10 dec. 2013

Limba română, exploatată politic și renegată de societatea din Republica Moldova


     Mult știuta și, pe alocuri, comica poveste a limbii de stat în Republica Moldova revine în prim-planul preocupărilor instituționale de la Chișinău, mai complexă ca niciodată.
     Într-un context politic dominat de dinamicele euro-integrării consfințite prin succesul semnării Acordului de Asociere cu UE la Vilnius, elitei politice moldovenești îi este aruncată în față o nouă provocare (de data aceasta de ordin intern) mult mai sensibilă, mai incomodă și mai imperativă prin natura ei. Recenta decizie a Curții Constituționale de la Chișinău din 5 decembrie, care confirmă că limba română este limba oficială a Republicii Moldova și nu ,,limba moldovenească în baza grafiei latine’’ merită o atenție specială datorită importanței sale în definirea etno-culturală a poporului din stânga Prutului.

Textul Declarației de Independență prevalează asupra textului Constituției

     Istoricul deciziei Curții Constituționale cu privire la limba de stat este, în aparență, nesemnificativ, însă consecințele sale în devenire îl face mai important decât pare. În fapt, această decizie cu caracter de normă constituțională pe care unii o aprobă, alții o resping și restul o ignoră atât în cercurile politice cât și în societate, este pronunțată ca urmare a unei sesizări colective din partea deputaților PL (Partidul Liberal) privind interpretarea de către Curte a articolului 13 alineatul 1 (cu privire la limba de stat) din Constituția Republicii Moldova în coraport cu Preambulul Constituției și Declarația de Independență. Dat fiind că limba română este menționată în Declarația de Independență, argumentul ce stă la baza deciziei Curții Constituționale este unul cât se poate de solid: Declarația de Independență a Republicii Moldova face corp comun cu Constituția, iar în cazul existenței unor divergențe între textul Declarației de Independență și textul Constituției, textul primar al Declarației de Independență prevalează. La fel de important însă, pe lângă acordarea legitimității juridice limbii române în Republica Moldova, decizia în cauză vine să deschidă ochii asupra unui derapaj grav care a început odată cu obținerea independenței Moldovei și care continuă și acum - exploatarea politică a limbii de stat.
Decizia Curții Constituționale privind numirea limbii române ca limbă oficială în Moldova reprezintă un succes în legi-timizarea completă a acesteia între Nistru și Prut, chiar dacă scenariul tergiversării de către politic a implementării deciziei Curții este probabil, sau chiar i-nevitabil din vreme ce Parlamentul de la Chișinău încă nu poate coagula 2/3 voturi pentru a modifica Constituția în privința limbii de stat.

Aspectele legitimității limbii române în Republica Moldova

     Prin urmare, limba română în Republica Moldova se bazează pe 2 din cei 4 piloni de legitimitate.
Primul pilon este legiti-mitatea științifică a limbii române. În acest sens, Academia de Științe a Republicii Moldova este autoritatea care susține univoc și constant invaliditatea științifică a ,,limbii moldovenești’’. Al doilea pilon, bineînțeles, îl reprezintă decizia Curții Constituționale, implicit, legitimitatea juridică ce derivă de la aceasta. În contrast cu cele 2 căi de legitimitate obținute, limba română pierde enorm din recunoașterea sa oficială în Republica Moldova din punct de vedere politic și social. Anume lipsa legitimității politice și legitimității sociale privează limba română din stânga Prutului de statutul pe care îl are în România. Acest fapt se explică prin politizarea abuzivă a limbii de stat de anumite forțe politice (în speță, de orientare stângă și așa-numitele ,,stataliste’’) care promovează diferența între moldoveni și români, respectiv, între limba română și cea ,,moldovenească’’. Acest concept politico-cultural transformat în propagandă a fost și încă este bine inhalat de societate, a cărei convingere și încredere în ,,moldovenism’’ este alimentată și de experiențele istorice.
     În consecință, confruntarea dintre legitimitatea și nelegitimitatea limbii române în Republica Moldova exprimă faptul că la nivel rațional (științific și juridic) și în cerc restrâns, limba română este validată, în timp ce la nivel sentimental (social și politic), implicit în rândul maselor, limba română este renegată. Atât timp cât această balanță va rămâne neschimbată, statutul limbii române în Republica Moldova va rămâne incert astfel că, pentru a fi acceptată limba română trebuie să obțină a priori legi-timitatea acordată de societate și nu cea politică.  

Mircea Raicu
mircea.raicu@info-sud-est.ro