17 sept. 2013

Vezi ce ne-a scris un cititor din Babadag despre lipsa locurilor de muncă și despre capcanele nostalgiei comuniste! Ce i-a răspuns primarul?


     Am primit, pe adresa redacției, scrisoarea unui localnic din Babadag (Tulcea), în care cititorul nostru ne vorbește despre acuta lipsă a locurilor de muncă din Dobrogea, despre posibilitățile reduse de angajare din prezent și ne conturează tabloul socio-economic din orașul său natal. 
     De asemenea, cititorul nostru ne vorbește și despre iluzia vremurilor comuniste pe care tot mai mulți se grăbesc să le regrete tocmai pentru că atunci fiecare avea un loc de muncă, uitând însă de lipsa libertăților cetățenești, de cenzură și de rația de pe vremea lui Ceaușescu. 
     Vă invităm să citiți în rândurile ce urmează scrisoarea integrală a băbăianului, dar și punctul de vedere al primarului orașului Babadag, Georgian Caraman, pe care l-am contactat telefonic pentru a-i cere un punct de vedere cu privire la afirmațiile cititorului nostru. 

„Ați uitat de munca patriotică și de cozile de la alimentară? Ați uitat cum era fără căldură și lumină?”

„Peste 50 la sută dintre români regretă vremurile de dinainte de 1989. Să fii uitat semenii noștri cum trăiam acele zile terne, cum era să stai iarna la bloc fără încălzire sau la cozi interminabile pentru... orice, cum se orbecăia noaptea chiar pe marile bulevarde ale orașelor din cauza unei stupide directive a economiei la energie electrică, de cele maxim 2 plinuri de benzină pe lună, de cartele, de duminicile ,,cu soț sau fără”, de munca patriotică pe șantiere sau câmpuri, de lipsa programelor TV și de decrepetitudinea celor două de emisie cu o-sanale interminabile, de... Sau să fie de vină dezamăgirea față de cele petrecute după decembrie 1989? Pro-babil că ne-ar trebui câteva ediții ale ziarului și întreaga suprafață pentru a discuta pe această temă. Ce este cert, chiar și după statistici oficiale, peste 3 milioane de români au ales drumul străinătății, mânați de lipsa tot mai accentuată a unor locuri de muncă ce dispăreau de la o zi la alta iar cele care încă se încăpățânau să existe aveau ca rezultat al muncii depuse, un salariu care nu acoperea (și nici acum n-o face) dorința românului de a trăi, în sfârșit, mai bine”. 

„3 milioane de români au luat calea străinătății. Dintre ei, 0,1% sunt din Babadag”

„Babadagul nu face excepție, aproape 3 mii dintre locuitorii săi luând calea străinătăților, unii singuri, alții luând după ei întreaga familie cu nici o intenție, vădită, de a mai reveni pe locurile natale. Și de ce ar face-o? Când majoritatea unităților economice din oraș au sucombat, când fabrica de zahăr, cea de brânză, crescătoriile de pui sau iepuri s-au dus către praful și pulberea istoriei, există prea puține lucruri tentante material care să te facă să revii acolo unde te-ai născut sau îți aveai casa. Au mai rămas acasă doar bugetarii, fie cei din armată, administrație publică sau învățământ și câțiva investitori care au ceva locuri de muncă proporțional cu activitatea pe care o fac. Iar aceștia, chiar și legal, nu pot oferi decât alternativa unui mai mult simbolic, salariu minim pe economie, atât de simbolic încât cei din alte zări nici nu-și pot închipui cum poate o familie de români să reziste cu echivalentul a cel mult 200 de euro! De altfel puținătatea resurselor financiare, pe familie, se vede în degradarea continuă a multor dintre casele orașului, în fațadele coșcovite ale blocurilor sau în gardurile care stau să cadă. Oamenii nu mai au bani să investească în propriile gospodării, banii ajung pentru plata dărilor și pentru a pune ceva pe masă, nici pe departe pentru a se mai ocupa de aspectul gospodăriilor sau, mai grav, pentru dezvoltarea personală. La marasmul de pe piața de muncă a orașului concură cu succes și populația de etnie rromă zoraxaj care pe de o parte datorită aversiunii față de școală pe de alta datorită respingerii locurilor de muncă stabile dar stereotipe, ajung să îngroașe numărul celor care nu muncesc și evidențele comisiilor și organizațiilor care se ocupă cu soarta șomerilor”.

CE REPLICĂ ÎI DĂ PRIMARUL CARAMAN?

     Într-un top al problemelor localnicilor din Babadag, lipsa locurilor de muncă s-ar situa pe locul trei. Contactat telefonic, referitor la scrisoarea băbăianului și la lipsa locurilor de muncă, primarul Georgian Caraman ne-a declarat:

„Am asistat și eu, ca și oricare alt cetățean, la dispariția locurilor de muncă din economia orașului. De 23 de ani ne tot confruntăm cu pro-blemele legate de cei care nu reușesc să-și găsească ceva de lucru, unii au plecat afară sau prin alte localități din țară, unii fac naveta la Tulcea. Ce e mai grav e că am pierdut și mulți oameni de valoare, bine pregătiți care au fost siliți, pot spune, să-și caute o soartă mai bună în alte zări. Am pierdut obiective economice care aduceau bani și la bugetul local, ni s-a închis spitalul, Enel a renunțat la centrul zonal unde oamenii din sate își plăteau facturile sau rezolvau problemele, ce să zic, pierderile au fost tot mai mari de la an la an. Probabil că și atitudinea administrațiilor locale de până acum a făcut să plece investitorii mai mult decât să fie atrași iar criza economică și financiară a venit peste toate și a pus capac!  Mai avem și chestia asta, că suntem oraș..., dar dacă te uiți la infrastructură e mai rău ca la sate! Ce să caute un investitor? Impozitele sunt la nivel de oraș, condițiile oferite..., nu mai spun! E clar că avem multe de îndreptat la cât au stricat alții. Eu ca instituție nu am cum să mă implic direct în crearea de noi locuri de muncă, am câteva pârghii și doar atât. De exemplu, majoritatea lucrărilor executate în oraș au fost făcute cu firme de aici, am zis că dacă le dăm de lucru și patronii vor avea cum să angajeze oameni și să-i plătească. De asemeni, prin introducerea pazei la obiectivele sociale, la școli și în parcul orașului am oferit posibilitatea ca firmele de pază să angajeze alți oameni. Știu, e puțin, dar sunt rezultate imediate. Cu investitorii, e mai greu, o fi orașul așezat frumos dar e departe și de Tulcea și de Constanța, forța de muncă de aici e slab calificată, aș spune că singura noastră șansă e să ne orientăm către agricultură, legumicultură, creșterea albinelor și apoi crearea de centre pentru procesarea produselor. Să mai visăm acum la obiective industriale, cred că e o utopie! Discutăm, căutăm soluții, pentru că un oraș cu oameni bogați va avea un buget bogat, acum starea oamenilor se vede direct dacă, doar, te plimbi pe stradă. A! Și mai e ceva, din păcate deși mulți caută un loc de muncă, majoritatea vor un... serviciu. Dacă înțelegeți ce vreau să spun...”

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro