17 mar. 2014

Se pregătește al Optulea Sinod Ecumenic după 1200 de ani?

ÎNTRUNIREA ÎNTÂISTĂTĂTORILOR DE BISERICI ORTODOXE PENTRU PREGĂTIREA SINODULUI PANORTODOX

foto: www.doxologia.ro
     Acaparată de lupta politică internă, încercând să țină pasul cu desfășurarea evenimentelor din Ucraina și Crimeea, căutând avioane dispărute fără urmă, presa din România - cu doar câteva excepții -  a păstrat o tăcere ignorantă față de un eveniment care, în următorii doi  ani, poate deveni de o importanță istorică.
     În perioada 5-9 martie, la Constantinopol, s-a desfășurat  Întrunirea (Sinaxa) Întâistătătorilor de Biserici Ortodoxe pentru pregătirea Sinodului Panortodox. La întâlnire au participat reprezentanți din 13 Biserici Ortodoxe Autocefale. Din partea Bisericii Ortodoxe Române au fost prezenți Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, însoțit de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal, Preacucernicii Părinţi Consilieri patriarhali Michael Tiţa şi Ştefan Ababei şi Preacucernicul Părinte Diacon Mihai Muşat.
     Principalul scop al acestei Sinaxe a fost acela de a pregăti Sfântul și Marele Sinod Panortodox din 2016. Potrivit declarației Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nifon, există „un sentiment al urgenţei convocării unui astfel de sinod mai ales că pregătirea lui a început încă din anii `60, mai exact de la şedinţa Panortodoxă de la Rodos din anul 1961 şi apoi în anii 1963 şi 1964, când s-au stabilit temele care urmau să fie discutate.” Aceeași urgență a fost subliniată și de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul E-cumenic, care a precizat că Biserica Ortodoxă nu are la dispoziţie un alt instrument pentru a rămâne în unitate decât sinodalitatea, acesta fiind motivul pentru care orice amânare suplimentară în convocarea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe afectează grav unitatea eclesială.

  Desfășurarea lucrărilor  

     În prima zi a întâlnirii au luat cuvântul toți Întâistătătorii prezenți începând cu Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, care a subliniat nevoia de a mărturisi împreună unitatea credinței și de a răspunde la problemele societății contemporane: „Astăzi trebuie să-i convingem pe oameni că noi avem cuvântul vieţii, mesajul speranţei şi experienţa iubirii. Şi pentru a realiza acest lucru, trebuie să dovedim validitate şi credibilitate. Pentru noi, o condiţie fundamentală pentru a convinge lumea este, înainte de toate, unitatea noastră internă”. În intervenția pe care a avut-o, Parefericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat, pe baza Sfintelor Canoane, că astfel de sinaxe ortodoxe ar trebui organizate periodic, cel puțin la doi ani, pentru intensificarea comuniunii, cooperării și solidarității panortodoxe. De asemenea, Preafericirea Sa a punctat situația paradoxală că Bisericile Ortodoxe cultivă mai mult dialogurile oficiale cu alte Biserici decât dialogul între ele. În sfârșit,  Întâistătătorul BOR s-a referit la trei provocări ale zilelor noaste: secularismul, fenomenul migrației care generează probleme sociale și pastorale, dar și criza economică și financiară.
     În  cea de-a doua zi a lucrărilor, desfășurată la Biserica Sf. M. Mc. Gheorghe de la sediul Patriarhiei E-cumenice au fost discutate diferite aspecte care pregătesc viitorul Sinod Panortodox. Delegații fiecărei Bi-serici, în intervențiile lor, au făcut propuneri în acest sens. În aceeași seară, delegații au participat la slujba Acatistului Bunei Vestiri săvârşită de Preafericitul Teodor al II-lea, Papă şi Patriarh al Alexandriei şi al întregii Africi. În cea de-a treia zi a lucrărilor, după epuizarea punctelor de pe ordinea de zi și stabilirea concluziilor, a fost organizată o vizită la mănăstirea Izvorul Tămăduirii din Istanbul și s-a adus un omagiu în cimitirul Patriarhilor care au stat în scaunul Patriarhiei Ecumenice. Sinaxa s-a încheiat prin semnarea unui document final care stabilește că Sfântul şi Marele Sinod al Bi-sericii Ortodoxe va avea loc în anul 2016, în preajma sărbătorii Rusaliilor, la Constantinopol și va fi găzduit de celebra Biserică Sf. Irina în care s-a desfășurat Sinodul II E-cumenic din anul 381.
     În Duminica Ortodoxiei, pe 9 martie, ca semn al unității eclesiale,  a fost săvârșită Sfânta Liturghie în Catedrala Sf. M. Mc. Gheorghe. Sub protia (întâietate, primat) Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, au slujit Preafericitul Teodor II, Papă şi Patriarh al Alexandriei şi al Întregii Africi; Preafericitul Teofil III, Patriarhul Ierusalimului; Preafericitul Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii; Preafericitul Irineu, Patriarhul Serbiei; Preafericitul Daniel, Patriarhul României; Preafericitul Neofit, Patriarhul Bulgariei; Preafericitul Ilie II, Patriarhul-Catolicos al Întregii Georgii; Preafericitul Hrisostom II, Arhiepiscop de Noua Justiniana şi al Întregului Cipru; Preafericitul Ieronim II, Arhiepiscopul Atenei şi al Întregii Grecii; Preafericitul Sava, Mitropolitul Varşoviei şi al Întregii Polonii; şi Preafericitul Anastasie, Arhiepiscop de Tirana, Durrës şi al Întregii Albanii.

  Decizii și interpretări  

     Decizia luată de această sinaxă, aceea de a organiza, în 2016, un Sinod Panortodox este una istorică. Nu este vorba de un sinod oarecare, ci despre unul care se dorește a fi al Optulea Sinod Ecumenic care să se înscrie în succesiunea celor Șapte Sinoade recunoscute de tradiția Ortodoxă. Importanța sa este dată și de faptul că de la al Șaptelea Sinod, cel din 787, până la al Optulea, plănuit pentru 2016, s-au scurs peste 1.200 de ani. Temele care au fost propuse spre dezbatere la viitorul Sinod par să justifice importanța acestuia:

1. Diaspora ortodoxă. Determinarea jurisdicției comunităților ortodoxe de dincolo de frontierele naționale. 
2. Procedura de recunoaștere a autocefaliei. 
3. Procedura de recunoaștere a statutului de autonomie. 
4. Dipticul. Recunoașterea canonică reciprocă a Bisericilor Ortodoxe. 
5. Uniformizarea calendarului sărbătorilor. 
6. Reguli și impedimente pentru Taina căsătoriei. 
7. Regula postului în lumea modernă. 
8. Relația cu alte confesiuni creștine. 
9 . Mișcarea ecumenică. 
10. Contribuția creștinismului ortodox la stabilirea în lume a idealurilor creștine de pace, fraternitate și libertate.

     Analizând aceste teme de dezbatere s-au emis deja mai multe opinii. Una dintre acestea ar fi evidenta împărțire a acestor propuneri în trei categorii. Primele cinci se referă la puterea în lumea ortodoxă, la faptul că Bisericile vechi (a Constantinopolului, a Ierusalimului, a Alexandriei) au întâietate în ordinea importanței (diptice), ceea ce a stârnit nemulțumirea unor Biserici care deși au devenit autocefale mai recent, au un număr incomparabil mai mare de credincioși, sunt mai bogate și mai influente politic. Este Cazul Bisericii din Rusia și din România. Următoarele două propuneri (6 și 7) se referă la morală și se poate anti-cipa că va fi luată în discuție admiterea practicii episcopilor căsătoriți, știut fiind faptul că în prezent tradiția ortodoxă impune alegerea episcopilor dintre monahi. În sfârșit, ultimele propuneri (8-10) se referă la ideologie.
Oricum ar fi, analizele abia acum încep, iar până în 2016 este suficient timp pentru a formula propuneri și opinii.

Gabriel Stelian Manea
gabriel.manea@info-sud-est.ro