5 aug. 2013

Distributismul, alternativa celor dezamăgiți și de capitalism, și de socialism


     Destrămarea Uniunii Sovietice a reprezentat, pentru cei mai mulți, dovada clară a eșecului sistemului economic socialist, pe de-o parte, iar pe de altă parte a faptului că singura paradigmă economică ce poate asigura progresul ar fi capitalismul. Însă, o asemenea interpretare nu i-a mulțumit pe adepții unei a treia căi și anume distributismul.

ISTORIC

     Distributismul este o a treia cale economică, între socialism și capitalism, formulată de gânditori apropiați Bisericii Catolice, precum G. K. Chesterton și Hilaire Belloc, care nu au făcut decât să materia-lizeze principiile și învățăturile sociale ale catolicismului. Concret, distributismul are la bază două enciclice. Prima dintre ele, „Rerum Novarum” a aparținut Papei Leo al XIII-lea, fiind emisă în 1891, iar a doua, intitulată „Quadragesimo Anno”, a fost răspândită din dorința Papei Pius al XI-lea, în 1931. Ambele aveau ca principal subiect condițiile grele, împovărătoare și degradante în care muncitorii industriali trebuiau să își desfășoare acti-vitatea. De pildă, Papa Leo al XIII-lea cerea mai multă compasiune în interpretarea și aplicarea ca-pitalismului.

TRĂSĂTURI

     Teoria distributistă are la bază imperativul ca proprietatea asupra mijloacelor de producție, distribuție și schimb să fie cât mai larg răspândită. Cu alte cuvinte, adepții acestei teorii resping centralizarea proprietății atât în mâinile statului (cum este cazul socialismului), dar și în mâinile câtorva indivizi, oameni de afaceri sau mari corporații (cum se întâmplă în capitalism). În esență, în timp ce socialismul inter-zice proprietatea privată, mai ales cea productivă, distributismul militează pentru o răspândire cât mai largă a acesteia, astfel încât cea mai mare parte a oamenilor să dețină o asemenea proprietate productivă. Pe cale de consecință, această a treia cale economică propune ca elemente de bază ale sistemului economic micile afaceri operate de proprietari, eventual de o familie, și cooperativele controlate de muncitori. Din această perspectivă, el apare și ca o alternativă de sorginte conservatoare, care încearcă să subordoneze activitatea economică vieții spirituale, intelectuale sau de familie. Bunăoară, în Marea Britanie a anilor `20 - `30 din secolul trecut, avocații acestei teorii au căutat redobândirea libertății familiei și individului prin revitalizarea agriculturii practicate de mici proprietari și a micilor afa-ceri de familie, împotriva marilor proprietari, a monopolurilor, trusturilor și controlului marilor finanțe.
     În opoziție cu laissez-faire-ul capitalist care, în opinia distribu-tiștilor, conduce la concentrarea proprietății în mâinile celor puțini, dar și cu socialismul care interzice proprietatea privată, distributismul este văzut ca o a treia cale autentică, care se opune atât dictaturii pieței, dar și tiraniei statului prin mijloacele oferite de o societate a proprietarilor.

TEORIA ECONOMICĂ

     Teoria economică distributistă argumentează că oamenii ar putea să își câștige existența și să aibă un nivel de viață decent, fără a se folosi de proprietatea altcuiva pentru acestea. Astfel, agricultorii ar trebui să dețină propriul lor pământ, mecanicii propriile lor unelte etc. Ba mai mult, toate acestea ar putea fi deținute în co-proprietate, de către comunități locale mai mari decât o familie, parteneri în afaceri. De asemenea, distributismul promovea-ză o oarecare întoarcere la sistemul breslelor care sunt diferite de actualele sindicate prin simplul fapt că primele sunt alcătuite atât din reprezentanți ai patronatului, cât și ai angajaților, astfel încât promovează colaborarea acestora și nu conflictul social. Din alt punct de vedere, această teorie propune și desființarea sistemului bancar sau, mai exact, a ideii de profit prin dobândă pe care el se bazează, iar, în schimb, propune așa-numite uniuni de credit. În sfârșit, tot sub aspect economic, distributismul a avut o influență decisivă în adoptarea și înăsprirea legislației anti-monopol care să împiedice concentrarea pu-terii economice dintr-un anumit sector de activitate în mâinile câtorva companii, trusturi sau carteluri.

TEORIA SOCIALĂ

     Dar distributismul are aspecte sociale. De pildă, cel mai important dintre acestea este cel al promovării familiei ca unitate socială primară, astfel încât sistemul economic trebuie să aibă în vedere înflorirea unității familiale, dar nu în izolare, ci în cadrul unei comunități. De aceea, când vine vorba de proprietate, accentul este pus pe proprietatea de familie decât pe cea individuală. De asemenea, un alt principiu avut la mare preț este cel al subsidiarității, adoptarea deciziilor la nivel local, de către o unitate cât mai mică, iar nu de către una superioară dar îndepărtată. De aici și argumentul că unitățile mai mici, dacă este posibil familiile, să controleze mijlocele de producție, iar nu cele mai mari, așa cum se întâmplă în economiile moderne. În aceeași măsură, această ordine economică are ca obiectiv o societate a artizanilor, a meșteșugarilor, iar aceasta datorită accentului pus pe afacerile locale mici, pe promovarea culturii, a producției la scară mică în locul celei de masă. Desigur, ea nu înseamnă un regres tehnologic către vremurile pre-industriale, ci doar ca proprietatea asupra facilităților de producție să fie una pe cât posibil locală.
     Să mai spunem, în încheiere, că distributismul nu aderă la un anumit partid politic, dar a influențat partidele creștin-democrate (populare) din Europa.

Gabriel Stelian Manea
gabriel.manea@info-sud-est.ro