29 iun. 2013

EXCLUSIV! Cum îi obligă Ministerul de Finanțe pe viitorii părinți adoptivi să înșele Statul, pentru a respecta și Codul Muncii, și Legea Adopției?



SCRISOAREA UNUI CITITOR CARE VREA SĂ ADOPTE UN COPIL: „Statul recunoaște că un copil nu poate fi crescut cu două salarii minime pe economie, dar cu toate acestea nu ia nici o măsură“

     Am primit pe adresa redacției o scrisoare în care un cititor ne-a povestit problemele cu care s-a confruntat în procesul de adopție:

     „Împreună cu soțul meu ne-am hotărât să adoptăm un copil. Amândoi suntem bugetari și ne întreținem din două salarii minime pe economie. Am început procesul de adopție și a trebuit să completăm formularele necesare pe care asistenții sociali ni le-au înmânat. Pe lângă actele pe care le-am pus în dosar, cei de la asistență socială ne-au dat o hârtiuță goală, ruptă dintr-un caiet, unde ne-au spus să trecem toate veniturile, nu numai cele din salarii, fiindcă ei nu dau dosarul la FISC. Au mai spus că trebuie să avem veniturile cât mai mari, căci altfel, cu salarii minime pe economie, nu prea avem șanse să adoptăm. Din câte am întețes eu, ne va fi foarte greu să adoptăm fiindcă cu veniturile noastre nu am putea întreține un copil. Dar dacă Statul a consi-derat că putem să trăim cu banii ăștia, de ce nu ar putea să ne încredințeze un copil, că și așa sunt o grămadă de micuți care stau prin centrele de plasament. Noi chiar ne dorim unul și considerăm că putem să îl creștem în condiții normale. Întrunim toate condițiile necesare adopției, singura problemă fiind veniturile. Ne-au spus să mai trecem pe hârtiuță și venituri din alte părți, sponsorizări din partea familiei, căci altfel ne va fi foarte greu să primim copilul.“

     60.000 de copii abandonați în România, dintre care, în jur de 1000 sunt adoptați anual. O lege a adopției strâmbă, contestată frenetic și sute de milioane de euro cheltuite de Statul român pentru finanțarea centrelor de îngrijire și a asistenților maternali. Cam așa se creionează în 2013, pe scurt, soarta copiilor instituționalizați în România.
     Noile modificări ale legii privind regimul juridic al adopției  republicată în anul 2012 promitea grăbirea procesului prin care un copil este adoptabil, dând speranțe familiilor care se chinuie să înfieze de ani buni de zile un copil. Însă, în realitate, lucrurile nu stau așa. Noua lege continuă să fie ambiguă, să aibă hibe și să îngreuneze, din ce în ce mai mult, adopțiile.
     În urma scrisorii primite pe adresa redacției, am încercat să răsfoim Legea Adopției și să punctăm pasajele care se lovesc cap în cap și obligă viitorii părinți adoptivi să încalce legea. De asemenea, am stat de vorbă cu reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului ale căror răspunsuri ne-au pus pe gânduri, în timp ce reprezentanții Ofi-ciului Român pentru Adopții nu au făcut decât să ne confirme că legea este strâmbă și prost aplicată.

1. CUM TE MAI DUCI LA MUNCĂ DACĂ TREBUIE SĂ TE ACOMODEZI CU COPILUL TIMP DE 90 DE ZILE?!

     După toate formularele completate și analiza atentă a asistenților maternali și a psihologilor, când specialiștii constată că părinții pot forma cu micuțul o familie, vor solicita tribunalului să încredințeze copilul în vederea adopției, pe o perioadă de 90 de zile. Pe perioada celor 90 de zile, specialiștii DGASPC vor vizita familia de două ori pe lună, pentru a observa cum s-au acomodat părinții cu copilul și acesta din urmă cu părinții. În aceste 90 de zile, practic, părinții ar trebui să stea acasă cu copilul, pentru a putea vedea dacă sunt compatibili. Dar părinții ar trebui să meargă și la serviciu, pentru a se putea întreține și a-i putea oferi copilului tot ceea ce este necesar. Iar legislația din România prevede un concediu de odihnă cu plată care să însumeze nu mai mult de 21 de zile lucrătoare. Și mai rămân în jur de două luni în care părintele nu poate găsi cadrul legal să facă două lucruri deodată: să stea acasă cu copilul pentru acomodare și să meargă la muncă pentru a-și asigura venitul necesar unei adopții.

2. SINGURA SOLUȚIE: MICA ÎNȚELEGERE CU ȘEFII SAU FENTAREA LEGII PRIN INTRAREA ÎN CONCEDIU MEDICAL

     Părinților nu le mai rămâne decât să găsească înțelegerea șefilor și să mai fugă câteva ore ba acasă, ba la muncă, ori, să își ia concediu fără plată timp de două luni. Însă ultima variantă nu este posibilă, fiindcă, pentru a fi eligibil pentru adopție, ai nevoie ca în ultimile 12 luni de la data adopției să ai un venit constant, fără întrerupere.
     Așa că, nu le mai rămâne decât să înșele statul, să bage banii adânc în buzunarul unui medic, să-și
descopere brusc o boală din tinerețe și să intre în concediu medical.

3. HIBELE DIN LEGEA ADOPȚIEI CIOPÂRȚESC INDEMNIZAȚIA 
PENTRU CREȘTEREA COPILULUI


     Dacă toate aceste probleme sunt trecute de părinți, urmează adopția propriu-zisă și intrarea în concediu de creștere a copilului, dacă micuțul are sub doi ani. Începând cu 1 octombrie 2012, indemnizația pentru concediul de creștere a copilului revine la cuantumul de 85% din media veniturilor nete înregistrate în ultimile 12 luni. Însă, având în ultimile două luni concediu medical, venitul părintelui este mai mic, astfel indemnizația primită pentru creșterea copilului scade.


RĂSPUNSUL HALUCINANT AL REPREZENTANȚILOR DIRECȚIEI PENTRU PROTECȚIA COPILULUI: În perioada de acomodare de 90 de zile, copilul poate să stea cu... bona!

     Aceste probleme au fost semnalate, iar parlamentarii români au dorit să modifice legea, însă ar fi trebuit să schimbe Codul Muncii, Legea Funcționarului Pu-blic… prea multă bătaie de cap. Au lăsat-o așa cum era și au aruncat povara asupra părinților care doresc să adopte, fără a se gândi la suferința celor 60.000 de copii care nu își găsesc familii din cauza unor erori legislative. 

     Ramona Popa, consilier pentru adopții în cadrul Oficiului Român pentru Adopții: „Am introdus un amendament privind concediul de acomodare cu copilul, însă nu a trecut de Parlament. Ne-au spus că nu au bani pentru așa ceva”

     Ramona Popa, consilier pentru adopții în cadrul Oficiului Român pentru Adopții, a acceptat să stea de vorbă cu noi pe acest subiect și a dat dovadă de foarte multă amabilitate și transparență pe tot parcursul dialogului. Din punctul dumneaei de vedere, actuala lege încurajează adopțiile, dar este aplicată prost de unele direcții generale de asistență socială și protecție a copilului, care au fost până acum în perioadă de acomodare cu noile preve-deri legislative. De asemenea, consilierului din cadrul ORA a mai declarat că perioada de 90 de zile din concediul de acomodare este într-adevăr o problemă pe care a încercat să o rezolve prin propunerea unui amendament. Fără succes însă. Ministerul Finanțelor nu are bani... 

     „Pentru copiii până la vârsta de 2 ani, părintele își poate lua concediu de creștere al copilului inclusiv în acea perioadă de 90 de zile. Însă, dacă micuțul are peste 2 ani, nu există nici o posibilitate prin care părintele ar putea să stea acasă, pentru acomodare, timp de 90 de zile. În 2012 am introdus un amendament privind concediul de acomodare cu copilul, însă nu a trecut de Parlament, Ministerul Finanțelor motivând că nu sunt bani suficienți pentru acest tip de concediu. Avem în plan să reintroducem în discuție acest lucru. Noua lege însă încurajează adop-țiile. Prin această lege s-au stabilit termene concrete de timp în care un copil poate fi dat spre adopție. 
1. Dacă un copil este părăsit în maternitate și nu se reușește identificarea părinți-lor sau a rudelor până la gradul 4, în 30 de zile Direcția declară copilul adoptabil.
2. În cazul în care părinții declară că nu vor să ia copilul acasă, în 60 de zile de la ultima declarație se merge cu dosarul în instanță și copilul este declarat adoptabil.
3. A treia situație este  mai complicată, în cazul în care părinții sunt cunoscuți, dar nu declară că nu vor copilul. Atunci noi încercăm să colaborăm cu ei, iar după un an, dacă nu reușim să obținem nimic, copilul este declarat adoptabil.
Noua lege, prin termenele impuse, a reușit să încurajeze adopțiile. Problema nu este legea, ci cum aceasta este aplicată. Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului sunt de vină. Nu toate, bineînțeles, dar de obicei îngreunează procesul. Noi până acum am făcut îndrumare și coordonare, însă prin corpul de control pe care îl avem, urmează să aplicăm și sancțiuni celor de la direcțiile de asistență socială. Sunt direcții sociale care nu respectă termenele”, ne-a declarat Ramona Popa, consilier ORA. 

Sfaturi aberante de la mai-marii DGASP, despre perioada de acomodare dintre părinții adoptivi și copilul înfiat: „Părinții pot apela la alte persoane: rude, bone etc”

     Pentru a creiona un tablou complet al situației, am cerut un punct de vedere și de la reprezen-tanții Direcției Generale de Asistență Socială și Pro-tecția Copilului. Pe cât de rapid a venit răspunsul acestora, pe atât de mult ne-a lăsat cu gura căscată. Vă redăm în rândurile ce urmează declarația integra-lă a acestora în ce privește perioada de acomodare de 90 de zile pe care părinții adoptivi nu o pot petrece în întregime, legal, cu micuții pe care vor să-i înfieze: „Conform art. 40 din Legea nr. 273/2004, privind procedura adopției, perioada de încredințare în vederea adopției, de 90 de zile, este considerată o perioadă de acomodare, de adaptare fizică și psihică a copilului la noul mediu familial și care are relevanță în aprecierea evoluției ulterioare a acestuia în cazul încuviințării adopției. Dacă copilul adoptat are vârsta sub 2 ani, părintele poate solicita concediu postnatal, iar în situația copiilor mai mari de 2 ani, părinții recurg la concedii de odihnă, concedii fără plată sau apelează la alte persoane (rude, bone, etc). Noi considerăm că toți copiii, indiferent de vârsta lor, aflați în această perioadă ar trebui să se bucure de prezența părinților, pentru crearea unei relații de atașament reciproc și transmitem autorităților legislative sugestiile și pro-punerile familiilor pentru îmbunătățirea legii în interesul acestora”.

CUM ÎI OBLIGĂ STATUL PE VIITORII PĂRINȚI SĂ ÎNCALCE CODUL MUNCII PENTRU A RESPECTA LEGEA ADOPȚIILOR


-Pe parcursul anchetei pe care am derulat-o, am ajuns la concluzia că viitorii părinți adoptivi care vor să înfiieze un copilaș mai mare de doi ani nu au nici o posibilitate legală să facă acest lucru. 

-De ce? Pentru că perioada de acomodare de 90 de zile este obligatorie pentru ca familiei să îi fie încredințat copilul. 

-Dar, în același timp, părinții nu pot beneficia de concediu legal de odihnă pe o perioadă mai mare de 21 de zile. 

-Legea nu le permite părinților adoptivi să intre în concediu fără plată pentru că o altă prevedere îi obligă să aibă un venit constant în ultimele 12 luni. 

-În acest caz, singura variantă care le rămâne viitorilor părinți este să înșele statul, intrând în concediu medical. 

-Toată această nebunie este cauzată de faptul că Parlamentul a respins un amendament al Oficiului Român pentru Adopții prin care reprezentanții instituției introduceau concediul legal de acomodare pentru a soluționa problema. 

-Iată cum ne lovim de o situație pe cât de stupidă, pe atât de cinică, pe care numai la liderii politici din România o putem întâlni: Ministerul de Finanțe, motivând că nu sunt bani pentru concediile de acomodare, îi obligă pe viitorii părinți adoptivi să încalce legea și să înșele Statul român prin solicitarea concediului medical! 


Cristian Andrei Leonte
cristian.leonte@info-sud-est.ro