5 aug. 2013

PRIMARII DIN MEDIUL RURAL LOVESC UNDE ÎI DOARE MAI TARE PE POLITICIENI: NU-I MAI MOBILIZEAZĂ PE OAMENI SĂ IASĂ LA VOT ȘI SE PLÂNG LA UNIUNEA EUROPEANĂ!

300 de primari ai PSD, PNL și PDL au votat în unanimitate un protest în care dau de pământ cu legile și ordonanțele din 2013. Ponta, îi primești în audiență?

     Primarii din mediul rural au ajuns la capătul răbdării. Cel puțin așa reiese din protestul redactat și votat în unanimitate de Asociația Comunelor din România, ai căror reprezentanți s-au reunit la întâlnirea anuală, la sfârșitul lunii iulie 2013.
     Aproape 300 de primari au participat la lucrările asociației în perioada 28 iulie - 4 august și au dezbătut cele mai stringente pro-bleme cu care se confruntă. Concluzia a fost una tristă: deși puterea politică s-a schimbat, nu la fel s-a întâmplat și cu obstacolele de care primarii se lovesc zi de zi. Astfel, cei aproape 300 de primari participanți la întâlnirea A.Co.R au votat în unanimitate un protest pe care îl vor înainta Guvernului. Aceștia cer premierului Victor Ponta să își întoarcă atenția către ei și către problemele din administrația publică și să nu îi mai neglijeze pe cei care, de cele mai multe ori, se consideră „talpa țării”. Și pe bună dreptate!

„La 15 luni de la schimbarea guvernării deziluzia este generală!”

     Primarii își încep protestul pe un ton dur și pun punctul pe „i” încă din primele rânduri. Se simt mai umiliți și mai subjugați sistemului decât primarii de pe vremea comunismului. Dependența de autoritățile centrale și faptul că problemele lor au rămas fără rezolvare de ani de zile, i-a îngenuncheat: „Suntem sub demnitatea primarilor dinaintea anului 1989, aceasta „grație” democrației bazată pe principiul descentralizării promovată de către cei care au fost duși la guvernare cu strădania primarilor care au căutat să mobilizeze cetățenii în acordarea votului celor în care chiar credeau că vor binele comunelor noastre. Suntem la aproape 15 luni de la schimbarea guvernării din 7 mai 2012 și deziluzia este generală! Sub umbrela democrației și a descentralizării, prost înțelese și chiar și mai prost aplicate, printr-o abordare sistematică şi metodică, din partea Guvernului României, asistăm la subminarea capacității administrative a comunelor, a tuturor resurselor materiale, instituționale și umane, precum și a acțiunilor pe care acestea le desfășoară”.


Amenințările unor primari sătui de promisiuni

     Nemulțumirile și problemele primarilor nu sunt de ieri, de azi. Edilii din mediul rural se plâng de ani de zile de lipsa autonomiei și descentralizării mult promise, de legile strâmbe, de birocrație și de lipsa sprijinului mai marilor țării pe care îi ajută să ajungă la Putere, sperând la fiecare patru ani că va ieși soarele și în comunele lor. Toate acestea însă au rămas fără ecou. Anul acesta însă, se pare că răbdarea lor a luat sfârșit. Sătui de aceleași promisiuni făcute de toate partidele care au trecut pe la Putere, primarii pun piciorul în prag și ies la atac. În cadrul protestului, primarii au menționat câteva măsuri pe care le vor lua împotriva politicienilor, dacă aceștia nu vor reacționa nici de această dată:

„În lipsa unor reacții urgente și în sensul celor solicitate de către noi, pe deplin obiective și justificate, ne rezervăm următoarele forme de protest:
1. Sesizarea Congresului Puterilor Locale și Regionale pentru încălcarea autonomiei locale în România, solicitând să ni se alăture demersului nostru și celelalte structuri asociative ale autorităților administrației publice locale;
2. Sesizarea Comitetului Regiunilor;
3.Sesizarea Rețelei Asociațiilor de Autorități Locale din Sud-Est-ul Europei - NALAS, Consiliului Comunelor și Regiunilor din Europa - CCRE/CEMR, precum și a Organizației Mondiale a Orașelor și Administrațiilor Locale Unite - UCLG;
4. Sesizarea Comisiei Europene, a Fondului Monetar Internațional, a Băncii Mondiale, precum și a oricăror altor orga-nisme internaționale, atât la reprezentanțele din București, cât și la sediile acestora;
5. Neimplicarea pentru mobilizarea cetățenilor cu drept de vot la referendumul național privind revizuirea Constituției României;
6. Neimplicarea pentru mobilizarea cetățenilor cu drept de vot la alegerile europarlamentare și la cele prezidențiale;
7. Alte forme de protest, potrivit preve-derilor legale și ale Statutului Asociației Comunelor din România, chiar și acțiuni colective pentru apărarea și întărirea autonomiei locale, inclusiv exercitarea dreptului constituțional la grevă”.


„Fiecare Guvern ne vrea pe post de marionete slugarnice și cu mâna întinsă”

     Primarii au pus pe tapet și explicația pentru faptul că la fiecare patru ani ajunge la Putere un guvern care nu reacționează la problemele lor. Descentralizarea rămâne un vis, iar legile par să ducă, dimpotrivă, la o centralizare tot mai puternică, pentru ca astfel, primarii să rămână dependenți de cei pe care îi trimit la Putere:

     „Orice om normal își pune întrebarea firească: dar de ce oare aceste situații se perpetuează de la o perioadă la altă perioadă, de la un guvern la alt guvern? Răspunsul este pe cât de simplu, pe atât de îngrijorător: numai așa autoritățile administrației publice locale pot fi marionete în mâna și în folosul celor care ajung pe „culmile administrației”! Astfel, cu precădere primarii comunelor, în loc să-și îndrepte întreaga lor capacitate pentru punerea în aplicare a unor strategii de dezvoltare economico-socială, pe termen mediu și lung, stau slugarnice, cu mâna întinsă la cei care, prin intervențiile lor, pot „picura” ceva resurse pentru îndeplinirea unor proiecte la nivel local, iar atunci când se „picură”, criteriul este strict legat de numărul celor care ar putea să voteze în favoarea celui de pe „culme”. Este limpede că într-o astfel de situație nu se poate vorbi de dezvoltare durabilă a colectivităților locale, de menținere în administrație a unor oameni valoroși, ci de o dezvoltare arbitrară în folosul și în interesul unor micimi! În permanență se invocă lipsa capacității administrative la nivelul comunelor, fără să se vadă că, de fapt și de drept, fructul amar al acestei deficiențe este din „pomul” ce își are rădăcinile adânc înfipte în „grădina” Guvernului României, fiind alimentat doar cu promisiuni și indiferență. Sunt cam 200 de primari la nivelul comunelor cu mandate din anul 1990, acestora li se adaugă mai bine de 2.600, oameni care și-au făcut un ideal din munca lor și se văd, mandat de mandat, tratați cu aceeași indiferență, făcând din aceștia nu primii oameni, ci ultimii oameni. Cine poate crede că primarii pot să stea, la infinit, în fața celor pe care-i reprezintă, fără acele atribuții legate strict de o deservire operativă a acestora?!”

Apelul către Ponta: „Să ne primească delegația!”

     În încheierea protestului, primarii au lansat un apel către premierul României: „Față de cele de mai sus, rugăm pe Excelența Sa, Domnul Victor-Viorel PONTA, prim-ministrul Guvernului României, să asigure primirea unei delegații reprezentative a Asociației Comunelor din România, cât mai urgent cu putință, în vederea adoptării unui protocol prin care să se identifice soluții și măsuri la pro-blemele sesizate, precum și la altele care privesc în mod direct activitatea specifică autorităților administrației publice locale ale comunelor, apreciind că stă în demnitatea noastră, ca înainte de orice alt demers public, să aducem personal la cunoștința Domniei Sale nemulțumirile acumulate la nivelul comunelor României, la aproape 15 luni de guvernare. Prezentul protest se supune dezbaterii la nivelul fiecărei filiale județene a Asociației Comunelor din România, până cel mai târziu marți, 20 august 2013. Adoptat, în unanimitate, în sesiunea extraordinară a Adunării ge-nerale a Asociației Comunelor din România, pe data de 29 iulie 2013”.


Ce legi și ordonanțe i-au adus pe primari la capătul răbdării?

-Ordonanţa Guvernului nr. 8/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

-Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi
exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, autorităților administrației publice locale ale comunelor.


-Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

-Ordonanța de urgenţă nr. 46/2013 privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale.

-Ordonanța de urgență nr. 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind 
asigurarea funcționalității administrației publice locale, precum și pentru stabilirea numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la ministere și la instituţiile şi autorităţile publice, din subordinea, sub autoritatea sau coordonarea Guvernului.

-Ordonanţa de urgenţă a Guvernului pentru stabilirea unor măsuri de 
reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol și prin proiectul Hotărârii 
Guvernului pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a filierei de comercializare a legumelor, fructelor proaspete şi a cartofului.

-Legea nr. 243/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro 

Gloria și decăderea lui Dănuț Tiberius Epure, rectorul arestat pentru luare de mită


-În 1995, la 24 de ani, doctorandul Dănuț Tiberius Epure câștiga postul de preparator universitar la Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța.

-Dănuț Tiberius Epure a primit titlul de doctor în economie în luna aprilie 2000, în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor.

-Șapte ani mai târziu, în 2007, acesta era deja profesor universitar, iar în 2008 devenea prodecanul Facultății de Științe Econo-mice (Universitatea „Ovidius” din Constanța).

-În luna noiembrie 2010 a obținut diploma de management universitar, în cadrul Academiei de Studii Economice din București.

-În perioada 2009-2012 Epure a fost decanul Facultății de Științe Economice în cadrul aceleiași universități constănțene.

-În 2012, Universitatea „Ovidius” a intrat în campanie electorală. Victor Ciupină își încheiase al doilea mandat de rector, iar Dănuț Tiberius Epure și Mihai Gârțu erau favoriți în cursa electorală. După o campanie dură, presărată cu scandaluri care au făcut deliciul presei, Dănuț Tiberius Epure a obținut majoritatea voturilor, devenind cel mai tânăr rector din istoria Universității „Ovidius”. 

-Pe 30 iulie 2013, la doar un an și jumătate de la preluarea mandatului de rector,  Dănuț Tiberius Epure a fost reținut de procurorii  DNA, sub acuzația de luare de mită. A doua zi, aceștia l-au arestat preventiv pentru 29 de zile, rectorul fiind acuzat că a luat bani în schimbul subiectelor pentru admiterea de la Facultatea de Farmacie. Rectorul a fost prins în flagrant, luând bani de la ofițerii sub acoperire. 

-Ministerul Educației l-a suspendat din funcția de rector. 

Născut pe 27 februarie 1971, în Medgidia, Dănuț Tiberius Epure avea să se bucure de o ascensiune profesională fulminantă și de un palmares stufos în ce privește cercetarea și activitatea academică. La doar 41 de ani, Epure avea să ajungă rectorul celei mai importante instituții de învățământ universitar din Dobrogea. Când părea că rectorul atinge apogeul notorietății, iar Universitatea „Ovidius” se bucura de un record istoric la înscrieri, dar și de un record în promovare, vestea arestării lui Dănuț Tiberius Epure avea să vină ca un trăsnet, cutremurând mediul academic românesc și opinia publică.

Cantină pentru studenți și burse pentru performanță

     Unul dintre principalele obiective ale lui Dănuț Tiberius Epure era construirea unei cantine pentru studenți. Construirea cantinei a început în 2013 și urma ca în viitorul foarte apropiat aceasta să fie dată în folosință. Pe de altă parte, un alt obiectiv urmărit de Epure era să încheie cât mai multe parteneriate care să se materializeze în burse pentru performanța studenților. N-a apucat să semneze decât un prim astfel de parteneriat cu Regia Autonomă Județeană de Apă, care oferea anual 32 de burse, câte două pentru fiecare facultate.

Meditații gratuite pentru Bac

     În anul 2013 a fost pentru prima oară când elevii de liceu din anii terminali se puteau înscrie în programul de pregătire suplimentară al Universităţii „Ovidius” din Constanţa în vederea susţinerii examenului de Bacalaureat la discipline precum matematică, limba română, economie, fizică, chimie. Programul făcea parte dintr-un proiect amplu dedicat Ofertei Educaționale 2013 a UOC. Inițiativa rectorului se bucurase de succes, peste 500 de elevi frecventând orele de meditații gratuite oferite de universitatea constănțeană.

Toți studenții aveau locuri de cazare

     Modernizarea și reabilitarea, dar și reorganizarea administrativă a celor trei cămine studențești de pe malul mării, care funcționează în regim hotelier, dar și a celor două cămine de pe Bulevardul Mamaia, aferente primului sediu al universității, au avut drept rezultat satisfacerea tuturor cererilor de cazare ale studenților din provincie.

O universitate scoasă din anonimat

     La inițiativa lui Dănuț Tiberius Epure a fost înființat și primul birou de promovare și relații publice al UOC. Astfel, universitatea s-a bucurat de o prezență dinamică și constantă în mass-media locală. Comunicatele de presă anunțau aproape zilnic evenimente în cadrul facultăților, dar și semnarea de parteneriate între universitate și instituții publice, primării și viitorii angajatori ai studenților. „Ovidius” se bucura de o vizibilitate excepțională, iar fotografiile făcute la întâlnirile dintre rector și persoane precum Răducu Mazăre, Nicușor Constantinescu, Ecaterina Andronescu, Horia Tecău, Gică Hagi, Cătălina Ponor  făceau încojurul presei. Epure și Universitatea „Ovidius” se bucura de o notorietate foarte mare în doar un an de la preluarea manda-tului.

Parteneriate cu primăriile și instituțiile publice

     Rectorul considera că relațiile de colaborare cu administrațiile publice locale reprezentau un punct-cheie în promovarea Universității „Ovidius”. Astfel, încă de la preluarea mandatului demarase un proiect în cadrul căruia UOC semna, pentru început, parteneriate de colaborare cu primăriile din județele Constanța și Tulcea. În doar un an și jumătate, Epure semnase parteneriate cu zeci de primari. Astfel, instituțiile partenere încercau să susțină reciproc interese comune, în sensul promovării și desfășurării unor activități, acțiuni, programe și proiecte destinate modernizării activităților socio-economice, educaționale, culturale, de cercetare, dezvoltare și inovare, susținerii inițiativelor de diseminare a informațiilor și experiențelor acumulate în domeniile de competență legală și de activitate.

Pentru prima dată, „Ovidius” avea vicepreședenția în Consiliul Național al Rectorilor

     Recent, Dănuț Tiberius Epure fu-sese ales vicepreședinte al Consiliului Național al Rectorilor din România.  Era pentru prima oară în istoria universității când rectorul acesteia reprezenta instituția în cel mai important for academic din țară. Acest lucru arăta credibilitatea și performanța la care ajunsese Universitatea „Ovi-dius”, dar și faptul că mai era doar un pas până când aceasta ar fi reușit să devină parte a elitei universitare din România.

Rectorul care mergea în caravana de promovare

     Primele luni ale anului 2013 au fost prolifice pentru parteneriatele interinstituționale dintre Universitatea „Ovidius” din Constanța și cele mai importante instituții publice și de învățământ din municipiile Constanța, Tulcea și Călărași. Caravana „Ovidius” a făcut turul județelor, iar rectorul participa la întâlniri cu elevii claselor a XII-a. Evenimentele făceau parte dintr-un proiect al conducerii Universității, de promovare a ofertei educaționale și a rezultatelor obținute în activitatea didactică și de cercetare. Dialogul dintre viitorii studenți și Epure era unul alert, viu, tinerii prezentând un interes deosebit atât pentru specializările din cadrul facultăților, baza materială de care dispune instituția, posibilitatea de cazare în cămine, cât și pentru criteriile de admitere.

Record la înscrieri

     Succesul de care s-au bucurat proiecte precum meditațiile gratuite sau Caravana „Ovidius”, promovarea fără precedent a instituției și jovialitatea și notorietatea lui Epure au avut efectul scontat. În vara lui 2013, Universitatea „Ovidius” înregistra recordul istoric la înscrierile studenților.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

Declarațiile sumbre ale unor specialiști internaționali despre viitorul Uniunii Europene


EXCLUSIV! Despre democrație și provocările secolului XXI, la Vama Veche

Armand Clesse, directorul Institutului de Studii Europene din Luxembourg

ISE: Putem considera că suntem la granița UE. Cum se prefigurează în viitor, în viziunea europeană, granița Uniunii?  Dincolo de Marea Neagră, incluzând-o pe aceasta? Va deveni Marea Neagră un „lac european”?
Armand Clesse: Va exista o nouă colaborare pentru că Marea Neagră a fost întotdeauna europeană. Dacă Ucraina și Turcia vor deveni membre ale UE, atunci ele vor domina Marea Neagră.

ISE: Problema Turciei este în discuție în cadrul UE de câteva decenii. În ce context se vor finaliza negocierile printr-o aderare? Au avut protestele din Turcia un impact negativ asupra negocierilor cu UE?
A.C.: Există multe frustrări din partea turcilor din cauza Germaniei, care a ținut la distanță Turcia. Li s-a reconfirmat ideea că UE va folosi orice motiv pentru a critica și ține departe Turcia.

ISE: Credeți că Republica Moldova, Ucraina, Turcia și statele din Caucaz vor deveni membre UE? Când ar putea fi posibil acest lucru cel mai devreme?
A.C.: Nu. Șansele sunt mult mai îndepărtate decât acum 15 ani. Aveau mai multe șanse atunci. Țările din Caucaz nu mai au relații cu America, care le-ar fi ajutat foarte mult. John McCain, candidatul republican la Casa Albă, ar fi ajutat Georgia foarte mult să devină membru. Poate ar fi fost posibil ca partea de vest a Ucrainei să intre în UE. Acum nu mai e posibil.

ISE: Care este calea cea mai ușoară și sigu-ră pentru ca Republica Moldova să devină stat membru al UE? Prin unirea cu România, ori prin metoda „clasică”? Ce condiții ar avea UE pentru ca unirea să fie posibilă?
A.C.: Calea corectă este să devină membru ca identitate independentă, nu ca parte a României. Ar strica consensul național în Republica Moldova și nu va mai putea vindeca rănile care ar fi deschise prin această unire.

ISE: Cum se va adapta UE cu noile state, total diferite din multe puncte de vedere: economice, religioase, sociale etc? Avem motive de îngrijorare în fața unei „Uniuni Europene XXL”?
A.C.: Da. Din anumite puncte de vedere este prea mare. Țările mici nu mai contează, dar Turcia este o țară foarte mare. Va deveni mai diluată și vor exista probleme în politica externă și de securitate comună. Cu cât va fi mai mare, cu atât va fi mai greu. Problema UE acum este cum să rămână unită. E greu să fie ținută în frâu din cauza multor forțe
centrifuge.

ISE: Care e viitorul UE? Cu Turcia sau fără? Iar forțele centrifuge sunt prea puternice?
A.C.: În ciuda tuturor lucrurile și aspectelor negative, în ciuda tuturor politicilor comune și a monedei unice, UE nu va supraviețui în forma pe care o cunoaștem acum. Multe țări vor opta să fie în afara UE și va deveni mai eterogenă. Va fi nevoie de o împuternicire a instituțiilor europene dar va fi imposibil acest lucru, la fel cum va fi imposibilă o politică comună și de asta ar avea nevoie să reziste. Probabil va pica moneda euro pentru început. S-ar putea să dispară și să revină mai puternică, dar tensiunile vor fi foarte mari. E o mare probabilitate ca UE să se dilueze și să se transforme într-o zonă de liber schimb. Vor exista restricții mari în ce privește libertatea de circulație și în ce privește liberalizarea pieței muncii. Va crește nevoia de protecționism economic.

Michael Ambrosi, Profesor emerit de Politică Economică Europeană,
la Universitatea Trier din Germania

ISE: În ce context și-ar putea reveni din punct de vedere economic Uniunea Europeană?
Michael Ambrosi: Marea problemă a UE este competitivitatea, cum să fii competitivit, dar respectând SUA, China, Japonia. Este nevoie de reforme sociale. Germania a fost una dintre primele țări care a făcut aceste reforme. De aceea Germania este în cea mai bună poziție acum. Dar avem nevoie de reforme sociale care vor duce la o competiție socială și mai mare. Aceasta este condiția ca UE să-și revină din punct de vedere economic.

ISE: Măsurile economice drastice luate de guvernul României au ajutat statul să nu ajungă în situația critică în care se află Grecia sau Cipru?
M.A.: E o întrebare dificilă. Ai nevoie de finanțe publice sănătoase și colegii mei mereu au zis că România este într-o poziție bună în ce privește datoria publică. România a avut un deficit comercial mare și trebuie ajustat. Dar sacrificiile pentru oameni au fost foarte mari. Trebuie găsită o soluție stabilă între sacrificiile fiscale și nevoile sociale, ca să nu se ajungă la revolte.

ISE: Se va înrăutăți situația economică a UE după aderarea Croației? Ar trebui să ne îngrijoreze o Uniune Europeană XXL din punct de vedere economic?
M.A.: Nu cred că o țară precum Croația va afecta UE foarte mult. Greutatea economică nu este mare, PIB-ul este foarte mic în compara-ție cu celelalte state. În principiu, nu. Este principiul cu care UE a început: ca o invitație către toate statele și nu se poate trece peste acest principiu. Dar există o mare problemă: Turcia, care va afecta serios balanța economi-că. Nu cred că va fi curând, mai ales după proteste. Pe de altă parte, creștin-democrații sunt împotriva musulmanilor, iar Turcia va înclina balanța puterii foarte mult, datorită demografiei. Și oricum este un element total distinctiv în UE. Creștin-democrații germani vor o relație specială între UE și Turcia. Nu se știe dacă se va putea realiza mai mult.  

ISE: Din ce cauză a ajuns în faliment orașul Detroit? Afectează acest lucru în vreun fel Europa? Va exista un efect al dominoului? 
M.A.: Cred că Detroit este prea mic ca să afecteze economia UE. Întrebarea este de ce segmentul automobilelor și de ce țara care a inventat automobilul ca produs de masă a dat faliment? S-a sprijinit prea mult pe contractele militare, cu guvernul, cu statul etc. Asta a dus la decăderea Detroit.

A consemnat Andreea Pavel

„Canalul morții”. Din amintirile deținuților închiși la Canalul Dunăre-Marea Neagră (III)



     Încheiem în acest număr seria materialelor referitoare la deținuții politici din lagărele de muncă ale Canalului Dunăre-Marea Neagră. Literatura memorialistică și mărturiile orale abundă în a descrie viaţa de zi cu zi a deţinuţilor, în scurtul timp pe care îl mai aveau la dispoziţie după epuizantele ore de muncă pe şantiere. Vom prezenta în cele ce urmează câteva astfel de mărturii referitoare, în special, la condiţiile de cazare, la condiţiile sanitare şi la asistenţa medicală, mărturii care vor arăta din nou tratamentul inuman pe care aceşti deţinuţi l-au îndurat.

     Cazarea deţinuţilor se făcea în barăci descrise de un fost deținut: „De-a lungul celor două laturi lungi ale platoului, se aflau înşirate în paralel o serie de barăci, lungi de circa 20 de metri, intrarea era la mijloc într-un fel de mic vestibul, din care se deschideau cămăruţe - pentru brigadieri - iar în dreapta şi stânga câte o încăpere mare, cu priciuri duble pe două laturi, o sobă pe una din laturile înguste şi două-trei ferestre pe una din laturile lungi.”
     O descriere mai amănunţită ne oferă Gheorghe Stănescu. La Peninsula barăcile aveau forma literei H „având în faţă spaţiu cât să cuprindă pentru «număr» efectivele celor patru brigăzi, iar în spatele fiecărei barăci o curte, în care exista un W.C. din zid; totul, curte şi baracă, împrejmuit cu un gard de sârmă ghimpată pe toate patru laturile: ţarcul. Ieşirea din ţarc era interzisă, exceptând plecarea la muncă ori aducerea de la bucătărie (…) a hârdaielor cu mâncare şi returnarea lor, goale, de către cei doi colonişti de serviciu în acea zi. Interzisă era şi intrarea în dormitorul vecin, căci existau câte două dormitoare pe fiecare braţ al «haşului», fiecare adăpostind o brigadă de 60-70 de deţinuţi. Erau comune pentru cele două brigăzi spălătoarele şi camerele mici ale brigadierilor şi pontatorilor, spaţii cuprinse de linia de legătură dintre braţele «haşului».”
     În alte cazuri barăcile nu aveau podea, ci, doar pământ bătătorit pe care „se înşirau două rânduri de bănci din lemn acoperite cu nişte saltele subţiri de paie; un fel de pânză gălbuie servea drept cearşaf”, după cum își amintea Nicole Valery Grossu.
     În cazul fericit când în baracă e-xista o sobă de cărămidă, era inutilă căci nu existau lemne de foc: Ioan Dunca menționa că „...nicio surcică nu a ars în ele în iarna 1952-1953. Eram ca vitele în grajd, ne încălzeam din propria căldură. Înghesuiţi la limită pe priciuri, adormeam tremurând şi ne trezeam buimaci (...) careva a făcut socoteala că în acea perioadă am beneficiat în medie de patru ore de somn pe zi.”

Ajunseserăm în situaţia disperată de a ne spăla cu urină”

     În privința condiţiilor de igienă, cea mai acută problemă a fost lipsa apei de spălat, o problemă semnalată în toate coloniile. Unii memorialişti, cum este Petre Gregory Anastasis, mărturisesc că nu au făcut nicio baie în toată perioada cât au stat într-un lagăr. „...nu am făcut niciodată baie la Coasta Galeş şi nimeni nu avea cu ce să se spele pe mâini. Mâinile prinseseră, pe dosul lor, o crustă de pământ şi murdărie care îngreţoşa.”
      Alte mărturii sunt şi mai drama-tice. La colonia de la Capul Midia, deţinuţii care făceau probleme autorităţilor lagărului aveau un regim special. Între altele, barăcile lor erau izolate de celelalte cu sârmă ghimpată, stând practic într-un ţarc. Aceşti oameni nu primeau apă de spălat şi unica lor şansă era ploaia. „Într-o zi călduroasă se porni o ploaie repezită de vară. Acele schelete îşi aruncaseră în grabă zdrenţele de pe dânşii şi ieşiră printre barăci în pielea goală (...) Atunci am văzut trupurile acelor oropsiţi pline de bube, de rapăn scârbos după atâta necurăţire”, spunea Bucur Brașoveanu.
Gheorghe Bâgu aminteşte că la Peninsula Valea Neagră, în iulie 1950, „mai mult de o lună nu am avut nicio picătură de apă pentru spălat. Transpiraţi, murdari de praf, slăbiţi şi ogârjiţi, păream mai degrabă nişte mumii egiptene. Ajunseserăm în situaţia disperată de a ne spăla cu urină.”
În coloniile unde erau amenajate spaţii pentru spălat, ca la Cernavodă, acestea erau cu totul insuficiente pentru numărul foarte mare de deţinuţi. „Spălătorul cu douăspreze-ce robinete nu putea să deservească simultan peste două sute de deţinuţi, câţi aveau acces la ele. Tot aceeaşi supra-aglomeraţie se întâmpla la latrinele turceşti. Unii am apucat să ne facem necesităţile pe lângă cabine, nemaiputând stăpâni presiunile imperioase. În clipa următoare am fost siliţi prin violenţă să ne adunăm excrementele cu pumnii”, după mărturia lui Ion Cârjă.
     O altă problemă legată de igienă era că toţi deţinuţii erau raşi cu acelaşi brici nedezinfectat, şi, astfel, mulţi au luat o eczemă, pe faţă şi pe piept, produsă de un fungus parazit, MycosisTricophytis, care se ataşa de firele de păr, intra sub piele pe la rădăcină şi acolo producea o substanţă purulentă ce cauza o mâncărime insuportabilă. Firele de păr cădeau, iar boala nu se trata cu niciun medicament, care oricum lipsea. Cei care aveau această problemă, nesuportând mâncărimea, faţa le devenise toată o rană, ciuruită şi plină de puroi, iar tot capul le era bandajat. Puiu Năstase, care a suferit şi el din această cauză, a fost tratat de un doctor deţinut care lucra la infirmerie, folosind acid sulfuric, vi-triol. Era aplicat pe faţă în locurile afectate de micoză, pielea era arsă, se înnegrea în două-trei zile şi cădea. Era un tratament extrem de dureros, dar care a dat rezultate.

Ca să ajungi la infirmerie trebuia să fii pe jumătate mort

     În privinţa asistenţei medicale, aceasta era extrem de precară, spre inexistentă, iar în acest sens, Anatolie Paniș a reținut cuvintele comandantul coloniei, Hârjan: „Nu avem medici şi nici timp ca să vă îngrijim. (...) Dacă vă îmbolnăviţi, vă priveşte. Nu cheltuim bani pe nişte foşti duşmani ai orânduirii noastre. (...) Vă previn: să nu-mi cereţi medicamente! Nu avem! Şi nici americanii voştri nu trimit!”
În cea mai mare parte asistenţa medicală a fost asigurată de deţinuţi medici sau cu studii medicale. Toţi foştii deţinuţi au numai cuvinte de mulţumire pentru aceşti oameni, care, în condiţii extrem de precare au făcut tot posibilul să aline suferinţele celor aflaţi în nevoie.
     Exemplul oferit de Gheorghe Bâgu este edificator. Din cauza unei bătături în palmă care se infectase, în două zile întreg braţul i se umflase şi făcuse febră. „Seara, câţiva medici, deţinuţi şi ei la Columbia, s-au sfătuit şi au hotărât să mă opereze. Nu exista ca dezinfectant decât creolină, nu existau bisturiu şi nici pansamente. Totuşi, Gherman a făcut un cuţit dintr-o coadă de lingură, l-a tras pe curea, a adus o ladă care a servit drept masă chirurgicală şi m-au operat pe viu. M-au curăţat bine, mi-au pus creolină şi m-au pansat cu nişte cârpe spălate în pripă.”
     În alte cazuri, după mărturia lui Petre Gregory Anastasis, în condiţii de primitivism al cabinetului dentar, fără anestezic, medicul Blidescu, era nevoit să scoată măselele deţinuţilor, mai mult prin surprindere, chiar dacă se impunea doar o plombă.
     Au existat şi medici deţinuţi, responsabili cu infirmeria coloniilor, care nu s-au arătat deloc sensibili la suferinţele oamenilor. „La Capul Midia exista şi o infirmerie cu vreo zece paturi, unde erau trimişi, teoretic, bolnavii în stare gravă, dar de fapt, ca să ajungi acolo, trebuia să fii pe jumătate mort. Această infirmerie era condusă de un medic, deţinut şi el, dar supus autorităţilor, el nu dădea scutiri de muncă decât în cazuri extreme şi atunci când era prea târziu pentru a-l mai putea salva pe bolnav.”
Grăitoare este și mărturia lui Vasile Gurău. Imediat ce soseau în lagăr deţinuţii erau vaccinaţi. „Un sanitar mergea în fruntea grupului şi luând, cu mâna, din vasul cu instrumente un ac, îl arunca cu o mişcare precisă în braţul celui pregătit (...) fără nicio dezinfectare prealabilă. (...) În urma lui venea medicul care, mânuind o seringă cu lichid opal-gălbui, ne injecta circa un milimetru de ser. (...) În urma medicului, cel de-al doilea oficiant culegea acele smulgându-le cu un gest brusc din piele şi aruncându-le în vasul ce-l purta în mână şi care, am observat, era jumătate plin cu alcool. Când rezerva de ace din vasul primului oficiant se termina, acesta nu făcea altceva decât să ia vasul din mâna celui de-al doilea, schimbându-l cu al său, astfel încât operaţia putea continua. „Vaccinarea celor aproape 500 de oameni nu a durat mai mult de jumătate de oră şi s-a făcut în bătaia soarelui, pe platou.
Cu astfel de condiţii înţelegea regimul de „democraţie populară” să reuşească „reabilitarea” deţinuţilor.

Gabriel Stelian Manea
gabriel.manea@info-sud-est.ro

Ce legătură există între primarul din Năvodari și Mihaela Rădulescu?


     Mihaela Rădulescu și Nicolae Matei, primarul orașului Năvodari, au în comun cel puțin ziua de naștere: 3 august. Spunem cel puțin pentru că cei doi se aseamănă foarte mult prin caracterele puternice de care dau dovadă ambii, prin vitalitate, optimism și spiritul de lider ce nu lipsește niciunuia. Născut pe 3 august 1967, primarul din Năvodari și-a serbat ziua într-un cadru festiv, printr-o petrecere pe cinste, alături de prieteni, familie, colegi și reprezentanți mass-media, în timp ce vedeta de televiziune, cu doi ani mai mică decât primarul Matei, și-a petrecut ziua de naștere la Monte Carlo, acolo unde s-a stabilit în urmă cu câțiva ani, alături de fiul ei Ayan. Prietenii însă i-au organizat o petrecere surpriză care a impresionat-o pe Mihaela Rădulescu până la lacrimi.

Primarul din Sarichioi își serbează ziua odată cu Barack Obama

     Cristian Vitali Finoghen, primarul comunei tulcene Sarichioi este născut la o zi după primarul orașului Năvodari, pe 4 august. În aceeași zi este născut și președintele ame-rican Barack Obama. Dacă ziua de naștere cade în weekend, atunci, cel mai probabil, primarul Vitali își serbează ziua alături de familie și prieteni. Anul acesta, primarul din Sarichioi nu a mai apucat să își cinstească prietenii pentru că ziua lui l-a prins pe drumul de întoarcere de la Neptun, acolo unde a participat la adunarea generală a Asociației Comunelor din România. Pe de altă parte, tot pe 4 august, Barack Obama a fost la reşedinţa oficială din Munţii Catoctin din Maryland alături de mai mulţi prieteni şi apropiaţi cu care a jucat o partidă de golf. Preşedintele Statelor Unite ale Americii a primit mii de mesaje, dar şi o veste tristă: o nouă ameninţare a grupării Al-Qaeda. De ziua lui, Obama a decis să închidă 22 de ambasade şi consulate din ţările arabe.

Primarul din Luncavița, născut în aceeași zi cu Arnold Schwarzenegger

     Un alt primar care își serbează ziua odată cu vedetele este primarul comunei tulcene Luncavița, Ștefan Ilie. Născut pe 30 iulie, acesta „împarte” ziua de naștere cu actorul și fostul guvernator al Californiei, Arnold Schwarzenegger. Ștefan Ilie este un familist convins și, la fel ca și colegul său Cristian Vitali Finoghen, acesta și-a serbat ziua la adunarea generală a Asociației Comunelor din România, deci la muncă. Acesta este și președintele A.Co.R., filiala Tulcea, dar și ofițerul de presă al asociației. Pe lângă faptul că acesta nu și-a putut serba ziua așa cum se cuvine, departe de grijile de zi cu zi, cauzate de funcțiile pe care le deține, a avut și o sumedenie de lucruri de făcut, în calitate de lider al primarilor. Ziua i-a fost înseninată însă de prezența soției și a celor două fetițe pe care le idolatrizează. Actorul, în schimb, este divorțat dar asta nu l-a împiedicat să își petreacă ziua alături de cei doi copii, dar și de fosta soție, cu care a păstrat o frumoasă prietenie.

Distributismul, alternativa celor dezamăgiți și de capitalism, și de socialism


     Destrămarea Uniunii Sovietice a reprezentat, pentru cei mai mulți, dovada clară a eșecului sistemului economic socialist, pe de-o parte, iar pe de altă parte a faptului că singura paradigmă economică ce poate asigura progresul ar fi capitalismul. Însă, o asemenea interpretare nu i-a mulțumit pe adepții unei a treia căi și anume distributismul.

ISTORIC

     Distributismul este o a treia cale economică, între socialism și capitalism, formulată de gânditori apropiați Bisericii Catolice, precum G. K. Chesterton și Hilaire Belloc, care nu au făcut decât să materia-lizeze principiile și învățăturile sociale ale catolicismului. Concret, distributismul are la bază două enciclice. Prima dintre ele, „Rerum Novarum” a aparținut Papei Leo al XIII-lea, fiind emisă în 1891, iar a doua, intitulată „Quadragesimo Anno”, a fost răspândită din dorința Papei Pius al XI-lea, în 1931. Ambele aveau ca principal subiect condițiile grele, împovărătoare și degradante în care muncitorii industriali trebuiau să își desfășoare acti-vitatea. De pildă, Papa Leo al XIII-lea cerea mai multă compasiune în interpretarea și aplicarea ca-pitalismului.

TRĂSĂTURI

     Teoria distributistă are la bază imperativul ca proprietatea asupra mijloacelor de producție, distribuție și schimb să fie cât mai larg răspândită. Cu alte cuvinte, adepții acestei teorii resping centralizarea proprietății atât în mâinile statului (cum este cazul socialismului), dar și în mâinile câtorva indivizi, oameni de afaceri sau mari corporații (cum se întâmplă în capitalism). În esență, în timp ce socialismul inter-zice proprietatea privată, mai ales cea productivă, distributismul militează pentru o răspândire cât mai largă a acesteia, astfel încât cea mai mare parte a oamenilor să dețină o asemenea proprietate productivă. Pe cale de consecință, această a treia cale economică propune ca elemente de bază ale sistemului economic micile afaceri operate de proprietari, eventual de o familie, și cooperativele controlate de muncitori. Din această perspectivă, el apare și ca o alternativă de sorginte conservatoare, care încearcă să subordoneze activitatea economică vieții spirituale, intelectuale sau de familie. Bunăoară, în Marea Britanie a anilor `20 - `30 din secolul trecut, avocații acestei teorii au căutat redobândirea libertății familiei și individului prin revitalizarea agriculturii practicate de mici proprietari și a micilor afa-ceri de familie, împotriva marilor proprietari, a monopolurilor, trusturilor și controlului marilor finanțe.
     În opoziție cu laissez-faire-ul capitalist care, în opinia distribu-tiștilor, conduce la concentrarea proprietății în mâinile celor puțini, dar și cu socialismul care interzice proprietatea privată, distributismul este văzut ca o a treia cale autentică, care se opune atât dictaturii pieței, dar și tiraniei statului prin mijloacele oferite de o societate a proprietarilor.

TEORIA ECONOMICĂ

     Teoria economică distributistă argumentează că oamenii ar putea să își câștige existența și să aibă un nivel de viață decent, fără a se folosi de proprietatea altcuiva pentru acestea. Astfel, agricultorii ar trebui să dețină propriul lor pământ, mecanicii propriile lor unelte etc. Ba mai mult, toate acestea ar putea fi deținute în co-proprietate, de către comunități locale mai mari decât o familie, parteneri în afaceri. De asemenea, distributismul promovea-ză o oarecare întoarcere la sistemul breslelor care sunt diferite de actualele sindicate prin simplul fapt că primele sunt alcătuite atât din reprezentanți ai patronatului, cât și ai angajaților, astfel încât promovează colaborarea acestora și nu conflictul social. Din alt punct de vedere, această teorie propune și desființarea sistemului bancar sau, mai exact, a ideii de profit prin dobândă pe care el se bazează, iar, în schimb, propune așa-numite uniuni de credit. În sfârșit, tot sub aspect economic, distributismul a avut o influență decisivă în adoptarea și înăsprirea legislației anti-monopol care să împiedice concentrarea pu-terii economice dintr-un anumit sector de activitate în mâinile câtorva companii, trusturi sau carteluri.

TEORIA SOCIALĂ

     Dar distributismul are aspecte sociale. De pildă, cel mai important dintre acestea este cel al promovării familiei ca unitate socială primară, astfel încât sistemul economic trebuie să aibă în vedere înflorirea unității familiale, dar nu în izolare, ci în cadrul unei comunități. De aceea, când vine vorba de proprietate, accentul este pus pe proprietatea de familie decât pe cea individuală. De asemenea, un alt principiu avut la mare preț este cel al subsidiarității, adoptarea deciziilor la nivel local, de către o unitate cât mai mică, iar nu de către una superioară dar îndepărtată. De aici și argumentul că unitățile mai mici, dacă este posibil familiile, să controleze mijlocele de producție, iar nu cele mai mari, așa cum se întâmplă în economiile moderne. În aceeași măsură, această ordine economică are ca obiectiv o societate a artizanilor, a meșteșugarilor, iar aceasta datorită accentului pus pe afacerile locale mici, pe promovarea culturii, a producției la scară mică în locul celei de masă. Desigur, ea nu înseamnă un regres tehnologic către vremurile pre-industriale, ci doar ca proprietatea asupra facilităților de producție să fie una pe cât posibil locală.
     Să mai spunem, în încheiere, că distributismul nu aderă la un anumit partid politic, dar a influențat partidele creștin-democrate (populare) din Europa.

Gabriel Stelian Manea
gabriel.manea@info-sud-est.ro

Adio, televizor și jocuri virtuale! Tot mai mulți părinți își trimit copiii în taberele „Cercetașilor“

INTERVIU CU MUGUR MURARU, REPREZENTANTUL DEPARTAMENTULUI DE IMAGINE ȘI COMUNICARE DIN CADRUL ONG-ULUI „CERCETAȘII MARINI“

ISE: Care este profilul copilului care alege să vină în tabăra cercetașilor? 
Mugur Muraru: Nu există un profil aparte, dar putem spune că cei care aleg să devină cercetași sunt copii deschiși către nou. Cercetășia este dedicată tuturor, dar cei care o adoptă sunt atrași de un alt tip de educație, față de ceea ce se oferă în școli. Noi o numim „Educație pentru viață“, pentru că ea este menită să le dezvolte abilitățile, atât pe plan in-telectual și afectiv, cât și fizic.

ISE: Care este profilul organizatorului care se implică în conceperea și organizarea efectivă a unei astfel de alternative pentru copii? 
M.M.: Un adult respon-sabil, care păstrează în el amintirile copilăriei sale și care vrea să se implice activ în educația noii generații. Nu contează categoria socială din care provine, nu contează apartenențele sale etnice, politice, religioase sau de orice altă natură, cât timp el este dispus să ofere copiilor de astăzi o șansă de a învăța din experiența sa de viață. Având în vedere că vorbim de voluntari este foarte important ca ei să își poată gestiona timpul foarte bine. Există momente în care trebuie să își aducă aminte că nici un sacrificiu nu este prea mare pentru ajutorul dat copiilor. În rest, este un adult jovial care știe să se impună în fața celor mai tineri, câștigandu-le respectul prin modul său de a fi. Este foarte important ca un lider cer-cetaș să știe să asculte și nu doar să audă vocile membrilor săi din patrulă.

ISE: Care este rolul acțiunilor desfășurate în cadrul taberei cercetașilor? 
M.M.: Toate activitățile pornesc de la o poveste, numită și cadru simbolic, în cazul nostru cea a argonauților. Copiii învață prin practică elemente de autocunoaștere, disciplină personală și de grup, dar și alte elemente specifice educației non-formale. Încercăm să scoatem copiii din zona lor psihică de siguranță, pentru a-i provoca să își depășească limitele. Nimeni nu este forțat să facă vreuna din activitățile propuse, dar fiind vorba de grupuri între 4 și 8 membri, încurajările vin de cele mai multe ori chiar din rândurile lor.


ISE: Ce succes poate înregistra o astfel de alternativă oferită unor copii care fac parte dintr-o generație „amputată” de internet, laptopuri, tablete, gadgeturi, unde totul se întâmplă virtual? Reușesc cei mici să se acomodeze și să îmbrățișeze realitatea, în condițiile în care sunt obișnuiți cu o lume virtuală încă de mici? 
M.M.: Pentru a răspunde la această întrebare, vă voi povesti reacția unei mămici de cercetaș sosită în vizită „conspirativă” în Camp. Aceasta era obișnuită cu un băiețel retras, taciturn, care trebuia constrâns să iasă din casă și se scuza mereu că nu are un fizic la fel de „impunător” ca alți copii de vârsta lui. A avut surpriza să îl găsească dezinvolt, încrezător și fără nici o reținere față de aspectul lui. Mai mult, cu o zi mai devreme își provocase liderul la o bătaie cu apă, profitând de căldura de afară, la bustul gol. Totul fără nici o jenă legată de aparența lui fizică, deși până atunci nu vroia să iasă din casă fără o bluză cu mânecă lungă. Mișcarea cercetășească nu se adresează doar copiilor cu o înclinație către lucrul în natură, cât mai ales celor pentru care călătoriile cu rucsacul în spate, departe de facilitățile pe care le oferă tehnologia, sunt o provocare.

ISE: Cine v-a sprijinit financiar în organizarea taberei? Cum ați asigurat resursele umane necesare într-un astfel de proiect? Ce autorități locale din județul Constanța s-au implicat în sprijinirea unei astfel de alternative pentru copii? 
M.M.: Mulțumim din suflet pentru sprijinul acordat Direcției Județene pentru Sport și Tineret Constanța, Inspectoratului de Jandarmi Județean Constanța, Taberei Năvodari, Primăriei Năvodari, Complexului Muzeal de Științe ale Naturii Constanța, Consiliului județean, companiei Argenta, Litcanu și Gheorghita SCA, TMUCB, filiala Constanța, și Cevamar Design, precum și altor prieteni ai cer-cetașilor care au dorit să rămână anonimi. Activitatea face parte din proiectul de tineret: „Dezvoltare personală prin tabere cercetășești”, finanțat de către Ministerul Tineretului și Sportului. Fiind un centru local foarte tânăr, a trebuit ca din februarie până acum să creăm o echipă funcțională structurată pe departamente, precum Administrativ, Financiar, Imagine și Comunicare, Programe și Resurse Umane.
Resursele umane au fost asigurate de voluntari, toți cercetașii adulți fiind implicați în proiect fără o
remunerație.


ISE: Câți copii au sosit în tabăra de cercetași de la Năvodari și din ce județe? Care sunt acțiunile la care vor participa, în funcție de categoria de vârstă? Cum s-au acomodat copiii cu organizatorii și cu cei în grija cărora s-au aflat pe perioada taberei? Cine sunt organizatorii de la Constanța? 
M.M.: Am avut 57 de copii din Constanța, Vâlcea, Năvodari, Drăgășani, Tulcea, Arad, București și Deva, 10 lideri însoțitori și 15 voluntari (cercetași și prieteni ai cercetașilor). Eroii noștri au avut ateliere diverse printre care cel de orientare cu busola, tras cu arcul, noțiuni de supraviețuire, navigație și yachting. Totul îmbinat cu nenumărate jocuri de plajă și multă bălăceală. O patrulă a fost provocată la un hike urban, străbătând la picior tot orașul în căutarea urmelor civilizațiilor care au întemeiat Cetatea Tomis. Ne-am plimbat în micro-deltă, planetariu și delfinariu, am participat la un concurs de ecologizare, la o căutare de comori și bineînțeles, am avut parte de multă bălăceală. Campul regional „Argonauții Tomisului” a fost organizat de Centrul Local Cercetașii Marini Constanța.

ISE: Care este mesajul vostru pentru părinții care nu ar avea încredere să își lase copiii în tabără, în grija unor persoane pe care nu le cunosc, ori care consideră tabăra ca fiind un loc plin de pericole unde copilul s-ar putea accidenta ușor, ori n-ar beneficia de confortul de acasă?
M.M.: Toate activitățile sunt organizate și monitorizate întotdeauna de profesioniști. Există dese stagii de pregătire pentru lideri, iar copiii sunt grija noastră numărul unu. Regulamentele sunt explicate pe înțelesul tuturor și avem grijă să fie respectate. Cercetășia este, totuși, provenită din educația militară, iar modul de organizare pe sistemul de patrule cu lideri din rândul lor și lideri însoțitori adulți are multe asemănări. Confortul „de acasă” este oricum pierdut chiar din momentul ieșirii pe ușa locuinței. Noi îi încurajăm să se împrietenească cu natura și să se descurce singuri. Ei învață să aleagă locul cel mai bun de campare, să monteze corturile corect și, astfel, să găsească confortul pe care numai un foc de tabără și un sac de dormit bun îl pot oferi. Așteptăm părinții care nu ne cunosc încă să participe ca observator oricând doresc la activitățile pe care le desfășurăm tot timpulanului. De asemenea, pe paginile de Facebook vor afla cum ne pot contacta și tot acolo pot vedea imagini din tabără, dar și din alte întâlniri ale cercetașilor constănțeni.

A consemnat Andreea Pavel

Baza sportivă din Babadag stârnește invidia județului


     După ce a jucat ani buni la Granitul Babadag, devenind chiar golgeterul ligii a IV-a în sezonul
2010-2011, Georgian Caraman, primarul orașului Babadag, s-a ținut de promisiuni și a făcut o bază sportivă modernă, propice pentru performanță, benefică pentru toți cei dornici de mișcare.
     După părerea multora, Babadagul are la ora actuală unul dintre cele mai bune terenuri de fotbal din județul Tulcea, atât ca suprafață de joc cât și în privința facilităților pentru sportivi, vestiare moderne, cu băi și centrală proprie, aer condiționat, sală de recupe-rare, vestiare speciale pentru arbitri. Terenul, nivelat și regazonat, are instalație de irigat și mașină de tuns iarba similară celor de la cluburile importante. Dar nu numai atât, la propria inițiativă s-a construit un teren de sport cu gazon sintetic și instalație de nocturnă unde se pot juca meciuri de mini-fotbal, handbal sau fotbal-tenis. Oricine dorește să beneficieze de avantajele terenului sau de spațiul sălii de sport, aflată în aceeași zonă, o poate face în schimbul a 60 de lei pe oră în timpul zilei sau 100 de lei în nocturnă. Menționăm că toate acțiunile sau turneele organizate de școlile din localitate sau cluburile de sport au be-neficiat și beneficiază de gratuitate la accesul în baza sportivă! Și tot aici, peste puțin timp, va fi dat în folosință spațiul dotat cu aparate de fitness în aer liber, utilitate cu care se poate mândri orice oraș important!
     Despre echipa de fotbal, primarul Caraman ne-a declarat: ,,Ca să faci perfor-manță ai nevoie de bani și condiții bune. Acum condiții avem, mai greu e cu banii, din bugetul local nu ne permitem să susținem echipa și nici nu cred că locuitorii ar fi de acord cu asta. Încerc să atrag sponsori către echipă, în funcție de aceste sponsorizări putem vorbi și despre performanță. Oricum, de facilitățile de la Babadag poate beneficia oricine care dorește și plătește pentru asta! Planuri? Nu mă voi opri aici, în timp voi rezolva cu tribunele și, de ce nu, cu instalația de nocturnă, dar asta, în condițiile de finanțare, poate însemna ani. Mă mai gândesc la o colaborare cu localitățile din zonă, să susținem o singură echipă regională unde să avem promovați jucători locali, e o idee de discutat!
     Și cum în acest an s-au împlinit 25 de ani de la cea mai mare performanță a echipei de fotbal ,,Granitul” Babadag, meciul din șaisprezecimile Cupei României în compania echipei F.C. Argeș, vom reliza în numerele viitoare ale ziarului un remember al evenimentului, precum și interviuri cu jucătorii de atunci.

Viorel Crețu
redactia@info-sud-est.ro

Cine și cum i-a venit de hac lui Terente? De ce a fost trădat haiducul tocmai de o femeie?



LEGENDELE DOBROGEI

TERENTE, SPAIMA BĂLȚILOR

     S-a născut în Carcaliu, pe malul Dunării, sat de lipoveni situat la nouă kilometri de orașul Măcin, pe numele său adevărat Ștefan Vasali (sauVasâli). E cam tot ce se cunoaște despre restul vieții lui Te-rente în afara anilor în care a ,,terorizat” autoritățile din Brăila, Galați, Tulcea. Probabil că de mic copil, asemenea celorlalți din comunitate, a socotit balta și fluviul ca pe a doua casă, locurile care le aduceau lipovenilor toate cele necesare traiului. A ajuns să se simtă la adăpostul lor ,,ca peștele-n apă”. Nici despre motivele ce l-au făcut pe Terente să devină un proscris nu se cunosc prea multe, doar povești purtate din om în om, unii spun că ar fi avut două căsnicii eșuate, ciudat, pentru că așa cum se știe era extrem de ,,dotat” de mama natură... Cert este că în anumite împrejurări încearcă să-și înjunghie cea de-a doua soție, este arestat dar evadează cu ajutorul unui gardian. Iar de aici intervine presa scrisă care îl transformă pe Terente în vedetă de tabloid...
Ataca oameni bogați din localitățile apropiate, trecea Dunărea adeseori la Brăila, oraș spre care îl atrăgeau nu numai banii sau bijuteriile, ci și câteva doamne sau domnișoare care în schimbul anumitor servicii îi ofereau protecție, haine, mâncare. I se du-sese buhul că e mult mai ,,înzestrat” decât orice alt bărbat iar el știa să profite de asta. După fiecare lovitură se retrăgea în Balta Brăilei ori mult mai departe, în inima Dobrogei, prin codrii Babadagului sau stufărișurile de la Sarichioi, sat cu oameni de aceeași nație cu el. Orice încercare de a-l prinde era sortită eșecului. Chiar dacă se spune că ar fi avut câțiva gealați, Cocoș fiind numele unuia dintre ei, Terente prefera să acționeze singur, evitând să stea prea mult în același loc. După unele povești a trecut chiar granița în Bulgaria, Grecia și apoi în Serbia, pentru câțiva ani, ducând același stil de viață. Revine în locurile știute. Lui Terente i se aprind călcâile după o femeie din Brăila, soție de militar, și vine la ea îmbrăcat în straie ostășești. Femeia îl face scăpat și de a doua arestare, în condiții nu tocmai elucidate. Se afișează cu ea prin oraș, pe sub nasul organelor de ordine. Rămân celebre versurile ,,Terente și Di-dina, se plimbă cu mașina...”. Soțul înșelat află și într-o noapte pică pe nepusă masă. Are loc un schimb de focuri în care Terente este rănit dar reușește să scape fugind. Cea mai amplă acțiune de scotocire a bălților nu duce la nici un rezultat spre exasperarea autorităților... Fură două fete pe care le sechestrează în Balta Brăilei, una dintre ele contribuie din plin la celebritatea banditului, publicând un roman intitulat ,,În ghearele lui Terente.”, prima parte fiind publicată în foileton în cotidianul ,,Dimineața”. Subiectul Terente devine motiv de acuze aduse la adresa guvernelor, care în ciuda sumelor imense cheltuite nu reușesc să-l prindă pe tâlhar...
Sfârșitul se apropie în momentul în care o batjocorește pe soția preotului din sat. Fapta îi aduce antipatia inclusiv a celor de-o teapă cu el. De acum Terente nu mai are nici un aliat, chiar dacă împarte în stânga și-n dreapta lucrurile și banii prădați. Se pare că sfârșitul îi vine tot de la o femeie. În sat, Terente are o altă ibovnică de ani de zile. Celebritatea e o armă cu două tăișuri. La urechile femeii ajung aventurile amantului, inclusiv abuzul față de preoteasă, iar aceasta este convinsă să-l trădeze. E suficient să anunțe seara în care tâlharul vine iar jandarmeria și poliția se ocupă de restul. În schimbul de focuri Terente ucide câțiva dintre atacatori însă este ciuruit la rândul său. Este îngropat în sat după multe tergiversări. Unii spun că, din diferite motive, capul a fost trimis la București la Institutul de Medicină Legală, pentru diferite studii, iar o altă ,,parte” anatomică la Muzeul ,,Antipa”. Se spune că restul trupului, îngropat prea la suprafață, a fost dezgropat de câini și devorat...

VÂRLAN, FRATE CU CODRUL

     Originar din Slava Rusă, Vasile Vârlan devine unul dintre cei mai cunoscuți tâlhari din Dobrogea,
atacând fie la drumul mare, dar mai ales prin pădurile de la Babadag până la Ciucurova. Pradă oamenii avuți și îi ajută pe cei săraci, vitregiți de timpurile ambigui de dinaintea primului război mondial. Cât e vremea bună se ascunde în desișurile pădurii, are un loc preferat în scorbura unui stejar se-cular, lângă un izvor cu apă bună de băut. Iarna este oaspetele oamenilor săraci care îl protejează în schimbul unor sume consistente de bani. Ca și în cazul lui Terente autoritățile sunt neputincioase în fața pădurilor de necuprins și a complicității oamenilor răsplătiți de Vârlan. Acesta bate Babadagul, cade spre Turda, spre Ciucurova dar niciodată nu părăsește vecinătatea pădurii care îi oferă adăpost. După câțiva ani de haiducie este trădat de un cumnat și împușcat de jandarmi, chiar lângă adăpostul din pădure. Rămân în urma sa câteva povești, ceva cântece și izvorul din pădure (între Slava Cercheză și Ciucurova),
care-i poartă numele.

Viorel Crețu

5000 de euro pentru arhitectul care schimbă fața municipiului Călărași!



     Răducu Filipescu, președintele Consiliului Județean Călărași, și-a propus să schimbe fața centrului municipiului Călărași. Astfel, va fi organizat un concurs în urma căruia să câștige cel mai bun proiect. Arhitectul câștigător va fi premiat cu 5000 de euro dacă planul său va convinge juriul de arhitecți că este cel mai potrivit pentru schimbarea centrului din Călărași. Arhitecții de pe locurile II și III vor fi la rândul lor premiați cu 3500, respectiv 2000 de euro. „Ei trebuie să ne aducă în prim plan cum va arăta orașul  și vom alege, nu noi, ci juriul format din arhitecți, în primul rând, după care voi fi și eu și va fi, probabil și primarul Drăgulin. După care va trebui să trecem neapărat la efectuarea SF-urilor, în funcție de ce ne prezintă ei. Vor fi probabil trei proiecte pentru că suma este destul de consistentă”, a declarat, în cadrul conferinței de presă, Răducu Filipescu, președintele CJC.

50.000 de lei pentru Ziua Marinei

     Ziua Marinei va fi sărbătorită și anul acesta, așa cum se cuvine, în Călărași. Cheltuielile, care ajung la 50.000 de lei, au fost aprobate de Consiliul municipal și acestea vor acoperi organizarea întrecerilor sportive, a spectacolelor cultural-științifice și a obiceiurilor specifice marinarilor. La sfârșitul festivităților toate delegațiile participante vor servi masa cu ocazia praznicului Sfintei Marii. Festivitățile vor începe cu oficierea Sfintei Liturghii de către P.S. Vincențiu Ploieșteanu, episcopul Sloboziei și Călărașilor.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

Vezi ce au hotărât consilierii locali din Năvodari la ultima ședință!


     Oraşul Năvodari a devenit membru susţinător al Asociaţiei Fotbal Club Săgeata Năvodari. Hotărârea a fost votată de toţi consilierii locali ai oraşului Năvodari în cadrul unei şedinţe. Totodată consilierii au mai votat şi o hotărâre ce prevede acordarea de înlesniri la plata debitelor de energie termică unor persoane care dispun de o situație financiară precară. Oraşul Năvodari are majoritate covârşitoare la Clubul Săgeata Năvodari. În cadrul unei şedinde de consiliu local s-a votat în unanimitate dobândirea calităţii de membru asociat al acestui club a oraşului Năvodari.
      „Este vorba de o reaşezare a  asociaţiilor de la Săgeata Năvodari în funcţie de cofinanţare, practic, vechii asociaţi de la Săgeata Stejarul, până să vină la Năvodari, vor rămâne doar cu 25 la sută pentru tot ce au cheltuit ei până în 2010 la Năvodari. Deci pentru încă 3 ani de zile, oraşul Năvodari prin Primărie şi Termica vor deţine 75 la sută din tot ce înseamnă această asociere. Pe lângă alţi finanţatori, principalul finanţator este oraşul Năvodari şi apoi primim acele drepturi de televizare care înseamnă foarte mult pentru fotbalul românesc. E un tărâm mai dificil când e vorba de banul public”, a declarat Nicolae Matei, primarul orașului  Năvodari.
     În cadrul aceleeaşi şedinţe, consilierii au aprobat şi acordarea de înlesniri la plata impozitelor, taxelor sau a altor ve-nituri datorate bugetului local unor persoane cu o situaţie financiară precară. Totodată, aceştia au fost de acord şi cu premierea din bugetul local a profesoarei de dans modern Andreea Dima care a obţinut rezultate deosebite pe plan naţional. În plus, consilierii au acceptat să asigure cazarea şi masa fanfarei Rotary din Iaşi.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

Tinerii din PNL au luat-o la fugă!

PRIMA EDIȚIE A „ZILEI SPORTULUI“, LA MIHAIL KOGĂLNICEANU

     Sâmbătă, 3 august a.c., a avut loc prima ediție a evenimentului „Ziua Sportului”, organizată în comuna constănțeană Mihail Kogălniceanu. Festivitatea a debutat cu un marș al sănătății, la ora 9:30. Evenimentul a fost presărat cu diverse competiții ce s-au desfășurat în Parcul Tineretului.
     Tinerii au jucat fotbal, tenis de picior, au făcut skandenberg și s-au întrecut la table și șah. Ziua Sportului a fost organizată de tinerii libe-rali, iar la eveniment au participat membrii ai organizațiilor de tineret PNL din localitățile Mangalia, Ovidiu, Hârșova, Techirghiol, Băneasa, Fântânele, Corbu, Nicolae Bălcescu și Năvodari. Inițiativa li-beralilor s-a bucurat de succes în rândul comunităților participante care au avut ocazia astfel să îi întâlnească și pe seniorii PNL. Primăria Mihail Kogălniceanu a sprijinit organizarea festivităților, iar primarul Ancuța Belu s-a arătat extrem de încântată de inițiativa colegilor săi de partid: „Este o bucurie pentru mine să văd că tinerii noştri au astfel de iniţiative sănătoase. Acesta este şi motivul pentru care le ofer tot sprijinul meu. Într-o eră a tehnologiei, în care mulţi tineri petrec tot mai multe ore în faţa televizorului sau a calculatorului, faptul că există încă atât de mulţi tineri dornici să facă mişcare şi sport, este de natură să mă bucure. Aceasta este prima ediţie, însă, le voi oferi tot sprijinul meu pentru a transforma competiţia de anul acesta în-tr-o tradiţie. Le urez succes tuturor participanţilor şi îi felicit pentru pasiunea lor pentru sport”, a declarat edilul pentru presa locală. La finalul concursurilor toți competitorii au primit diplome de participare. Administrația publică locală a promis că evenimentul nu este singular, ci va deveni o tradiție.

Toamna asta începe cu o petrecere de zile mari!

     Localnici din Mihail Kogălni-ceanu, pregătiți-vă de petrecere. Începutul toamnei aduce cu sine o petrecere de zile mari: Ziua Comunei. A doua ediție a evenimentului va avea loc pe 7 septembrie 2013 și se va bucura de cel puțin același succes ca prima ediție. În 2012, localnicii din comuna Mihail Kogălniceanu s-au distrat pe cinste pentru prima oară la o petrecere dedicată zilei comunei. Toată comunitatea s-a strâns la festivitatea la care au participat și greii din PNL. Ancuța Belu a fost înconjurată de prietenii săi primari, care nu au ținut cont că fac parte din partide rivale și i-au fost alături, pe scenă, fără să le pese că sunt în campanie electorală.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

TOAMNA SE NUMĂRĂ BOBOCII ÎN NICOLAE BĂLCESCU



Liceu, drum de exploatare agricolă și centru social

     Toamna anului 2013 aduce vești bune pentru localnicii din comuna constănțeană Nicolae Bălcescu.
Liceul „I.C. Brătianu” a fost complet reabilitat și își așteaptă elevii nou-nouț. Lucrările au fost ample, dat fiind faptul că din construcția veche nu mai rămăseseră decât zidurile. Reconstrucția a fost susținută financiar de Banca Mondială, prin Inspectoratul Școlar Județean Constanța. Astfel, cei 500 de tineri vor studia în săli de clasă mo-derne, cu mobilier, tâmplărie,  instalații electrice, termice și sanitare nou-nouțe. Grupurile sanitare au fost mutate în interiorul instituției de învățământ. Întreaga lucrare a durat doar un an de zile. A doua veste bună se îndreaptă în special către agricultori: În toamnă va fi inaugurat drumul de exploatare agricolă care va reprezenta ruta ocolitoare pentru utilajele agricole care nu vor mai încurca traficul pe DN 2A Constanța-Hârșova. Drumul va avea o lungime de 6,4 kilometri, va înlesni accesul către fermele și asociațiile agricole din Nicolae Bălcescu și va deservi o suprafață de 13.000 de hectare. În doar trei luni suparafața de 6,4 km a fost pietruită și până la începutul toamnei se va finaliza și turnarea covorului asfaltic. Lucrarea a fost finanțată cu fonduri europene, în valoare de un milion de euro, iar banii au venit prin Măsura 125, parte a Programului Național de Dezvoltare Rurală. Nu în ultimul rând, o altă veste bună se anunță, de data aceasta pentru copiii care provin din familii nevoiașe. Este vorba de 100 de micuți care nu beneficiază de o situație optimă pentru dezvoltare. Astfel, la inițiativa primarului Viorel Bălan, beneficiind de sprijinul Consiliului Local și al Bisericii, va construi un centru social care va fi gata, cel mai devreme, la sfârșitul anului 2013. Clădirea va fi mobilată și dotată corespunzător, copiii vor putea servi masa, vor primi haine și vor fi ajutați să-și facă temele. Clădirea și dotările vor fi realizate exclusiv cu ajutorul donațiilor pe care primăria și biserica se vor strădui să le strângă. Cadrele didactice de la şcoala din localitate vor face ore suplimentare cu micuții care întâmpină probleme în acumularea informațiilor.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

Ce metodă inedită a găsit primarul din Crucea pentru crearea locurilor de muncă?



     Consiliul local din comuna constănțeană Crucea a votat înființarea societății Crucea Multi Service SRL. Inițiativa primarului Gheorghe Frigioi este inedită și benefică din două puncte de vedere: comunitatea va reuși să se gospodărească independent, iar locurile de muncă nu vor întârzia să apară. În cadrul societății vor fi angajați atât muncitori calificați, cât și necalificați: mecanici, zidari, sudori etc. Pentru început, datorită înființării societății își vor găsi loc de muncă aproximativ 20 de persoane. În primă fază, costurile bugetului local vor fi reduse prin achiziționarea unei mașini de gunoi, astfel încât serviciul aferent colectării gunoiului din localitate nu va mai fi plătit lunar.


Înfrumusețarea localității, împiedicată de CNADNR

     Primarul Gheorghe Frigioi are de mult în plan să amenajeze trotuarele și părțile laterale șoselei principale din Crucea prin plantare de trandafiri. Probabil nici el nu se aștepta ca lucrările celor de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR) să dureze trei ani! Astfel, primăria nu a putut demara lucrările de amenjare și înfrumusețare din localitate. Cel mai probabil, lucrările vor fi finalizate în toamnă. Un alt proiect care se lasă așteptat este construirea grădiniței, deși autorizația de construcție a fost emisă. Valoarea lucrării se ridică la 8 miliarde de lei vechi, iar finanțarea provine de la Ministerul Educației. Primarul Gheorghe Frigioi a încercat să ceară explicații la instituțiile care ar fi trebuit să demareze lucrările, dar acestea au întârziat să apară. Grădinița va avea un parc și un loc de joacă pentru preșcolari, un cabinet medical, o sală pentru festivități, iar suprafața totală va fi de 2000 de metri pătrați.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

Discotecă, bowling și campus școlar pentru tinerii din Cumpăna



     Mariana Gâju, primarul comunei constănțene Cumpăna, înregistrează succes peste succes în proiectele din administrația publică locală. Ceea ce părea inițial imposibil de realizat, iată că acum este doar la un pas de realizare: campusul școlar.  Pe 8 august a.c. are loc licitația în urma căreia va fi desemnată firma care va construi Campusul Școlar din Cumpăna. Proiectul este estimat la peste 8 milioane de euro și este unul dintre cele mai importante pentru administrația publică locală. Proiectul este cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 3: „Îmbunătăţirea infrastructurii sociale”, Domeniul major de intervenţie 3.4 - ,,Reabilitarea, mo-dernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare, universitare şi a infrastructurii pentru formare profesională continuă”. Implementarea proiectului va permite îmbunătăţirea calităţii actului educaţional și încurajarea copiilor către studiu.
     Un alt proiect important pentru dezvoltarea segmentului social din Cumpăna este construirea centrului de tineret. Acesta va costa un milion de euro și va fi finanțat prin fonduri europene. Proiectul a fost inițiat de Mariana Gâju și se va desfășura în colaborare cu Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Zona Metropolitană Constanţa”. Construcția va dura un an și jumătate, iar centrul va avea o capacitate de 3.500 de persoane. Acesta va funcţiona într-o clădire veche care va fi renovată şi dotată cu mobilier nou şi aparatură IT de ultimă generaţie. Proiectul se adresează tinerilor, care își vor petrece timpul liber la bowling, la discotecă sau la teatru. În jurul centrului de tineret va fi amenajat un parc pe o suprafață de un hectar. Este de la sine înțeles că proiectul este așteptat cu nerăbdare de toți tinerii din localitate. „Aşteptăm de multă vreme o astfel de instituţie în localitatea noastră, una care să-i ajute în mod real pe tinerii din comuna Cumpăna şi nu numai. Aceştia au nevoie de un spaţiu destinat lor, în care să se întâlnească şi să comunice precum şi de toate instrumentele educaţionale necesare pentru a-şi construi un viitor frumos”, a declarat Mariana Gâju, primarul comunei Cumpăna, în cadrul unei conferințe de presă.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro