25 mar. 2014

Românii trec Prutul! 27 martie 1918 - Tricolorul îmbrățișează Basarabia și România în culorile unirii de neam



Acum 96 de ani în urmă, istoria a oferit românilor șansa unui destin măreț. Idealul suprem al unității naționale, cândva o himeră, devenise odată cu 27 martie 1918 o realitate - unirea românilor de pe cele două maluri ale Prutului vindeca o rană a națiunii române ce sângera de peste un veac. Basarabia românească, în spirit și trup, devenea românească în lege și cuvânt, iar de acum încolo viitorul românismului părea predestinat înfloririi sub culorile marelui tricolor… Istoria ne-a dat-o, istoria ne-a luat-o. La numai 22 de ani distanță de la Unirea Basarabiei cu Vechiul Regat al României, același tricolor românesc ce radia odinioară fusese coborât în beznă. Ultimatumurile sovietice din 26 și 28 iunie 1940, sfâșiind ființa neamului românesc, au adus în provincia românească dintre Nistru și Prut umbra marelui URS(S), restabilind astfel o ,,dreptate’’ ce pentru români a însemnat o dramă națională. După mai bine de jumătate de veac de neștiință și tăcere, sărmana Basarabie se lepăda de povara jugului sovietic ce i-a brăzdat pământul  cu o falsă conștiință otrăvindu-i ființa, simțirea și credința de neam. Din 1991 și până în prezent, Basarabia devenită Republica Moldova s-a zbătut și încă se zbate în convulsii pentru a reaprinde sămânța adevărului, cea a originii românești. Începând cu 2009, Republica Moldova a întors capul spre vest, către marea familie europeană, în speranța că acolo își va regăsi sora mai mare, România, și, împreună, cele două părți ale națiunii române să se contopească în destinul lor comun… Ne rămâne să-i spunem: ,,Succes Republica Moldova, te așteptăm acasă!’’

Pe 27 martie se împlinesc 96 de ani de la unirea Basarabiei cu România. În 1940, Basarabia a intrat în sfera de influență a URSS, iar în 1991 și-a recuperat independența pentru ca, în 2007, revoluționarii moldoveni să înlăture, sperăm definitiv, sistemul comunist. Din acel moment, curentul unionist a căpătat o tot mai mare amploare dincolo de Prut, culminând cu declarații politice tot mai sugestive care fac referire la o revenire a Republicii Moldova în granițele României.
Pentru a marca cum se cuvine ziua de 27 martie, am deschis calea unei dezbateri publice împreună cu: Sergiu Musteață, doctor în istorie și decan al Facultății de Istorie și Geografie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă“ din Chișinău, Florin Anghel, doctor în istorie și prorector al Universității „Ovidius“ din Constanța, Daniela Mîinea, cetățean moldovean, student la Relații Internaționale și Studii Europene (Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius“), Mircea Raicu, cetățean moldovean, masterand la Relații Internaționale. Istorie și Diplomație - sec. XIX-XXI (FISP, „Ovidius“), Nadina Pană, Vicepreședinte al Asociației Tineretul ONU din România - Filiala Constanța și Robert Greavu, student la Științe Politice (FISP, „Ovidius“).
Le mulțumim pe această cale pentru că au acceptat invitația noastră și vă invităm să vedeți cum sunt percepute, atât de tineri cât și de specialiști în domeniu, însemnătatea zilei de 27 martie și relațiile româno-moldovene, de o parte și de alta a Prutului, la aproape un secol de la Marea Unire.







Sergiu Musteațădoctor în istorie și decan al 
Facultății de Istorie și Geografie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă“ din Chișinău








ISE: Care este semnificația zilei de 27 martie 1918 pentru Republica Moldova?
Sergiu Musteață: Fiecare popor sau stat are în istoria sa un şir de evenimente importante legate de afirmarea lor identitară şi statală. Pentru poporul român Unirea din 1918 reprezintă un eveniment deosebit, care a generat crearea României Mari.Ziua de 27 martie 1918, are bineînțeles o conotație istorică în Republica Moldova, deoarece anume în această zi Sfatul Țării a votat la Chișinău Unirea Basarabiei cu România. În perioada sovietică acest subiect era abordat doar din perspectiva istoriografiei sovietice guvernate de ideologia comunistă. Odată cu democratizarea societăţii moldoveneşti şi a obţinerii suveranităţii şi independenţei statale, în cercetarea și predarea istoriei au intervenit un şir de schimbări. Dar, datorită regimului sovietic, semnificația zilei de 27 martie 1918 este până în prezent abordată diferit. O parte a societății – sărbătorește Ziua Unirii Basarabiei cu România, iar altă parte a societății – o consideră ca ziua pierderii independenței Republicii Democratice Moldovenești. Într-o societate democratică fiecare cetățean are dreptul la opinie, însă aceste păreri trebuie expuse în mod civilizat. Din păcate, aceste discursuri conduc la ură și dușmănie între cetățenii Repu-blicii Moldova. Lucru, care ar trebui depășit, deoarece trecutul istoric este unul comun și nu poate fi împărțit în ”al meu” , ”al tău” sau ”al lor”. 
ISE: Cum se reflectă Unirea Basarabiei cu România în actualele manuale de istorie din Republica Moldova?
S.M: La diverse trepte educaţionale, elevii din Repu-blica Moldova pot lua cunoştinţă despre evenimentele istorice de la începutul sec. XX, printre care se înscrie şi problema Unirii Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România din 1918. Problema Unirii Românieidin 1918 este prezentată destul de variat în manualele şcolare din Republica Moldova din ultimele două decenii. Rămân actuale un şir de aspecte legate de abordări unilaterale, tendenţioase, de cele mai multe ori fără a se respecta principiul pluralismului. Partea didactică, la fel, lasă de dorit, mai ales în cazul manualelor de „istorie integrată”, deoarece, în cele mai dese cazuri, sunt nereuşit formulate sau sunt provocatoare. Astfel, în perspectiva perfecţionării curriculumului şi a manualelor şcolare de istorie, avem nevoie de o abordare echilibrată, bazată pe interpretarea obiectivă a faptelor şi documentelor istorice, depăşind emoţiile, eliminând interesele politice şi înlăturând din manuale percepţia omului politic asupra istoriei, inclusiv asupra evenimentelor din 1918, care au avut un impact important atât asupra istoriei naţionale, cât şi a celei universale.

ISE: Există vreo diferență de abordare a subiectului între manualele de limbă română și cele de limbă rusă?
S.M: În Republica Moldova manualele de istorie publicate în limba rusă sunt identice cu cele publicate în limba română, deoarece sunt elaborate în baza curriculumului la istorie, care este un document unic. Editurile câștigătoare trebuie să publice atât versiunea română cât și rusă a manualelor. 

ISE: Cum se sărbătorește în Republica Moldova ziua de 27 martie? Sunt evenimente izolate sau există o agendă comună a evenimentelor asumate de autoritățile centrale?
S.M: Astăzi, nu putem spune despre o agendă comună a evenimentelor privind ziua de 27 martie 1918 asumate de autoritățile centrale. Așa cum semnificației acestei zile este abordată diferit, politicienii, chiar și cei de dreapta, nu riscă să se angajeze în organizarea unor astfel de evenimente. În cele mai dese cazuri, doar reprezentanții partidelor li-berale participă la acțiunile organizate cu prilejul zilei de 27 martie 1918. De peste 20 ani această zi este marcată de acțiuni organizate, în majoritatea cazurilor, de către instituții universitare, de cercetare, culturale și educaționale. În ultimii ani, atât la Chișinău, cât și în alte localități ale republicii, sunt organizate Marșul Unirii, care au stârnit o contrareacție din partea adepților partidelor de stânga și moldoveniștilor. Noi, cei din mediul universitar, organizăm conferințe, mese rotunde și dezbateri unde discutăm diverse aspecte ale procesului de votarea a Unirii Basarabiei, activitatea Sfatului Țării, impactul procesului de integrare asupra Basarabiei, percepția acestui eveniment etc. 

ISE: Ca istoric, cum vedeți viitorul relațiilor dintre România și Republica Moldova? Cât timp credeți că va rămâne Chișinău capitală?
S.M: Eu sunt o fire optimistă și cred în relațiile de bună vecinătate, mai ales între Repu-blica Moldova și România, care au un trecut și o limbă comună, ce le permite să construiască o relație de parteneriat durabilă.
Chișinăul va rămâne capitală atâta timp cât va exista Republica Moldova ca stat independent. Trebuie să fim realiști și să spunem că scenariul anului 1918, în conjunctura actuală, nu este posibil de realizat. Mișcările unioniste, precum și declarațiile de acest gen ale unor lideri de la București, mai degrabă aduc prejudicii Republicii Moldova, decât o ajută în parcursul ei european. 








Florin Anghel, doctor în istorie și prorector al Universității „Ovidius“ din Constanța








ISE: Care este semnificația zilei de 27 martie 1918 pentru România?
Florin Anghel: La 27 martie 1918 a început ceea ce eu consider a fi ora astrală a poporului român: Unirea. O lungă perioadă istorică de letargie şi o alta, scurtă, după 1848 şi 1859, de profunde reforme interne şi instituţionale, au  pregătit statul român pentru cel mai sublim moment al istoriei sale: anul 1918.
Din păcate, clasa politică interbelică nu a reuşit să construiască proiectul naţional aşa cum a reieşit el din voinţa populară şi din evoluţiile internaţionale după Primul Război Mondial. Obtuzitatea, corupţia, lipsa de strategie pe termen lung, incapacitatea de a construi durabil instituţii, teama de a utiliza toate pârghiile democra-tice în rezolvarea problemelor majore, toate acestea au condus la prăbuşirea României Mari, în vara anului 1940. Şi, în felul acesta, Unirea Basarabiei cu România a devenit un vis frumos, spulberat de contextul internaţional, de ideologii, de nepăsarea societăţii şi de lipsa de cultură istorică a politicii româneşti de după 1990.

ISE: Cum se sărbătorește în România ziua de 27 martie? Sunt evenimente izolate sau există o agendă comună a evenimentelor asumate de autoritățile centrale?
F.A.: În România, astăzi, 27 martie nu înseamnă mare lucru: câteva simpozioane anoste, declaraţii prudente de presă ale câtorva oficiali, vreun documentar TV sau, poate, o emisiune clasică la un post de radio. Românii, cei mai mulţi, nu îşi aduc aminte pentru că nu au fost pregătiţi la orele de istorie de dinainte de 1989; generaţia tânără, din păcate, are o cultură precară legată de acest aspect. Clasa politică şi mass-media sunt vi-zibil interesate exclusiv de subiectul, inexistent din punct de vedere al relaţiilor româno - ungare, al Transilvaniei. Aş fi curios să văd un sondaj de opinie, în România, în legătură cu câteva elemente fundamentale ale istoriei românilor, care privesc Basarabia: cetăţile Hotinului, Orheiului, Sorocii, a Cetăţii Albe. Aş vrea să ştiu câţi români şi-au propus să călătorească, măcar o dată în viaţă, la Chişinău sau pe malurile Nistrului. Câţi dintre voi aţi citit vreodată o publicaţie care apare dincolo de Prut? Există foarte multe stereotipuri despre locuitorii de pe ambele maluri ale Prutului. Am remarcat acest lucru în vizitele mele în Moldova, pe care le fac de aproape 15 ani. Mai pot spune, însă, ceva: dacă ai vreme să te uiţi cu atenţie, vei vedea un lucru extraordinar. Moldova de astăzi a început să semene cu acea Românie de la finele anilor 90 şi începutul anilor 2000. Politic, economic, social. La Chişinău apar instituţii noi, compatibile cu cerinţele Uniunii Europene, se sting lideri politici veşnici, tinerii nu mai au inhibiţii provinciale faţă de fraţii lor de dincolo de Prut, pe străzi e culoare, e zgomot. Summitul de la Vilnius, de la sfârşitul lunii noiembrie 2013, a adus Moldova mai aproape de România şi de Europa. În acea noapte, de după parafarea Acordului, am străbătut împreună cu fratele meu şi un grup de prieteni marea Piaţă a Sfatului şi am văzut lume puţină, adunată în jurul unor vedete necunoscute mie, care se produceau pe o scenă luminoasă. În jurul nostru, tonete cu bere, cu steguleţe, cu tot felul de suveniruri. Ca în oricare capitală continentală, după anunţarea vreunei decizii majore. Am avut un sentiment de mare uşurare: mi-am dat seama că actuala Republică Moldova este un stat cu un comportament tipic european. Decizia de la Vilnius nu a mai stârnit, pe stradă, manifestaţii uriaşe cu staeguri tricolore sau roşii, nici mitinguri politice isterice. În acea noapte, în piaţa din Chişinău, m-am convins că nu mai este mult până vom fi, din nou, împreună.

ISE: Ca istoric, cum vedeți viitorul relațiilor dintre România și Republica Moldova? Cât timp credeți că va rămâne Chișinău capitală?
F.A.: În România, relaţia cu Republica Moldova a fost transferată de multă vreme în planul politicii pragmatice: colaborare instituţională, parteneriate, sprijin financiar, vizite la nivel guvernamenal. E greu de spus, acum, dacă vreunul dintre oficialii români se gândeşte la refacerea unităţii teritoriale a Basarabiei, aşa cum arăta ea până în 1940, şi, mai ales, dacă unirea celor două state independente ar fi agreată la Bucureşti şi Chişinău. Nu cred că iniţiativa unei alte Uniri va veni din partea clasei politice, aşa cum s-a întâmplat în Germania, după căderea zidului Berlinului. Clasa politică nu-şi poate refuza avantajele: posturi, funcţii, situaţii privilegiate. Mai degrabă, această Unire- căci ea va veni, iar eu sper să fiu martor!- va fi rodul unei presiuni a societăţii. Căci, în definitiv, nu poţi trăi prea mult într-o familie cu părinţi, fraţi şi surori fără să te întâlneşti măcar o dată în viaţă.
Ştiu, îmi veţi spune aşa: dacă Unirea din 1918 are un impact scăzut în memoria societăţii româneşti cum pot gândi că oamenii vor impune clasei lor politice să accepte şi să adopte un proiect unionist?
Unirea, cred, se va produce calm şi normal, ţinând cont de interesele politice, financiare, economice şi strategice de pe cele două maluri ale Prutului, în strânsă legătură cu voinţa geopolitică a Uniunii Europene şi a S.U.A. În definitiv, Republica Moldova este un produs al comunismului şi un deşeu al Războiului Rece: cât mai poate dura? 

Studenții moldoveni din Constanța, despre cetățenia română și viitorul relațiilor dintre cele două țări


ISE: Care este semnificația zilei de 27 martie 1918 pentru Republica Moldova, în viziunea tinerilor? Cunoaște majoritatea tinerilor semnificația acestei zile?
Daniela Mîinea: Cu părere de rău, puțini dintre tinerii din Republica Moldova cunosc semnificația zilei de 27 martie 1918. Pe mulți dintre ei nici nu îi interesează, dat fiind faptul că până acum câțiva ani, guvernul nu avea nici un interes să promoveze unirea. Unii mai degrabă ar sărbători ruperea Basarabiei din 1944 decât mutarea capitalei la București. 
Mircea Raicu: Majoritatea tinerilor, aș spune, nu știu că la 27 martie 1918 teritoriul dintre Nistru și Prut sub numele său istoric de Basarabia s-a unit cu Regatul României, în ciuda faptului că în ultimii ani se atestă o popularizare pronunțată a acestui eveniment de o parte și cealaltă a Prutului. Cât despre cei ce cunosc simbolismul lui 27 martie, pot afirma că această dată reprezintă un reper istoric intens dezbătut care, de fiecare dată când este amintit, aprinde spiritele prin ridicarea întrebării ,,ce suntem, români, sau moldoveni?’’

ISE: Cum se reflectă Unirea Basarabiei cu România în actualele manuale de istorie din Republica Moldova?  
D.M.: Fiind într-o perioadă de zbucium politic, am avut parte de mai multe cărți de istorie. Țin minte că prin 2006, s-au introdus manualele de istorie integrată, o coliziune dintre istoria românilor și istoria universală într-un singur curs, ceea ce a permis o reducere colosală din istoria asupra propriei noastre identități, paginile fiind distribuite în mod egal descrierii evenimentelor majore din toată lumea, iar unirea descrisă printr-o serie de date cronologice,  fără o analiză suplimentară asupra istoriei românilor. Desigur, academicieni, istorici, profesori, părinți și elevi au pro-testat împotriva disciplinei și au cerut separarea cursului în Istoria Universală și Istoria Românilor. Important este că majoritatea profesorilor de istorie, cel puțin cei pe care i-am avut, nu au acceptat această schimbare, mai mult politică, și au continuat să ne predea o istorie mai aproape de cea adevărată decât  cea din manuale. 
M.R.: Manualele de istorie din Republica Moldova niciodată nu vor trata Unirea Basarabiei cu România în stricta sa dimensiune istorică. Am prins o perioadă când actul unirii fusese reflectat din perspectivă naționalistă, o altă perioadă (ultimul an de liceu în special) îl trata sub sintagma de ,,anexare’’. În Moldova, îți dai seama ce forțe politice conduc țara doar dacă citești dintr-un manual de istorie despre  Unirea Basarabiei cu România. Prin urmare, atitudinea politică față de eveniment întotdeauna va subordona atitudinea academică față de 27 martie 1918.

ISE: Există vreo diferență de abordare a subiectului între ma-nualele de limbă română și cele de limbă rusă?
D.M.: Deși nu am consultat un ma-nual destinat elevilor ruși, știam că informația ar fi aceeași doar că tradusă, cel puțin așa erau coperțile, dar, deoarece nu trebuie să judecăm cărțile după copertă, nu este exclus faptul că unele idei erau schimbate iar altele inserate, ca să stârnească discrepanțele de idei dintre noi și ei, cu toate că împărțim aceeași cetățenie. 
M.R.: Cu siguranță există. Credeți că ar suna la fel Unirea Basarabiei cu România dacă o abordăm în rusă? În manualele de limbă rusă, istoria românilor, inclusiv 27 martie, are alt farmec, de fapt nu are farmec. Abordarea constă la tratarea subiectului în stricții parametri formali, poate, pentru a nu aprinde o reacție din partea minorităților interesate mai mult de propria istorie și extrem de rezistente la însușirea limbii de stat.

ISE: Cum sărbătoresc tinerii din Republica Moldova ziua de 27 martie?
D.M.: Unii o sărbătoresc, alții însă, o condamnă. De obicei, în ziua de 27 martie, de dimineață se organizează marșuri, expoziții, iar seara concerte susținute de partide pro-europene. Din păcate,  pe lângă manifestările pro-unioniste se aud voci și din tabăra opusă. Așa zișii „patrioți” găsesc cum să murdărească această zi și încep marșuri împotriva „fasciștilor” adică pro-unioniștilor. Cu toate acestea, e frumos să vezi că din ce în ce mai mulți tineri susțin manifestațiile și valoarea pe care o prezintă acestea pentru a serba ziua istorică a unirii. 
M.R.: După cum am menționat deja, creșterea publicității lui 27 martie în ultimii ani a adus unor tineri un nou prilej de sărbătoare. A fost o senzație pentru mine acum un an să văd  cum în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău tineri și adepți ai românismului împart panglici tricolore cu asentimentul unor demnitari de stat. Cert este că, această jubilare aflată la început încă nu se bucură de simpatia suficientă pentru a deveni sărbătoare națională. Pentru moldoveni, 27 august 1991 – Ziua Independenței Republicii Moldova reprezintă cea mai importantă și mai aclamată sărbătoare națională față de care nu poate concura vreo oarecare alta, doar dacă ar fi Paștele sau Crăciunul.

ISE: Ce înseamnă România pentru tinerii moldoveni? De ce este importantă pentru aceștia cetățenia română?      
D.M.: Cât de ciudat nu ar părea pentru mulți, dar printre noi, basarbenii, mai sunt și dintre cei care se uită cu nostalgie peste Prut și simt o atragere sufletească către România. Am venit la studii în România pentru că mă gândeam că îmi va fi bine, și nu o zic doar din punct de vedere material. Veneam într-o țară  unde cunoașterea limbii ruse prezintă un avantaj și nu o cerință mai importantă decât cunoașterea limbii române. Urma să mă simt mai acasă decât acasă. Odată ajunsă aici, însă, am găsit multă indiferență. Cât ține de cătețenie, aceasta reprezintă o facilitate, într-adevăr, dar pe lângă toate acestea, o dovadă că suntem români. Români nu doar în suflet, dar și pe hârtie. 
M.R.: Pentru mine personal, până a veni în Constanța, România reprezenta țara pe care o cunoșteam, dar pe care nu am văzut-o niciodată. Ambiția de a repara acest paradox pe care, probabil, toți tinerii moldoveni îl simt pe parcursul formării lor ca personalități, m-a adus la studii în România. A învăța istoria românilor, a învăța limba română fără a vedea România a fost inconfortul psihologic pe care trebuia să-l elimin și l-am eliminat odată ce am ajuns pe litoralul românesc la universitatea Ovidius. Din acest moment și până acum, traiectoria perceperii României, desigur, s-a schimbat, sau cel puțin a evoluat. Acum România îmi apare drept un nou orizont al posibilităților și al realizării personale, astfel încât am ajuns să văd România în dimensiunile sale materiale și mai puțin ca ,,tărâm al idealului național românesc’’.  Cât despre cetățenia română, ar fi frumos ca aceasta să fie animată de un ideal, de ceva mai mult decât formal. Însă pot afirma că pentru studenții moldoveni din România obținerea cetățeniei române este inerentă valorificării studiilor obținute. În concluzie, cetățenia română reprezintă un plus de garanție pentru tineri a faptului că fie vor reuși aici, în România, fie în alt colț al lumii, să se realizeze.

ISE: Care sunt diferențele de viziune asupra relațiilor moldo-române între tinerii și bătrânii moldoveni?
D.M.: Pot să spun doar că trăim în două luni diferite. Argumentul „Cât a fost URSS a fost mai bine” l-am auzit zeci de ori. Discuții contrariate dintre generațiile tinere și cele bătrâne se întâlnesc foarte des. Dacă mulți tineri au o viziune pro unionistă, celorlalți le este frică de un asemenea eveniment. Cu toate acestea, eu nu îi învinuiesc. Atunci când ți se repetă zilnic că cei din România sunt cei răi și nu invers, și nu ai nici o sursă alternativă de informare decât un singur post TV moldovenesc controlat de către guvern, atât financiar cât și a materialelor difuzate, iar  celelalte posturi TV sunt rusești, nu ai cum să nu ajungi să îi crezi la un moment dat. Acum când avem noi acces la studii de calitate, la diverse surse de informații îi blamăm pe bătrâni că fac alegerea greșită la secțiile de votare și că nu se gândesc la viitorul nostru, în timp ce, în felul lor de a gândi, neînțeles de noi, ei iau decizia corectă. Iar aici nu ne înțelegem. Probabil ne vom uniformiza ideile doar după trecerea a câtorva generații, până atunci, fiecare o să lupte pentru ce crede.  
M.R.: Diferența între viziunile tine-rilor și bătrânilor asupra relațiilor moldo-române este una de fond, iar factorul timp este definitoriu în acest sens. Dacă bătrânii reperează atitudinea față de România la cel de-al doilea război mondial și majoritatea dintre ei percep România încă în termenii bine însușiți de propaganda sovietică (România hitleristă, Antonescu – nazist) tinerii din Moldova percep relațiile moldo-române prin prisma a două entități statale independente. Este clar  că din această perspectivă, bătrânii sunt extrem de subiectivi în percepția lor asupra relațiilor moldo-române, pe când tinerii sunt marcați de o atitudine conformă realității care marchează relațiile între România și Republica Moldova. De aceea, tinerii moldoveni nu percep relațiile dintre cele două state prin optica precedentului istoric din 27 martie 1918, independența este și rămâne cel mai apropiat ideal pentru Moldova și pentru tinerii ei.

ISE: Ca tineri, cum sperați să arate viitorul relațiilor dintre România și Republica Moldova? Cât timp credeți că va rămâne Chișinău capitală?  
D.M.: Ideea distrugerii granițelor dintre România și Republica Moldova, pare utopică, deși la nivel înalt, acest punct este atins din ce în ce mai des. Date fiind circumstanțele actuale și anume obținerea statutului de membru a României în Uniunea Europeană și NATO, menținerea trupelor rusești în Transnistria precum și alte probleme sociale, procesul stagnează. Deși trăiesc cu speranța că într-o zi vom avea  o capitală comună, o eventuală unire nu e o chestiune ce ar trebui abordată doar din punct de vedere politic. S-au creat două societăți asemănătoare, dar nu identice. Una este educată de peste 20 de ani în spirit european, iar cealaltă încă își linge rănile de după o lungă perioadă de dominație sovietică. Dacă demersurile politice sunt complicate, o relație socială dintre cele două părți ar fi și mai complicată. Ca studentă venită din Basarabia la studii, simt aceste diferențe în rândul oamenilor, în primul rând din cauza lipsei de informații. Am întâlnit până și din cei care cred că limba rusă este limbă de stat în Republica Moldova. Astfel încât cred că până să fim gata să ne numim sus și tare – o singură națiune, ar trebui ca aceste două societăți să se cunoască mai bine. 
M.R.: Din punctul meu de vedere, scenariul unei noi uniri de data aceasta între România și Republica Moldova constituie o finalitate a relațiilor moldo-române. Această finalitate nu mai poate fi considerată o himeră cel puțin din 3 puncte de vedere. Primul, cel mai subiectiv dar fundamental, este credința românilor în ideea că istoria, așa cum a greșit în 1940, tot așa va repara falsa conjunctură a națiunii dezbinate. Al doilea punct de vedere, realist, constă în faptul că zdruncinarea echilibrului în Europa de Sud-Est ce a pornit dinspre Ucraina și a cărei martori suntem poate genera necesitatea unei uniri forțate între Republica Moldova și România ca o umbrelă de securitate pentru teritoriul dintre Nistru și Prut. Al treilea punct de vedere, obiectiv și cel mai probabil, ține de succesul Republicii Moldova de a deveni într-un viitor previzibil stat membru UE și astfel, România și Republica Moldova să ,,se unească’’ în marea familie europeană. Indiferent de deznodământ, ar fi bine ca Chișinăul să rămână capitală, însă în cadrul unei federații române.   

Student român la Istorie: „Republica Moldova nu se va mai comporta niciodată ca parte unitară a României“

ISE: Care este semnificația zilei de 27 martie 1918 pentru Republica Moldova și România, în viziunea tinerilor? Cunoaște majoritatea tinerilor semnificația acestei zile?
Nadina Pană: Societatea românească actuală este „infestată” de preocupări care în marea lor majoritate nu au legătură cu fundamentarea unor cunoștințe care să formeze baza culturală a tinerilor. De aceea afirm că semnificația zilei de 27 martie 1918 este una puțin importantă printre tineri, mai ales pentru că sunt convinsă că o mare majoritate dintre aceștia nu cunosc evenimentele care au dus la subli-nierea acestei date calendaristice în istoria românilor. Aș evita să citesc rezultatele unor sondaje ce vizează astfel de subiecte pentru că aș ajunge să constat din nou că noua generație are lacune din ce în ce mai profunde, nu numai legate de domeniul istoriei, ci efectiv vizând dezvoltarea lor personală din toate punctele de vedere.  
Robert Greavu: Pot spune că această zi are o importanță pentru istoria comună a celor două state, în ceea ce privește tinerii, eu cred că cei mai mulți nu cunosc semnificația zilei, dar pe bună dreptate, deoarece nu este mediatizată de ajuns, ea putând fi cunoscută, în mod special, din activitatea minorității basarabene din România sau din cărțile de istorie.
 
ISE: Cum se reflectă Unirea Basarabiei cu România, din 1918, în actualele manuale de istorie din România?
N.P.: Datorită faptului că ma-nualele școlare sunt instrumente implementate și coordonate de Ministerul Educației, ele sunt supuse multiplelor modificări de programă, tipice pentru sistemul instituțional românesc, fiind întreprinse în funcție de conducerea instituției și interesul care se acordă acestui aspect. Așadar consider că principalele momente ale istoriei autohtone sunt prezentate destul de evaziv în manualele școlare, ajungând ca aceste subiecte să fie lăsate la latitudinea celui care se află în fața catedrei, acesta devenind decident al importanței care trebuie acordate unui eveniment. 
R.G.: Manualele de istorie, cel puțin cele din liceu, relatează în mod obiectiv acest eveniment, fără a face judecăți de valoare pe baza Unirii Basarabiei cu România. Din punctul meu de vedere acesta este scopul unui manual de istorie, acela de a informa, ci nu de a influența într-un fel sau altul elevul, lăsându-l pe acesta să își formeze o părere.
 
ISE: Cum ți se pare că este mediatizată semnificația zilei de 27 de martie în România? 
N.P.: În România ultimilor ani mass-media s-a cantonat în tiparele unor subiecte fie categorisite drept cancan, fie de natură subiectivă vizând domeniul politic. Așadar, trebuie să mărturisesc cu mare părere de rău că zilele importante pentru tot ceea ce înseamnă România sunt prezentate în mare parte într-o lumină  care să vizeze pe lângă semnificația evenimentului în sine un interes de natură politică, de propagandă a unui partid sau a unei figuri politice, mai ales în an electoral. 
R.G.: După cum spuneam și mai devreme, acesta este slab mediatizată sau deloc, dar cred că ar trebui făcută cunoscută publicului prin evenimente culturale realizate în cadrul facultăților de istorie din țară și nu numai.
 
ISE: Ce crezi că înseamnă România pentru tinerii moldoveni? De ce este importantă pentru aceștia cetățenia română?
N.P.: Subiectul „România” este unul care poate naște controverse într-o țară precum Republica Moldova, fragmentată din punctul de vedere al viziunii cu privire la evoluția direcțiilor de dezvoltare ale statului moldovenesc. Sunt convinsă că grupurile mari de studenți ce vin să studieze în România privesc acest pas în primul rând ca pe o oportunitate de dezvoltare personală, iar o dată cu obținerea cetățeniei se des-chid și orizonturile profesionale. Cel mai probabil însă, importanța cetățeniei române pentru tinerii moldoveni este datorată facilităților pe care aceasta le oferă. 
R.G.: Pentru tinerii moldoveni, România înseamnă o oportunitate de a avea un viitor mai bun, o instruire de calitate în profesia aleasă prin intermediul facultăților noastre. Cetățenia română, este, de asemenea, importantă, deoarece prin intermediul acesteia pot dobândi toate drepturile de care se bucură cetățeanul Uniunii Europene. Printre acestea se numără și dreptul de a locui și de a circula liber pe teritoriul UE fără a face obiectul discriminării pe motiv de naționalitate. 

ISE: Ce înseamnă Republica Moldova pentru tinerii români? Cum sunt percepuți de români moldovenii care vor cetățenie română? 
N.P.: Pentru tinerii români care sunt familiarizați cu ceea ce înseamnă din punct de vedere istoric Republica Moldova aceasta se prezintă în conștiința colectivă a acestora ca un teritoriu jonglat de interesele unor puteri superioare nouă: Basarabia este inițial pierdută, recâștigată ulterior cu mari eforturi naționale, dar și cu „norocul” de a se afla în postura de aliat al unei mari puteri ale vremii, iar mai apoi „smulsă” definitiv din structura unitară mult visată de români de interesele unei alte puteri. Din punctul meu de vedere, cetățenia română ar trebui să fie obținută de către tinerii moldoveni în primul rând pentru însemnătatea sa civică, nu doar pentru facilitățile pe care aceasta le poate oferi. Așadar consider binevenită inițiativa moldovenilor care se simt români și doresc să și oficializeze acest aspect. 
R.G.: Consider că, pentru tinerii români, Republica Moldova reprezintă un stat suveran și independent, ca oricare altul, legându-ne doar un aspect etnic și istoria comună. Sunt mici grupuri naționaliste care militează pentru unirea României cu Republica Moldova, iar acest aspect unionist este folosit, în ultimul timp, de politicieni pentru a câștiga capital electoral, existând mulți români care simpatizează cu această idee, dar nu militează pentru aceasta.
  
ISE: Ca tineri, cum sperați să arate viitorul relațiilor dintre România și Republica Moldova? Cât timp credeți că va rămâne Chișinău capitală?
N.P.: Din punctul meu de vedere este foarte clar că Republica Moldova nu se va mai comporta niciodată ca parte unitară a statului Român, datorită perioadei foarte mari de separare, care a determinat o schimbare fundamentală în conștiința cetățenilor moldoveni. Până la urmă este dreptul lor de a se simți parte a unei entități separate, moldovenești, care, la un moment dat în istorie a avut rădăcini comune cu ceea ce este astăzi România. De asemenea cred că  un plan de unire nu ar putea funcționa decât cel mai probabil cu păstrarea identității moldovenești, fără nici o încercare de „românizare” forțată, mai ales pentru că diferențele culturale și lingvistice sunt aproape inexistente. Cu toate acestea subiectul reunificării rămâne unul controversat, cu păreri și ipoteze antagonice, venind atât din partea românească, cât și din cea moldovenească. 
R.G.: Din punctul meu de vedere, singura variantă viabilă în momentul de față și pentru viitor este reunirea României și Republicii Moldova doar prin aderarea celei din urmă la Uniunea Europeană. Consider că nu este în regulă să exprimăm la nivel diplomatic dorința de unire deoarece se poate interpreta ca o atentare la suveranitatea Republicii Moldova, deoarece sunt de părere că în acest fel se văd schimbările teritoriale de orice fel în Europa secolului XXI.