10 feb. 2014

Tendințele secesioniste din Republica Moldova: Referendumul din Găgăuzia - o nouă provocare la adresa Chișinăului

     Situația internă actuală din Republica Moldova, departe de a fi o reflexie a succesului înregistrat de Chișinău pe plan extern în contextul integrării europene, este caracterizată de o vizibilă tendință de zdruncinare a stabilității politice. Nefiind un fenomen nou, ci mai degrabă anticipat de specialiștii moldoveni drept o consecință a ,,europenizării’’ Republicii Moldova, această tendință este sinonimă cu provocările ce vin din Transnistria și Găgăuzia la adresa statalității Moldovei.
     Intimidarea instituțiilor de învățământ cu predare în limba română din regiunea transnistreană, apelul separatiștilor către Chișinău de a fi retrase unitățile poliției moldovenești din orașul Bender (Tighina) și amenințarea Tiraspolului de a sista negocierile în formatul 5+2 cu Chișinăul constituie acel ansamblu de provocări care, în umbra crizei politice din vecina Ucraină, reflectă un adevărat pericol de contaminare.
Diagnosticul scindării aplicat Ucrainei aflată la un pas de război civil, este de departe aplicabil și Republicii Moldova. Din câte putem observa, acest fapt este demonstrat de ultimele evoluții din UTA Găgăuzia (unitate teritorial-administrativă) care prin desfășurarea unui referendum controversat impune, mai mult ca oricând, luarea în calcul a scenariului ucrainean.

Referendumul, problemă de fond și nu de formă


     Decizia Adunării Populare din Găgăuzia de a desfășura în data de 2 februarie un referendum privind alegerea opțiunii de politică externă (între aderarea la UE și aderarea la Uniunea Eurasiatică) vorbește mai mult despre o problemă cronică decât despre o manifestare de moment a tendinței secesioniste găgăuze. Ceea ce scoate în evidență acest aspect este faptul că, deși declarat ilegal de către instanța din Comrat, referendumul totuși a avut loc și a reușit să publice rezultatul de 98,9 % ca expresie a aspirației poporului găgăuz de aderare la Uniunea Eurasiatică. Încălcarea deciziei judecătorești de către autoritățile găgăuze denotă necesitatea imperativă de a duce la capăt o intenție care, așa cum spunea Marian Lupu, președintele Partidului Democrat, ,,a fost susținută și inspirată din exterior’’. Același politician afirmă că la baza ideii referendumului stau anumite cercuri din Federația Rusă a căror interes este ,,de a opri Republica Moldova de pe calea de integrare europeană, de a spulbera semnarea Acordului de Asociere’’.
     Este bine știut faptul că pârghiile Rusiei de exercitare a influenței asupra Republicii Moldova (pe lângă cele oficiale) sunt minoritățile etnice reprezentate de regimul separatist de la Tiraspol și autonomia Găgăuză. În această ordine de idei, problema referendumului din Găgăuzia poate fi interpretată drept o nouă strategie a Kremlinului de exercitare a presiunii asupra Chișinăului prin mutarea centrului de comandă de la Tiraspol la Comrat. Din moment ce Transnistria denotă clar prezența factorului rus pe teritoriul Republicii Moldova (inclusiv datorită prezenței vestigiilor armatei a 14-a în această zonă) și orice dinamică din această zonă implică numaidecât Moscova, Găgăuzia poate deveni un camuflaj al ofensivei ,,subversive’’ rusești asupra parcursului european al Republicii Moldova.

Fundamentele alegerii opțiunii externe a Găgăuziei

     Alegerea poporului găgăuz în favoarea aderării la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan este în esență o alegere firească. Pentru a înțelege logica acestei decizii este necesară evidențierea originii poporului găgăuz. Site-ul oficial al autonomiei găgăuze gagauzia.md ne spune că ,,găgăuzii sunt un popor de origine turcă, de credință ortodoxă care în marea sa parte locuiește în partea de nord a Bugeacului’’, loc în care țarul Alexandru I i-a permis să se stabilească.
     Aceste rânduri conțin datele de bază din care putem percepe legătura seculară dintre găgăuzi și Rusia. Astfel, liantul dintre găgăuzi și ruși îl reprezintă credința creștin-ortodoxă. Ca importanță, impact și factor modelator al mentalității colective, ortodoxismul a depășit aspectul etnic turcic al poporului găgăuz încât acesta a jucat rolul primordial în determinarea orientării externe a acestui popor către ceea ce Rusia însemna prin formula ,,a III-a Romă’’ - centru al creștinismului ortodox. Aspectul religios este cu atât mai important în definirea spirituală și culturală a poporului găgăuz datorită faptului că a simbolizat cea mai optimă modalitate de rusificare a acestui popor. Deci, al doilea factor ce apropie găgăuzii de Rusia este împărtășirea limbii ruse ca limbă de comunicare (pe lângă limba nativă de origine turcă). În al treilea rând, simpatiile manifestate de țarul Rusiei Alexandru I față de comunitatea găgăuză căreia i-a permis să populeze un teritoriu prielnic au fost răsplătite cu un soi de fidelitate istorică față de Rusia, atitudine nealterată de timp și omniprezentă în rândul comunității găgăuze.  
     În limitele prezentului, datele relației dintre comunitatea găgăuză și Rusia nu s-au modificat, iar dorința autonomiei de la Comrat de a adera la proiectul geopolitic inițiat de Kremlin este dovada incontestabilă a acestui fapt. Prin urmare, rezultatul referendumului declarat ilegal din 2 februarie exprimă o realitate modelată mai mult de istorie, decât de conjunctura unei alegeri de ordin politic.

Declarațiile lui Traian Băsescu - pretext pentru referendumul din Găgăuzia

     Intensificarea declarațiilor ,,sentimentale’’ ale președintelui român Traian Băsescu cu privire la Repu-blica Moldova după ce Chișinăul a reușit să aibă o prestație reușită în cadrul Summit-ului de la Vilnius au produs o reacție în rândul societății moldovenești, dar și la nivel oficial. La scurt timp după ce oficialul român a afirmat că viitorul plan de țară al României după aderarea la NATO și UE este unirea cu Repu-blica Moldova, premierul moldovean Iurie Leancă a susținut că declarațiile președintelui român vin într-un context nepotrivit și ,,ne creează probleme’’. Vizionar, dar mai ales cunoscător al realității interne din Republica Moldova, premierul moldovean a anticipat posibilele consecințe ale declarațiilor președintelui Băsescu mai ales atunci când este pusă în discuție independența țării. Practic, președintele Partidului Liberal (PL), Mihai Ghimpu, explică impactul pe care unionismul promovat la nivel oficial l-a avut asupra situației interne din Moldova, afirmând că ,,re-ferendumurile din Autonomia Găgăuză au suport legal, iar declarațiile lui Traian Băsescu sunt folosite de către autoritățile de la Comrat drept pretext pentru acțiunile lor anticonstituționale’’.
     Relațiile pe care Chișinăul le are cu autonomiile de pe teritoriul Republicii Moldova sunt exclusiv determinate de ecuația independenței. Comratul și Tiraspolul constituie frontul comun care încearcă să erodeze autoritatea Chișinăului asupra Republicii Moldova în teritoriul său constituțional. Îndeplinirea obiectivului recunoașterii interna-ționale a independenței Transnistriei și obținerea dreptului la auto-determinare externă de către Comrat pot cauza însăși pierderea independenței Republicii Moldova și divizarea sa teritorială din punct de vedere etnic.

Mircea Raicu
mircea.raicu@info-sud-est.ro