29 iun. 2013

SCANDALOS!: Morții din Muntenegru, prilej de audiență și de capital politic



     Mi se pare de domeniul evidenței faptul că românii au voluptatea dezastrului, a catastrofei, chiar a morții; evident a morții unui străin, a unui necunoscut. De fiecare dată când au loc fenomene meteo extreme, când se produce o calamitate naturală, un accident de muncă sau rutier, românii lasă impresia că sunt cu totul absorbiți de eveniment, dar nu din solidaritate sau compasiune, ci dintr-un soi de plăcere bolnavă de a asista pasiv, egoist și dezinteresat la tragedia altora. Cu cât pagubele materiale produse sunt mai mari sau numărul victimelor mai cutremurător, cu atât catastrofa este savurată mai intens.


Care sunt faptele?

     Această slăbiciune morbidă a noastră a fost satisfăcută cu vârf și îndesat de recentul accident din Muntenegru, unde, pe 23 iunie, un autocar cu turiști români s-a răsturnat într-o prăpastie. 18 pasageri au decedat, iar alți 29 au fost răniți, unii extrem de grav. Evident, reprezentantul firmei de transport „Gregory Tour” a declarat că autocarul avea toate verificările tehnice efectuate, iar cei doi șoferi nu aveau incidente la activ în cei peste 10 ani de experiență în domeniu. Ulterior, s-a descoperit că unul dintre șoferi era angajat al Ministerului de Interne, care își luase un al doilea job, în timpul liber, dar fără să respecte procedura de a-și înștiința superiorii cu privire la acest fapt sau la părăsirea țării. Autoritățile române, în frunte cu primul-mi-nistru, ministrul de Externe, al Apărării și al Sănătății s-au pus în mișcare, au organizat celule de criză, au deschis linii telefonice pentru rudele victimelor, au declanșat anchete, inclusiv penale, au adus în țară trupurile celor decedați, dar și pe cei răniți și, în sfârșit, au decretat o zi de doliu național, pe 26 iunie.

Care a fost abordarea mediatică?

     Pentru televiziunile de știri din România, pentru că la ele ne referim în primul rând, evenimentul a picat cum nu se putea mai bine. Accidentul a avut loc Duminică, deci în week-end, când lipsa știrilor de interes creează panică în redacții, iar majoritatea posturilor difuzează emisiuni care dezbat fie previziunile astrologice pentru Vadim Tudor, fie recomandările lui Mencinicopschi care ne spune să nu mai mâncăm nimic, fie deapănă amintiri despre blănurile coanei Leana împreună cu Paula Iacob. Deci morții și răniții din Muntenegru au picat ca o mană cerească.


     Pentru a satisface pofta morbidă a telespectatorilor, toate, dar absolut toate televiziunile de știri au difuzat ore, chiar zile întregi numai emisiuni, discuții, șezători, transmisii în direct și în reluare, intervenții telefonice dedicate nu accidentului în sine - care putea fi prezentat într-o știre de două minute - ci morților și răniților rezultați în urma acestuia. Cu un cinism greu de închipuit au fost contabilizate cadavre care nu ieșeau la număr, au fost emise predicții cu privire la gravitatea stării celor răniți; Inevitabil, rudele victimelor au fost contactate telefonic pentru a fi întrebate - empatic, evident - ce simt în aceste momente tragice. În platourile de televiziune au fost prezenți și au fost chestionați aceeași indivizi care se exprimă cu maximă competență despre orice subiect, fără a avea conștiința penibilului. De la Monica Tatoiu la Mugur Ciuvică și de la Cătălin Radu Tănase la Ionela Năstase, toți au relatat și discutat despre o tragedie umană reală, dar degajați și relaxați, poate chiar mulțumiți că au un subiect de presă, că încă o zi mai trece la locul de muncă, iar leafa merge. Însă, la fel de relaxați, ei mimează compasiunea și îndeamnă ipocrit la solidaritate.
Peisajul televiziunilor de știri a fost monopolizat, cel puțin 2-3 zile de același subiect, încât nici nu poți stabili clar cine este de vină: apetitul telespectatorilor pentru savurarea tragediei umane sau apetitul televi-ziunilor pentru audiență și bani. Și pentru că am adus vorba de bani sunt uluit de faptul că firmele, companiile care achiziționează spațiu publicitar la aceste televiziuni nu se revoltă, nu protestează când spoturile lor co-merciale sunt asociate cu un demers jurnalistic lipsit de cea mai firavă urmă de moralitate și producții tv de cea mai joasă speță. Este de-a dreptul ridicol, dacă nu de-a dreptul contraproductiv ca o reclamă la înghețată, de pildă, să fie urmată de imagini cu oameni însângerați, tărgi și ambulanțe sau promovarea unei agenții de turism să se facă în cadrul aceleiași emisiuni care prezintă un accident grav în care a fost implicat tocmai un autocar plin cu turiști.

Care a fost abordarea politică?

     Aproape că nici nu este important dacă reacția celor mai înalte autorități a fost pe măsura gravității evenimentului, dacă a fost una rapidă și eficientă. Între o partidă de baschet și cel mai halucinant pleonasm produs vreodată de un politician român (Mircea Dușa, mi-nistrul Apărării a vorbit despre repatrierea „trupurilor neînsuflețite ale cadavrelor celor decedați”), reacția liderilor politici a avut un singur scop, acela de a da bine la imagine, iar pentru aceasta nici un efort nu a fost considerat prea mare. Excesiv preocupați de propria lor imagine, demonstrând o teamă cronică de a fi criticați, nici un politician român nu a îndrăznit să afirme răspicat că un accident rutier, chiar și cu victime de ordinul zecilor, nu i se poate imputa premierului sau a unui ministru, cu atât mai mult cu cât s-a produs în altă țară. Desigur, ei pot fi respon-sabili de felul cum gestionează situația după producerea tragediei, dar eforturile lor trebuie să izvorască din conștiința responsabilității pe care o au față de cetățenii români, din compasiune umană sinceră, iar nu din interese politicianiste abjecte, din dorința de a acumula capital politic de pe urma oricărei tragedii.
     Aș fi preferat să știu că ministrul Apărării sau al Sănătății a stat închis în birou trei zile pentru a gestiona structurile propriilor ministere, decât să îi văd făcând declarații ipocrite din oră în oră. Aș fi fost mulțumit ca televiziunile de știri să difuzeze scurte informații actualizate cu privire la accidentul în sine, decât să propage adevărate infecții mediatice. Încă sper ca românii să învețe că manifestarea compasiunii față de un semen nu se face în fața televizorului, ci discret, chiar printr-o simplă rugăciune făcută în taină.

Gabriel Stelian Manea
gabriel.manea@info-sud-est.ro