14 iun. 2013

Nelson Mandela: 27 de ani în pușcărie, un premiu Nobel pentru pace și un veac de umanism

VIAȚA UNUI EROU

     ,,Dacă există interes major, istoria trebuie să accepte noi figuri istorice’’, spunea scriitorul sârb Branislav Crncevic. Prezentul, tot mai dezinteresat în a reține marile personalități contemporane, este, iată, din ce în ce mai aproape să lase în filele trecutului un mare creator de istorie a cărui biografie constituie cea mai veritabilă lecție de umanism.
     Așadar, cât timp mai avem posibilitatea, să vorbim despre viața unui om, sau altfel spus, despre aproape un secol de istorie personalizat prin fenomenul Nelson Mandela.
     Născut la 18 iulie 1918 în Umtatu, Africa de Sud, Nelson Mandela a fost influențat puternic de copilăria sa petrecută în cea mai mare parte în cadrul familiei regale Thembu a clanului denumit Madiba, timp în care a prins gustul ,,obiceiurilor și a ritualului’’, fundamentale pentru formarea spiritului său național african. Pe lângă însușirea tradiției și a istoriei locale, caracterul tânărului Mandela a fost influențat de școala metodistă creștină (care i-a și dat numele englezesc Nelson) la care s-au subscris calitățile moștenite de la tatăl său,  spiritul rebel și simțul ferm pentru adevăr. 

27 de ani în închisoare pentru că lupta pentru libertate și egalitate

     Ca și caracter format pe baza unui profund atașament pentru valorile africane, ascensiunea politică a reprezentat pentru Nelson Mandela implementarea propriilor sale convingeri politice revoluționare pentru anii ’40-’50 ai secolului trecut. Astfel, George Bizos, un prieten și aliat politic al lui Nelson din timpul absolvirii dreptului spunea că Mandela, ,,arăta orice semn, începând cu anii 50’… că el era un om al destinului’’. Întra-adevăr, această proorocire era să se adeverească, însă ceva mai târziu. Între timp, viitorul președinte sud-african s-a angajat într-o curajoasă politică revoluționară împotriva menținerii și extinderii politicii de segregare rasială și excludere din viața politică a persoanelor de culoare (așa numita politică a ,,apartheidului’’) preluând conducerea Congresului Național African, principala forță de opoziție față. Inspirat de revoluția cubaneză a lui Fidel Castro, Mandela a fondat în 1961 organizația ,,Lancea Națiunii’’ (Umkhonto we Sizwe) care și-a propus desfășurarea actelor de sa-botaj pentru a exercita o presiune maximală asupra guvernului sud-african inclusiv prin distrugerea instalațiilor militare, a liniilor telefonice și a căilor rutiere pe timp de noapte, în absența civililor. În consecință, la 9 octombrie 1962 Nelson Mandela a fost arestat și acuzat de planificarea unui război de tip gherilă împotriva guvernului, fapt negat de tânărul revoluționar. 

Primul președinte de culoare al Africii de Sud

     Paradoxal, perioada petrecută în închisoare între 1962 și 1990 l-a determinat pe Nelson Mandela să revină la nobilul său scop mai pu-ternic ca niciodată. Lider politic din ce în ce mai popular printre sud-africani, Mandela a însemnat lovitura decisivă dată asupra politicii apartheidului. În timpul unicului său mandat (1994-1999) de președinte al Africii de Sud, primul președinte de culoare de la Pretoria a reușit să transforme statul sud-african privit adesea cu prejudecăți într-o democrație de tip occidental pe un continent în care asemenea realizări politice par a fi încă iluzorii. Președintele Nelson Mandela a dat o lecție lumii prin promovarea reconcilierii naționale, realizând tranziția de la guvernarea minoritară apartheidă către o democrație multiculturală.

Viața unui erou, în mâinile celor care azi îi datorează libertatea

     Prin urmare, excepționalismul ce îl deosebește pe Mandela de ceilalți umaniști ai secolului este puternica atitudine de cinstire a valorilor umane. Una din replicile sale memorabile spune că ,,dacă există visuri despre o Africă de Sud frumoasă, există și drumuri către realizarea acestui scop. Două dintre aceste drumuri trebuie denumite Bunătate și Iertare’’. De fapt, viața fostului președinte sud-african ce atârnă în aceste clipe de un fir de ață, nu simbolizează altceva decât o adevărată carte a omenirii văzute prin ochii unui creștin care și-a iubit aproapele. De aceea, eventuala moarte a lui Nelson Mandela va redimensiona importanța personalității sale pentru umanitate deopotrivă și pentru istoria contemporană. În numele democrației, lumea trebuie să se adapteze nu atât cu lipsa lui Mandela, ci cu fenomenul lăsat în urma sa.


Nelson Mandela, apartheidul și un secol de istorie

-Nelson Rolihlahla Mandela (născut pe 18 iulie 1918) este un om politic sud-african, care a fost primul președinte al Africii de Sud ales prin vot universal.
-Apartheidul („separare”) este un sistem social, politic și economic rasist impus de guvernele minorității albe din Africa de Sud de-a lungul secolului XX. Apartheidul prevedea segregarea raselor (locuirea separată) iar majorității negre i se interzicea, printre altele, dreptul la vot și 
libera circulație. 
-Declarația lui Mandela de la proces a devenit faimoasă: „Am dorit o democrație ideală și o 
societate liberă în care toate persoanele să trăiască în armonie și cu egalitate de șanse. E un ideal cu care vreau să trăiesc și să reușesc. Dar dacă este necesar, este un ideal pentru care sunt dispus să mor.”
-Ca apreciere a activității sale, în 1993 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace.
-În noiembrie 2009, Adunarea Generală a Națiunilor Unite proclamă ziua de 18 iulie (ziua sa de naștere) ca fiind Ziua Mandela.

Mircea Raicu
mircea.raicu@info-sud-est.ro