare? Aici nu mai merge vorba despre standarde duble, ci este un cinism uimitor și primitiv. Trebuie ca orice conflict să se ajungă la pierderi de vieți omenești?...’’, se întreabă din nou retoric președintele Rusiei, a cărui viziune asupra dreptului internațional este de departe diferită și chiar contrapusă celei a Occidentului.

Rusia simte că este pusă la colț de Occident

Politica Kremlinului care a dus într-un final la includerea Crimeii în componența Federației Ruse a fost din start și în unanimitate condamnată de comunitatea internațională. Occidentul prin li-derii săi SUA și UE cataloghează acțiunile Rusiei în Crimeea drept o încălcare gravă a dreptului internațional în general și a integrității teritoriale și a constituției Ucrainei în particular. Zdruncinate din temelii de criza din Ucraina, raporturile Moscovei cu Occidentul au atins într-un scurt interval de timp cea mai critică fază de după 1991, iar perspectiva declanșării unui nou Război Rece este mai reală ca oricând.
De fapt, scenariul unui Război Rece în secolul XXI poate fi atribuit, mai întâi de toate, degenerării conflictului regional din Ucraina într-un conflict geopolitic între Rusia și Occident. Treptata și sigura înaintare a lumii principiilor și valorilor occidentale în răsăritul european reflectă principala amenințare la adresa securității naționale a Rusiei. În acest fel, Moscova se regăsește în situația similară trăită de Europa de Vest în primii ani de după cel de-al doilea război mondial: teama Occidentului de posibilitatea extinderii Cortinei de Fier este înlocuită în prezent de teama Rusiei privind extinderea spre est a  cortinei formate de NATO și UE.
În această ecuație, criza din Ucraina reprezintă o ciocnire violentă a intereselor naționale și de securitate ale Rusiei cu aspirațiile occidentale ale poporului ucrainean. Alipirea Crimeii la Rusia trebuie percepută deopotrivă ca pe un avertisment lansat de Kremlin Occidentului despre inadmisibilitatea înstrăinării spațiului său vital cât și ca pe o încălcare a dreptului internațional. Rusia a acționat în dependența sentimentului că ,,este pusă la colț’’ prin anunțarea sancțiunilor impuse de Occident la adresa sa, iar discursul rostit de Vladimir Putin cu prilejul alipirii Crimeii la Rusia conține un mesaj adresat în special contestatarilor săi că de această dată istoria și dreptatea este de partea poporului rus. Rusia, după cum a demonstrat-o este tranșantă atunci când în joc este pusă securitatea ei. Pe un spațiu minat de conflictele înghețate Transnistria, Abhazia și Osetia de Sud, pășirea Occidentului în Ucraina a determinat detonarea bombei rusești în Crimeea.

Mircea Raicu 
mircea.raicu@info-sud-est.ro