28 oct. 2013

SINAGOGA DIN CONSTANŢA: POVESTE DESPRE ÎNTUNERICUL URII ŞI AL INDIFERENŢEI


ORAȘUL CONSTANȚA NU-ȘI DOREȘTE NICIUN FEL DE MĂRTURIE A TRECERII EVREILOR PRIN ISTORIA SA


     Ca să ajungi la ruinele Sinagogii din Constanţa, de pe strada C.A Rosetti nr. 2, trebuie să parcurgi cu atenţie, din orice direcţie ai veni, trotuare sparte, clădiri prăbuşite, din care au mai rămas doar faţade hâde şi extrem de fragile, bande de câini gălăgioşi şi, adesea, grupuri de oameni netulburaţi de problemele zilnice, în aşteptarea locului norocos din campusul social „Henri Coandă”. Dacă nu ştii ce te aşteaptă, locul este unul sinistru, curticica dinainte este plină de gunoaie şi, ca să intri, trebuie să depăşeşti un baraj de fiare ruginite întortocheate, cândva un gard cu o feronerie deosebită. Nu e îndeajuns. Dincolo de mormanul metalic, scăpat ca prin minune de vigilenţa vecinilor de pripas de prin împrejurimi, sunt resturi menajere rămase din verile trecute sau, poate, de pe urma incursiunilor vinovate în clădirea părăsită. La urmă, dar nu cel mai puţin important, sunt câinii. Mulţi şi gălăgioşi, îşi fac datoria şi apără cu străşnicie ruina din faţă.
     Din Sinagoga de rit aşkenaz din Constanţa nu au mai rămas decât zidurile de incintă. Construită în anul 1911, după planurile lui Adolf Linz (care a mai proiectat, la începutul se-colului al XX- lea, aproape alte 50 de case constănţene, între care şi o bună parte a ceea ce, cândva, a fost piaţa Ovidiu), în stil maur, clădirea reflecta şi o oarecare influenţă arhitecturală caldeeană. A fost iniţiativa lui Pincus Şapira, furnizor al Casei Regale a României şi important comerciant de ceasuri şi bijuterii şi, într-un secol, Sinagoga aşkenază a trecut prin mai multe vicisitudini. Spre exemplu, între 1941- 1944, clădirea a fost transformată în depozit militar german, fiind întrebuinţată pentru păstrarea efectelor militare, a alimentelor neperisabile ce ajungeau la soldaţii de pe frontul de Răsărit şi a hranei pentru cai. După 1944, a fost refăcută parţial şi redată circuitului religios. Totul până când, după 1989, i-au venit de hac indiferenţa criminală a autorităţilor locale, nesimţirea scandaloasă a forurilor culturale şi civice ale oraşului şi nepăsarea locuitorilor, neobişnuiţi cu diversitatea etnică şi religioasă.
     Evreii din Constanţa nu au fost vreodată nici foarte numeroşi, nici influenţi: deşi cel mai important port al României, Constanţa, a avut, încă dinainte de 1877, importante comunităţi de greci şi armeni care au stabilit liniile directoare în comerţul, meşteşugurile şi finanţele pontice. La mij-locul secolului al XIX-lea, în 1850, Ion Ionescu de la Brad număra 119 familii evreieşti în toată provincia, cu localuri improvizate de rugăciune. Peste patru decenii, în 1890, în oraşul Constanţa se găseau în jur de 600 de locuitori evrei în vreme ce în Tulcea numărul lor depăşea 1700. Recensământul din 1912 a consemnat o sporire a comunităţii - mai bine de 2000 de suflete în judeţul Tulcea şi aproape 1300 în judeţul Constanţa; la finele anilor de pace dintre cele două Războaie Mondiale, în 1939, oraşul de la malul mării depăşea 2000 de locuitori evrei  (majoritatea aşkenazi, de rit occidental şi un sfert sefarzi, de rit spa-niol) iar oraşul de la malul Dunării, Tulcea, avea peste 1000 de evrei, toţi de rit occidental.
     În 1908, pe actuala stradă Mircea cel Bătrân, la nr.18, evreii constănţeni de rit sefard (spaniol), şi-au construit propriul templu: o clădire monumentală, de influenţă gotică, splendid integrată în spaţiu, în ime-diata apropiere a bisericii greceşti „Schimbarea la faţă” („Metamorfosis”) şi a Bisericii Armeneşti. Pe parcursul a câtorva străzi, toate mărginite de mare, oraşul îngloba o splendidă opţiune la diversitate şi toleranţă. Şi Templul sefard, la fel ca surata ei religioasă de pe strada C.A. Rosetti nr. 2, a fost transformat, între 1941- 1944, în depozit militar de alimente, îmbrăcăminte şi harnaşamente. După instalarea puterii comuniste, Templul a fost reparat parţial (suferise şi de pe urma cutremurului din noiembrie 1940) şi redat comunităţii. În anii ’80 ai secolului trecut a fost demolat, fără vreun protest sau vreun regret,  iar autorităţile locale au amenajat pe acelaşi loc o parcare sordidă, din cel mai ieftin asfalt, laolaltă cu un rezervor de gaz (nu ştiu nici până în ziua de astăzi dacă cineva se aprovizionează de acolo).
     Nici atunci, nici mai târziu, constănţenii nu au spus nimic: le place, însă, ca oraşul lor să fie consi-derat un creuzet de minorităţi şi confesiuni şi orice stereotip referitor la acest oraş începe cu această frază.
A rămas, de peste trei decenii, o singură sinagogă în Constanţa. Şi aceasta este, astăzi, o ruină. La intrare, uşile monumentale de lemn, cu splendide (cândva) vitralii mozaice, sunt aproape distruse de vicisitudinile meteorologice şi de mâinile dibace ale oamenilor. Acoperământul de lemn masiv, de la intrare, care învelea pereţii, a fost demult utilizat drept combustibil. Odată trecut pragul, te copleşeşte frumuseţea arabescurilor rămase, de un albastru şi roşu ireale, cu coloane masive, bine proporţionate şi ingenios repartizate. Îţi poţi lesne imagina efectul de culoare din interiorul clădirii dacă ai în vedere coloritul bucăţilor de sticlă de la geamuri şi al luminii care pătrunde dinspre mare.
     Tavanul nu mai există decât pe alocuri şi, prin urmare, tot ce poţi vedea acum, se va distruge curând. Au fost furate toată lemnăria şi feroneria. Obiectele de cult au dispărut iar podeaua este plină de resturile tavanului, zidurilor şi de murdării aruncate de locatarii provizorii. Vitraliile de interior sunt descompletate, în unele părţi s-au distrus complet iar crăpăturile masive din pereţii de la intrare ameninţă o iminentă prăbuşire.  Îţi este imposibil să reconstitui, cu ochii minţii, o sărbătoare cu lumânările de Hanuka sau să înţelegi că acest loc a fost, cândva, menit să cheme oamenii de Yom Kippur. Nu te poţi gândi altfel decât cu oroare la faptul că este destul de posibil ca Tora, Cartea Sfântă, să fi fost utilizată în scopuri domestice. Unde ar putea fi biblioteca Sinagogii din Constanţa? Dar tot ceea ce constituia patrimoniul ei, adunat vreme de un secol? Mai greu este să îţi explici cum un lăcaş de cult a fost distrus într-un regim democratic, după ce a supravieţuit antisemitismului isteric interbelic, reacţiilor totalitare antievreieşti din cel de-Al Doilea Război Mondial şi intenţiilor ateiste ale sistemului comunist. Şi mai grav: de un sfert de secol, nicio publicaţie constănţeană, niciun mi-nistru constănţean, niciun primar al Constanţei, niciun reprezentant al culturii constănţene, nicio voce a societăţii civile constănţene nu au vorbit despre de-vastarea Sinagogii. O tăcere vinovată şi, în definitiv, criminală din punct de vedere al patrimoniului, un larg consens care convine tuturor factorilor implicaţi.
Va fi o uşurare când totul va deveni un morman de moloz şi cărămizi. Atunci, prompt, autorităţile locale şi forurile culturale vor da aviz pentru câteva buldozere să igienizeze terenul şi să se construiască o cochetă clădire din BCA şi termopane, menită funcţionării birourilor pentru firmele care intermediază câte ceva.
Comunitatea evreiască de astăzi din Constanţa este aproape dispărută, sub 50 de suflete, se stinge fără a se putea apăra. De pe urma ei nu a rămas nimic: locuitorii oraşului şi reprezentanţii lor nu vor să păstreze ceva. Puţinele eforturi meritorii de a şterge praful istoriei evreilor dobrogeni sunt privite cu circumspecţie. Memoria colectivă refuză să pună în judecăţile de valori că, în al Doilea Război Mondial, pe teritoriul Dobrogei au existat lagăre de muncă forţată pentru evrei. În 1941, spre exemplu, la Osmancea, în acelaşi loc erau deţinuţi, pentru vina de a fi evrei, rabinul şef al Constanţei, Josef Schechter, şi preşedintele Comunităţii Israelite de Rit Occidental, Avram Bercovici. La fel, în lagărul de la Ciobăniţa există dovezi ale uciderii civililor de autorităţile mi-litare române.  Aţi întrebat vreodată locuitorii din Cobadin sau Mereni dacă ştiu de existenţa lagărelor?
Sinagoga din strada C.A. Rosetti este ultima ruină: nu va mai fi peste puţină vreme. În alte oraşe, mai mici şi cu mai puţine pretenţii turistice (Târgovişte, spre exemplu), sinagogile au fost splendid renovate şi transformate în centre culturale sau în săli de expoziţii. Constanţa nu-şi doreşte niciun fel de mărturie a trecerii evreilor prin istoria sa.

ÎPS Teodosie, primarul Tulcei, deputatul Vainer și președintele comunității din Constanța, despre viitorul templelor evreiești din Dobrogea

Aurel Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești din România și deputatul minorității evreiești din Parlamentul României

     Cunoaștem situația dezastruoasă de la sinagoga din Constanța. Templul a ajuns să arate așa în urma unor devastări repetate. Ne preocupă să o refacem. Am solicitat sprijin și primarului Mazăre acum vreo doi ani, dar nu a urmat nimic concret. 
     Am fost în audiență la ÎPS Teodosie acum o lună și jumătate. Avem promisiuni de la Înalt Preasfinția Sa că ne va sprijini în refacerea sinagogii. Nu suntem mulțumiți cu situația actuală. A reface această sinagogă înseamnă o investiție de cel puțin un milion de euro. Nu pot să spun cine este vinovat de această distrugere. Efectiv a fost vandalizată. Știu că la Tulcea s-a restaurat Sinagoga. Însă este o diferență mare de valori între Tulcea și Constanța. Primăria din Tulcea a iluminat nocturn fațada sinagogii chiar și atunci când nu era refăcută. 
     Poziționarea sinagogii în peninsulă este una foarte importantă. Este păcat că a fost lăsată să se degradeze. Lipsa de interes a celor care au fost acolo a dus la acest dezastru. Statul nu a mai asigurat nici o protecție. Nu există nici un proiect în acest moment de refacere a Templului. Acum, evreii din Constanța merg la slujbă în sediul comunității locale. Comunitățile din diaspora nu au cum să ne ajute cu această problemă, fiindcă suma de bani necesară restaurării este una foarte mare. Ei ne ajută cu alte probleme. Nu vom sta cu mâinile în sân. 

Dr. Carol Friedman, președintele comunității evreiești din Constanța, de aproape două decenii

     Sinagoga de la Constanța a fost mult mai importantă decât cea de la Tulcea. La fel cum a fost și comunitatea de aici. Sinagoga a suferit în timp pentru că nu s-au luat măsuri de pază și protecție. Pe măsura împuținării membrilor, sinagoga, împreună cu vechiul sediu de pe Sarmisegetuza nr. 40, a fost lăsată în baza fundației Caritatea, care se ocupă cu redobândirea patrimoniului luat de stat. Sinagoga ar fi trebuit să intre în Patrimoniul orașului Constanța. Era în stare de funcționare, dar a fost lăsată intenționat să se degradeze pentru a putea fi luată de un DOMN. Terenul a fost dat în anul 1864 de Sultanul Abdul Azis, prin firman (hotărâre de guvern, n.red.), către comunitatea evreiască. Actele de proprietate există, dar ele sunt exprimate într-o unitate de măsură (Arșin), care nu mai există, iar acum trebuie să facem un proces de constatare. Pe 6 noiembrie are loc a 2-a înfățișare la procesul de constatare. Este în atenția DJC și va ajunge clădire de patrimoniu. 
     Am luat legătura cu ÎPS Teodosie. Este un om foarte înțelept, s-a implicat personal. Ne poate ajuta în sensul acționării pe linia unei sponsorizări din partea enoriașilor. Deoarece Constanța este, de fapt, un institut ecumenic interetnic. Sunt sigur că și primarul Mazăre ne va ajuta. S-au primit fonduri de la Consiliul Europei (Uniunea Europeană, n.red.), pentru refacerea zonei peninsulare. O parte din aceste fonduri sunt destinate reabilitării sinagogii. Perioada de după 1989 a fost una zbuciumată. A existat un interes pentru refacerea sinagogii, dar totul se rezuma doar la promisiuni. Acum sunt promisiuni ferme și concrete.
     Am făcut referate și pentru pază, de-a lungul timpului. Aici sunt niște probleme care trec sub tăcere.
Unii oameni mercantili, chiar și din rândul evreilor, ar fi dorit să se dărâme sinagoga. Cealaltă sinagogă a fost demolată în anul 1986, chiar de către Rabinul Moses Rosen. Regimul comunist nu a produs nici un abuz împotriva evreilor.

ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului 

     Avem o relație foarte strânsă pe linie umană, socială, culturală, cu toți reprezentanții celor trei religii monoteiste. Este adevărat că Arhiepiscopia Tomisului va sprijini comunitatea evreiască din Constanța în demersul acesteia de a reabilita sfântul lăcaș de cult. Ajutorul nostru va consta, în principal, în sprijin moral, resurse umane și specialiști. Sper să se aloce fondurile necesare pentru refacerea sinagogii. Banii vor veni de la bugetul de stat, de la administrația locală. 



Constantin Hogea, primarul municipiului Tulcea

     Administrația locală din Tulcea are o relație deosebită cu toți reprezentanții comunităților minoritare din municipiul nostru. Sunt mândru că, alături de domnul președinte Vainer și domnul doctor Carol Friedman, care este cetățean de onoare al municipiului Tulcea, am reușit să redăm evreilor singura sinagogă din Dobrogea. Domnul Vainer a deblocat fonduri guvernamentale, iar eforturilor dumnealui s-au alăturat și cele ale domnului Faimblat, președintele comunității evreilor din Tulcea. 
     În orașul Tulcea există 14 minorități și vreau să știți că fiecare dintre acestea, fie că mai au 15, sau 15.000 de membri, vor beneficia în orice moment de sprijinul primarului Hogea. Sunt, poate, cel mai fervent susținător al comunităților minoritare, pentru că majoritatea trebuie să fie mult mai aplecată față de acestea, în primul rând pentru că ele reprezintă particularitățile județului nostru și este nepermis în fața lui Dumnezeu să le lăsăm de izbeliște. Nu vreau și nu sunt în măsură să îmi critic colegii primari, tot ce pot să spun este că orice asociație sau cult religios poate solicita primări-ei fonduri nerambursabile, iar pentru lăcașurile de cult, un primar trebuie să găsească bani întotdeauna. 
     Eu, spre exemplu, deși am fost criticat, am fost pus în situația de a amâna anumite proiecte pentru tulceni, preferând să acord prioritate nevoilor comunităților minoritare. 
     Suntem foarte bucuroși și mândri că am reușit să refacem exteriorul sinagogii, iar în primăvara anului 2014, dacă ne ajută Dumnezeu, împreună cu domnii Vainer și Faimblat, vom reda turiștilor, tulcenilor și mai ales evreilor un obiectiv de cult și un muzeu deosebite. 

Florin Anghel
Cristian Andrei Leonte
redactia@info-sud-est.ro

Despre comunism și alți diavoli ai istoriei. Vladimir Tismăneanu, în conferință la „Ovidius”!


Vladimir Tismăneanu

     Filiala Uniunii Scriitorilor Dobrogea, Editura Humanitas și Universitatea „Ovidius” din Constanța organizează miercuri, 30 octombrie 2013, la ora 13.00, la Sala Senatului (Campusul Universitar, Aleea Universității nr.1)  Conferința „Despre Răul radical: Comunism, fascism și lecțiile secolului XX”, susținută de prof. Vladimir Tismăneanu, University of Maryland, Washington D.C.
     Evenimentul cuprinde și prezentarea cărții „Diavolul în istorie. Comunism, fascism și câteva lecții ale secolului XX” (Editura Humanitas, 2013), precum și o sesiune de autografe. Vor vorbi: conf.univ.dr. Florin Anghel și conf.univ.dr. Angelo Mitchievici.

Cine este Vladimir Tismăneanu?

     Vladimir Tismăneanu este profesor de științe politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase cărți între care „The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century” (University of California Press, 2012, trad. rom. de Marius Stan, Humanitas, 2013), „Despre comunism. Destinul unei religii politice”, „Arheologia terorii”, „Irepetabilul trecut”, „Naufragiul Utopiei”, „Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc”, „Fantasmele salvării”, „Fantoma lui Gheor-ghiu-Dej”, „Democrație și memorie” și „Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel”. Este editor a numeroase vo-lume între care „Stalinism Revi-sited”, „The Promises of 1968”, „Revoluțiile din 1989” și „Anatomia resentimentului”. Coordonator al colecțiilor „Zeitgeist” (Humanitas) și „Constelații” (Curtea Veche). Co-editor, împreună cu Dorin Dobrincu și Cristian Vasile, al „Raportului Final al Comisiei Prezidențiale pentru analiza dictaturiii comuniste din România” (Humanitas, 2007). Co-editor, împreună cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului „The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History” (Central European University Press, 2012). Co-autor, împreună cu Mircea Mihăieș, al volumelor „Vecinii lui Franz Kafka”, „Balul mascat”, „Încet, spre Europa”, „Schelete în dulap”, „Cortina de ceață” și „O tranziție mai lungă decât veacul. România după Ceaușescu”. Editor, între 1998 și 2004, al trimestrialului „East European Politics and Societies” (în prezent membru al Comitetului E-ditorial). Articolele și studiile sale au apărut în „International Affairs” (Chatham House), „Wall Street Journal”, „Society”, „Orbis”, „Partisan Review”,„The New Republic”, „New York Times”, „Times Literary Supplement”, „Gazeta Wyborcza”, „Contemporary European History”, „Dilema Veche”, „Orizont”, „Apostrof ”, „Idei în Dialog” , „22”, „Washington Post”, „Journal of Democracy”, „Human Rights Review”, „Kritika”, „Village Literary Supplement” etc. Din 2006, deține o rubrică săptămânală în cadrul Sena-tului „Evenimentului Zilei”. Cola-borator permanent, începând din 1983, al postului de radio „Europa Liberă” și al altor radiouri occidentale.

În 2006, a fost președintele Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii. În prezent, predă la Washington!

     În 2006 a fost președintele Comisiei Prezidențiale pentru Ana-liza Dictaturii Comuniste din România. „Diavolul în istorie nu este însă doar o carte excepţională, scrisă de una dintre minţile cele mai strălucite ale culturii noastre. Ea reprezintă, în concertul mărturiilor despre tragedia totalitară pe care naţiunile le depun la tribunalul posterităţii, mărturia românească cea mai articulată, cea mai tăioasă, cea mai puternică. Rusia, prin Soljeniţîn, şi-a depus mărturia ei; la fel, Polonia, prin Kolakowski; ori Cehoslovacia, prin Havel. Acum, prin Tismăneanu, o face şi România. Iar mărturia noastră spune că omenirea a trăit timp de un secol în compania Diavolului; ceea ce face ca toate regimurile politice care l-au acompaniat să fie în mod necesar şi ilegitime, şi criminale. Mulţumită lui Vladimir Tismăneanu, cu această carte, mărturia românească poate fi în fine auzită în toată lumea civilizată.“— Horia-Roman Patapievici.

„Diavolul în istorie. Comunism, fascism și câteva lecții ale secolului XX”. Opinii despre cartea care se lansează la „Ovidius“ 

     „Diavolul în istorie este o foarte importantă lucrare de istorie intelectuală, care priveşte o problemă fundamentală a secolului XX, o operă care denotă o cunoaştere vastă, globală, precum şi o experienţă personală foarte atent asimilată. Pagini indiscutabil sclipitoare.“ - Timothy Snyder, autorul cărţii ”Tărâmul morţii”. „S-au scris numeroase studii despre asemănările şi deosebirile dintre comunism şi fascism, atât în aspectele lor teoretice, cât şi în practică. Dar nici unul nu egalează perspicacitatea, analiza şi profunzimea reflecţiei din cartea Diavolul în istorie.“ - Ronald Radosh, Weekly Standard. „Un rechizitoriu dur la adresa îngemănatelor „utopii aflate la pu-tere“, precum şi un elogiu adus celor care le-au rezistat, această carte profundă şi consistentă este, totodată, o poveste moralizatoare.“ - Leon Aron, Wall Street Journal.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

Profil de protestatar. Diferențele dintre oamenii de la Pungești și cei din Piața Universității

Cine și de ce protestează în România?

sursa foto: www.gazetadambovitei.ro
     Ca o măsură de precauție și în încercarea de a mă feri de eventuale acuze de partizanat, ar trebui să spun, din capul locului, că nu susțin proiectul minier de la Roșia Montană sau exploatarea gazelor de șist, dar nici nu sunt împotriva lor. Mă aflu în imposibilitatea de a mă pronunța, într-o direcție sau alta, cu privire la aceste teme despre care, altfel, se pare că fiecare român are o opinie.
     Ei bine, eu nu am. Pur și simplu îmi lipsesc prea multe informații, prea multe date referitoare la oportunitatea economică a proiectelor, cu privire la impactul social sau asupra mediului pentru a mă putea plasa, împăcat cu propria-mi conștiință, de o parte sau de alta. Așa că nu o fac.
Pe de altă parte, însă, nu pot să nu observ că cele două subiecte au provocat o discordie socială și politică de o amploare pe care puține alte teme au cauzat-o în România, iar vinovați sunt, în egală măsură, companiile private și politicienii care manipulează, ziariștii care dezinformează și cei care protestează în necunoștință de cauză.
     Departe de mine gândul de a mă atinge în vreun fel de dreptul concetățenilor mei de a se manifesta, de a-și striga nemulțumirile, chiar și zgomotos, în adunări publice spontane sau organizate, dar, totuși, sunt convins că între cei care protestează la București și cei ce se revoltă la Pungești deosebirile sunt enorme, motivațiile lor nu au nimic în comun, natura acțiunilor lor este diferită, drept pentru care am mai multă simpatie pentru cei din urmă. Cred cu adevărat că îngrijorarea lor este mai sinceră și mai profundă, că se tem realmente pentru viața și avutul lor, pentru siguranța copiilor și nepoților lor, pentru prezervarea unui ambient natural și socio-cultural moștenit din vechime, pot înțelege, cu alte cuvinte, că ar avea pentru ce să fie indignați și să protesteze cu îndreptățire.

Protestatarii de la Pungești (sursa foto: www.realitatea.net)
     Nu același lucru l-aș putea spune despre cei care ies în stradă și mărșăluiesc pe bulevardele și prin piețele capitalei. În primul rând, se pune problema cine sunt ei, în calitate de ce protestează ei? Sunt o ceată de activiști agresivi ai ecologismului stângist, foarte mulți corporatiști, angajați ai unor multinaționale (care, în treacăt fie spus, nu și-au des-chis subsidiare în România din dragoste dezinteresată pentru români), indivizi care, între două scandări, își verifică repede e-mail-ul pe tabletă sau pe smartphone, grupuri de hipsteriîmbrăcați absolut toți după același calapod, tineri în căutarea unei identități care au găsit că este „cool” să protesteze și, pe deasupra, au și ocazia de a da un check-in din Piața Universității. Și atunci mă întreb: au ei aceleași angoase ca oamenii de la Roșia Montană sau Pungești? Sunt ei îngrijorați pentru ce le va aduce ziua de mâine? Sunt ei frământați sufletește precum semenii lor direct afectați și interesați în cele două cazuri? Mă îndoiesc. Mai mult decât atât, protestele lor, ale celor din București, au o mare problemă de legitimitate, dacă nu chiar de moralitate. Nu știu câți dintre cei care au îngrijorări și scrupule de natură ecologistă au plantat vreodată vreun pom sau își selectează deșeurile menajere spre reciclare. La fel, nu știu câți dintre cei care au îndoieli ce țin de latura economică a problemei, pot oferi o soluție concretă și viabilă celor care nu au locuri de muncă la Roșia Montană. Unde mai pui că, printre cei care sunt cei mai vocali și agresivi, mulți nici nu știu unde este localitatea în cauză, nu au avut bunul simț elementar de a citi, măcar parțial, proiectul companiei care își dorește exploatarea, habar nu au ce metode tehnologice propune, ce avantaje oferă comunității locale și statului român. Mi s-ar părea cel puțin firesc să se informeze cu privire la toate acestea. E mai ușor, însă, să protestezi în ignoranță decât mânat de convingeri asumate după o dreaptă judecată.
Cu excepția faptului că știu unde este Roșia Montană, eu însumi sunt ignorant în privința detaliilor economice, tehnologice, sociale sau care țin de protecția mediului. Dar tocmai de aceea eu nu protestez animat de instinctul de turmă, nu mă opun irațional exploatării aurului sau a gazelor de șist. În schimb, încerc să mă informez, ceea ce mi se pare mai potrivit pentru activismul civic decent și respon-sabil, iar nu protestele ipocrite, poate voit direcționate și manipulate, dar cu certe accente golănești.
     Iar cei care s-ar grăbi să mă considere vândut, pot sta liniștiți pentru că, așa cum nu mă opun proiectelor, nici nu susțin aceste exploatări.

Gabriel Stelian Manea
gabriel.manea@info-sud-est.ro

Ministrul Afacerilor Interne îi promite senatorului Gigi Chiru: „Nu schimbăm legea incompatibilității. Se va aplica și în cazul lui Nicușor Constantinescu!”

Nicușor Constantinescu, președintele Consiliului Județean Constanța

     Radu Stroe, ministrul Afacerilor Interne, a răspuns unei întrebări adresate de senatorul Christian Gigi Chiru referitoare la incompatibilitatea primarilor din judeţul Constanţa.
     Parlamentarul constănţean a dorit să afle de la Stroe dacă va solicita respectarea legii în mod unitar şi în cazul aleşilor locali USL, sau îşi propune să-i demită doar pe cei din PDL, apoi să modifice legea în Parlament.
     Membrul Cabinetului Ponta a dat un semnal că legea nu va fi schimbată şi că se va aplica în acelaşi mod în toate cazurile, chiar şi în cel al lui Nicuşor Constantinescu, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, „capul incompatibilităţii”. Aşadar, ne putem aştepta, nu peste mult timp, la demiteri şi la alegeri anticipate.
În răspunsul său, ministrul Radu Stroe l-a asigurat pe senatorul PDL că „prefectul judeţului Constanţa va acţiona corespunzător hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile ce vor fi emise de instanţele de judecată şi potrivit comunicărilor ce vor fi efectuate de Agenţia Naţională de Integritate”. Încă o dată în răspunsul său se confirma faptul că prefectul va aplica legea în mod unitar  şi corect pentru persoanele aflate în stare de incompatibiliate din judeţul Constanţa. Cu alte cuvinte, este un semnal că USL a făcut un pas în spate şi nu are de gând să modifice legea.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

Un senator PNL din Călărași dezvăluie cele trei motive pentru care mai rezistă USL

Iulian Dumitrescu, senator PNL

     Iulian Dumitrescu, senator de Călărași al PNL, a declarat pentru presa locală că, deși din exterior pare o „bombă cu ceas”, Uniunea Social Liberală nu este nici pe departe așa. Din interior, spune senatorul liberal, lucrurile se văd cu totul diferit: „Privită din exterior, USL pare a fi o bombă cu ceas, gata să se dezmembreze din toate încheieturile și să spargă geamurile alegătorilor nevino-vați. Privită din interior, coaliția de guvernământ este o convenție de oameni responsabili, preocupați să răspundă îngrijorărilor economice ale oamenilor de rând”, este declarația senatorului Iulian Dumitrescu, citată de cotidianul local „Obiectiv de Călărași”. Cât despre motivația pe care USL o mai are ca să rămână unită, parlamentarul liberal a declarat pentru același cotidian local că „la originea coagulării PNL și PSD stau trei elemente: Traian Băsescu, auste-ritatea și speranțele oamenilor într-o viață mai bună”. Acesta a concluzionat că deși se mai întâmplă ca uneori să aibă opinii diferite de premierul României, Crin Antonescu a fost și este un promotor important al USL și că drumul acestuia spre Cotroceni poate fi pavat cu certitudini de o coaliție de 70%. Rămâne să vedem...

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

Cum se reflectă Summit-ul de la Vilnius în presa din Republica Moldova, Ucraina și Rusia


     De departe cel mai important eveniment de politică externă pentru UE, dar și pentru Europa statelor terțe din cadrul Parteneriatului Estic (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina), Summit-ul de la Vilnius, programat la 28-29 noiembrie, se consacră pe măsura apropierii sale ca subiect central al presei diferitor state. Explorând tronsonul mediatic Republica Moldova – Ucraina – Rusia, se atestă din start promovarea unor atitudini și poziții specifice fiecărui stat în cauză față de evenimentul de la Vilnius sugestive în ceea ce privește percepția summitu-lui și raportarea opiniei publice față de acesta.

În Republica Moldova, Summit-ul este privit ca un eveniment istoric

     Demnă de lăudat, presa moldovenească prescrie aproape în totalitate un scenariu optimist și reușit pentru Republica Moldova în cadrul Summit-ului de la Vilnius. Considerat a fi momentul crucial pentru viitorul țării de către autoritățile de la Chișinău, mass-media din Moldova îndeplinește rolul de promovare a încrederii și convingerii în succesul Republicii Moldova la Vilnius. Asul surselor de informare în masă moldovenești îl constituie sprijinul internațional evocat cu precădere în ultima perioadă de partenerii europeni ai Moldovei.
Astfel, publika.md citează declarația ministrului de externe al Lituaniei, Urmas Paet, care susține că ,,partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova vor aprecia efortul depus în realizarea integrării europene, iar summit-ul de la Vilnius va fi unul de succes pentru Moldova’’. În același spirit, unimedia.info face trimitere la declarația președintelui român Traian Băsescu înainte de plecarea sa la Consiliul European conform căreia ,,pentru noi, miza este Republica Moldova – parafarea acordului cu Republica Moldova, a acordului de liber schimb în integralitatea lui și ca Ucraina să semneze cele două acorduri’’. În sfârșit, ziarul Timpul reflectă poziția exprimată de președintele Moldovei Nicolae Ti-mofti în cadrul participării sale la Summit-ul CSI de la Minsk din 26 octombrie care susține că ,,Repu-blica Moldova nu va renunța la procesul de integrare europeană. În aceste condiții, este limpede că accentul opiniei publice din Moldova cade mai mult ca oricând pe preocupările de politică externă ale statului decât pe problemele din interior, fapt ce demonstrează un interes sporit pentru deznodământul mult așteptatului summit de la Vilnius“.

Ca ultimă condiție, Kievul trebuie să o elibereze pe Timoșenko

    În relațiile ei cu UE, Ucraina este forțată de Bruxelles să se reîntoarcă la cazul Timoșenko  care a adus Kievului nemulțumirea și neîncrederea Occidentului. În aceste condiții, eli-berarea din detenție a fostului premier ucrainean figurează drept condiție suplimentară alăturată angajamentelor asumate de autoritățile de la Kiev în fața forului european pentru ca Ucraina să poată semna la Vilnius Acordul de Asociere cu UE. Astfel, așa cum titrează agenția rusă de presă Ria Novosti ,,eliberarea Iuliei Timoșenko este obligatorie pentru succesul Ucrainei la Summit-ul de la Vilnius’’.
     Un alt aspect generat de febra pregătirilor Summit-ului Parteneriatului Est îl constituie deteriorarea treptată a relațiilor politice dintre Moscova și Ucraina. În acest sens, zn.ua evidențiază că ,,Rusia va încerca încă o dată înaintea Summit-ului de la Vilnius să convingă (dacă nu, să someze) Ucraina să intre în Uniunea Vamală’’. Intenția Kremlinului este una logică atât timp cât fără Ucraina proiectul Uniunii Eur-asiatice inițiat de Rusia este unul mort, fără perspectivă. Din punct de vedere geopolitic, Ucraina este mai necesară Rusiei decât Uniunii Europene, deci, presiunile marelui vecin de la răsărit abia urmează. Acest lucru îl anticipează forbes.ua care menționează că pentru Ucraina ,,cel mai mare risc după semnarea Acordului de Asociere îl reprezintă reacția Rusiei: în timpul revoluției portocalii Moscova a dovedit că deține posibilități imense pentru a efectua lovituri distrugătoare asupra economiei vecinului său. Va putea UE să compenseze cu ceva aceste lovituri?’’ se întreabă retoric forbes.ua în una din analizele sale asupra raporturilor ruso-ucrainene.
În concluzie, perspectiva succesului Ucrainei la Vilnius nu este reflectată în presă în culori atât de aprinse. Opinia publică ucraineană demonstrează o ușoară stare de incertitudine privitoare la vectorul pro-european urmat de Kiev, iar acest fapt nu are numaidecât la bază zdruncinarea convingerii în Occident, ci respirația Moscovei care aduce o mare doză de imprevizibilitate și risc în relațiile cu Kievul.  

Summit-ul de la Vilnius generează emoții Rusiei

     Mai mult decât statele direct implicate în Parteneriatul Estic, Rusia trăiește cu o intensitate și mai mare propriile sale stări de tulburare ge-nerate de evenimentul de la Vilnius din 28-29 noiembrie. În primul rând, aceste stări au la bază pierderea (lentă, dar treptată) frustrantă  din vizor a Ucrainei în detrimentul UE din moment ce Kievul este văzut ca un actor de prim rol în proiecția geopolitică eur-asiatică a Moscovei. Observându-se o tot mai detașată atenție a mass-mediei rusești față de Moldova sau Georgia (țări care i-nevitabil vor fugi de sub influența Kremlinului), principalele instituții de presă rusești se axează pe starea crescândă de conflict dintre Rusia și Ucraina. Ca și dovadă, Novîi Reghion informează că ,,deputații ruși au refuzat să participe la reuniunea anuală cu colegii lor ucraineni care trebuia să aibă loc la Dnepropetrovsk’’. ,,Viitorul Summit de la Vilnius nu-i lasă în pace pe colegii noștri ruși, nu doresc ei acum să aprofundeze dialogul interparlamentar’’ citează nr2.ru declarația unui om politic de la Kiev.
 În dependență de aceste evoluții, recentul Consiliu Economic Eur-asiatic de la Minsk din 25 octombrie detonează o adevărată ,,bombă’’ geopolitică. ,,Președintele Kazahstanului Nursultan Nazarbaev a propus primirea Turciei în Uniunea Vamală’’ titrează Ria Novosti. Conform oficialului ,,președintele Turciei mi s-a adresat cu rugămintea de a intra în uniunea noastră vamală. Haideți și să acceptăm Turcia’’ citează aceeași sursă.
     Ca urmare a acestui fapt, presa rusă abundă în titluri interesante. Spre exemplu, cel mai sugestiv este dat de news.am ,,Uniunea Vamală: minus - Ucraina, plus - Turcia, India e în calcul?’’ care evidențiază (nu fără o doză de ironie) ultimele mutații ale proiectului geopolitic de natură economică care să contraba-lanseze UE. Cert este că, admițând alienarea Ucrainei de Rusia prin succesul de la Vilnius, tendința de a atrage Turcia în Uniunea Vamală prin un foarte adevărat contur. Pe bună dreptate, Turcia este singura contrapartidă capabilă să joace rolul de pilon al proiectului Kremlinului fiind, după majoritatea parametrilor un stat analog  Ucrainei. Cu toate acestea, deși Rusia poate specula în favoarea sa continua adăpostire a Turciei la porțile UE, Moscova are de rezolvat statutul de membru NATO al statului de pe malul Mării Negre. Oricare din direcții ar urma, Kremlinului îi sunt predestinate provocări aproape fără soluții.
     Atitudinea Rusiei față de Summit-ul de la Vilnius nu trebuie privită și receptată ca fiind directă. Este limpede că ea se reflectă în raporturile pe care Moscova le are la ora actuală cu fiecare dintre statele Parteneriatului Estic în parte și, cum aceste raporturi se precipită, indirect, Rusia trădează o atitudine de o profundă iritare și o stare de inacceptare totală a tot ce se va decide la în capitala lituaniană.

Mircea Raicu
mircea.raicu@info-sud-est.ro

„Junimea și impactul ei după 150 de ani”



Conferința a fost organizată de Facultățile de Litere și Arte de la „Ovidius” 

     În perioada 25-26 octombrie a.c., în cadrul Universității „Ovidius” din Constanța, s-a desfășurat Conferința „Junimea și impactul ei după 150 de ani”.
     Evenimentul a fost organizat de Facultatea de Litere și Facultatea de Arte, prin Centrul de
Cercetare şi Dezvoltare Profesională „Studiile Româneşti în Context Internaţional” (STUR), respectiv Centrul de Cercetare și Creație Artistică „Euxin”. Pe parcursul celor două zile ale conferinței (care s-a bucurat de un real succes), au susținut comunicări: Marina Cap-Bun, Mirela Doga, Petre Gheorghe Bârlea, Florentina Nicolae, Cosmin Căprioară, Dana Enache, Mariana Popescu, Mirela Kozlovsky, Ruxandra Mirea, Ana Maria Munteanu, Cecilia Vârlan, Daniela Crăciun, Nistor Bardu, Olga Kaiter
(Universitatea „Ovidius” din Constanţa), Alexandru Gafton (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași), Ștefan Găitănaru (Universitatea din Pitești), Iulian Enache (Universitatea de Arte din Târgu-Mureş), Corina Apostoleanu (Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța), Georgiana Romanov (Școala Gimnazială Nr. 8 Constanța), Magda Groza (Liceul cu Program Sportiv „Nicolae Rotaru”).

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

Am câștigat Campionatul Mondial de Fotbal Universitar

FEFS și-a reconfirmat statutul de campioană, la Anvers

Prof.univ.dr. George Stănculescu, decanul Facultății de Educație Fizică și Sport
     În timp ce naționala de fotbal a României nu s-a mai calificat la un turneu final de Campionat Mondial de 12 ani, echipa Universității „Ovidius“ din Constanța a câștigat, pentru a doua oară consecutiv, marele trofeu al Campionatului Mondial de Fotbal Universitar.
     Între 8 și 14 octombrie, studenții de la „Ovidius“ au participat, la Anvers, la cea mai importantă competiție de fotbal universitar. Din postura de campioană en-titre, echipa de la Constanța și-a păstrat blazonul și a reușit să câștige marele trofeu și în acest an. Cu un palmares bogat, având în vitrină 3 cupe de campioni, în 2009, 2010 și 2012, și două titluri de vicecampioană mondială obținute în 2007 și 2011, echipa Universității Ovidius, condusă de  decanul Facultății de Educație Fizică și Sport, prof.univ.dr. Stănculescu George, conf.univ.dr. Melenco Ionel și lect. Univ. dr. Mușat George, a reușit să câștige și anul acesta toate meciurile disputate în Belgia. Astfel, constănțenii au învins în grupe Nordh Eastern State University Rusland (7-3), AUHA University of Antwerp (8-1), KIMEP University Kazachstan (11-1), Gutech University Of Technology Oman (16-2) și Middle East University of Technology Turkey (13-2).
     După ce au spulberat tot în grupe, constănțenii au reușit să câștige și finala campionatului cu scorul de 10-1, în fața Middle East University of Technology Turkey.
     Din lotul Universității „Ovidius“ din Constanța au făcut parte: Stoica Dumitru Mimi, Şotîrcă Marian, Lupu Robert, Damian Cosmin, Klein Laszlo, Radu Răzvan, Ignat Florin, Răducu Emil, Covaci Bogdan, Al-Ioani Ion.
     Această competiţie s-a desfăşurat sub egida Federaţiei Internaţionale a Sportului Universitar(IFIUS) şi a Panathlon World Interuniversity Club Games.

Cristian Andrei Leonte
cristian.leonte@info-sud-est.ro

Junioarele pugiliste au făcut show la prima ediție a Galei de Box „Memorialul Toma Aurel“

CROȘEE ȘI UPERCUTURI LA BABADAG


     ,,Zilele orașului Babadag” au inclus, printre altele, în ziua de 26 octombrie prima ediție a Galei de Box ,,Memorialul Toma Aurel”. Pornită, ca idee, de la inițiativa lui Ionel Pătrunjel, arbitru A.I.B.A și director e-xecutiv al Asociației Județene de Box Tulcea, gala a fost transpusă în concret prin implicarea unor instituții locale și județene. Amintim aici Asociația Județeană de Box, Consiliul Județean Tulcea prin președintele Horia Teodorescu și Primăria orașului Babadag, prin primarul Georgian Caraman. Pe ringul amplasat în parcarea centrală a orașului au urcat sportivi și sportive de la trei cluburi de box din țară: C.S. Danubiu Tulcea, C.S. Câmpulung Muscel și C.S.M. Brăila. Înainte de începerea meciurilor de box a fost prezentată evoluția lui Toma Aurel, din localitatea sa de naștere, Babadag, până dincolo de ocean, acolo unde a scris istorie în boxul profesionist. Despre acest subiect vom scrie și noi într-un număr viitor. De asemenea au fost onorați cu diplome urmașii lui Toma Aurel precum și cei care s-au implicat în realizarea evenimentului.
Vremea superbă a adunat cam 300 de spectatori care au asistat la meciuri de juniori și seniori, fete și băieți, componenți ai celor trei cluburi de box. După partidele disputate au câștigat trofeele puse în joc, la categoriile de greutate respective: Plătică Adelin, Bâlcă Georgiana, Ti-mofte Elena, Tufă Cristina, Netezoi Mihaela și Ipate Diana de la Danubiu Tulcea, Ghițu Radu și Luca Ioana de la Muscel precum și Tiță Marian de la Brăila. E vorba aici de actuali juniori și seniori, componenți, de asemenea, a loturilor naționale de box, medaliați la concursuri naționale și internaționale.
     În încheierea galei, prezentată de Adrian Fetecău, președintele Teodorescu a anunțat înființarea (și cu ajutorul primăriei) a clubului local de box din Babadag precum și cinstirea, prin realizarea unui bust statuar a celui care a fost Toma Aurel, statuie ce se dorește a fi inaugurată anul viitor, odată cu ediția a II-a a galei. Iată așadar, o altă premieră pentru orășelul din inima Dobrogei care, și prin strădaniile tânărului primar, tinde să devină o tradiție! Felicitări!

Viorel Crețu
redactia@info-sud-est.ro

Poveștile de succes ale unor primării dobrogene care au știut să profite de fondurile europene


Nicolae Matei, primarul orașului Năvodari

     Primăria Orașului Năvodari, împreună cu partenerul său, Institutul European pentru Turism Cultural EUREKA din Bulgaria au organizat în perioada 23-24 octombrie 2013, în Năvodari, Seminarul „Oportunități de afaceri pentru servicii conexe sectorului turistic” din cadrul proiectului „Centru transfrontalier de afaceri în turism și activități conexe - Piața de pește și produse din pește (FISH TOURISM CBC)”, finanțat în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră România - Bulgaria, 2007- 2013.
     Evenimentul s-a desfășurat pe parcursul a două zile, temele abordate fiind următoarele:
- Tipuri de servicii aferente sectorului turistic;
- Interconectarea sectorului turistic cu producătorii de bunuri şi prestatorii  de servicii;
- Tradiţie şi ecologie. Sursă de dezvoltare a afacerilor conexe
turismului;
- TIC (Tehnologia Informaţiilor şi Comunicaţiilor) – instrument pentru dezvoltarea afacerilor şi promovarea în turism.
Prezentul eveniment își propune să contribuie la unul dintre obiectivele proiectului, și anume depășirea lipsei de experiență în serviciile turistice și introducerea instrumentelor inovative pentru
diversificarea serviciilor conexe
turismului.

Ospitalitatea și bucatele alese din Luncavița i-au dat pe spate pe letonieni

Ștefan Ilie, primarul comunei Luncavița
     La Luncavița s-a desfășurat în data de 24.10.2013 o etapă din cadrul proiectului „Cross border cooperation between regions in Latvia and Romania to improve e-ducational offer” în cadrul programului Comenius Regio 2012-2014.
     Aplicanții principali sunt municipalitatea și Școlile Regiunii Jekabpils pentru Letonia, iar ai părții române comuna și Școala din Vulcana - Băi județul Dâmbovița. Partenerii secundari sunt comunele și școlile din Asociația Comunelor, precum Luncavița, Cumpăna de Constanța sau Izbiceni de Olt.
     Scopul proiectului este acela de a dezvolta sistemul educațional din ambele țări, mai ales din mediul rural, prin schimburi de experiență care să identifice acele soluții, care să determine creșterea calității actului didactic, cu rezultate pe termen scurt și mediu și lung în rândul elevilor. La Luncavița s-a primit vizita unei delegații formate din cinsprezece persoane, conduse de doi oficiali, primarul regiunii Jekabpils, Bijušajam Ādazu și primarul comunei Vulcana-Băi, Emil Drăghici. Au fost prezente cadre didactice letone, dar și române, care au vizitat corpurile clădirilor Liceului Tehnologic „Simion Leonescu” din Luncavița, Sala de sport „Teohare Coca-Cozma” și noua Bază sportivă „Gheorghe Popescu”. Atât primarii din Jekabpils și Vulcana-Băi, cât și coordonatoarele proiectului, Gunta Dimitrijeva și Maria-Manuela Gheorghe, au fost impresionate de primirea calduroasă a directoarei Ana Arcuș, de dotările liceului tehnologic pe care-l conduce: săli de clasă, pentru sport, laboratoare, etc, dar și de nivelul de pregătire al elevilor, care grupați în Ansamblul Ghiocel de la Luncavița au oferit un program folcloric dobrogean, intens apreciat de oaspeți.
S-au purtat discuții pentru pregătirea unor parteneriate între școala din Luncavița și alte școli din Letonia, urmând a se stabili întâlniri comune în anul 2014.
     Totul s-a încheiat cu o masă cu specific local, unde bucătăreasa Licuța Cardon, ajutată de elevele liceului pregătite pentru agroturism și de colegii din administrația locală, a oferit un spectacol gastronomic în care a predominat, așa cum era și firesc, peștele. De la Luncavița, delegația a plecat spre comuna Cumpăna din județul Constanța.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

Petrecere de zile mari la Babadag!


     O comunitate este definită, printre altele, de tradiții instaurate de-a lungul anilor, păstrate peste generații, dezvoltate odată cu trecerea anilor și adaptate vremurilor prezente. Dacă nu le ai, le poți fundamenta, pornești la drum pe cărări și cu metode cunoscute apoi, odată cu trecerea anilor, îți poți găsi propriul drum. Dacă înainte de 1989 Babadagul avea aceleași manifestări ca și toată țara, gen ,,Cântarea României”, nici după treburile n-au stat mai bine. De fapt cam nimic n-a stat mai bine în acest orășel din inima Dobrogei, dar despre subiect am mai discutat și o vom mai face.
     Odată cu câștigarea alegerilor și ocuparea postului de primar de  către Georgian Caraman, brusc, din bugetul local s-au găsit bani nu numai pentru diferitele lucrări ci și pentru fundamentarea a două evenimente locale. Despre ce a fost astă vară, la ,,Florile de Tei” am scris la timpul respectiv, iată că acum, în 25 și 26 octombrie, Babadagul și-a serbat zilele cu o serie de manifestări, unele dintre ele premiere absolute pentru locuitorii micului orășel. În prima zi, festivitățile au început cu cele dedicate zilei Armatei Române, cu depuneri de coroane de flori la monumentul eroilor și defilarea militarilor din unitățile garnizoanei. Au urmat cele prilejuite de ziua liceului din localitate, inaugurarea oficială a lucrărilor făcute la școala generală nr.1, apoi vernisajul expoziției de pictură aparținând artistului plastic amator Costel Cehan, constând în portretele a 12 personalități marcante ale  vieții sociale, culturale și sportive locale. Ziua s-a încheiat cu spectacolul de gală, pe scena amplasată în zona centrală unde au evoluat Ansamblul folcloric de muzică populară veche bulgărească din Kavarna (oraș înfrățit cu Babadag), Ansambul folcloric ,,Sălcioara” din localitate, trupele locale de dans modern, Mioara Velicu, Constantin Enceanu, Nicu Paleru, Corina și trupa Compact. Focul de artificii a fost și el inclus în program.
     Ziua de 26 a fost dedicată hramului bisericii ,,Sf. Dumitru” iar apoi pe ringul amplasat în aceeași zonă centrală s-a desfășurat gala de box ,,Memorialul Toma Aurel”.

DEEP PURPLE REVINE ÎN ROMÂNIA!


     Faimoasa trupă britanică revine în România pentru un show de excepție ce va avea loc pe 20 februarie 2014. Concertul va fi susținut la Sala Polivalentă, iar evenimentul este organizat de Emagic. Biletele s-au pus deja în vânzare pe www.myticket.ro. Prețurile sunt următoarele: 265 de lei (locuri pe scaun), 200 lei (golden ring – în picioare), 185, 145, 120 de lei (locuri pe scaun), 115 lei (gazon – în picioare) și 95 lei (peluză, pe scaune). În perioada următoare, biletele vor putea fi achiziționate și din rețeaua magazinelor Diverta, Magazinul Muzica, Librăria Mihai Eminescu și Sala Palatului.

Holograf își așteaptă fanii tulceni la Sala Sporturilor!

     Trupa Holograf își așteaptă fanii tulceni la un concert de zile care va avea loc la Sala Sporturilor, pe 4 decembrie 2013. Începând cu ora 19:00 Holograf își va încânta admiratorii atât cu hiturile trupei cât și cu piese noi. Biletele se vând la agenţia Teatrului “Jean Bart” şi la Sala Sporturilor. Preţurile biletelor sunt următoarele: Categoria Vip -100 lei, Categoria I   -  80 lei, Categoria  II   – 60 lei.

Super spectacol Ștefan Bănică jr., la Casa de Cultură din Constanța! 

     Ştefan Bănică Jr. le dă întâlnire fanilor săi constănţeni la Casa de Cultura a Sindicatelor. Concertul va deschide turneul naţional de amploare, care se va desfăşura pe parcursul lunii noiembrie în zece dintre cele mai importante oraşe din ţară şi care va purta numele celui mai recent single semnat Ştefan Bănică Jr. – „Alerg printre stele”. Evenimentul va avea loc pe 2 noiembrie, de la ora 19.30.
     „De-abia aştept să ne vedem în luna noiembrie la concertele turneului «Alerg printre stele» şi să ne bucurăm unii de alţii. Ca de obicei, noi cântăm, iar voi faceţi atmosfera! Împreună putem crea seri de neuitat. Vă aştept cu mic, cu mare să alergăm printre stele, să fim liberi, să uităm pentru două ore de toate grijile şi să ne sărbătorim prin muzică”, declară Ştefan Bănică Jr.
     Biletele se găsesc la casa de bilete a Casei de Cultură a Sindicatelor, la Agenţia de pe Bulevardul Tomis şi online pe: www.vandbilete.ro, www.bilete.ro, www.myticket.ro şi www.eventim.ro. Biletele se pot achiziţiona la preţul de 100 de lei categoria VIP şi 80 lei categoria I (www.evenimente-constanta.ro).

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

Iată care sunt cele mai ciudate 25 de legi din Europa!



Să claxonezi înainte să pornești autoturismul, să nu tragi apa după ora 22:00 și să nu hrănești păsările?! 

     Site-ul www.webcultura.ro prezintă o serie de informații inedite pentru cei mai mulți dintre noi și extrem de interesante în același timp. Este vorba de câteva legi, unele amuzante, altele foarte ciudate, culese din diverse țări europene. Vă prezentăm în rândurile ce urmează, cele mai bizare 25 de legi din Europa, așa cum site-ul webcultura.ro le prezintă:

Danemarca
- Ești obligat prin lege să claxonezi înainte de a porni autoturismul pentru a verifica dacă nu se ascund copii sub el.

Elveţia
- Consumul de absint este legal. Producerea şi comercializarea acestuia sunt interzise.
- Este interzisă spălarea maşinii în zilele de duminică.
- Este ilegal să tragi apa după ora 22.

Franţa
- E ilegal să numeşti un porc „Napoleon”.
- E ilegal să te săruţi cu cineva pe şinele unui mijloc de transport.
- Între ora 8 dimineaţa şi ora 8 seara, radiourile trebuie să difuzeze muzică franţuzească în proporţie de 70% - E ilegal să faci fotografii ofiţerilor de poliţie sau maşinilor de poliţie, chiar dacă aceştia / acestea se află pe fundal.
- Scrumiera este considerată armă mortală.

Grecia
- E ilegal să dansezi dezbrăcat pe acropola din Atena.
- E ilegal să porți pantofi cu toc când vizitezi vestigiile arheologice
- În Atena poți fi
arestat dacă polițiștii constată că nu ești îmbrăcat decent sau nu te-ai spălat.

Germania
- E interzisă prin lege menţionarea anului 1966 pe orice teren de fotbal.
- E ilegal să rămâi fără benzină pe autostradă.
- Purtarea măştilor în timpul unei greve este interzisă.

Italia
- Un bărbat poate fi arestat dacă poartă fustă.
- Lovirea cuiva cu pumnul este considerată o încălcare a legii.
- În Veneția este interzisă hrănirea păsărilor.
- În Milano este ilegal să nu zâmbești tot timpul în locurile
publice (cu excepția înmormântărilor și vizitelor la spital).

Portugalia
- Este o încălcare a legii dacă urinezi în ocean.

Regatul Unit
- Este ilegal să cazi de pe Blackpool Tower indiferent de situaţie.
- E ilegal ca o femeie să mănânce dulciuri într-un mijloc de transport în comun.
- Femeilor gravide le este permis să nască în orice spaţiu public, şi chiar să folosească la nevoie casca unui ofiţer de poliţie.

Suedia
- Deşi prostituţia este legală, e interzisă prin lege apelarea la serviciile unei prostituate.
- Este interzis să-ți jignești sau să îți faci de rușine copiii.

14 oct. 2013

Purtătorul de cuvânt al companiei RMGC a fost amenințat cu moartea!


În aceeași situație se află și parlamentarii din Comisia „Roșia Montană“




Un opozant al proiectului, despre un filmuleț  în care SIRIENII DECAPITAU UN PREOT: 
„CĂTĂLIN, privește și vezi ce izbitor seamănă cu tine și cu CE O SĂ-ȚI FACĂ MOȚII!”



     Cu doar o săptămână înainte de întocmirea raportului oficial al Comisiei speciale „Roșia Montană“, tensiunile ating apogeul, purtătorul de cuvânt al companiei canadiene Roșia Montană Gold Corporation (cea care ar urma să exploateze zăcământul aurifer), Cătălin Hosu (foto), fiind amenințat cu moartea!

     Lucrurile au degenerat în chestiunea Roșia Montană. Pe 11 octombrie, pagina oficială de Facebook a purtătorului de cuvânt al RMGC, Cătălin Hosu, a „găzduit” o scenă oribilă, în care un opozant al proiectului, pe numele său Cristi Virciu, i-a ”dedicat” purtătorului de cuvânt un filmuleț grotesc, imposibil de vizionat de către oamenii întregi la minte. Astfel, „pașnicul” opozant îi urează lui Cătălin Hosu să sfârșească precum cel din filmuleț: un preot catolic decapitat de sirieni. La filmulețul postat (cu titlul: „Decapitarea unui preot catolic stârnește strigătele de bucurie ale mulțimii”), Cătălin Hosu îi răspunde maniacului: „Consider că asta este o amenințare cu moartea, drept pentru care am să sesizez Parchetul. De fapt, nu mă mir, pentru că văd că astea sunt metodele pentru cei care nu au argumente, dar au puțină minte”. Postacul nu s-a lăsat cu una cu două și a continuat: „La mine, în Țara Moților, eu sunt stăpân, tu ești un venetic”. Abia apoi, purtătorul de cuvânt al RMGC a încheiat orice dialog cu el și a adresat o rugăminte celor care îi urmăresc postările: „Am fost amenințat cu moartea de perso-najul pe care îl vedeți în foto. Eu
l-am blocat, ajutați-mă să aflu în ce oraș locuiește. Astfel, voi putea comunica Poliției, să-l găsească mai ușor, pentru că am făcut plângere penală. Pentru că așa înțeleg unii democrația”. Fie opozanți, fie susținători ai proiectului, cei care au fost martori la scena care depășește orice imaginație, au împărtășit opinia purtătorului de cuvânt al companiei și au replicat.
     O singură persoană, de aceeași categorie cu Cristi Virciu, și a cărei structură intelectuală o cufundă în anonimat, drept pentru care nu merită nici măcar să îi publicăm numele, a „prelungit” amenințarea cu moartea: „Uite încă una: fuck off and die!!! În lacul ăla de cianură să vă găsiți toți sfârșitul!”

Parlamentarii din comisie au primit mii de mesaje de amenințare

    Mulți dintre parlamentarii din comisia specială pentru „Roșia Montană“ au declarat că au primit telefoane și mesaje în care erau intimidați. Mai mult, aceștia susțin că lucrurile au mers mult mai departe decât și-au închipuit, injuriile și amenințările cu moartea fiind la ordinea zilei.
     Ioan Chelaru a declarat că a primit 11.000 de mesaje în care era amenințat: „Mi s-a spus că îmi iau gâtul, că îmi nenorocesc familia, că neam de neamul meu nu o să mai aibă parte de țara asta. Primele 200-300 le-am citit. Apoi când veneau 3-4 pe minut n-am mai reușit. (...) Majoritatea au venit înainte de a începe lucrările în Comisie, acum mai vin doar câteva zeci pe zi.“
     Și președintele comisiei, senatorul PSD Darius Vâlcov, susține că a primit mesaje de acest gen în care era amenințat și intimidat. „Da, am primit vreo câteva mii de mail-uri și SMS-uri. Au fost și de amenințare, însă nu le-am luat în seamă“, a declarat Darius Vâlcov pentru pesurse.

Cristian Andrei Leonte
cristian.leonte@info-sud-est.ro

Iată cine sunt parlamentarii din Comisia „Roșia Montană“!

MOMENTUL ZERO în dezbaterea proiectului, întâlnirea comisiei cu reprezentanții companiei, a fost COMPLET IGNORAT de televiziunile care, de altfel, au „devorat“ subiectul Roșia Montană!

foto: realitatea.net
     La jumătatea lunii septembrie, Birourile Permanente reunite ale Parlamentului României au aprobat înființarea unei comisii speciale comune numită „Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru avizarea Proiectului de Lege privind unele măsuri aferente exploatării minelor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România“. Pe scurt, un for compus din 19 deputați și senatori care analizează situația de la Roșia Montană, o problemă ce a scindat societatea românească: Pe de o parte susținătorii proiectului de exploatare minieră, pe de altă parte cei care se împotrivesc cu ardoare ca firma canadiană să extragă aur în Apuseni. 
     Săptămâna trecută, membrii comisiei speciale au încheiat audierile și se pregătesc pentru a redacta un raport final, despre care sperăm să fie cheia rezolvării acestei dileme naționale: demararea sau blocarea proiectului minier de la Roșia Montană.

Cine a fost audiat?

     Startul audierilor a fost dat de Daniel Barbu, ministrul Culturii, care pe 23 septembrie a explicat comisiei speciale situația patrimoniului național de la Roșia Montană. A urmat ministrul Mediului, Rovana Plumb, iar mai apoi reprezentanții protestatarilor din Piața Universității, cei ce se opun proiectului. Audierile au continuat cu ministrul Marilor Proiecte, Dan Şova, ministrul Justiției, Robert Cazanciuc, Liviu Voinea, ministrul delegat pentru Buget, vicepremierul Liviu Dragnea și Jack Goldstein (inginer chimist și profesor în domeniul metalelor rare), reprezentanții Roșia Montană Gold Corporation, în frunte cu directorul Dragoș Tănase.

Nimeni nu a fost interesat de audierea reprezentanților RMGC!

     După ce subiectul Roșia Montană a fost dezbătut luni de zile la toate posturile TV, în toate ziarele și la orice colț de stradă, ziua de 3 octombrie, care a adus față în față Comisia specială formată pentru „cazul“ Roșia Montană și reprezentanții firmei canadiene ce dorește să exploateze aur în România a trecut neobservată. Discuția dintre membri comisiei și firma canadiană, care era imperios necesară pentru înțelegerea datelor problemei de la Roșia Montană, a fost transmisă în direct doar de postul național de televiziune, în timp ce programele care dezbăteau seară de seară subiectul, epuizând la un moment dat invitații și modurile de abordare a problemei, nu au prezentat decât fugitiv, în buletinele de știri, frânturi din audierile de pe 3 octombrie.

     Alți oameni audiați de Comisia specială comună: ministrul delegat pentru IMM-uri, Mediu de Afaceri și Turism, Maria Grapini, ministrul Economiei, Varujan Vosganian, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, Mihail Ianaş, fostul şef al ANRM, Nicolae Stanca, fostul director al Regiei Autonome a Cuprului Deva (Compania Națională „Minvest“), Ion Stamin Purcaru, reprezentaant Conversmin, Victor Mocanu, decanul Facultății de Geologie și Geofizică.

Declarația lui Victor Pătrăşcoiu, inginer şef la Compania de stat MINVEST Deva, în cadrul 
audierilor comisiei speciale:

„Compania MINVEST Deva poate să-şi exprime un punct de vedere în ce priveşte componenta minieră a proiectului Roşia Montană, respectiv, extracţia şi prelucrarea aurului, minereului aurifer. Tehnologiile propuse pentru extracţia şi prelucrarea minereului aurifer sunt tehnologii moderne, performante, cu productivităţi deosebite, care respectă cele mai înalte standarde de securitate pe timpul derulării proiectului. Având în vedere că proiectul minier respectă cele mai bune practici în industria minieră, în condiţiile obţinerii aprobărilor necesare, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, susţinem promovarea acestui proiect.“


Iată cine sunt parlamentarii din Comisia „Roșia Montană“!

1.Președintele comisiei, Darius-Bogdan Vâlcov, este senator de Olt. A fost președintele PDL Olt între anii 2007-2012 și primarul municipiului Slatina timp de opt ani (2004-2012). În prezent face parte din Grupul Parlamentar al PSD. În Senatul României este președintele Comisiei pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului. Darius-Bogdan Vâlcov este doctor în economie.

2.Haralambie Vochițoiu este unul dintre cei doi vicepreședinți ai comisiei, fiind senator de Hunedoara din partea PP-DD și liderul de grup al partidului lui Dan Diaconescu. Este inginer minier și face parte din Comisia pentru afaceri europene și Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României.

3.Cel de-al doilea vicepreședinte este Andrei Dominic Gerea, deputat de Argeș. Este în Parlamentul României din anul 2004 și în prezent este liderul grupului PNL. Face parte din Comisia de validare. Andrei Dominic Gerea a absolvit Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică din București.

4.Ioan Moldovan îndeplinește funcția de secretar al comisiei. Acesta este unul din puținii traseiști politici din acest for special, deputatul clujean intrând în Parlament din partea Partidului Poporului-Dan Diaconescu, iar în prezent fiind viceliderul grupului parlamentar al PC. Ioan Moldovan a mai avut o experiență în Parlamentul României, între anii 1990-1992, atunci când a fost deputat FSN. Face parte din Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic și este singurul membru al acestei comisii care nu are biografie pe site-ul Camerei Deputaților.

5.Gabriela Firea este senator de Ilfov din partea Partidului Social Democrat. Aceasta face parte din Comisia pentru cultură și media și Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO. Gabriela Firea a terminat Facultatea de Litere la Universitatea București. Știrista de la Antena 1 a susținut în timpul vizitei la Roșia Montană a Comisiei UNESCO că „Proiectul este foarte important pentru oamenii din zonă. În primă fază vor fi mii de locuri de muncă, apoi câteva sute de locuri de muncă”, conform ziarului „Informația de Alba“.

6.Mircea Dolha este deputat Maramureșan, din partea PNL, vicepreședintele Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării. Este specializat în Științe Juridice.

7.Ioan Chelaru este la al doilea mandat de senator, fiind președintele organizației PSD Neamț. Doctor în Științe Juridice, Chelaru face parte din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări și Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru ela-borarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României

8.Fost Secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne, Gheorghe Emacu este deputat de Iași din parte UNPR. Doctor în drept, Emacu este secretarul Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională și membru în Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României.

9.Fostul Prefect al județului Sălaj între anii 2010-2012, Alexandru Vegh este membru în Comisia pentru privatizare şi administrarea activelor statului și în Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital. Udemeristul este inginer în tehnologia construcțiilor de mașini.

10.Petru Ehegartner este senator de Timiș și președintele PNL Timișoara. A terminat Facultatea de Electrotehnică și este membru al Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital.
11.Viorel Ștefan, deputat de Galați din partea PSD, a fost Președintele Companiei de Navigație Fluvială Română NAVROM SA Galați între anii 1996-2002. Acesta este doctor în economie și vicepreședinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

12.Dumitru-Dian Popescu a absolvit Institutul Petrol și Gaze Ploiești și este senator de Gorj din partea PNL, membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

13.Toni Greblă este inițiatorul proiectului de modificare a Legii Minelor nr. 85/ 2003 prin care se prevede exproprierea comunităților locale pentru interesul companiilor miniere. El a declarat că proiectul de exploatare a aurului de la Roșia Montană trebuie să continue, întrucât aduce avantaje mari, în special oamenilor care locuiesc acolo, conform site-ului ziare.com. Senatorul de Gorj din partea PSD a fost directorul general al Asociaţiei Patronale Miniere din România PATROMIN și Prefectul județului Gorj. Greblă a mai fost și președintele FSN între anii 1990-1993 și a fost reprezentant al României pe lângă ONU, Geneva. Senatorul face parte din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, Comisia de va-lidare, Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru ela-borarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României și Comisia permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, organizarea şi funcţionarea şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Este de profesie jurist.

14.Unul dintre reprezentanții UDMR în Camera Deputaților, Attila Korodi a terminat Facultatea de Inginerie Economică în limba germană și este membru al Comisiei pentru afaceri europene.

15.Tudor Ciuhodaru, deputat de Vaslui din partea PP-DD, este membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale (din oct. 2013). De profesie este medic.

16.Florin Iordache a susținut în Parlamentul României, pe 3 septembrie, o declarație politică intitulată „Roșia Montană - un proiect important pentru România“. Deputatul de Olt din partea PSD a fost viceprimar al Caracalului între anii 1996-2000. De profesie jurist și inginer, Florin Iordache este membru în Comisia pentru muncă şi protecţie socială (din dec. 2012), Preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi (până în dec. 2012) și se-cretarul Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru ela-borarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României.

17.Ioan Dîrzu a declarat că este de acord cu demararea proiectului de la Roșia Montană pentru că aceasta a fost dorința exprimată de participanții la referendum, din cele 35 de localități ale județului Alba, conform ziarului Unirea. Deputatul de Alba din partea PSD este doctor în științe medicale și membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice (din martie 2013) și președinte al subcomisiei pentru monitorizarea respectării drepturilor persoanelor private de libertate (până în martie 2013).

18.Oana Manolescu este deputat ales la nivel național, reprezentant al Asociației Liga Albanezilor din România. Expert în Științe chi-mice, Manolescu face parte din Comisia pentru industrii și servicii.

19.Deputat la al doilea mandat, penelistul Gigel Sorinel Știrbu a terminat Facultatea de Teologie din Craiova și este președintele Comisiei pentru cultură, arte, mij-loace de informare în masă și membru în cadrul Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru aderarea României la spațiul Schengen.

Cristian Andrei Leonte

cristian.leonte@info-sud-est.ro

Povestea rromilor din Eforie, evacuați din locuințele ilegale, a făcut înconjurul lumii! Ni s-a dus vestea până în Australia!


     Povestea rromilor din Eforie care au fost evacuați din locuințele în care trăiau ilegal a făcut înconjurul lumii. ONG-uri din mai multe țări au trimis scrisori instituțiilor din România prin care trăgeau un semnal de alarmă cu privire la încălcarea drepturilor omului și la răspândirea de inițiative rasiste ale administrației publice.
     Primarul Ovidiu Brăiloiu a fost pus la zid atât de ONG-urile rromilor, cât și de cele care au ca obiect res-pectarea drepturilor omului sau care au în atenție drepturile și mediul în care trăiesc copiii. Spre exemplu, „Salvați Copiii” România a tras un semnal de alarmă cu privire la situația celor 55 de copii din localitatea Eforie Sud rămași fără locuințe în urma demolării acestora și a întreprins demersuri pe lângă instituțiile statului abilitate și alte organizații cu atribuții în domeniu pentru asigurarea unor condiții umane de locuit.

Ne este frică să pierdem voturile rromilor? 

     Ce facem însă în situația în care rromii, deși înștiințați de-a lungul mai multor ani că trebuie să plece de pe terenul primăriei, refuză să facă acest lucru. Primăria are în plan construirea unor apartamente pentru localnicii din Eforie, pe terenul pe care rromii aveau amplasate locuințele improvizate, și a fost în imposibilitatea de a face acest lucru din cauza refuzului acestora de a părăsi zona. Ce faci în situația în care o comunitate, fie mică, fie mare, refuză să respecte legea și trăiește după propriile cutume? Cât aștepți? Când pui piciorul în prag? Niciodată? De ce? Ca să nu pierzi voturile rromilor? Un primar a avut curajul să facă asta și își asumă că va pierde câteva sute de voturi la următoarele alegeri. E drept, sezonul în care primarul Brăiloiu a decis să-i eva-cueze nu e tocmai cel mai potrivit. Se apropie iarna cu pași repezi, iar jumătate din cei evacuați erau copii (55 din 100). Dar, per ansamblu, situația este următoarea: Avem 100 de rromi care sunt înștiințați ani de-a rândul să își construiască barăcile în altă parte. Ei refuză. Tu, ca primar, ai nevoie de terenul respectiv pentru a construi locuințe pentru localnicii din Eforie care plătesc taxe și impozite și au la rândul lor nevoie de un acoperiș deasupra capului. Ce faci? Încercați să lăsați ipocrizia deoparte și să răspundeți sincer...


Cinste ONG-urilor care își fac datoria

     A nu se înțelege greșit. Nu criticăm aici munca vo-luntarilor din cadrul ONG-urilor care semnalează astfel de situații și cer să se ia măsurile necesare pentru ca cei mici, fie rromi, fie români sau de altă etnie, să trăiască într-un mediu decent. Dimpotrivă, faptul că ONG-urile își fac datoria nu poate însemna decât un lucru excelent, de lăudat. În concordanță cu obligațiile legale ce incumbă instuțiilor statutului abilitate din județ, de luare a măsurilor de protecţie şi asistenţă socială, de asigurare a protecţiei drepturilor copilului și de gestionare a situațiilor de urgență, Salvați Copiii a solicitat  Primăriei Eforie Sud, Consiliului Local Eforie Sud, Instituției Prefectului Județului Constanța și Ins-pectoratului de Jandarmi Județean Constanța să găsească soluții decente de locuire pentru acești copii și părinții lor, atrâgând atenția asupra datoriei statului de a respecta  drepturile și libertățile fundamentale ale cetăţenilor, copiii bucurându-se de un regim special de protecție.

Nu copiii rromi sunt de vină

     În fapt, nu copiii rromi sunt vinovați că părinții lor îi aduc în situația asta. Nu copiii rromi sunt vinovați că cerșesc, că stau murdari și desculți în plină iarnă, sau că scormonesc prin gunoaie. Asta văd, asta sunt puși, asta fac.  Dar dacă acești copii nu sunt integrați mai repede în societate, atunci generația lor va fi la rându-i pierdută definitiv. Nu poți integra un rrom la 30 de ani. Sau în fine, îl integrezi cu eforturi supraomenești. Dar îl poți integra la 5-6-7 ani. Cum însă? Cum dacă părinții nu îl trimit la grădiniță, la școală? Cum dacă, să presupunem că merge la școală, profesorii îl învață ceva, iar acasă vede altceva? Și cum să-i integrăm în România, dacă însăși Franța, mama integrării, a eșuat în lupta cu rromii, luând decizia de a-i trimite pe toți, pachet ramburs în România? „Condițiile în care trăiesc de săptămâna trecută și în care riscă să trăiască de acum încolo acești copii, dacă nu intervenim, sunt de neimaginat; nu putem rămâne indiferenți, nu putem trece responsabilitatea de la unul la altul; cu toții suntem responsabili pentru viața lor, protecția grupurilor vulnerabile rea-lizându-se numai prin eforturi comune”, a spus Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv al Organizației Salvați Copiii. Organizația le-a oferit copiilor și familiilor alimente de bază, pentru a-i sprijini să depășească această perioadă dificilă. Lucruri obișnuite pentru astfel de organizații, la fel de obișnuite și pentru rromii adulți care știu că vor primi la nesfârșit. Fie pentru că au drept de vot și votul lor contează, fie pentru că sunt „săraci și trebuie integrați”. Dar este oare asta soluția? Să le dăm pomeni la nesfârșit? Sau oare un  „duș rece” precum evacuarea forțată îi trezește la realitate și îi obligă să găsească soluții în lipsa pomenilor?

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro 

Aceeași situație ca la Eforie! Ce le-a făcut primarul din Babadag rromilor care locuiesc ilegal și nu dau nici un ban la stat?


     Fiecare societate are ostracizații săi, marginalizații, locuitori de maghernițe insalubre, scormonitori ai gunoaielor și resturilor societății de consum. Cantonați în această stază, de ani de zile, promiscuitatea proprie a fost ridicată la rang de tradiție, evident prost înțeleasă, dar motiv de opoziție împotriva tuturor celor care, mânați fie de intenții bune sau proiecte bănoase, încearcă să le schimbe dacă nu măcar pers-pectiva, cel puțin hainele murdare.
     Pomacii. Sunt reprezentanții cei mai de jos ai rromilor de etnie turcă (xoraxaj), dacă e să vorbim de scări sociale, din Babadag. Blamați însuși de propria comunitate, au de zeci de ani de zile același stil minimalist de viață, trăind din resturi și furturi, nu-și trimit copiii la școală, nu plătesc impozite, nu sunt racordați la rețele de apă și electrice, și-au ridicat maghernițe pe domeniul public fără autorizații, încropite din paiantă, rareori chirpici, acoperite cu diverse materiale adunate de la gropile de gunoi sau din obiectivele economice dezafectate. Sunt cazuri în care au ocupat abuziv case abandonate, de la marginea localității, și în care au locuit până când acestea s-au năruit complet, pentru că niciodată nu și-au făcut un titlu de glorie din îngrijirea proprie, darămite a caselor! Și apoi disconfortul pe care îl crează. Scandaluri sau paranghelii, de-o potrivă, sunt trăite la nivel fonic maxim. Nu au norme de conviețuire, nu respectă legi. Zilele trecute doi tineri au intrat peste o bătrână imobilizată la pat și au furat un frigider, ziua la amiaza mare.

Au intrat peste o bătrână imobilizată la pat, ziua în amiaza mare!

     Poate că furau și altceva dar au fost văzuți de agentul de pază din cimitirul central, care a avizat organele de poliție. Prinși asupra faptului, au făcut ce știau, au proferat amenințări cu moartea la adresa celor în drept să-i rețină! Nu beneficiază de ajutorul social pentru că munca le place la fel de mult ca apa sau școala. Te și miri cum reușesc să reziste și să continue și să se complacă la nesfârșit în același stil de viață!


     Fidel principiului de res-pectare a legilor și datorită faptului că până și ceilalți rromi comentau negativ la adresa pomacilor, primarul Caraman le-a impus  să demoleze construcțiile ridicate ilegal pe domeniul public. În schimb, le-a pus la dispoziție, prin hotărâre de consiliu local, câte 200 de metri pătrați, cu titlu gratuit timp de zece ani, pentru 10 familii. Terenul aflat la marginea localității, a fost amenajat și protejat iar primăria, din fondurile proprii, a turnat fundațiile, urmând ca rromii să-ți ridice singuri clădirile cu materialele recuperate din demolările fostelor bordeie ilegale. De ce așa? Probabil că e timpul să ne dăm seama că toate ,,pomenile” acordate după revoluție ca forme de ajutor social nu au făcut altceva decât să încurajeze nemunca. Vrem să schimbăm ceva cu adevărat? Atunci e cazul să punem osul la treabă! Și să respectăm legea... ,,Am declarat de atâtea ori, toată lumea trebuie să respecte legile, bune, rele, așa cum sunt acum. S-a terminat vremea favorurilor față de cetățenii de etnie rromă, eu unul nu mai închid ochii la relele pe care le fac aceștia în numele unui vot electoral dat atunci când trebuie! Vor să trăiască alături de noi, într-un orășel civilizat, trebuie să se comporte ca majoritatea locuitorilor, să se încadreze în normele sociale și morale ale comunității. Văd că până și Franța alege expulzarea țiganilor, ei așa le spun, în loc să aplice mult trâmbițatele indicații pe care ni le dau când vine vorba de integrarea rromilor. Măsura luată de noi, în legătură cu pomacii, este cea mai bună. Cei care au ceva de comentat sunt invitați să coabiteze măcar câteva zile prin
preajma lor și după aia să vorbească. Și mai fac o precizare. Din fondurile primăriei s-au amenajat doar fundațiile și s-a protejat  terenul. Construcția casei îi privește, eu nu fac pomeni la nesfârșit care să fie apoi bătaie de joc!”, ne-a declarat primarul Caraman.

Viorel Crețu
redactia@info-sud-est.ro

ROMÂNIA CUTREMURATĂ

Cutremurul din societate, sau cel din subteran? Care face mai multe victime?


     Chiar dacă nu suntem în Japonia și nici în California, românii sunt destul de obișnuiți cu permanente cutremure, este adevărat, nu numai cutremure de pământ. Mișcările seismice românești afectează domenii de activitate și sfere ale vieții pu-blice dintre cele mai diverse, de la politică și justiție, până la economie și social, iar pentru relaxare și amuzament avem parte de alte zguduiri tectonice în sport sau printre protagoniștii vieții mondene autohtone.
     După tiparul cutremurelor din localitatea Izvoarele, județul Galați, și cauzele cutremurelor politice, sociale sau econo-mice pare a rămâne un mister pentru un om cu un discernământ de bun simț, dar, în aceeași măsură și tot întocmai ca fenomenul de la Izvoarele, acest tip de seisme pare să exercite o adevărată fascinație pentru români, după cum arată audiențele televiziunilor, numărul de afișări de pe site-urile specializate în știri, ziare și blog-uri sau comentariile din spațiul virtual.  Impresia generală este aceea că interesul nostru este cu atât mai mare cu cât magnitudinea seismului este mai mare; simțim o voluptate, tăinuită sau afișată, pentru mișcările bruște și surprinzătoare, pentru zarvă și agitație, pentru scandal și haos; ne hrănim din ele. Ordinea și stabilitatea ne plictisesc, firescul nu ne atrage, purtarea cumpătată nu este profitabilă. Nu ne-ar deranja dacă am trăi un seism perpetuu.
     Și iată că, în ultima vreme, ni s-a dat după cum ne este pofta, la tot pasul, în orice direcție privim găsim și savurăm sau îndurăm câte un cutremur. În sfera politică seismul pare că are două epicentre, corespunzătoare unor tensiuni mult timp acumulate și care ies spre suprafață mai violent sau mai potolit. În coaliția de guvernământ ciocnirea intereselor dintre PSD și PNL, un început de rivalitate – chiar de natură electorală – între Victor Ponta și Crin Antonescu au fost foarte aproape să producă o ruptură preconizată sau așteptată de unii, negată de alții. Dacă tensiunile din USL sunt mai noi, între premierul Victor Ponta și președintele Traian Băsescu este o zonă seismică cu o activitate intensă și de mult timp cunoscută. Ultima răbufnire, de acum câteva zile, a fost pe punctul de a rupe un document care asigura, cel puțin în aparență, o oarecare stabilitate între cei doi protagoniști. Traian Băsescu a amenințat că denunță pactul de coabitare, iritat de faptul că premierul încearcă să subjuge justiția și nu a ezitat să deplângă faptul că România are un prim-ministru care este un mincinos de factură patologică.
     De altfel, trimiterea în judecată a lui Liviu Dragnea, în dosarul fraudelor de la re-ferendum, și revocarea din funcție a procurorului Lucian Papici, cel care lucrase la întocmirea dosarului de urmărire penală, au zgâlțâit serios USL-ul în momentul în care Crin Antonescu a declarat răspicat că premierul nu are căderea și dreptul de a se pronunța cu privire la activitatea procurorilor. Acest seism a avut replici imediate, ele fiind simțite în București unde mai mulți manifestanți au protestat împotriva ingerinței politicului în actul de justiție.
Pe plan social, cel  puțin trei teme de interes general au agitat spiritul public în ultimele luni. Prima dintre ele, poate cea mai intens dezbătută, cea care a produs o adevărată falie între români, este cea a exploatării miniere de la Roșia Montană. Argumentele celor care susțin proiectul și cele ale contestatorilor lui sunt așa de îndepărtate unele de altele, lipsite de orice punct de legătură, încât distanța care le separă, asemenea unei falii tectonice, pare imposibil de străbătut într-o direcție sau alta.
     Situația este aproape identică în privința problemei câinilor comunitari care, la fel, a împărțit societatea românească în două. De data aceasta, în termeni seismologici, comparația cea mai potrivită este aceea a două plăci tectonice care se ciocnesc cu o energie potrivită pentru o cauză mai demnă și care produc un cutremur social de magnitudine pe care tema în discuție nu o merită. Atât de înverșunați sunt iubitorii de câini, atât de indignați sunt cei care cer eutanasierea lor, încât contrele dintre ei și tensiunile acumulate au explodat violent și, din păcate, au avut ca element declanșator moartea unui copil.
     Dar mai este un lucru pe care românii îl apreciază, căruia îi acordă atenție și îl urmăresc cu maxim interes; este vorba de preziceri și prezicători, de falși profeți și înainte-văzători. Așa că, ce ne oprește să preconizăm că următoarele seisme vor fi provocate de adoptarea unor modificări la codul rutier, de prețul indecent al gigacaloriei în unele orașe ale țării, de ratarea calificării la turneul final al Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia sau de moartea unui artist?

Gabriel Stelian Manea
gabriel.manea@info-sud-est.ro

Principele și Principesa României, huiduiți la Chișinău

foto: Casa Regală
     Atitudinea afectivă a casei regale românești manifestată constant față de Republica Moldova a evoluat, în ultima perioadă de timp, într-o relație specială caracterizată mai degrabă de un puternic accent cultural și spiritual decât de un caracter oficial sau formal.
     Redimensionând relațiile politice dintre Chișinău și București, legătura ,,intimă’’ dintre regalitatea românească și autoritățile moldovenești s-a tradus aproape complet prin realizarea actelor de caritate de către reprezentanții fami-liei regale pentru diverse instituții culturale și de învățământ din Moldova. Venită pentru prima dată în Republica Moldova în recenta dată de 7 octombrie, perechea princiară Radu și Margareta au avut parte de un incident neplăcut, a cărui ecou vine să ne vorbească despre lucruri și fenomene concrete ce se desfășoară în rândul societății moldovenești.

,,Prințul român în Moldova e străin’’

     Încărcătura simbolică pe care o aduce prezența principelui și a principesei în teritoriul dintre Nistru și Prut, unde istoria este disputată și interpretată diametral opus, a produs eruperea unei atitudini sociale a cărei convingeri sunt exclusiv antiromânești și în totalitate moldovenești. Ajunsă în fața monumentului Ștefan cel Mare și Sfânt din centrul capitalei, perechea regală a fost huiduită de un pumn de simpatizanți comuniști și obstrucționată de aceștia în momentul depunerii coroanelor de flori la statuia domnitorului. Lozinci precum ,,Prințul român în Moldova e străin’’, ,,Trăiască și-nflorească Republica Moldovenească’’ sau ,,Afară din Moldova’’ au constituit mesajele pe care reprezentanții organizației obștești neînregistrată legal ,,Eu sunt moldovan și grăiesc moldovenește’’ le-a adresat altețelor regale, exprimându-și în acest mod iritarea, antipatia și sentimentele românofobice față de purtătorii prin titlu a apogeului monarhic al națiunii române. Motivației unei asemenea atitudini merită a-i fi acordată o atenție specială.

,,Aici nu este nici un rege, nici un prinț’’

     Liderul organizației obștești menționate anterior prezintă, într-un scurt interviu, originea atitudinii sale anti-regale. Ivan Muntean (atenție la Ivan și nu Ion), fratele secretarului Partidului Comuniștilor Iurie Muntean, declară următoarele: ,,El [principele] vine aici ca la el acasă. Își aduce aminte de 22 de ani de ocupație și arată simbolismul acesta că moldovenii sunt dobitoacele fa-miliei regale a României. Noi am arătat că suntem cetățeni liberi, suntem moldoveni liberi, fără ocupație. Să știe că aici nu este nici un rege, nici un prinț. E un simplu turist’’.
     Discursul în cauză este mai mult decât elocvent pentru a înțelege fondul reacției civile la vizita cuplului princiar la Chișinău. Astfel, adepții ,,moldovenismului’’ interpretează istoria Basarabiei interbelice ca pe o perioadă de ,,ocupație românească’’ de care se face responsabilă monarhia românească. În consecință, principesa Margareta și principele Radu sunt tratați ca și ,,agresori ancestrali’’ în calitatea lor de exponenți ai regalității românești. Negarea momentului de istorie a românilor pe care l-a trăit teritoriul dintre Nistru și Prut are, bineînțeles, un scop major bine determinat: promovarea unei identități originare moldovenești nealterate de simpatii proromânești și evocarea principiului alterității moldovenilor față de români.
Cu toate că o atare poziție față de cuplul regal a fost vociferată doar de 8 persoane, gravitatea incidentului constă în faptul că acesta este expresia unei atitudini specifice aproape unei jumătăți din societatea moldovenească, exceptând minoritățile rusofone și rusofile. Românofobia ca și fenomen comun în Republica Moldova este, practic, dovadă supremă a rătăcirii și a dezechilibrului identitar care a produs scindarea societății moldovenești. Ca și fapt real, mai mult decât limba vorbită, valorile sau originea, istoria este fundamentul ireconciliabilului în Republica Moldova. În același context, antiromânismul demonstrează un model de comportament necivilizat. Lăsând la o parte profunda implicație emoțională în relația cu Casa Regală românească și însăși, cu România, din punct de vedere obiectiv, pentru a câta oară, moldovenii își justifică comportamentul de departe neoccidental.

Atitudinea regalității față de Republica Moldova

     Proba ce demonstrează contra-riul caracterului ,,agresiv’’ al atitudinii regalității față de Republica Moldova este invocată de Regele României prin celebra sa cuvântare ținută de la 1941 încoace. Am considerat importantă revederea discursului regelui Mihai din parlamentul României din 2011. Cu acest prilej, Maiestatea sa declara: ,,Nu trebuie niciodată uitați românii și teritoriile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați’’. Fraza rostită de Regele Mihai, impregnată de un profund spirit de conștiință românească, certifică, la adăpostul realităților prezente, dreptul românilor din Republica Moldova de a-și alege singuri soarta. Mesajul este cu atât mai mult destinat românilor basarabeni, din moment  ce aceștia sunt singurii din românii înstrăinați care își mai pot decide soarta având ca reper România. Prin urmare, mesajul monarhului neagă orice ingerință politică în Republica Moldova menită să satisfacă obiectivul unei națiuni românești întregite, apelul la conștiința națională fiind singura ,,armă’’ posibilă și legitimă pe care România o poate folosi în relația cu Republica Moldova, în contextul prezentului său tumultuos.

Regele decorează Chișinăul

     Probabil, expresia de maximă cordialitate ce o manifestă Casa Regală pentru Republica Moldova este reflectată de premiera decorării lui Dorin Chirtoacă cu ordinul Coroana României în grad de ca-valer, la 10 septembrie, a.c.. În ca-litatea sa de prim cetățean al Republicii Moldova care a obținut o distincție din partea regelui Mihai, primarului Chișinăului îi aparține meritul ca, prin propria sa activitate, să obțină o medalie pentru statul moldovenesc. În această ordine de idei, asentimentul familiei regale pentru Republica Moldova devine din ce în ce mai mult o formă de sprijin moral și cultural a cărei importanță este primordială pentru însuflețirea conștiinței naționale în combaterea tertipurilor identitare cu efect distrugător în rândul societății moldovenești.

Concluzii

     Puțin cunoscuta relație dintre Republica Moldova și Casa Regală a României se situează, la momentul actual, în umbra relației oficiale dintre București și Chișinău. Nefiind un factor de decizie politică, regalității îi rămâne să promoveze față de Republica Moldova o atitudine de paternitate spirituală imuabilă, conformă cu declarația Maiestății sale regele Mihai că ,,jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii’’. În asemenea circumstanțe, este evident că prezența oricăror exponenți ai monarhiei române în Republica Moldova nu poate decât să repre-zinte alternativa românească la discursul public învrăjbitor (politic, social și cultural) al ,,moldovenismului’’.

Mircea Raicu
mircea.raicu@info-sud-est.ro