8 iun. 2013

Interviu cu Georgian Caraman, primarul din Babadag, despre starea jalnică în care se află orașul



     Orașul Babadag este pe cât de urât și prăpădit (în ce privește infrastructura), pe atât de frumos și important (dacă vorbim de peisaje, istorie și potențial turistic). Dar ne-am obișnuit deja ca astfel de rupturi între realitate și necesitate să existe în multe dintre localitățile Dobrogei. Culmea este că cele mai mari discrepanțe de acest gen apar în comunele și orașele care au înghițit milioane de euro, de-a lungul anilor, asemenea unor găuri negre. Și cu toate astea, poate doar vreun magician ar putea să ne explice cum de localitățile răsfățate de consiliile județene și guvern arată tot ca după război.
     Când intri în pădurea de la Babadag, singurul lucru deranjant este că telefonul rămâne fără semnal. În rest: liniște, răcoare, o pădure superbă și un peisaj captivant în orice anotimp. Când ieși însă din pădure, singurul lucru calmant este recăpătarea semnalului de la telefon. Peisajul dezolant nu este nici pe departe unul demn de cel mai important oraș al județului Tulcea, după municipiul cu același nume. Șiraguri de gropi nesimțit de adânci, drumuri de pământ urcând dealul și urme de pietriș parcă aruncat în dorul lelii pe alte ulițe. După ploaie, noroaiele înghit localitatea, iar pe caniculă, praful șterge orice urmă de speranță pentru băbăieni. Oamenii de-aici sunt poate de zeci de ori mai frustrați, dezamăgiți și supărați. În acte sunt orășeni, dar trăiesc mai rău ca la țară. Pe de altă parte sunt nevoiți să întrețină și o comunitate de rromi, ai căror membri mișună toată ziua pe străzi, dar care nu își achită taxe, impozite și facturi la utilități pentru că „n-au venituri”, deși locuiesc în ditamai palatele. 
     La alegerile locale din 2012, localnicii, revoltați din cauza faptului că au fost lăsați de izbeliște, au hotărât să acorde mandatul de primar altcuiva. Au înlocuit un candidat trecut de tinerețe, care promitea „experiență”, cu un tânăr care promitea „schimbarea”. Și drept dovadă că băbăienii nu voiau să repete experiența anilor trecuți, așteaptă acum de la noul primar schimbarea la față a întregului oraș. Chiar și mâine dacă se poate. Pentru că timpul nu mai are răbdare cu localnicii din Babadag… 

ISE: Care au fost principalele obstacole și probleme pe care le-ați întâmpinat, la preluarea mandatului de primar al orașului Babadag?
Georgian Caraman: Cam pe toate pe care vi le puteți închipui și încă ceva în plus! Nu glumesc. După 1989, în Babadag s-au făcut extrem de puține lucruri iar tot timpul scurs de atunci nu a însemnat decât o degradare continuă a tot ce înseamnă infrastructură, industrie, sport, societate... Trebuie să precizez că m-am confruntat cu pro-blemele orașului încă din perioada în care am fost viceprimar. Poate că mentalitatea oamenilor este un mare obstacol pe care aș vrea să-l surmontez mai repede, dar concret, la început de mandat am preluat o instituție cu mari datorii către furnizori, cu o infrastructură deteriorată. Apropo, sunt drumuri în acest oraș pe care de mai bine de 50 de ani nu s-a pus măcar o piatră, dispariția locurilor de muncă a dus la un exod al băbăienilor spre alte zări, nefinalizarea la timp a lucrărilor la rețeaua de apă și canalizare, câte să mai fie. E o vorbă: „toate bubele rele în... spatele babei mele“!

ISE: Câte dintre acestea ați reușit să rezolvați și cu sprijinul căror instituții?
G.C.: Într-un an de zile, cu situația financiară actuală, câte credeți că aș fi putut rezolva? Mă refer la ce se consideră lucrări de amploare, cu fonduri financiare substanțiale. Păi, în primul rând, a trebuit să rezolvăm datoriile, am făcut-o printr-un credit bancar. Condiție esențială pentru a putea primi bani de ,,sus“, așa cum prevede legea, iar rambursarea creditului să fie făcută în timp, eșalonat, cu sume fixe, care pot fi prevăzute corect în bugetele a-nuale. Asta constituie, zic eu, un avantaj. Dar, dincolo de toate acestea, s-au făcut destule: complexul sportiv adus la standarde mult peste liga județului, teren cu gazon sintetic, parc și baza sportivă în cartierul rromilor, reabilitarea completă a școlii generale ,,Mircea Cel Bătrân“ (inclusiv acoperișul deteriorat de furtună), unde am fost ajutați chiar de Ministerul Învățământului cu o parte din fonduri, a grădiniței din Veterani și a celei din centru (sunt două clase renovate de la zero), lucrările de la creșă, reabi-litarea și modernizarea bibliotecii orășenești, comasarea serviciilor primăriei într-un singur sediu pentru ca locuitorii să nu mai bată drumurile de colo-colo, realizarea de parcări civilizate pentru locuitorii din diferite zone ale orașului, lucrările la strada Cobălcescu, principala cale de acces spre zona de agrement de la Cabană (partea care ținea de noi a fost finalizată, urmează cea angajată de Consiliul Județean).

ISE: Cunoașteți principalele nemulțumiri ale localnicilor? Cum le veți rezolva, astfel încât să nu le dezamăgiți încrederea?
G.C.: Bineînțeles! În campania electorală, după alegeri și în prezent, legătura cu cetățenii este permanentă, nu fac literă de lege din programul de audiențe, cine dorește mă abordează direct, mai ales pe străzile orașului, unde îmi petrec mare parte din timp, supraveghez lucrările, dar să revin. Nemulțumirile sunt legate de : starea drumurilor, comportamentul rromilor, lipsa locurilor de muncă. Acum, la primul punct, avem lansat caietul de sarcini pentru reabilitarea a 12 străzi pe care s-au terminat lucrările la apă-canal, finanțarea este în parteneriat cu Consiliul Județean. Cu forțe proprii am intervenit pe altele unde era nevoie urgentă de remedii. Ce să spun? E nevoie de bani, mulți bani. Cu rromii am altă soluție,
respectarea legilor și a normelor de conviețuire. Cine nu le respectă, trage. Oamenii ăștia au fost protejați ani de zile, li s-a trecut cu vederea multe, ori, încă din perioada de vice-primar i-am cam luat la puricat. Nu aveau autorizații de construcție, nu plăteau apa. I-am făcut să intre în normal, au plătit tot. Pe de altă parte, le-am făcut propriul parc cu locuri de joacă pentru copii și terenuri de sport, și încet-încet lucrăm și la comportament. Nu vreau decât să respecte legea și pe ceilalți locuitori ai orașului. Despre locurile de muncă, ce să spun? Când țara asta a fost pe cai mari, investitorii care au venit pe aici au fost speriați în loc să fie atrași. Normal că au plecat spre zări mai bune! Acum e de-o sută de ori mai greu. Încerc să fac cunoscut orașul, prima dată, să arăt ce avem și ce putem oferi. E una din problemele la care soluția ține mai puțin de noi.

ISE:Cum se face că un oraș precum Babadag, probabil al doilea ca importanță, după municipiul Tulcea, nu beneficiază de infrastructura adecvată? Cum veți reuși (și mai ales când) să rezolvați această problemă?
G.C.: Pentru că nu au existat decât interese personale! Uitați-vă în toată țara, acolo unde cineva avea ceva, o pensiune, un hotel, un parc de vânătoare, o fabrică, un gater, s-au făcut și șoselele, și drumurile, și rețelele de gaze și canalizări. Adică reabilităm drumul Tulcea - Mahmudia, iar Europeanul Tulcea - Constanța se face abia, abia, până la Baia. Știți vreo figură importantă care să aibă măcar o cabană la Babadag? Nu! La Portița a venit cineva și brusc, într-un an de zile, drumul Două Cantoane - Jurilovca a fost asfaltat de două ori! Despre Babadag, ce să spun, spun și eu ca Mircea: ,,Eu îmi apăr sărăcia...“. Dacă aș avea sigur, anual, un milion de euro, v-aș putea spune că în cinci ani fac drumurile oglindă, dar așa, când nimeni nu mai poate anticipa corect evoluția economico-financiară a lumii, a U.E., mă feresc să mă angajez la deadline-uri concrete! În funcție de fonduri, voi face tot ce voi putea. Cu siguranță!

ISE: Cum poate fi exploatat segmentul turistic în Babadag și ce proiecte aveți în plan pentru 
încurajarea turismului?
G.C.: Ehei, deja avem în dezvoltare Festivalul ,,Florilor De Tei“, suntem la a treia ediție și, în premieră, vrem să organizăm trei zile de manifestări. Avem în studiu un Festival al Dobrogei, poate exploatarea tradițiilor naționalităților conlocuitoare, un loc cu ayran, giagic, chiperchi, storceac, imam-baialdî, baclavale. Nu că sună bine? Planuri? Destule, dar infrastructura e prioritară. Să-l duc pe turist până la Cabană prin gropi? Nu cred că ar fi bine...

A consemnat Andreea Pavel