1 iun. 2013

O CONSTITUȚIE PENTRU LINIȘTEA DUMNEAVOASTRĂ



     Poporul a decis: Victor Ponta şi Crin Antonescu - adicǎ un plagiator şi un fost student repetent - vor scrie istorie pentru cǎ, printre altele, vor scrie în Constituţie. Cu un asemenea privilegiu nu se întâlnesc doar cei vrednici, cei bine intenţionaţi, cei cu viziune, cei hǎrǎziţi. În viaţa popoarelor mici şi cu o culturǎ politicǎ precarǎ apar tot felul de accidente urâte. Mult discutata modificare a Legii Fundamentale va fi unul dintre ele - nişte indivizi îşi propun sǎ reformeze statul pe care, în urmǎ cu aproape un an, au încercat sǎ-l submineze printr-o loviturǎ atent regizatǎ. Celor care îşi imagineazǎ sau care aşteaptǎ un demers onest, un proiect mai bun, le urez în continuare „somn uşor”. Cel mai probabil, revizuirea din 2013 le va aduce ceea ce le-a adus şi Constituţia fesenistǎ din 1991: „linişte” şi „consens” - uselizarea României.
     Uselizare prin parlamentizare. O întǎrire a Legislativului, un şef de Guvern cu atribuţii lǎrgite şi un şef de stat cu prerogative de decizie şi de reprezentare mult limitate - astfel ar putea arǎta, sub aspect instituţional, ţara noastrǎ. Prevederea-cheie a întregului demers este, în opinia mea, introducerea obligativitǎţii ca preşedintele sǎ-l desemneze, pentru funcţia de premier, pe cel nominalizat de partidul cu cele mai multe mandate în Camera Deputaţilor şi Senat. Ce înseamnǎ acest lucru? Este bine sǎ ne pregǎtim sǎ fim resemnaţi - urmeazǎ 20 de ani de guvernare PSD. Cu o singurǎ pur întâmplǎtoare excepţie, partidul ǎsta a câştigat matematic toate alegerile în ultimii 23 de ani şi nu existǎ niciun motiv obiectiv sǎ îşi întrerupǎ o asemenea performanţǎ.  
     Aşadar, noua constituţie ne-ar putea amaneta, politic vorbind, viitorul. Cum stǎm, însǎ, cu trecutul? Pǎi cu trecutul stǎm bine. Referendumul validat din 2009, cu tot cu pragul lui de 50%, pare cǎ a fost doar un fel de vis urât, de care aproape nimeni nu vrea sǎ îşi aducǎ aminte. Suntem şi în 2013, dar şi în 1990-1991. Iliescu a fǎcut şi politicǎ, dar şi şcoalǎ de politicǎ - cu tradiţie! Acum trǎieşte prin învǎţǎceii învǎţǎceilor lui. Sistemul merge ceas: stânga se lǎfǎie şi construieşte arhitectura instituţionalǎ şi nostalgiile din capetele alegǎtorilor, iar dreapta vine periodic şi scoate sinucigaş castanele din foc!

Adrian Herța