8 oct. 2013

Summit-ul de la Vilnius și presiunile Kremlinului asupra Republicii Moldova


     Probabil, cel mai crucial moment de politică externă pentru Republica Moldova din întreaga sa perioadă de independență, Summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius, din noiembrie, se prezintă pentru tânărul stat moldovenesc drept o șansă de a-și apăra, prin realizări concrete, în fața forului european aspirațiile de integrare în Uniunea Europeană.
     Proporțional cu importanța summit-ului ce ar legitima (în cazul reușitei) apartenența vestică a Chișinăului și continuarea parcursului european la adăpostul parafării Acordului de Asociere cu UE, se atestă exercitarea într-un ritm alarmant a presiunii Rusiei în Europa de Sud-Est cu un accent pronunțat asupra Moldovei și a Ucrainei. Nici mai mult nici mai puțin, politica ofensivă promovată de Moscova față de Chișinău poartă un caracter oficial a cărei scop este să testeze maturitatea politică a autorităților moldovenești cunoscute pentru pasivitatea și obediența față de deciziile moscovite. Printr-o radiografie succintă, am depistat următoarele ,,focare’’ în relațiile moldo-ruse ge-nerate de Summit-ul Parteneriatului Estic:

Vizita vicepremierului rus Rogozin la Chișinău

     Punându-și în valoare calitatea sa de instigator decât cea de diplomat, Dmitri Rogozin nu s-a ferit să ia în derâdere într-o vizită efectuată la Tiraspol eforturile Chișinăului de a se apropia de UE spunând că ,,semnarea și parafarea Acordului de Asociere cu UE este, de facto, dreptul de a te afla în antreul saunei’’. A-titudinii batjocoritoare a oficialului rus, ca de obicei, nu i-a urmat o reacție promptă din partea clasei politice moldovenești, pasivitatea și timiditatea Chișinăului fiind de mult timp emoții de tradiție manifestate în relația cu Rusia. Nici impertinenta frază cu care și-a încheiat vizita oficialul rus nu a fost taxată de autoritățile moldovenești. Dacă politicul a interpretat replica ,,sper să nu înghețați la iarnă’’ ca pe o grijă manifestată de Rogozin pentru Republica Moldova în contextul negocierilor dintre Chișinău și Gazprom a unui nou contract de livrare a gazelor, societatea civilă a calificat-o ca pe o amenințare iminentă la securitatea energetică a țării. Or fi oare politicienii de la Chișinău atât de ,,creștini’’ (smeriți) față de Kremlin? Atitudinea oficială asta lasă de înțeles…

Vizita patriarhului întregii Rusii Kiril la Chișinău

     Că tot veni vorba de ortodoxism, ,,ofensivei politice’’ asupra Moldovei Kremlinul i-a acordat o nuanță spirituală care venea să dilueze din starea de spirit frustrantă declanșată în Moldova după plecarea lui Rogozin. Înfățișată ca o alinare sufletească pentru popor, imediata sosire la Chișinău la 7 septembrie a patriarhului Kiril cu prilejul celebrării a 200 de ani de la înființarea Eparhiei de Chișinău, numai nu religioasă a fost catalogată. Deși, administrativ, ,,Bi-serica moldovenească face parte din trupul Bisericii Rusiei’’ este un adevăr, declarația respectivă a Înalt Preasfințitului Patriarh a fost receptată iarăși, politic. Considerat un mesager politic pe lângă Kremlin, Kiril a venit să reconsidere și să reamintească apartenența spirituală a poporului moldovenesc la Biserica Rusă, deci, să slăbească din convingerea moldovenilor în apartenența la spațiul cultural european. Nu în zadar, Moscova a vociferat că ,,în dependență de cum va fi primit patriarhul Rusiei în Moldova, așa va fi atitudinea Rusiei față de acest stat’’. Și patriarhul Kiril a fost primit bine, dar Rusia continuă să acționeze conform propriului său tipar al politicilor de stat.

Embargo impus exportului de fructe, legume și vinuri

     Bineînțeles, presiunea economi-că nu putea să fie absentă  ca și instrument de influențare asupra Republicii Moldova. După recenta vizită a Înalt Preasfințitului Kiril, Rospotrebnadzor (serviciul federal pentru control sanitar și apărarea drepturilor consumatorilor) decide instaurarea embargourilor asupra exporturilor de fructe, legume și vinuri pe piața rusă din motivul că produsele moldovenești nu corespund standardelor sanitare rusești. Chestiunea embargourilor impuse Moldovei nu este una deloc nouă, ori de câte ori relațiile dintre Chișinău și Moscova se răceau, interzicerea produselor (în special, a vinurilor) moldovenești devenea o normalitate. Vulnerabilitatea pe care o atestă Moldova în raporturile economice (dar și politice) cu Federația Rusă este, momentan ireparabilă, astfel încât Moscova speculează la maximum statutul de cea mai mare piață de desfacere a vinurilor moldovenești pentru a accentua vi-zibil dependența Moldovei de spațiul CSI. În căutarea de noi piețe de desfacere, Republica Moldova are de înfruntat povara restricțiilor economice rusești a căror consecințe devin din ce în ce mai grele pentru fragila economie moldovenească.

Comuniștii fac revoluție

     Comportamentul Partidului Comuniștilor din Republica Moldova nu poate fi rupt din contextul ,,ofensivei totale’’ asupra drumului Chișinăului către Vilnius. Declanșarea așa numitei ,,revoluții de catifea’’ de către comuniști în întreaga țară are la bază mai puțin rațiuni de stat și mai mult interesul de a obstrucționa actul guvernării pro-europene. Astfel, promovând la nivel național acțiuni de nesupunere față de autoritatea centrală, Partidul Comuniștilor încearcă să inducă o stare de anarhie în rândul societății forțând abandonarea ideii europene. Dacă ținem cont că acest partid promovează vectorul euro-asiatic și este legat politic de Rusia, putem considera acțiunile celui mai mare partid din Moldova oportune și conforme cu planurile anti-Vilnius ale Kremlinului.

Găgăuzia testează statalitatea Republicii Moldova

     Transnistria și Găgăuzia constituie cele două entități etnice și politice prin care Rusia își exercită direct influența asupra Republicii Moldova. Procesele anti-moldovenești ce emerg în aceste regiuni autoguvernate (Gagăuzia beneficiind de autonomie, iar Transnistria funcționând ca ,,stat nerecunoscut’’) pot fi considerate a priori tentative de destrămare a sta-tului Republica Moldova. În concordanță cu fenomenele generale care obstrucționează în fel și chip apropierea Moldovei de UE, decizia din 4 octombrie a  Adunării Populare a Găgăuziei de a interzice utilizarea sintagmei ,,limba română’’ în autonomie este de-a dreptul alarmantă. Această măsură declanșată într-un context general de destabilizare a situației politice nu poate fi interpretată separat. Readucerea în prim plan a controversatului articol 13 din Constituția Republicii Moldova privind limba de stat nu numai că este inoportună, dar este și periculoasă pentru stat în acest moment crucial.

Armenia spune ,,DA’’ Uniunii Eurasiatice 

     În cadrul vizitei întreprinse la Moscova la 3 septembrie, președintele Armeniei Serj Sarkisian a comunicat decizia statului său de a se alătura Uniunii Vamale Rusia – Belarus – Kazahstan, renunțând în consecință la opțiunea europeană. Decizia armeană s-a dovedit pe bună dreptate a fi o adevărată surpriză pentru Bruxelles (mai puțin pentru Moscova) atât timp cât Armenia, asemenea Republicii Moldova, urma să participe la Summit-ul decisiv de la Vilnius și să parafeze acordul de Asociere cu UE. În consecință, e-xemplul armean poate fi un risc pentru Republica Moldova din moment ce ar putea juca rolul de model de decizie pentru Chișinău. În contextul în care ambele țări suferă de un deficit de securitate cauzat de cele două conflicte înghețate din Transnistria și Nagorno-Karabah și depind direct de implicarea Moscovei, ideea integrării eurasiati-ce ar putea câștiga teren în Moldova atât la nivel politic, cât și social.

Concluzii

     Într-o imagine generală, presiunea exercitată de către Kremlin asupra  Republicii Moldova face parte dintr-un scenariu regional, fapt pentru care politica ,,ofensivei totale’’ a Rusiei ar trebui privită ca pe o normalitate. Pentru a obține  Acordul de Asociere la Vilnius, Repu-blica Moldova, indubitabil, trebuie să câștige adevărata lupta pentru independență declanșată în această toamnă.

Mircea Raicu
mircea.raicu@info-sud-est.ro