8 iun. 2013

Pseudo-temele Constituției și, mai ales, temele de reflecție din spatele lor


     Dezbaterile despre modificarea Constituţiei nu se referǎ la sub ce formǎ îl introducem - dacǎ îl introducem - pe Dumnezeu în textul Legii Fundamentale, la cum punem stema pe tricolor sau la cum ne raportǎm la relaţiile între persoanele de acelaşi sex. Astea sunt muniţie ideologicǎ oarbǎ, sunt subiectele în jurul cǎrora tânǎra generaţie europeanǎ, hodorogitǎ înainte de vreme, consumǎ bere dupǎ bere, pânǎ în creierii nopţii, în pieţele centrale ale marilor oraşe, în timp ce restul lumii dǎ cu cârca.  
     Reforma constituţionalǎ - dacǎ tot aflǎm cǎ e absolut necesarǎ - ar trebui sǎ însemne reaşezarea principalelor instituţii ale statului în aceeaşi poveste prin redefinirea onestǎ a raporturilor dintre ele. Mǎ refer aici la Parlament, Preşedinţie, Guvern.

Ce spun datele problemei? 

     Lucrul pe care îl ştim, unicul de care trebuie sǎ ţinem cont în prezent, de la care pornim, este cǎ avem un Parlament supradimensionat. Trebuie redus - ne-a zis-o referendumul din 2009, ne-o spune ştiinţa politicǎ, ne-o zice şi bunul simţ. Mai mulţi senatori şi deputaţi nu înseamnǎ mai multe idei bune pentru patrie, ci, în primul rând, mai multǎ hârtie tocatǎ aiurea, mai multe nulitǎţi pe lângǎ minoritatea redusǎ care ştie ce cautǎ în comisiile de specialitate sau în plen. Cei care bat câmpii cu texte despre virtuţile Parlamentului românesc sǎ cerceteze prin Monitorul Oficial (în ultimii 13 ani sǎ zicem) dupǎ vreo realizare juridicǎ relevantǎ! Şansele sǎ gǎseascǎ aşa ceva sunt aproape nule. Reformele importante ale anilor din urmǎ au prins contur fie la Guvern, fie în comisiile prezidenţiale, nu în Palatul Parlamentului. Înainte de toate, Legislativul nostru este, sǎ fim serioşi!, o fǎbricuţǎ de privilegii personale şi de majoritǎţi parlamentare şi aproape nimic mai mult! Trebuie restructuratǎ.

Care să fie regulile jocului?

     Este important sǎ ştim dacǎ „restructurare” înseamnǎ şi recompartimentare, adicǎ trecerea la unicameralism. Se pare cǎ nu! Vom avea în continuare atât o Camerǎ a Deputaţilor, cât şi un Senat. Mai importante sunt, însǎ, în acest context, regulile jocului (sistemul electoral). Aceasta pentru cǎ tipul de scrutin determinǎ sistemul de partide: o formulǎ majoritarǎ încurajeazǎ formarea sistemelor bipartide, în timp ce una proporţionalǎ încurajeazǎ formarea sistemelor pluripartide. Sistemele de partide, la rândul lor, influenţeazǎ componenţa Executivelor. Pare complicat? Nu e! Sǎ ne imaginǎm, bunǎoarǎ, cǎ sub un vot majoritar în circumscripţii uninominale (adicǎ sub ceva care funcţioneazǎ ca pentru desemnarea primarilor), PDL-ul lui Blaga n-ar câştiga aproape niciun mandat şi ar fi condamnat sǎ se dizolve în PNL. Sub un algoritm proporţional, în schimb, (adicǎ sub ceva care ar funcţiona asemǎnǎtor cu ce a existat în România, pentru alegerile parlamentare, pânǎ în 2004) democrat-liberalii ar strânge 10-15% din mandate, sumǎ care ar putea conta chiar şi în strategiile alianţelor post-electorale. Care sǎ fie sistemul potrivit? Aproape cǎ nu conteazǎ în condiţiile în care oricare sistem de partide se va dezvolta o va face din mega-structura USL ce controleazǎ aproape întreaga ţarǎ.

Câtă putere dăm Parlamentului? Dar Guvernului?

     Conteazǎ, în schimb, câtǎ putere dǎm Parlamentului. Mai multǎ putere la Parlament înseamnǎ mai puţine atribuţii la Preşedinte. Mai multǎ putere în Parlament înseamnǎ, în fapt, mai multǎ putere la Guvern, din moment ce senatorii şi deputaţii de la putere alcǎtuiesc, în genere, o masǎ docilǎ şi disciplinatǎ, iar cei mai proeminenţi dintre aceştia merg în fotolii ministeriale. Dacǎ luǎm atribuţii de la Preşedinte şi le transferǎm în Parlament, de ce sǎ-l mai alegem atunci direct pe Şeful Statului? Dacǎ luǎm putere de la Şeful Statului şi o dǎm la Parlament, este indicat ca majoritǎţile parlamentare sǎ fie monocolore sau rezultate ale coaliţiilor? Şi întrebǎrile pot continua...

O posibilă concluzie

     Dupǎ cum se poate observa, întreaga dezbatere teoreticǎ se poate construi în jurul felului în care cei ce vor elabora noua Constituţie vor defini compunerea şi atribuţiile Parlamentului. Meritǎ acesta competenţe lǎrgite, mai ales în zona desemnǎrii premierului? E o întrebare cu rǎspuns deschis, dar noi am spune cǎ nu! Cu precǎdere în ultimele douǎ legislaturi calitatea senatorilor şi deputaţilor, nivelul dezbaterilor şi, sǎ nu ne ferim sǎ o spunem!, pretenţiile alegǎtorilor au scǎzut într-atât de mult, încât nu credem cǎ instituţia în sine meritǎ un asemenea privilegiu. Oricare ar fi opţiunea USL în ceea ce priveşte viitoarea formǎ a Constituţiei, cel mai probabil, nu va ţine de aceastǎ ultimǎ exigenţǎ. Nu ne rǎmâne decât ca, atunci când forma sa finalǎ va fi cât de cât cunoscutǎ, sǎ încercǎm sǎ dǎm pseudo-temele de dezbatere deoparte şi sǎ analizǎm cât mai atent fondul reviziurii.  

Adrian Herța
adrian.herta@info-sud-est.ro