29 iun. 2013

EXCLUSIV! Cum îi obligă Ministerul de Finanțe pe viitorii părinți adoptivi să înșele Statul, pentru a respecta și Codul Muncii, și Legea Adopției?



SCRISOAREA UNUI CITITOR CARE VREA SĂ ADOPTE UN COPIL: „Statul recunoaște că un copil nu poate fi crescut cu două salarii minime pe economie, dar cu toate acestea nu ia nici o măsură“

     Am primit pe adresa redacției o scrisoare în care un cititor ne-a povestit problemele cu care s-a confruntat în procesul de adopție:

     „Împreună cu soțul meu ne-am hotărât să adoptăm un copil. Amândoi suntem bugetari și ne întreținem din două salarii minime pe economie. Am început procesul de adopție și a trebuit să completăm formularele necesare pe care asistenții sociali ni le-au înmânat. Pe lângă actele pe care le-am pus în dosar, cei de la asistență socială ne-au dat o hârtiuță goală, ruptă dintr-un caiet, unde ne-au spus să trecem toate veniturile, nu numai cele din salarii, fiindcă ei nu dau dosarul la FISC. Au mai spus că trebuie să avem veniturile cât mai mari, căci altfel, cu salarii minime pe economie, nu prea avem șanse să adoptăm. Din câte am întețes eu, ne va fi foarte greu să adoptăm fiindcă cu veniturile noastre nu am putea întreține un copil. Dar dacă Statul a consi-derat că putem să trăim cu banii ăștia, de ce nu ar putea să ne încredințeze un copil, că și așa sunt o grămadă de micuți care stau prin centrele de plasament. Noi chiar ne dorim unul și considerăm că putem să îl creștem în condiții normale. Întrunim toate condițiile necesare adopției, singura problemă fiind veniturile. Ne-au spus să mai trecem pe hârtiuță și venituri din alte părți, sponsorizări din partea familiei, căci altfel ne va fi foarte greu să primim copilul.“

     60.000 de copii abandonați în România, dintre care, în jur de 1000 sunt adoptați anual. O lege a adopției strâmbă, contestată frenetic și sute de milioane de euro cheltuite de Statul român pentru finanțarea centrelor de îngrijire și a asistenților maternali. Cam așa se creionează în 2013, pe scurt, soarta copiilor instituționalizați în România.
     Noile modificări ale legii privind regimul juridic al adopției  republicată în anul 2012 promitea grăbirea procesului prin care un copil este adoptabil, dând speranțe familiilor care se chinuie să înfieze de ani buni de zile un copil. Însă, în realitate, lucrurile nu stau așa. Noua lege continuă să fie ambiguă, să aibă hibe și să îngreuneze, din ce în ce mai mult, adopțiile.
     În urma scrisorii primite pe adresa redacției, am încercat să răsfoim Legea Adopției și să punctăm pasajele care se lovesc cap în cap și obligă viitorii părinți adoptivi să încalce legea. De asemenea, am stat de vorbă cu reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului ale căror răspunsuri ne-au pus pe gânduri, în timp ce reprezentanții Ofi-ciului Român pentru Adopții nu au făcut decât să ne confirme că legea este strâmbă și prost aplicată.

1. CUM TE MAI DUCI LA MUNCĂ DACĂ TREBUIE SĂ TE ACOMODEZI CU COPILUL TIMP DE 90 DE ZILE?!

     După toate formularele completate și analiza atentă a asistenților maternali și a psihologilor, când specialiștii constată că părinții pot forma cu micuțul o familie, vor solicita tribunalului să încredințeze copilul în vederea adopției, pe o perioadă de 90 de zile. Pe perioada celor 90 de zile, specialiștii DGASPC vor vizita familia de două ori pe lună, pentru a observa cum s-au acomodat părinții cu copilul și acesta din urmă cu părinții. În aceste 90 de zile, practic, părinții ar trebui să stea acasă cu copilul, pentru a putea vedea dacă sunt compatibili. Dar părinții ar trebui să meargă și la serviciu, pentru a se putea întreține și a-i putea oferi copilului tot ceea ce este necesar. Iar legislația din România prevede un concediu de odihnă cu plată care să însumeze nu mai mult de 21 de zile lucrătoare. Și mai rămân în jur de două luni în care părintele nu poate găsi cadrul legal să facă două lucruri deodată: să stea acasă cu copilul pentru acomodare și să meargă la muncă pentru a-și asigura venitul necesar unei adopții.

2. SINGURA SOLUȚIE: MICA ÎNȚELEGERE CU ȘEFII SAU FENTAREA LEGII PRIN INTRAREA ÎN CONCEDIU MEDICAL

     Părinților nu le mai rămâne decât să găsească înțelegerea șefilor și să mai fugă câteva ore ba acasă, ba la muncă, ori, să își ia concediu fără plată timp de două luni. Însă ultima variantă nu este posibilă, fiindcă, pentru a fi eligibil pentru adopție, ai nevoie ca în ultimile 12 luni de la data adopției să ai un venit constant, fără întrerupere.
     Așa că, nu le mai rămâne decât să înșele statul, să bage banii adânc în buzunarul unui medic, să-și
descopere brusc o boală din tinerețe și să intre în concediu medical.

3. HIBELE DIN LEGEA ADOPȚIEI CIOPÂRȚESC INDEMNIZAȚIA 
PENTRU CREȘTEREA COPILULUI


     Dacă toate aceste probleme sunt trecute de părinți, urmează adopția propriu-zisă și intrarea în concediu de creștere a copilului, dacă micuțul are sub doi ani. Începând cu 1 octombrie 2012, indemnizația pentru concediul de creștere a copilului revine la cuantumul de 85% din media veniturilor nete înregistrate în ultimile 12 luni. Însă, având în ultimile două luni concediu medical, venitul părintelui este mai mic, astfel indemnizația primită pentru creșterea copilului scade.


RĂSPUNSUL HALUCINANT AL REPREZENTANȚILOR DIRECȚIEI PENTRU PROTECȚIA COPILULUI: În perioada de acomodare de 90 de zile, copilul poate să stea cu... bona!

     Aceste probleme au fost semnalate, iar parlamentarii români au dorit să modifice legea, însă ar fi trebuit să schimbe Codul Muncii, Legea Funcționarului Pu-blic… prea multă bătaie de cap. Au lăsat-o așa cum era și au aruncat povara asupra părinților care doresc să adopte, fără a se gândi la suferința celor 60.000 de copii care nu își găsesc familii din cauza unor erori legislative. 

     Ramona Popa, consilier pentru adopții în cadrul Oficiului Român pentru Adopții: „Am introdus un amendament privind concediul de acomodare cu copilul, însă nu a trecut de Parlament. Ne-au spus că nu au bani pentru așa ceva”

     Ramona Popa, consilier pentru adopții în cadrul Oficiului Român pentru Adopții, a acceptat să stea de vorbă cu noi pe acest subiect și a dat dovadă de foarte multă amabilitate și transparență pe tot parcursul dialogului. Din punctul dumneaei de vedere, actuala lege încurajează adopțiile, dar este aplicată prost de unele direcții generale de asistență socială și protecție a copilului, care au fost până acum în perioadă de acomodare cu noile preve-deri legislative. De asemenea, consilierului din cadrul ORA a mai declarat că perioada de 90 de zile din concediul de acomodare este într-adevăr o problemă pe care a încercat să o rezolve prin propunerea unui amendament. Fără succes însă. Ministerul Finanțelor nu are bani... 

     „Pentru copiii până la vârsta de 2 ani, părintele își poate lua concediu de creștere al copilului inclusiv în acea perioadă de 90 de zile. Însă, dacă micuțul are peste 2 ani, nu există nici o posibilitate prin care părintele ar putea să stea acasă, pentru acomodare, timp de 90 de zile. În 2012 am introdus un amendament privind concediul de acomodare cu copilul, însă nu a trecut de Parlament, Ministerul Finanțelor motivând că nu sunt bani suficienți pentru acest tip de concediu. Avem în plan să reintroducem în discuție acest lucru. Noua lege însă încurajează adop-țiile. Prin această lege s-au stabilit termene concrete de timp în care un copil poate fi dat spre adopție. 
1. Dacă un copil este părăsit în maternitate și nu se reușește identificarea părinți-lor sau a rudelor până la gradul 4, în 30 de zile Direcția declară copilul adoptabil.
2. În cazul în care părinții declară că nu vor să ia copilul acasă, în 60 de zile de la ultima declarație se merge cu dosarul în instanță și copilul este declarat adoptabil.
3. A treia situație este  mai complicată, în cazul în care părinții sunt cunoscuți, dar nu declară că nu vor copilul. Atunci noi încercăm să colaborăm cu ei, iar după un an, dacă nu reușim să obținem nimic, copilul este declarat adoptabil.
Noua lege, prin termenele impuse, a reușit să încurajeze adopțiile. Problema nu este legea, ci cum aceasta este aplicată. Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului sunt de vină. Nu toate, bineînțeles, dar de obicei îngreunează procesul. Noi până acum am făcut îndrumare și coordonare, însă prin corpul de control pe care îl avem, urmează să aplicăm și sancțiuni celor de la direcțiile de asistență socială. Sunt direcții sociale care nu respectă termenele”, ne-a declarat Ramona Popa, consilier ORA. 

Sfaturi aberante de la mai-marii DGASP, despre perioada de acomodare dintre părinții adoptivi și copilul înfiat: „Părinții pot apela la alte persoane: rude, bone etc”

     Pentru a creiona un tablou complet al situației, am cerut un punct de vedere și de la reprezen-tanții Direcției Generale de Asistență Socială și Pro-tecția Copilului. Pe cât de rapid a venit răspunsul acestora, pe atât de mult ne-a lăsat cu gura căscată. Vă redăm în rândurile ce urmează declarația integra-lă a acestora în ce privește perioada de acomodare de 90 de zile pe care părinții adoptivi nu o pot petrece în întregime, legal, cu micuții pe care vor să-i înfieze: „Conform art. 40 din Legea nr. 273/2004, privind procedura adopției, perioada de încredințare în vederea adopției, de 90 de zile, este considerată o perioadă de acomodare, de adaptare fizică și psihică a copilului la noul mediu familial și care are relevanță în aprecierea evoluției ulterioare a acestuia în cazul încuviințării adopției. Dacă copilul adoptat are vârsta sub 2 ani, părintele poate solicita concediu postnatal, iar în situația copiilor mai mari de 2 ani, părinții recurg la concedii de odihnă, concedii fără plată sau apelează la alte persoane (rude, bone, etc). Noi considerăm că toți copiii, indiferent de vârsta lor, aflați în această perioadă ar trebui să se bucure de prezența părinților, pentru crearea unei relații de atașament reciproc și transmitem autorităților legislative sugestiile și pro-punerile familiilor pentru îmbunătățirea legii în interesul acestora”.

CUM ÎI OBLIGĂ STATUL PE VIITORII PĂRINȚI SĂ ÎNCALCE CODUL MUNCII PENTRU A RESPECTA LEGEA ADOPȚIILOR


-Pe parcursul anchetei pe care am derulat-o, am ajuns la concluzia că viitorii părinți adoptivi care vor să înfiieze un copilaș mai mare de doi ani nu au nici o posibilitate legală să facă acest lucru. 

-De ce? Pentru că perioada de acomodare de 90 de zile este obligatorie pentru ca familiei să îi fie încredințat copilul. 

-Dar, în același timp, părinții nu pot beneficia de concediu legal de odihnă pe o perioadă mai mare de 21 de zile. 

-Legea nu le permite părinților adoptivi să intre în concediu fără plată pentru că o altă prevedere îi obligă să aibă un venit constant în ultimele 12 luni. 

-În acest caz, singura variantă care le rămâne viitorilor părinți este să înșele statul, intrând în concediu medical. 

-Toată această nebunie este cauzată de faptul că Parlamentul a respins un amendament al Oficiului Român pentru Adopții prin care reprezentanții instituției introduceau concediul legal de acomodare pentru a soluționa problema. 

-Iată cum ne lovim de o situație pe cât de stupidă, pe atât de cinică, pe care numai la liderii politici din România o putem întâlni: Ministerul de Finanțe, motivând că nu sunt bani pentru concediile de acomodare, îi obligă pe viitorii părinți adoptivi să încalce legea și să înșele Statul român prin solicitarea concediului medical! 


Cristian Andrei Leonte
cristian.leonte@info-sud-est.ro

CUM A IZOLAT CFR DELTA DUNĂRII DE LITORAL


În „Eurogara“ lui Mitrea, care a costat un milion de euro, ajung doar două trenuri și o mână de oameni 

     În 2003, Miron Mitrea, pe atunci ministrul Transporturilor, a modernizat gara din Tulcea, investind un milion de euro pentru modernizarea „eurogării“ de la malul Dunării, așa cum o numea Mitrea. Prin această investiție mi-nistrul a susținut că a ridicat viteza trenurilor de la 40 la 80 de km pe oră, făcând ca ruta București-Tulcea să poată fi parcursă în doar patru ore și jumătate.
     După doar 10 ani de la acea modernizare, în gara din Tulcea bate vântul. Nu este de mirare că aproape toată ziua nu prea vezi decât o mână de călători care așteaptă pe peronul gării, deoarece trenurile s-au împuținat. Astfel s-a ajuns ca, în 2013, în Gara din Tulcea să treacă pe zi doar trei trenuri, două  care vin de la București (și care parcurc distanța în „doar“ 7 ore) și unul de la Medgidia. Situația nu era așa gravă dacă nu ne gândeam că între localitățile care leagă Litoralul Mării Negre de Delta Dunării nu există nici o rută directă. Da, există rută Tulcea-Medgidia, dar lipsește cu desăvârșire trenul care ar putea să ducă turiștii din Constanța spre Tulcea, poarta de intrare în Delta Dunării. Și dacă ne gândim că pe Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu din Tulcea nu există nici un zbor de linie, rezultă că soluția pentru a ajunge în Tulcea ar fi autocarele. Dar, conform declarației ministrului Grapini, după dezastrul din Muntenegru, transportul cu autocarele a fost decredibilizat, iar noi ne întrebăm ce vor alege turiștii care vor să ajungă în Delta Dunării. Afectează aceste lucruri turismul din Deltă?

     Victor Iancu, președintele grupului de firme Europolis, ne-a declarat: „Cel puțin o perioadă tu-rismul în Delta Dunării va fi serios afectat. Oamenii vor avea rețineri să mai vină cu microbuzele, dar până la urmă vor uita accidentul.“

     Dar până vor uita oamenii acest incident și își vor recâștiga încre-derea în microbuze și autocare, singurele căi de acces spre Tulcea, vara va trece iar Delta Dunării va înre-gistra încă o dată un eșec în ceea ce privește turiștii care îi vizitează frumusețile an de an.
     În timp ce Delta Dunării a găzduit 100.000 de mii de turiști în 2011, conform declarațiilor agenților din turism (deoarece cifrele oficiale ale celor de la Rezervația Biosferei Delta Dunării abia ating 9.000 de turiști, din cauza creșterii turismului la negru), Delta Camarague (franceză) sau Delta del Po (italiană) atrag anual peste un milion de turiști, ne informează Ziarul Financiar.

CORINA MARTIN, PREȘEDINTELE ASOCIAȚIEI DE PROMOVARE LITORAL-DELTA DUNĂRII: „Pentru dezvoltarea unei destinații turistice, accesibilitatea este foarte importantă. În ce privește Delta, conexiunile sunt limitate, acest lucru afectând turismul“ 

Pornind de la aceste probleme, am realizat un interviu cu Corina Martin, președintele Asociației de promovare Litoral-Delta Dunării, prin care am încercat să identificăm cauzele, dar mai ales soluțiile prin care Delta Dunării poate atrage un număr mai mare de turiști. 

ISE: Cum afectează numărul redus de căi de acces spre Tulcea turismul din Delta Dunării?
Corina Martin: Accesibilitatea unei destinații și - în acest caz a Deltei Dunării - este afectată în mod direct de dezvoltarea infrastructurii de transport a întregii regiuni. Din păcate, la nivelul Deltei, conexiunile sunt destul de li-mitate, acest lucru afectând negativ dezvoltarea turismului în Delta Dunării. Dacă la nivelul transportului intern, transportul rutier poate compensa într-o anumită măsură transportul feroviar, același lucru nu este valabil și în cazul transportului internațional. Pentru a pune în valoare din punct de vedere turistic o destinație precum Delta Dunării, este necesară dezvoltarea unor conexiuni aeriene de tip charter, care ar permite accesul către Deltă a unui număr reprezentativ de turiști străini. Pentru dezvoltarea și promovarea unei destinații turistice, accesibilitatea este foarte importantă.
 
ISE: În momentul de față, ce lipsește Deltei pentru a atrage mai mulți turiști?
C. M.: În primul rând aș menționa lipsa unei strategii coerente și agresive de promovare și aici mă refer la promovarea destinației către turiștii străini, pe piețele externe care trebuie să devină atrase de această destinație. Dacă ar fi să comparăm produsele turistice românești cu cele ale competitorilor noștri vom observa că majoritatea oferă produse similare - munte, litoral, turism cultural, etc.; singura destinație românească care ne poate diferenția este Delta Dunării, „destinația de diamant a României“ așa cum o numesc eu. De aceea, asociația noastră, împreună cu asociațiile patronale și autoritățile locale din zonă, fac eforturi pentru promovarea destinației atât la nivel intern, cât și pe plan extern, însă fondurile disponibile pentru promovarea destinației și organizarea de evenimente în zonă nu sunt suficiente, la nivelul nostru; de aceea vom solicita în continuare sprijinul autorităților centrale pentru alocarea unui buget necesar derulării activităților de promovare: organizarea unor vizite de informare, infotripuri cu agenți de turism, touroperatori și jurnaliști străini, organizarea de evenimente, etc.
Un al doilea aspect care merită menționat este legislația fiscală deficitară. Așa cum se știe deja, produsele turistice pentru Deltă au prețuri mai ridicate; pentru a putea avea tarife atractive, care să permită o creștere a numărului de turiști, este necesară identificarea unor soluții pentru reducerea fiscalității și a suprataxării agenților economici din Deltă, concomitent cu o mai bună reglementare privind „turismul la negru“ practicat în această destinație.
Nu în ultimul rând, în ve-derea atragerii unui număr mai mare de turiști, este necesară o organizare eficientă a circu-lației turistice în Delta Dunării (reglementarea modului de acces pe canale, semnalarea traseelor turistice, centre de informare turistică etc.). Până în acest moment, restricțiile impuse de reglementările de mediu pentru această destinație au împiedicat dezvoltarea turismului în această destinație; suntem total de acord că această zonă trebuie să aibă un statut special din punct de vedere al protecției mediului, însă în același timp, în vederea dezvoltării turismului, trebuie găsit un echilibru. De aceea, prin intermediul membrilor noștri din județul Tulcea, am demarat deja o serie de discuții cu reprezentanții ARBDD, în vederea identificării de soluții pentru dezvoltarea turismului în zonă, concomitent cu protejarea acestui areal.

ISE: În contextul regionalizării, ar fi potrivit crearea unor programe comune între Tulcea și Constanța prin care turiștii să beneficieze de excursii ce leagă Litoralul Mării Negre de Delta Dunării?
C.M.: Și cu, și  fără regionalizare, agențiile de turism au identificat deja nevoia și oportunitatea creării unor pachete de vacanță combinate, Litoral și Delta Dunării, pe care le au deja în vânzare în agenții. Fie că este vorba de sejururi combinate sau de vacanțe pe litoral cu excursii de o zi în Delta Dunării, turiștii au început să solicite din ce în ce mai des acest tip de produs tu-ristic, pe care agențiile de tu-rism le vând și le promovează atât pe piața din România, cât și pe cea externă. Să nu uităm, de asemenea, că excursia de o zi în Delta Dunării este și cea mai solicitată excursie locală pentru pasagerii navelor de croazieră ce ating portul Constanța, deci iată cum consumatorii unui produs turistic de croazieră într-un oraș-port ajung să consume și servicii turistice în Tulcea și Delta Dunării. Regionalizarea va crea și oferi noi oportunități, pe care, deja, Asociația Litoral-Delta Dunării le-a identificat și le dezvoltă, încă de acum trei ani, de când am decis ca, în Asociația Litoral, să cooptăm Tulcea și Delta Dunării, ceea ce ne-a transformat în cea mai puternică și bogată Asociație regională de dezvoltare și promovare  a turismului din România.

Cristian Andrei Leonte
cristian.leonte@info-sud-est.ro

PARLAMENTARII ROMÂNIEI, PUȘI LA ZID DE CEI CARE ÎI AJUTĂ DIN 4 ÎN 4 ANI SĂ AJUNGĂ SENATORI ȘI DEPUTAȚI

„Parlamentarii încearcă să reducă rolul primarilor. Sunt rupți de realitatea în care noi trăim și nu vor decât să ne transforme în secretari de partid” Vezi ce primari au ajuns la capătul răbdării! 

     Relația dintre primari și parlamentari este una pe cât de controversată, pe atât de spinoasă și greu de descifrat, mai ales când edilii și parlamentarii se situează în aceeași tabără politică.
     Mulți dintre ei aleg să nu își spună nemulțumirile legate de relația pe care o au cu senatorii și deputații din colegiile în care le sunt arondate localitățile, tocmai pentru a nu avea probleme și a nu întâmpina obstacole ulterior. Asta în contextul în care cei mai mulți dintre parlamentari nu mai calcă în localitățile de unde își culeg voturile decât în următoarea campanie. Majoritatea primarilor alege să tacă mâlc, sătulă de promisiunile pe care parlamentarii le fac atât edililor, cât și localnicilor, înainte de alegeri. Dacă înainte de formarea USL mai erau primari liberali care comentau împotriva activității slabe sau inexistente a parlamentarilor PSD, sau invers, acum situația este cu atât mai delicată cu cât liberalii și social-democrații formează aceeași echipă, cel puțin formal. În județul Constanța sunt totuși câțiva primari care au curajul să-și exprime nemulțumirile referitoare la deciziile luate de deputați și senatori, dar și față de lipsa de reacție a acestora la pro-blemele pe care le întâmpină. Aceștia nu au făcut referire în mod particular la activitatea parlamentarilor arondați colegiilor din care comunele lor fac parte ci în mod general, la activitatea tuturor parlamentarilor constănțeni. Nemulțumirile lor își au rădăcinile mai ales în legile strâmbe, ambigue și stupide care fie le îngreunează munca, fie au urmări negative asupra comuni-tăților pe care le administrează.

Valentin Vrabie, primarul comunei Peștera: „Toate legile parlamentarilor au rolul să reducă rolul primarilor”

     Unul dintre cei mai dezamăgiți primari constănțeni de relația dintre parlamentari și administrațiile locale este Valentin Vrabie, din comuna Peștera. Acesta ne-a declarat: „Parlamentarii sunt de vină pentru că blochează acti-vitatea administrațiilor locale cu bună știință. Prin multitudinea legilor, prin amplificarea birocrației și prin preve-derile care se bat cap în cap și care u-neori sunt aberante, parlamentarii noștri nu încearcă decât să reducă rolul primarilor. Toate legile lor au rolul să reducă drepturile primarilor și să îi transforme în secretari de partid! Prin demersurile pe care le fac își creează tot mai multe drepturi, numai drepturi! Iar nouă ne rămân numai obligațiile! Deci nici vorbă de descentralizare. Parlamentarii noștri care ne asigură că vor contribui la procesul de descentralizare contribuie de fapt la o centralizare tot mai puternică a activității primăriilor. Ordonanța de Guvern 501 este cel mai bun exemplu prin care li-derii acestei țări au decis să nu mai lase la aprecierea primarilor metodele manageriale prin care aceștia să administreze banii publici, în funcție de priorități. Prin această ințiativă, practic, ei ne spun nouă cum e mai bine să administrăm veniturile primăriei. Adică ei știu mai bine decât noi ce trebuie să facem cu banii?! Atât Guvernul cât și Parlamentul sunt total pe dinafara problemelor și nevoilor noastre, n-au nici o legătură cu realitatea în care noi trăim”, a conchis primarul Valentin Vrabie.

Ion Oprea, primarul comunei Săcele: „Și instituțiile statului, și parlamentarii ne îngroapă mai rău decât lipsa banilor”

     Nemulțumirile primarului Ion Oprea sunt pe cât de mari, pe atât de generale. Primarul nu are o problemă punctuală cu un parlamentar sau o instituție, ci este revoltat din cauza unei situații critice de ansamblu în care primarii sunt nevoiți să găsească soluții, fără nici un ajutor: „Birocrația lor o să ne îngroape mai rău decât lipsa banilor. În loc să ne sfătuiască cum să găsim soluții ca să ne ajute să ne descurcăm în anumite situații, ei mai rău ne încurcă, ne pun bețe-n roate. Unii nici n-au pregătire, dar nici nu prezintă interes pentru comunitățile noastre. Ei trăiesc într-o lume virtuală, departe de realitatea în care trăim noi. A trecut un an și nu am primit încă nici un ban de la echilibrarea bugetelor. Eu de ce n-am primit? Pentru că n-am avut datorii, nu? Nu era mai bine să fac datorii? Că alții au făcut și au primit bani. Revolta mea e cu atât mai mare cu cât la ea se adaugă și nemulțumirea legată de activitatea parlamentarilor. Sunt total nemulțumit de activitatea parlamentarilor și a instituțiilor publice.”

Vasile Delicoti, primarul (suspendat) al comunei Poarta Albă: „Care activitate? Ce activitate au parlamentarii!? Ei nu vor decât să dețină monopolul absolut”

     Când vine vorba de activitatea parlamentarilor, primarul suspendat de la Poarta Albă are numai cuvinte „de laudă”. Declarația acestuia este cât se poate de elocventă pentru relația pe care acesta o are cu parlamentarii din zonă: „Care activitate? A cui? A parlamentarilor din Constanța? Ce activitate au ei? Nu există unul pe care să-l pot da exemplu că a încercat să aducă bani în județul ăsta, că a încercat să promoveze vreun proiect spre finanțare! Ei sunt mașinării de vot în parlament și noi suntem mașinăriile lor de adus voturi pentru ei, în campanie. Așa ne privesc pe noi parlamentarii. La mine în comună n-a mai călcat unul după campanie. Nici unul! Promiteau marea cu sarea toți, și? I-am mai văzut în Poarta Albă cum i-ați mai văzut și voi! Nu vor decât să dețină monopolul absolut. Drept dovadă că nu îi interesează câtuși de puțin de noi este faptul că au dat legea insolvenței prin care pun bomboana pe coliva primăriilor. Dacă o administrație publică are datorii mai mari decât 50% din buget atunci este declarată insolventă și vine un administrator. Deci care activitate și care interes al parlamentarilor?”, a conchis primarul (suspendat) al comunei Poarta Albă.

Vă sună cunoscut? A câta oară?! Parlamentarii: „Problemele primarilor vor fi analizate și dezbătute” 


     Cea mai recentă întâlnire dintre primarii constănțeni și parlamentari a avut loc pe 18 iunie, în stațiunea Neptun. Mariana Gâju, președintele Asociației Comunelor din România, filiala Constanța, a profitat de ocazie pentru a pune punctul pe „i” și pentru a aduce în discuție cea mai stringentă problemă: lipsa de interes a parlamentarilor pentru cei pe care primarul din Cumpăna îi numește inspirat „talpa țării”. Acțiunea a fost organizată la iniţiativa senatorilor USL constănţeni Nicolae Moga, Puiu Haşotti, Alexandru Mazăre şi Mircea Banias, în colaborare cu preşedintele CJC, Nicuşor Daniel Constantinescu, având ca scop discuțiile despre pro-blemele pe care primarii le au cu Agenția Națională de Integritate. Mariana Gâju însă a luat cuvântul „trăgându-i de urechi”, pe bună dreptate, pe cei care au ajuns în Parlament datorită primarilor și care acum au uitat de ei. Reprezentanta prima-rilor constănțeni în A.Co.R a fost aplaudată la scenă deschisă de toți cei prezenți. În replică, senatorul PSD Nicolae Moga, vicepreședinte al Senatului, a promis primarilor (oare a câta oară adresează prima-rilor o promisiune de genul acesta un parlamentar?) că „toate propunerile legislative prezentate de repre-zentanţii autorităţilor publice locale constănţene vor fi analizate în Plenul Camerei Superioare pentru a fi dezbătute şi aplicate ca acte normative”. În încheiere, mai mulți senatori și deputați i-au asigurat pe primari că vor lua în calcul problemele lor, că acestea își vor găsi rezolvare și că edilii sunt invitați să participle la lucrările comisiilor de specialitate din cadrul Camerei Superioare a Parlamentului din care fac parte deputații și senatorii constănțeni. Concluzia? Somn ușor și vise plăcute!

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro 

Surse din administrațiile locale susțin că mai mulți primari constănțeni nu vor mai candida în 2016. Vezi care sunt motivele!



     Surse din administrațiile publice locale din județul Constanța susțin că o majoritate covârșitoare a prima-rilor nu mai vrea să candideze în 2016! Ce-i drept, încă dinainte de alegerile locale din 2012, în județul Constanța existau destule voci nemulțumite din rândurile primarilor care susțineau că nu mai vor să audă de primărie și nu mai au de gând să candideze.
     Nu știm dacă din obligație pentru partid, din „reflex”, ori din cauza „dependenței” de primărie căpătată după două, trei sau patru mandate, primarii și-au călcat pe inimă, au uitat cele spuse și au candidat din nou. O mare parte dintre ei a și câștigat un nou mandat. Mulți dintre „veteranii” din administrația constănțeană, la doar câteva voturi...
     Contextul în care ne aflăm acum, la un an după noua învestitură, este unul critic. Pornind de la vestea uluitoare anunțată de surse din administrația publică locală, un sondaj Info Sud-Est realizat în rândurile primarilor a creionat cinci motive principale, general valabile, din cauza cărora multor edili le este lehamite de primărie și se gândesc foarte serios să nu mai candideze la alegerile locale din 2016. Condiția impusă de primarii care au acceptat să participe la sondajul nostru a fost păstrarea anonimatului. Prin urmare, vă invităm să citiți și să percepeți rândurile ce urmează asemenea unei constatări de ansamblu a situației în care se află administrațiile locale, situație care este, cel mai pro-babil, valabilă în toate județele țării:

1. Lipsa banilor și a investițiilor, la pachet cu nepăsarea și incompetența instituțiilor 

     Cei mai mulți dintre primari sunt nemulțumiți, așa cum era de așteptat, de lipsa banilor. Există primari care consideră că stau la primărie doar ca să semneze hârtii și să aibă unde veni dimineață, când pleacă de acasă. Bani de investiții nu au, iar în cele mai grave situații unii dintre ei nu au bani nici de salarii. Culmea e că până și cei care au primit bani frumușei pentru investiții, de-a lungul anilor, se plâng de lipsa finanțărilor și a investițiilor. În cele mai grave cazuri, avem de-a face cu primari care de-abia dacă au reușit să repare un gard, o școală, o sală de sport, ori să amenajeze un parc și care acum se află cu un picior în groapa insolvenței. Problema este agravată și de nepăsarea și incompetența instituțiilor deconcentrate ori a ministerelor, ne-au mai declarat edilii. Birocrația excesivă, legile numeroase, stufoase și adesea contradictorii i-au determinat pe primari să devină proprii avocați sau juriști în anumite situații. Investițiile blocate și tot mai multe prevederi legislative, care au de cele mai multe ori efecte negative asupra comunității, i-au adus pe unii dintre edili în pragul disperării. De asemenea, lipsa de reacție de care dau dovadă mai marii țării la problemele stringente ale comunităților pe care edilii le semnalează ori de câte ori este cazul, îi determină pe unii primari să spună că nu vor să mai audă nici de politică, nici de primărie.

2. Investitorii își restrâng sau își retrag activitățile

     Cei mai norocoși edili sunt cei care au investitori pe raza comunelor pe care le administrează. Dar și aceștia consideră că sunt acum „pe linia de plutire”, dat fiind faptul că investitorii fie nu vor să își plătească taxele și impozitele, fie stagnează, fie își restrâng sau, în unele cazuri, retrag activitatea. Vorbim aici, în principal, de investitorii în energie eoliană care în unele localități refuză să își plătească dările, pro-fitând de ambiguitatea Codului fiscal. Tot investitorii în parcurile eoliene au înștiințat anumite primării că „pentru moment nu vor demara activitatea”. Asta înseamnă zero lei la bugetul primăriilor. Pe lângă aceștia mai sunt ceilalți investitori care fie extrag piatră, nisip, ori care activează în industria alimentară. Nici în ce-i privește, situația nu este roz.

3. Bătrânețea și problemele de sănătate ale primarilor

     O bună parte dintre primarii constănțeni nu au probleme exclusiv profesio-nale, în ce privește îngreunarea actului administrativ din cauza lipsei banilor ori a investitorilor. Primarii aflați la al patrulea ori al cincilea mandat sunt aproape de vârsta pensionării, mulți dintre ei vorbindu-ne de asemenea despre problemele de sănătate cu care se confruntă în ultimii ani. Fie că este vorba de probleme cardiace ori gastrice, colesterol crescut ori hipertensiune, edilii susțin că, pe lângă înaintarea în vârstă, tensiunile, nervii, oboseala dar și supărările cu care s-au confruntat de-a lungul anilor în primărie și-au adus „contribuția” cu vârf și îndesat în șubrezirea organismului și în deteriorarea sănătății. Sunt cazuri în care, din această cauză, soțiile ori copiii edililor au pus piciorul în prag și le-au cerut soților, respectiv taților să nu mai candideze în 2016.

4. Revolta localnicilor, „ținută în frâu” doar prin promisiuni

     Un alt motiv din cauza cărora o parte dintre primarii constănțeni nu își mai doresc să candideze este reprezentat de creșterea nemulțumirilor din comunitățile pe care le administrează. Sărăcia, lipsa locurilor de muncă dar și a investițiilor i-au făcut pe localnici să își piardă încre-derea până și în cei cărora le-au acordat votul la alegerile locale. Puțini înțeleg faptul că motivele din cauza cărora aceștia nu le pot crește salariile, ori nu le pot asfalta drumurile nu depind de primari. Tocmai de aceea poate, în campania electorală din 2012, cei mai mulți dintre primari nu au mai promis nimic punctual. S-au rezumat la a-și prezenta activitatea și realizările din mandatele trecute, dar, parcă intuitiv, au decis să nu își ia angajamente pentru mandatul 2012-2016. În multe localități nemulțumirile oamenilor ating pragul revoltei, iar edilii sunt obligați să dea ochii zi de zi cu sătenii cărora nu le pot garanta nimic. Le pot doar promite că fac tot posibilul ca să le repare una-alta, să le asfalteze drumul, să le construiască o biserică sau o grădiniță.

5. Apocalipsa după ANI și drumurile la DNA

     Ca și cum problemele enumerate mai sus nu erau de ajuns, noul mandat le-a adus primarilor o altă pacoste: zeci de edili constănțeni sunt anchetați de Agenția Națională de Integritate și își așteaptă verdictele. Și asta nu oricum, ci în condițiile în care un coleg de-al lor a fost deja eliberat din funcție, fiind declarat incompatibil. Cel mai probabil acestea vor veni în 2015, cu un an înainte de încheierea mandatului și nu vor mai avea posibilitatea să candideze în 2016.  Unii dintre ei s-au resemnat cu ideea, deși consideră că sunt acuzați pe nedrept, dintr-o prostie ori dintr-un abuz, iar alții nu vor să accepte că vor fi eliberați din funcție. Pe lângă pacostea cu ANI, alți primari sunt părți în procese civile ori penale, ori dau cu subsemnatul la DNA în diverse dosare. Aceștia consideră că sunt victime într-un război politic fără sfârșit, ori că sunt victimele răzbunării foștilor candidați. ANI și drumurile în instanțe sunt două lucruri care le-au pus capac unor edili și care îi determină să spună în 2016: „Pas!”.  

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

Vreți o plajă curată și liniștită, unde să puteți savura un cocktail răcoros? Nisipul și beach-barurile din Năvodari vă așteaptă!



     Vara și-a intrat în drepturi, turiștii au început să vină, barurile de pe plajă s-au deschis! Concertele
estivale nu lipsesc, nici distracția din cluburi. Pentru cei care s-au săturat însă de nebunia și agitația din celebra stațiune Mamaia, pentru cei care preferă o plajă curată, liniștită și deloc aglomerată, noi am găsit soluția: Plaja din Năvodari.

     Administrația publică din oraș se mândrește cu o amplă acțiune de ecologizare a zonei (la care a parti-cipat până și primarul Nicolae Matei), prin care a fost curățată o suprafață de șase kilometri de nisip, iar barurile vă așteaptă cu prețuri care „au intrat la apă” special pentru turiști!

Ce spune primarul despre plaja din Năvodari?

     În urma acțiunii de ecologizare, primarul Nicolae Matei a declarat: „Eu vreau să conştientizez bogăţia pe care o are oraşul Năvodari, şi vreau să conştientizez în rândul cetăţenilor şi începem cu Primăria, ca fiecare să ne educăm copiii şi semenii să aruncăm cât mai puţine gunoaie, să nu mai arunce din maşină hârtii şi tot felul de borcane, pachete de ţigări, pentru că zilnic trimit de la Primărie oameni să strângă de pe marginea drumului. Nu este o iniţiativă de a pune funcţionarii primăriei să se înjosească pentru că şi eu, şi voi acasă vă faceţi curăţenie în curte şi acasă. Năvodari este casa noastră, a tuturor şi trebuie să dăm un exemplu şi să conştientizăm această acţiune în rândul năvodărenilor”.

Ecologizarea plajei, demarată în urma unei sesizări de pe Facebook!

     Acţiunea de ecologizare a fost demarată în urma unei sesizări pri-mite din partea Elizei Dochie, care locuieşte în Năvodari. Femeia mărturiseşte că nu se aştepta ca edilul să ia măsuri atât de repede: „Mă simt foarte mândră, pentru că nu mă aşteptam nici să răspundă la mesajul de pe Facebook. Probabil domnul primar primeşte o mulţime de sesizări, de mesaje şi nu mă gândeam că se ocupă personal de pagina dumnealui de Facebook. Şi când am văzut că ziua următoare am primit deja răspunsul, m-am bucurat. Sesizarea am făcut-o duminica trecută şi iată că nu a trecut nici măcar o săptămână. Mi-aş dori să devină un model şi fiecare să devină respon-sabil, să nu mai arunce chiştoace de ţigări şi seminţe sau sâmburi de fructe pe plajă, pentru că trebuie să ne bucurăm toţi de o plajă curată”, a declarat Eliza Dochie.

Cei mai simpatici turiști! Tabăra din Năvodari, luată cu asalt de sute de copii!

     De asemenea, autoritățile locale au pregătit ca la carte pavilioanele de cazare din Tabăra de la Năvodari, dar și plaja și locurile unde se vor desfășura activitățile culturale, sportive și de socializare. Primii turiști sosiți în „orașul unde soarele sărută marea” (așa cum îi place primarului să-și prezinte orașul) au fost 200 de copii proveniți din familii cu venituri modeste, printr-un proiect derulat de Asociația ATAC din Galați, în colaborare cu Primăria Năvodari și Fundația Familia Galați. Pe lângă reprizele de plajă și baie, copiii au participat zilnic la concursuri distractive pe plajă și competiții sportive. Serile au fost dedicate concursurilor de dans ori miss și mister, la discoteca din Campus, dar și distracției în aer liber la Doors Beach, unde au servit doar băuturi fără alcool. Tabăra Năvodari va fi în această vară gazda a peste două mii de elevi care vor veni la mare din toate colțurile țării.

Nicolae Matei: „Dacă nu insistam ca tabăra să rămână la noi, în locul ei ar fi fost azi pensiuni și case ale șmecherilor”

     „Suntem în Tabăra de copii şi Tabăra am adus-o oraşului Năvodari. Nu s-a vândut niciun metru de teren din Tabără. Foarte mulţi dintre voi lucraţi la Primărie şi ştiţi că Tabăra aparţine domeniului privat din oraşul Năvodari şi oraşul Năvodari are 40 la sută acţiuni în Tabără, şi faţă de anii anteriori se lucrează în Tabără, şi Tabăra a început să prindă viaţă, este a oraşului şi primeşte din ce în ce mai mulţi copii, faţă de anul trecut. Anul acesta primim un număr dublu de copii. De aceea am vrut să începem acţiunea de aici din Tabără. A fost o ambiţie de a mea să păstrăm Tabăra aşa cum este, să vedeţi şi voi spaţiile verzi care necesită să fie îngrijite şi făcute mai frumoase că erau lăsate de izbelişte şi în paragină. Dacă nu era acţiunea mea să ţinem Tabăra la oraş, astăzi găseaţi pe aici tot felul de fundaţii de case, de pensiuni de la toţi şmecherii din ţară. Eu nu am vrut să se întâmple acest lucru, am vrut să păstrez cât mai intact acest patrimoniu pentru oraşul Năvodari”, a declarat primarul oraşului Năvodari, Nicolae Matei.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

De la mizeria și evaziunea fiscală din piețele constănțene, la plăcerea de a face cumpărături într-o mică piață dintr-un orășel francez



Piaţa. Acel loc care unora le dă fiori pe şira spinării. Cunoaştem cu toţii piaţa din Tomis 3, una 
dintre cele mai mari din Constanţa. Încercaţi numai să vizualizaţi aminitirile legate de celebra piaţă cu pricina. Voi  încerca eu un mic rezumat.

     În primul rând, aglomeraţia. „Nu am unde să parchez maşina, trebuie să întorc şi nu pot în intersecţie!’’ vă sună familiar? Da, tuturor li se întâmplă asta în Tomis 3, pentru că nu există
suficiente locuri de parcare.
     Apoi mizeria, lipsa unui minim simţ estetic în întreaga zonă din incinta pieţei (covrigării cu termopane lângă magazine cu două etaje, tonete de îngheţată jumătate pe trotuar şi jumătate în parcare, standuri cu flori în plină staţie de autobuz acoperite cu copertine fosforescente, chioşcul de bilete de pe vremea Răposatului  ş.a.m.d.) şi celebra hală angoasantă din beton care acoperă tarabele cu legume şi fructe. Iarna e frig, vara e cald, niciodată nu e suficientă lumină şi niciodată absolut nimic nu îţi stimulează cheful de a transforma corvoada cumpărăturilor într-o plăcere. Adăugaţi la asta şi frica constantă de a nu fi „furat la cântar’’ sau furat pur și simplu, şi aţi reconstituit dezolantul peisaj al pieţelor româneşti în general. Iată de ce majoritatea alege să  facă cumpărăturile în supermarketuri, locuri mai civilizate, mai curate şi mai luminoase.
     Dar se poate totuşi şi altfel? Răspunsul este da. Acolo, în Occidentul la care visăm şi care ne dezamăgeşte cu fiecare zi mai mult şi mai mult, mersul la piaţă arată altfel.


     Toată lumea a auzit de tradiţia culinară în Franţa, măcar de la orele de franceză dacă nu direct de la prietenii francezi sau români care locuiesc acolo. Câţi ştiu însă că în Franţa există şi o fascinantă tradiţie a comerţului local? A merge la piaţă în Franţa este echivalentul tabietului matinal al cafeluţei şi al ţigării. În Aix-en-Provence, oraş din sudul Franţei (regiunea Provence) cu un număr de 141.438 locuitori, pieţele de desfacere a produselor locale împânzesc centrul oraşului în fiecare dintre cele 365 de zile ale anului. Variind în funcţie de anotimp şi de zile ale săptămânii, pieţele sunt unul dintre motoarele economiei locale dar şi naţionale. Deşi piaţa principală este cea din faţa Primăriei, în fiecare zi de marţi, joi  şi sâmbătă locuitorii se pot bucura de piaţa din faţa Palatului de Justiţie cu preţuri mai accesibile dar şi de piaţa de haine de pe Bulevardul Mirabeau. Oferta produselor este una extrem de variată: fructe, legume, flori, mezeluri tradiţionale din Corsica, produse de înfrumuseţare pe bază de lavandă (căci în regiunea Provence industria lavandei este una singulară), brânzeturi şi măsline, miere de albine, mirodenii, carne, peşte şi fructe de mare din Mediterana, haine, genţi, coşuri împletite şi chiar şi pâine şi produse de panificaţie.  Piaţa se desfăşoară în aer liber iar pe lângă explozia de culori, locuitorii dar şi turiştii se pot delecta cu o cafea pe terasă sau cu arhitectura de secol XVII cu specific italian.
     Problemele cu parcarea nu există, pentru că în centru accesul automobilelor este strict interzis in intervalul orar în care se desfăşoară piaţa (orele 9-13) iar cumpărătorii vin, aşadar, pe jos până în centru.  La capitolul taxe, producătorii plătesc o taxă de chirie administraţiei locale şi impozit sta-tului prin bonurile pe care sunt obligaţi să le taie cumpărătorilor. Incredibil, dar pentru două cepe cumpărate de la oricare tarabă din oricare piaţă franceză, toată lumea primeşte şi un bon în punga de cumpărături. Până şi la capitolul risipei francezii au găsit o soluţie: un parteneriat cu cantinele studenţeşti pentru susţinerea producţiei locale de fructe şi legume.
Desigur, am putea să precizăm faptul că nivelul de trai, clima şi arhitectura oraşului favorizează desfăşurarea acestui festin vizual, olfactiv şi gustativ până la urmă, dar haideţi să facem din nou un exerciţiu de imaginaţie.
Este o dimineaţă frumoasă  în Constanţa anului 20XX, şi, pe lângă faptul că centrul istoric este renovat, el este şi închis circulaţiei pentru că e zi de piaţă. Pe tarabele descoperite puteţi să găsiţi struguri de Murfatlar, vin, ţuică, fructe şi legume din producţia locală, telemea de oaie şi de capră, carne de toate felurile, babic, ghiudem şi cârnaţi. Mai adăugaţi şi nişte peşte, pentru că tot suntem pe malul mării. Scrumbii, stavrizi, guvizi dar şi un chefal sau un calcan pentru o masă de sărbătoare. Şi pentru că Dunărea nu e departe, nişte crap, somn şi ştiucă pentru un borş lipovenesc rapid, musai cu ciuşcă! Între timp, citind inscripţia de pe statuia lui Ovidiu puteţi să degustaţi o plăcintă dobrogeană, un rulou cu caimac sau un şuberec cu carne proaspătă.  Ceva mai departe, pe faleză, e posibil să vă găuriţi portofelul cumpărând vreo gentuţă sau vreun portofel lucrat manual de talentatele fete de la care aţi mai cumpărat deja, doar de pe internet sau de pe la vreun târg special de handmade. Toate astea plus încă ceva : zâmbetul de pe buzele vânzătoarei, o conversaţie amuzantă, briza şi marea la doi paşi şi grijile foarte departe. O zi minunată la piaţă în centrul vechi al Constanţei, la fel de minunată ca într-un orăşel franţuzesc. Din această zi fictivă, câştigurile ar fi imense: producătorul îşi vinde marfa, statul îşi completază bugetul cu taxele pe produse, administraţia locală şi-l completează cu chiria tarabelor, cumpărătorul se delectează cu o plimbare până în centru, cu o sacoşă plină cu bunătăţi şi cu mirosul de apă sărată, acel miros pentru care iubeşte oraşul ăsta de la malul mării.
Rămâne de văzut când vom putea trăi această frumoasă zi…

Denisa Cîrlomăneanu
denisa.cirlomaneanu@info-sud-est.ro

SCANDALOS!: Morții din Muntenegru, prilej de audiență și de capital politic



     Mi se pare de domeniul evidenței faptul că românii au voluptatea dezastrului, a catastrofei, chiar a morții; evident a morții unui străin, a unui necunoscut. De fiecare dată când au loc fenomene meteo extreme, când se produce o calamitate naturală, un accident de muncă sau rutier, românii lasă impresia că sunt cu totul absorbiți de eveniment, dar nu din solidaritate sau compasiune, ci dintr-un soi de plăcere bolnavă de a asista pasiv, egoist și dezinteresat la tragedia altora. Cu cât pagubele materiale produse sunt mai mari sau numărul victimelor mai cutremurător, cu atât catastrofa este savurată mai intens.


Care sunt faptele?

     Această slăbiciune morbidă a noastră a fost satisfăcută cu vârf și îndesat de recentul accident din Muntenegru, unde, pe 23 iunie, un autocar cu turiști români s-a răsturnat într-o prăpastie. 18 pasageri au decedat, iar alți 29 au fost răniți, unii extrem de grav. Evident, reprezentantul firmei de transport „Gregory Tour” a declarat că autocarul avea toate verificările tehnice efectuate, iar cei doi șoferi nu aveau incidente la activ în cei peste 10 ani de experiență în domeniu. Ulterior, s-a descoperit că unul dintre șoferi era angajat al Ministerului de Interne, care își luase un al doilea job, în timpul liber, dar fără să respecte procedura de a-și înștiința superiorii cu privire la acest fapt sau la părăsirea țării. Autoritățile române, în frunte cu primul-mi-nistru, ministrul de Externe, al Apărării și al Sănătății s-au pus în mișcare, au organizat celule de criză, au deschis linii telefonice pentru rudele victimelor, au declanșat anchete, inclusiv penale, au adus în țară trupurile celor decedați, dar și pe cei răniți și, în sfârșit, au decretat o zi de doliu național, pe 26 iunie.

Care a fost abordarea mediatică?

     Pentru televiziunile de știri din România, pentru că la ele ne referim în primul rând, evenimentul a picat cum nu se putea mai bine. Accidentul a avut loc Duminică, deci în week-end, când lipsa știrilor de interes creează panică în redacții, iar majoritatea posturilor difuzează emisiuni care dezbat fie previziunile astrologice pentru Vadim Tudor, fie recomandările lui Mencinicopschi care ne spune să nu mai mâncăm nimic, fie deapănă amintiri despre blănurile coanei Leana împreună cu Paula Iacob. Deci morții și răniții din Muntenegru au picat ca o mană cerească.


     Pentru a satisface pofta morbidă a telespectatorilor, toate, dar absolut toate televiziunile de știri au difuzat ore, chiar zile întregi numai emisiuni, discuții, șezători, transmisii în direct și în reluare, intervenții telefonice dedicate nu accidentului în sine - care putea fi prezentat într-o știre de două minute - ci morților și răniților rezultați în urma acestuia. Cu un cinism greu de închipuit au fost contabilizate cadavre care nu ieșeau la număr, au fost emise predicții cu privire la gravitatea stării celor răniți; Inevitabil, rudele victimelor au fost contactate telefonic pentru a fi întrebate - empatic, evident - ce simt în aceste momente tragice. În platourile de televiziune au fost prezenți și au fost chestionați aceeași indivizi care se exprimă cu maximă competență despre orice subiect, fără a avea conștiința penibilului. De la Monica Tatoiu la Mugur Ciuvică și de la Cătălin Radu Tănase la Ionela Năstase, toți au relatat și discutat despre o tragedie umană reală, dar degajați și relaxați, poate chiar mulțumiți că au un subiect de presă, că încă o zi mai trece la locul de muncă, iar leafa merge. Însă, la fel de relaxați, ei mimează compasiunea și îndeamnă ipocrit la solidaritate.
Peisajul televiziunilor de știri a fost monopolizat, cel puțin 2-3 zile de același subiect, încât nici nu poți stabili clar cine este de vină: apetitul telespectatorilor pentru savurarea tragediei umane sau apetitul televi-ziunilor pentru audiență și bani. Și pentru că am adus vorba de bani sunt uluit de faptul că firmele, companiile care achiziționează spațiu publicitar la aceste televiziuni nu se revoltă, nu protestează când spoturile lor co-merciale sunt asociate cu un demers jurnalistic lipsit de cea mai firavă urmă de moralitate și producții tv de cea mai joasă speță. Este de-a dreptul ridicol, dacă nu de-a dreptul contraproductiv ca o reclamă la înghețată, de pildă, să fie urmată de imagini cu oameni însângerați, tărgi și ambulanțe sau promovarea unei agenții de turism să se facă în cadrul aceleiași emisiuni care prezintă un accident grav în care a fost implicat tocmai un autocar plin cu turiști.

Care a fost abordarea politică?

     Aproape că nici nu este important dacă reacția celor mai înalte autorități a fost pe măsura gravității evenimentului, dacă a fost una rapidă și eficientă. Între o partidă de baschet și cel mai halucinant pleonasm produs vreodată de un politician român (Mircea Dușa, mi-nistrul Apărării a vorbit despre repatrierea „trupurilor neînsuflețite ale cadavrelor celor decedați”), reacția liderilor politici a avut un singur scop, acela de a da bine la imagine, iar pentru aceasta nici un efort nu a fost considerat prea mare. Excesiv preocupați de propria lor imagine, demonstrând o teamă cronică de a fi criticați, nici un politician român nu a îndrăznit să afirme răspicat că un accident rutier, chiar și cu victime de ordinul zecilor, nu i se poate imputa premierului sau a unui ministru, cu atât mai mult cu cât s-a produs în altă țară. Desigur, ei pot fi respon-sabili de felul cum gestionează situația după producerea tragediei, dar eforturile lor trebuie să izvorască din conștiința responsabilității pe care o au față de cetățenii români, din compasiune umană sinceră, iar nu din interese politicianiste abjecte, din dorința de a acumula capital politic de pe urma oricărei tragedii.
     Aș fi preferat să știu că ministrul Apărării sau al Sănătății a stat închis în birou trei zile pentru a gestiona structurile propriilor ministere, decât să îi văd făcând declarații ipocrite din oră în oră. Aș fi fost mulțumit ca televiziunile de știri să difuzeze scurte informații actualizate cu privire la accidentul în sine, decât să propage adevărate infecții mediatice. Încă sper ca românii să învețe că manifestarea compasiunii față de un semen nu se face în fața televizorului, ci discret, chiar printr-o simplă rugăciune făcută în taină.

Gabriel Stelian Manea
gabriel.manea@info-sud-est.ro

Guvernul american îl vânează pe ,,trădătorul’’ Snowden, după modelul Asange (Wikileaks)



     Scurgerile de informații secrete au devenit de ceva vreme una dintre cele mai mari preocupări ale SUA, dacă nu chiar frustări sau lovituri de imagine. Beneficiind de cel mai ermetic și bine organizat sistem informațional din lume, Washingtonul este pus în fața unor situații neplăcute de a a-i fi dezvăluită intimitatea deciziilor și a pârghiilor pe care le utilizează în asigurarea sensibilei noțiuni a ,,securității’’ pentru națiunea americană de la 11 septembrie 2001 încoace.
     Problema incomodă pentru guvernul american apărută săptămâna trecută se numește Edward Snowden (foto stânga), sau mai precis, faptul că acest fost angajat al CIA (Agenția Centrală de Informații) a făcut unele dezvăluiri despre programele americane de interceptare a informațiilor. Documentele dezvăluite de Snowden în luna mai au relevat că autoritățile americane spionează conturile a zeci de mii de persoane pe cele mai cunoscute site-uri, printre care Facebook, Yahoo și Google. Imediat ce presa din Hong Kong (locație în care fostul spion se ascundea de câteva săptămâni) a fost inflamată de această știre, Washington-ul a emis un mandat internațional de arestare pe numele lui Snowden acuzat de spionaj (președintele Obama numindu-l ,,cârtiță’’). După ce s-a constatat că Snowden a luat un avion spre Moscova fără a fi împiedicat de autoritățile chineze, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Jay Carney, a declarat că ,,opțiunea deliberată a guvernului [chinez] de a elibera un fugar în pofida unui mandat de arestare valid… are în mod incontestabil un
impact negativ asupra relațiilor’’ dintre cele două țări.

Snowden și Asange (foto) lovesc în imaginea SUA

     În această ecuație Rusia pare a fi ,,moartă în păpușoi’’, Vladimir Putin declarând că ,,sosirea la Moscova a lui Snowden a fost surprinzătoare în totalitate’’. Cu toate acestea, se presupune că Moscova este doar un punct de tranzit, locație în care fostul agent CIA are timp să-și aleagă destinația finală între Cuba, Venezuela, Ecuador sau chiar Islanda. Cel mai probabil, Snowden va alege Ecuadorul, statul sud-american fiind preferabil din două puncte de vedere. Pe de o parte, autoritățile ecuadoriene și-au manifestat clar o politică antiamericană, oferindu-i azil politic lui Julian Asange prin găzduirea acestuia în ambasada Ecuadorului de la Londra. Pe de altă parte, fondatorul Wikileaks, vânat la rândul său de către SUA pentru aceleași acuzații de spionaj, după ce a publicat o serie de documente americane declasificate, și-a exprimat suportul pentru Snowden îndemnând guvernele lumii să facă pasul curajos de a-l ajuta pe fostul agent american. Astfel, ecoul produs de urmărirea lui Snowden este cu atât mai mare din moment ce reamintește opiniei publice cazul similar produs acum un an în urmă cu Julian Asange, fondatorul celebrului site Wikileaks cerând Statelor Unite ,,să înceteze vânătoarea de vrăjitoare împotriva Wikileaks’’.
     ,,Lovite’’ zdravăn de cele două ,,persona non-grata’’, SUA se află în situația de clătinare a statutului  de țară promotoare a libertății individuale. În timp ce aceste bombe mediatice care produc un grad înalt de supărare la Washington croiesc o imagine din ce în ce mai șubredă a SUA și dau motive de satisfacție statelor anti-americane, autorităților de la Casa Albă nu le rămâne decât să combată prin orice mijloace legale manifestarea unor cazuri similare și bineînțeles, să oprească orice vânătoare de
,,cârtițe și vrăjitoare’’.

Mircea Raicu
mircea.raicu@info-sud-est.ro

Se reia Festivalul „Flori de Tei“ de la Babadag



MARIA CIOBANU ȘI IONUȚ DOLĂNESCU, PRINTRE INVITAȚII DE SEAMĂ

     De la ,,Cenaclul Flacăra” în amfiteatrul na-tural de la Cabana Babadag nu se mai organizase nici un alt eveniment. Între timp acțiunile culturale se puteau număra pe degete și se țineau prin implicarea financiar-organizatorică a câtorva inimoși, două fiind mai importante. Dacă ,,Primul ghiocel”, festival de interpretare a muzicii ușoare românești, a sucombat, prin 2008 singura manifestare rămasă a fost Memorialul ,,Neculai Marinescu”. Sarcastic, în perioada în care au fost bani nu erau evenimente, iar acum când nu sunt, se reorganizează. Numitorul comun al celor două situații este Georgian Caraman. Ca manager al Centrului Cultural a susținut din propriul buzunar asemenea acțiuni, iar acum, ca primar, se vede treaba că știe să facă rost de finanțări!
     În 2009 cineva a venit cu ideea Festivalului ,,Flori de Tei”. Ca și consilier local, Caraman a făcut demersurile necesare și astfel s-a putut desfășura prima ediție. În anul următor... austeritate! În 2012, la mai puțin de o lună de la alegeri, primarul Caraman face un adevărat tur de forță și astfel apare a doua ediție la care, printre vedetele prezente, băbăienii au putut vedea și un impresionant foc de artificii, o altă premieră pentru ei. Ideea de a transforma, încet, încet, festivalul într-o carte de vizită a orașului și pentru a atrage turiști se vrea materializată în perioada de desfășurare, ținta fiind de cinci zile. După cum am aflat de la organizatori ca și de la primarul Caraman, se vrea, printre altele, revitalizarea taberei de sculptură, astfel ca Babadag să devină un fel de Măgura Buzăului!

     În acest an vor fi deja două zile de manifestări și spectacole, după următorul program:
-Joi, 4 iulie, orele 18.00, în sala de spectacole a Centrului Cultural - Memorialul ,,Neculai Marinescu”- spectacol oferit de Ansamblul folcloric ,,Sălcioara” din Babadag - cântece, dansuri și obiceiuri populare;
-Vineri, 5 iulie, la Cabană vor urca pe scenă: ora 18.00 - trupele de dans modern din oraș, ora 19.00 - Ansamblul ,,Baladele Deltei” din Tulcea, ora 20.00 - Maria Ciobanu, ora 21.00 - Doinița și Ionuț Dolănescu, ora 22.00 - HI-Q, ora 23.00 - Asu & Bobby

     Firește, nu vor lipsi, la final, focurile de artificii iar pe tot parcursul festivalului, micii și berea rece! Oricum, despre intențiile primarului referitoare la acest festival vom mai avea prilejul să discutăm!

Viorel Crețu

Elevii băbăieni excelează la „Cetățenie democratică“



     Dacă ar fi să te iei după numărul de diplome decernate joi, 20 iunie, în sala de spectacole a Centrului Cultural din Babadag, pentru elevii care au obținut rezultate bune și foarte bune la învățătură și la diverse concursuri, ai putea spune că situația stă bine.
     Dar în momentul în care faci cunoștință cu procentul de promovabilitate din Grupul Școlar ,,Dimitrie Cantemir” (pentru că de elevii de aici era vorba), pe anul școlar 2012-2013..., mai bine, pe larg, într-o altă anchetă a ziarului!
     Să nu stricăm festivitatea momentelor, cel puțin acum, și să spunem că au fost acordate peste 60 de diplome iar după posibilitățile fiecărui profesor, premii constând în cărți. Se pare că și diplomele au fost realizate tot prin implicare personală, probabil Inspectoratele școlare sau chiar Ministerul Învățămâtului nu prea au bani, și pentru cei care chiar muncesc și încă pot crea imagini pozitive..., alt subiect ce merită discutat iar concluziile transpuse în acțiune concretă!
     Și totuși băbăienii au și motive de mândrie! În perioada 3-6 iunie a.c., la Sulina, s-a desfășurat Concursul Național de proiecte ale Consiliilor Elevilor ,,Parteneriat în educație - Prezent și perspective” cu două secțiuni distincte: ,,Sănătate și Mediu” și ,,Cetățenie democratică”. Liceul din Babadag a parti-cipat cu un proiect la cea de a doua secțiune, proiect la care au colaborat 11 elevi sub conducerea și coordonarea domnișoarei profesor doctor Melia Abdula, iar rezultatul a fost... premiul I! De menționat că la festivitate primarul Georgian Caraman a premiat în nume personal copiii care au participat la acest proiect (și nu numai, se pare că e vorba de un nucleu de elevi care chiar se implică activ!).
     Despre câteva subiecte legate de tineri, cultură, educația copiilor din Babadag, de săptămâna viitoare, numai în Info Sud Est.

Viorel Crețu
redactia@info-sud-est.ro

Atenție, studenți! Încep înscrierile la „Ovidius“



CALENDARUL ADMITERII LA STUDII DE LICENŢĂ

Pentru studenţii români, UE, SEE şi CE

-15-23 iulie 2013  
înscrieri pentru domeniile de studiu care au probe de concurs (scris, oral, probe practice)

-15-26 iulie 2013  
înscrieri pentru domeniile de studiu la care admiterea se face pe bază de concurs de dosare

-20-28 iulie 2013  
susţinerea probelor de concurs

Înscrierile se fac la centrele de înscriere ale facultăţilor, între orele 9:00-16:00 în zilele lucrătoare şi 9:00-12:00 în zilele de sâmbătă şi duminică.

Pentru studenţii străini din UE, SEE, CE şi state terţe UE, pe locuri cu taxă (cont propriu valutar)

-1 iunie-15 iulie 2013
înscrierea candidaţilor

-24 iulie 2013
afişarea listei cu candidaţii care au primit acceptul
-
25 iulie 2013
susţinerea probei de concurs

Înscrierile se fac la biroul Secretariat Prorector Educație și formare continuă, de luni până vineri între orele 9:00 – 15:00, pe Blvd. Mamaia nr.124, Constanţa.

CALENDARUL ADMITERII LA STUDII DE MASTERAT

Pentru studenţii români, UE, SEE şi CE

-22-26 iulie 2013  
înscrieri pentru toate domeniile de studiu.

Admiterea la studii universitare de masterat se încheie în septembrie (după cea de-a doua sesiune).
Înscrierile se fac la centrele de înscriere ale facultăţilor, între orele 9:00-16:00 în zilele lucrătoare şi 9:00-12:00 în zilele de sâmbătă şi duminică.

Pentru studenţii străini din UE, SEE, CE şi state terţe UE, pe locuri cu taxă (cont propriu valutar)

-1 iunie - 15 iulie 2013
înscrierea candidaţilor

-24 iulie 2013
afişarea listei cu candidaţii care au primit acceptul

Înscrierile se fac la biroul Secretariat Prorector Educație și formare continuă, de luni până vineri între orele 9:00 – 15:00, pe Blvd. Mamaia nr.124, Constanţa.

SIMONA HALEP, FENOMENUL TENISULUI ROMÂNESC



Constănțeanca atacă Top 30 ATP!

     Aflată pe locul 32 ATP, Simona Halep, jucătoarea de tenis născută și formată în Constanța, pare că nu se va opri aici, forma ei din ultima vreme dându-ne mari speranțe.
     La doar 22 de ani, Simona a reușit să lege o serie de victorii impresionante și să joace semifinala puternicului turneu de la Roma, ca mai apoi să câștige două turnee la rând, la Nurnberg, pe zgură, şi la Hertogenbosch, în Olanda, de data aceasta pe iarbă. Cu o serie de 11 victorii consecutive, Simona Halep este a doua româncă în clasamentul ATP, după Sorana Cârstea, cu mențiunea că cea din urmă, aflată pe locul 23, a jucat cinci turnee în plus față de jucătoarea constănțeancă.

Visul de la Wimbledon, curmat de Na Li

     După ce a trecut în primul tur de la Wimbledon de bielorusa Olga Govortova, cu scorul de 6-2, 3-6, 6-3, dupa o oră și 45 de minute de joc, Simona a încercat să o învingă, în turul doi, pe Na Li, cap de serie numărul șase. Chinezoaica și-a adjudecat primul set cu scorul de 6-2, după 29 de minute, iar în setul doi Halep a dat speranțe publicului român că poate să revină în joc, câștigând cu un 6-1 ca-tegoric, în 31 de minute. A urmat un set trei dificil pentru jucătoarea din România, adjudecat de Na Li cu un sec 6-0.
Dar chiar și așa, eliminată în turul doi de la turneul pe iarbă de la Wimbledon, Londra, Simona Halep a plecat acasă cu un cec în valoare de 38.000 de lire sterline, aproximativ 44.500 de euro, conform Mediafax.

Cristian Andrei Leonte
cristian.leonte@info-sud-est.ro

Gigi ia cu executare, Steaua ia cu suspendare



FURIA TURCILOR: ÎN TIMP CE STEAUA VA JUCA ÎN CHAMPIONS LEAGUE, ECHIPELOR FENERBAHCE ȘI BESIKTAS LI S-AU ÎNCHIS DRUMURILE EUROPENE

     Decizia UEFA din data de 25 iunie a inflamat spiritele. După ce Forul european a decis ca Steaua să joace în preliminariile Champions League, iar echipele turcești Fenerbahce Istanbul și Besiktas Istanbul să fie excluse din competițiile europene timp de un an, respectiv doi, în cazul celor de la Fener, turcii au ieșit la atac, acuzând că UEFA cântărește cu unități de măsură diferite.
     În timp ce turcii își ling rănile, resimțind un nou cutremur în lumea fotbalistică, Steaua răsuflă ușurată, decizia în cazul ei fiind una favorabilă. Mult mai norocoasă decât patronul ei, Gigi Becali, echipa din Ghencea a primit sentința de la UEFA: echipa este eliminată timp de un an de zile din cupele europene, însă pedeapsa este suspendată pentru o perioadă de probă de cinci ani.
     Perfect ar fi fost ca durata perioadei de probă să coincidă cu pedeapsa lui Nea Jiji, adică trei ani, deoarece în ultimii doi ani de probă a Stelei, după ce baciul își va săvârși pedeaspa, ar putea să-l mai apuce o dată dărnicia, și, în nemărginita sa bunătate, ar mai premia vreo echipă care ar putea-o face campioană pe Steaua, iar roși-albaștrii ar fi eliminați din Europa.

Steaua, fenomen național

     Înainte de aflarea verdictului UEFA, multe personalități marcante ale țării noastre și-au arătat sprijinul pentru Steaua și dezacordul pentru un eventual verdict negativ al europenilor. Chiar și Victor Ponta, premierul româniei, deși pasionat până peste poate de baschet, a fost solidar cu roș-albaștrii și a spus că o posibilă suspendare a Stelei ar reprezenta o nedreptate.
     La venirea în țară a steliștilor, după primul cantonament condus de Reghecampf, fanii au așteptat echipa la aeroport și au reluat sărbătoarea de la câștigarea campionatului, de data aceasta în cinstea veștii venite de la instituția condusă de francezul Platini.

Cristian Andrei Leonte
cristian.leonte@info-sud-est.ro

21 iun. 2013

EXCLUSIV! Ce amintiri cu Inna au foştii profesori ai vedetei, de la Facultatea de Istorie şi Științe Politice

CUM ȘI-A RATAT CÂNTĂREAȚA CARIERA POLITICĂ, PE VREMEA CÂND ERA STUDENTĂ LA „OVIDIUS“?

     Inna. Mai are rost să facem o introducere prin care să ne străduim să o prezentăm? Cu siguranţă nu. Cântăreaţa constănţeancă este celebră atât în mediul rural, cât şi în cel urban. Atât în
România, cât şi la nivel internaţional.
     Pentru cei care nu au auzit încă de Inna, există Wikipedia. Enciclopedia virtuală vă pune la dispoziţie o pagină dedicată Innei, ca la carte, prin prezentarea biografiei acesteia, împărţite atent pe capitole şi subcapitole care fac referire la anii copilăriei, debutul şi primele succese ale artistei, la simţul artistic, imaginea publică şi discografie. Notele de subsol nu lipsesc, autorul biografiei Innei prezentând-o asemenea unei personalităţi româneşti de marcă, cum ar fi un scriitor, un sportiv sau un istoric celebru.

Ce legătură există între Inna şi greşelile de pe Wikipedia?

     Printre altele, Wikipedia ne anunţă că Inna (pe numele său Elena Alexandra Apostoleanu) „şi-a început activitatea universitară în Constanța, unde a absolvit Facultatea de Științe Politice”. Fals. (Dragi liceeni şi studenţi, fie că sunteţi sau nu fani ai Innei, vă sfătuim pe toţi să nu vă mai lăsaţi îndrumaţi de Wikipedia, pentru că informaţia despre artista româncă, conform căreia ar fi absolvit facultatea este doar una dintre multitudinea informaţiilor greşite de pe enciclopedia virtuală). Inna nu a promovat toate examenele şi deci nu poate fi absolventă a facultăţii, drept pentru care nu şi-a putut susţine nici licenţa. Aceste lucruri însă nu au stat în calea succesului fulminant şi ameţitor de care se bucură cântăreaţa în întreaga lume. Spre exemplu, site-ul enational.ro anunţă că, la începutul lunii iunie a.c., peste 1.500 de mexicani au chiulit de la şcoală ca să poată ajunge la un concert al Innei. Având în vedere că Inna a devenit, de-a lungul timpului, un subiect de interes pentru un public tot mai mare în rândul cititorilor de presă din România (inclusiv pentru publicul care nu prezintă interes pentru presa tabloidă), am decis să realizăm un articol care să includă ceva inedit pentru fanii Innei, mai ales pentru cei care se află încă pe băncile şcolii: în special pentru voi am strâns declaraţiile mai multor profesori ai Innei, despre activitatea şcolară a acesteia, despre cum era artista în anii studenţiei şi despre motivele din cauza cărora artista şi-a ratat cariera de analist sau om politic (Inna a fost studentă la specializarea Ştiinţe Politice, din cadrul Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice – Universitatea „Ovidius” din Constanţa).

Lect. univ. Enache Tuşa: „Era un copil bun, dar avea nişte colege răutăcioase care îi spuneau că nu ştie să se machieze şi că nu are bun gust”

     „Inna era un copil bun. Era o fată modestă şi conştiincioasă, dar îmi pare rău că nu şi-a terminat studiile. Îmi amintesc că îmi spunea că va face mult mai mult decât atât, că are talent şi că vrea să îşi construiască o carieră, chiar dacă multă lume nu avea încredere în ea. Vorbeam adesea despre muzica house, îmi spunea că îi place, îi mai povesteam şi eu despre cunoştinţele mele din genul acesta de muzică. Noi aveam în comun muzica house şi restaurarea maşinilor din anii `70. Eu m-am împrietenit cu ea pentru că era o fată bună, decentă, modestă, cu bun simţ, care nu a întrecut măsura. Încerca să vină la cursuri, deşi îmi spusese că are de rezolvat multe lucruri pentru că impresarii ei începuseră să-i caute concerte. Pe vremea aia încă nu se bucura de succesul din prezent, era la început, cânta la Vibe FM.
     Mi-amintesc şi că unii profesori o mai repezeau pentru că întârzia sau nu ajungea la ore, vorbea la telefon, în şoaptă, în timpul cursurilor, sau ieşea din clasă ca să poată vorbi la telefon. Dar asta pentru că era foarte ocupată şi trebuia să-şi pună la punct multe lucruri. Eu încerc să-mi înţeleg toţi studenţii, mai ales dacă sunt cu bun simţ. În schimb, avea nişte colege răutăcioase care îi spuneau că nu ştie să se machieze şi că nu are bun gust. Am apreciat la ea foarte mult că nu le răspundea niciodată. Probabil erau invidioase pe ea pentru că, după primele concerte, chiar dacă nu devenise cunoscută, reuşise să îşi cumpere un Audi A6 şi venea cu el la şcoală. Am întrebat-o dacă este de părere că se merită şi mi-a spus că este conştientă că nu se merită, dar a fost una dintre marile ei dorinţe să aibă maşina aia şi că este foarte mândră că şi-a cumpărat-o din banii ei, fără nici un ajutor din partea nimănui. Ştiu multe despre ea pentru că am fost apropiaţi, vorbeam mult cu ea. Nu ştiu dacă îşi mai aminteşte de mine, dar dacă aş întâlni-o aş felicita-o pentru succesul de care se bucură. Totuşi, aş sfătui-o să îşi termine studiile pentru că acest lucru îi va fi de folos în viaţă”, ne-a declarat lect.univ. Enache Tuşa, unul dintre profesorii cei mai apropiaţi de celebra cântăreaţă.

Profesoara de engleză a Innei: „Îmi amintesc vag de ea pentru că nu prea frecventa cursurile”

     Profesoara de engleză a Innei, lect. univ. Oana Tătaru, nu îşi aminteşte prea bine de Inna: „Îmi amintesc vag de ea pentru că nu prea frecventa cursurile şi nici nu era genul de student care să iasă cu ceva în evidenţă. Era un copil obişnuit, care n-a făcut lucruri ieşite din comun sau deosebite, ca să îmi fi rămas în memorie vreun episod notabil”.

Florin Anghel, prorector al Universităţii „Ovidius”: „Nu avea calităţile necesare unui viitor analist politic. O invităm să ia în calcul un concert la Balul Bobocilor”

     Conf. univ. Florin Anghel, prorector al Universităţii „Ovidius”, îşi aminteşte despre Inna că... are restanţă la materia pe care i-a pre-dat-o când era studentă. Acesta ne-a declarat că, în opinia sa, studenta Apostoleanu nu avea calităţile necesare unui viitor analist sau om politic. Însă acesta i-a adresat Innei o invitaţie: „O invit să se gândească dacă ar vrea să cânte toamna aceasta, la Balul Bobocilor sau în 2014, la Banchetul de Absolvire. Gratis, evident, pentru că nu avem 30 de mii de euro, sau cât ar costa un concert”.

Decanul facultăţii: „O aştept să-şi termine studiile. Nu va fi favorizată pentru că este vedetă”

     Am discutat şi cu decanul facultăţii, lect. univ. Emanuel Plopeanu, care ne-a declarat că, deşi nu împărtăşeşte aceleaşi gusturi muzicale cu cele ale Innei, o apreciază pentru succesul de care aceasta se bucură. Decanul nu i-a fost profesor, dar cu toate acestea a ţinut să facă o precizare: „O aştept să-şi termine studiile. Mai are cinci ani la dispoziţie să îşi redacteze licenţa şi să susţină examenul”. Întrebat fiind dacă Inna va fi favorizată pentru că este celebră, Emanuel Plopeanu ne-a declarat că acest lucru nu se va întâmpla, iar studenta Elena Alexandra Apostoleanu va beneficia de tot sprijinul şi deschiderea conducerii Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice de care se bucură toţi studenţii instituţiei.
   
     Am încercat să mai stăm de vorbă şi cu alţi foşti profesori ai Innei, care însă nu au dorit să ne împărtăşească amintirile lor cu celebra cântăreaţă, dar care, alături de profesorii citaţi în acest articol (pe lângă faptul că o îndeamnă să îşi promoveze examenele şi să îşi susţină examenul de licenţă), îi urează fostei studente Elena Alexandra Apostoleanu: „Mult succes în cariera muzicală!”

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

ANI a băgat spaima în „greii” din politica românească. Antonescu, Dragnea, Mazăre și Nicușor au început demersurile pentru schimbarea legii care reglementează incompatibilitatea

Suspendarea primarului din Poarta Albă, primul episod din „apocalipsa“ administrației publice: Zeci de președinți ai CJ și sute de primari, la un pas de a fi eliberați din funcție

     Eliberarea din funcție a primarului constănțean Vasile Delicoti (comuna Poarta Albă) a aruncat în aer scena politică românească. Ceea ce inițial părea o glumă, ori un lucru puțin important, s-a transformat azi într-o panică generală în rândul tuturor edililor din România. 
     Zilnic, angajații Agenției Naționale de Integritate actualizează pagina oficială (www.integritate.eu) cu 
documente prin care anunță declararea incompatibilității pentru alți și alți consilieri locali, municipali, primari, viceprimari, vicepreședinți ori președinți ai consiliilor județene din toate regiunile țării.

1. De unde a pornit tăvălugul Agenției Naționale de Integritate?

     În județul Constanța, războiul incompatibilităților a pornit de la președintele Consiliului Județean, Nicușor Constantinescu, care a semnat o petiție către ANI, prin care semnala incompatibilitatea a șase primari. 
Ulterior, primarul comunei Castelu, Nicolae Anghel, a formulat la rându-i o petiție către ANI, prin care semnala incompatibilitatea a zeci de primari și reprezentanți ai administrației publice din județul Constanța, inclusiv a președintelui CJC. Ceea ce a fost inițial un război politic s-a transformat în scurt timp într-un război în care ambele tabere au devenit „victimele” ANI. Unul dintre cei șase primari a fost eliberat din funcție (Atenție! La un an după expirarea termenului în care prefectul Eugen Bola ar fi trebuit să-i semneze ordinul de suspendare, fapt ce ne trimite din nou cu gândul la un conflict politic), iar Nicușor Constantinescu a devenit, fără să vrea, solidar cu cei cărora le-a făcut plângere la ANI, pentru că instituția l-a declarat și pe el 
incompatibil.

2. Scenariul groazei pentru politicienii români: Cei mai influenți lideri nu mai candidează în 2016

     În aceeași situație, la nivel național, se află și alte sute de primari și viceprimari, dar și zeci de președinți și vicepreședinți ai consiliilor județene. Dacă instanțele vor hotărî că deciziile ANI rămân definitive, atunci cei declarați incompatibili își pierd funcțiile și nu mai au dreptul să candideze timp de trei ani din momentul în care hotărârile rămân irevocabile. Un calcul simplu ne arată că persoanele declarate incompatibile nu vor mai putea să candideze la alegerile din anul 2016. 
     Din acest motiv, în ultima vreme, mai marii politicii românești, în frunte cu Crin Antonescu și Liviu Dragnea, susțin din ce în ce mai intens modificarea legii ANI, pentru „evitarea unui haos”.

 3. Cine pe cine șantajează?

     Nu lipsesc nici acuzațiile de șantaj. Liderii PSD Constanța, Nicușor Constantinescu și Radu Mazăre, susțin că ANI nu este decât o altă „jucărie a lui Băsescu”, care trebuie stricată rapid pentru că, prin ea, sunt șantajați primarii USL. 
     Pe de altă parte, contactat telefonic de jurnaliștii Info Sud-Est, Christian Gigi Chiru, senator PDL și secretar executiv al PDL pe regiunea Sud-Est, consideră că, dimpotrivă, lideri ai USL fac presiuni asupra primarilor PDL pentru a părăsi partidul, șantajându-i cu eliberarea din funcție și a dat exemplu cazul Delicoti, care nu a părăsit tabăra democrat-liberală.

4. Președintele ANI, fost consilier personal al unui ministru PNL

     În perioada 02.05.2007-02.07.2007, Horia Georgescu, actualul președinte al Agenției Naționale de Integritate, a deținut funcţia de consilier personal al ministrului Ioan Ovidiu Silaghi, care conducea Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale. Silaghi era liberal, asemenea lui Călin Popescu Tăriceanu, primul-ministru de la acea vreme. Evident, nu vrem să insinuăm faptul că Horia Georgescu ar avea simpatii liberale, useliste sau de altă natură politică, dar e totuși destul de greu de crezut că o agenție condusă de cel care a fost consilierul personal al unui ministru liberal, poate fi „jucăria” lui Traian Băsescu, care se află în plin război al declarațiilor cu președintele suprem al liberalilor, Crin Antonescu.

5. USL, principala „victimă“ a ANI, vrea schimbarea legii cu orice preț 

     Atât Crin Antonescu, cât și Liviu Dragnea au declarat că legea trebuie schimbată și că au făcut deja demersuri în acest sens, pentru că „a devenit o problemă națională”, dar și pentru că „este incorect ca localitățile să nu poată fi reprezentate de aleșii locali în societăți comerciale care contribuie la dezvoltarea comunității”.

6. Isteria din urma suspendării de la Constanța

     Vasile Delicoti, primarul comunei constănțene Poarta Albă eliberat din funcție, ne-a declarat că legea nu va fi schimbată și urmează ca toți cei incompatibili să fie eliberați din funcții mai devreme sau mai târziu, pentru că modificarea legii ar permite persoanelor din administrația publică să facă parte din societăți comerciale, lucru care nu ar fi acceptat sub nici o formă de europeni. E drept, nu putem să nu ne gândim că odată legea schimbată, ne-am confrunta cu o listă de societăți care ar putea fi lesne consi-derate ca fiind „menite să contribuie la dezvoltarea comunității” și atunci departajarea între firmele de interes local/regional/național și cele de interes personal s-ar face doar pe criterii subiective. Cert este că în rândul primarilor constănțeni s-a declanșat o adevărată isterie, de teamă că aceștia ar putea să-i calce pe urme primarului Delicoti. Edilii au cerut atât sprijinul parlamentarilor, cât și pe cel al ministrului Liviu Dragnea.

7. Klaus Iohannis, a doua oară față în față cu ANI, din cauza incompatibilității

     Un alt aspect extrem de interesant în analizarea disputei legată de incompatibilitate este cazul Iohannis. Primarul Sibiului a învins ANI în 2010, atunci când Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că primarul nu își pierde funcția din administrația publică, pentru că starea de incompatibilitate s-a săvârșit într-un mandat anterior. Dar astăzi asistăm la episodul II al incompatibilității lui Iohannis, pentru că acesta deține în prezent, simultan, atât funcția de primar, cât și pe cea de reprezentant al municipiului Sibiu în Adunarea Generală a Acționarilor în cadrul S.C. APA CANAL S.A. Sibiu, firma omoloagă a SC RAJA SA, în Constanța. Acestea fiind zise, vă invităm să citiți în rândurile ce urmează, pe larg, declarațiile celor menționați în rândurile de mai sus și, prin intermediul acestui material să încercăm să înțelegem dacă legea ANI se aplică în mod corect, dacă aceasta ar trebui schimbată și în ce condiții, și evident, să încercăm să înțelegem dacă ANI este într-adevăr un instrument de șantaj și, dacă da, atunci să vedem în mâinile cui se află acesta?

Nicușor Constantinescu, președintele CJ Constanța: 

     Nicușor a fost persoana care a anunțat ANI că șase primari din Constanța sunt incompatibili pentru că fac parte din AGA a companiei RAJA. Acum, când se află în aceeași situație cu cei șase, Nicușor declară că „ANI face politica lui Băsescu” și că „ANI este poliție politică”, pentru că în opinia lui (noua lui opinie, după ce a fost declarat incompatibil) „nu are cum să fie declarat incompatibil un consilier local sau un primar pentru că face parte dintr-un CA sau AGA a unei companii care aparține autorităților locale din județul Constanța”. Mai mult, acesta invocă și studiile sale de drept, de care probabil uitase în momentul în care semnala incompatibilitatea primarilor în aceeași speță în care a fost și el declarat incompatibil de către ANI.

Radu Mazăre, primarul municipiului Constanța: 

     În stilu-i caracteristic, primarul municipiului Constanța, Radu Mazăre, a declarat că stabilirea incompatibilității lui Nicușor Constantinescu este o „bazaconie”:  „Ce i se întâmplă lui Nicușor, și Iohannis am impresia că este în aceeași situație, este o bazaconie, adică este regia în care acționari sunt consiliile locale și consiliul județean. Nicușor reprezintă CJ. Nu poți să iei unul de pe stradă, un vânzător de carne de miel, că nu știe omul ce să spună, omul își face treaba lui, Nicușor să-și facă și el treaba lui. Nu știu dacă sunt niște tâmpiței ăia de la ANI pentru că ăia execută întru totul legea, ar trebui să schimbe această lege. Una este să fii incompatibil că ai afacerile tale și alta că tu reprezinți județul, e la mintea cocoșului".

Liviu Dragnea, ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice: 

     „Am inițiat, de mai mult timp, un proiect de modificare a acestui act normativ pentru că mi se pare incorect și lipsit de noimă să nu dai posibilitatea unei comunități să-și pună reprezentanți într-o societate comercială pentru dezvoltarea acestei comunități din partea comunității.  Această lege trebuie modificată și clarificată și am inițiat această procedură, dar este în continuare la Ministerul Justiției", a declarat Liviu Dragnea, într-o conferință de presă la Constanța. Tot acesta a mai precizat că, cel mai probabil, aleșii locali nu vor scăpa de decizia ANI, dat fiind faptul că, și dacă ar fi modificată legea, aceasta nu poate fi aplicată retroactiv“. Culmea ironiei însă, actuala lege ANI s-a aplicat retroactiv pentru o bună parte dintre edili.

Crin Antonescu, președintele Senatului: 

     Dacă deciziile ANI rămân definitive în ce privește incompatibilitatea aleșilor locali, USL va fi cea mai afectată structură politică. Cu privire la această problemă, președintele PNL, Crin Antonescu, a declarat pentru „Evenimentul Zilei”: „Am discutat lucrul ăsta şi cu partenerii din PSD şi domnul Dragnea a spus că într-adevăr are o anumită iniţiativă. Rămâne să vedem şi să revedem dacă va fi vorba de o OUG sau de un proiect de lege pe care să îl aprobăm în Guvern, dar în orice caz va fi un demers retroactiv care sigur nu poate opera retroactiv, dar care, eventual, va ajuta judecătorii. Eu vă rea-mintesc că activitatea ANI este monocoloră: Hellvig, Mihalache, Silaghi, Iohannis şi probabil că vor mai fi”. 

Gigi Chiru, secretar executiv al PDL pe Regiunea Sud-Est: 

     „Legea trebuie aplicată, așa cum a fost aplicată în cazul primarului Delicoti, dar unitar! Legea trebuie aplicată pentru toți primarii incompatibili din Constanța, nu doar pentru primarii PDL. Mă revoltă șantajul exercitat asupra primarilor PDL prin care aceștia sunt condiționați să părăsească partidul și să treacă la PNL. Vedeți foarte bine că foștii primari ai PDL, care acum sunt primari PNL nu au pățit nimic. Pentru ca primarii USL să nu pățească același lucru, prefectul, primarii și parlamentarii USL fac presiuni asupra instituțiilor abilitate pentru a schimba legea ANI. Sunt convins că într-un târziu, eventual după ce legea ANI se va aplica pentru primarii PDL, aceasta va fi schimbată pentru a nu mai fi aplicată și edililor USL”.

Vasile Delicoti, primarul constănțean suspendat: 

     „Este total stupid să fii acuzat pentru o chestiune de incompatibilitate care s-a săvârșit într-un mandat trecut. Toți sunt conștienți, acum, inclusiv Nicușor Constantinescu, că în mod firesc, după modelul meu, urmează să fie la rândul lor eliberați din funcție. La fel cum prefectul județului Constanța este conștient de nebunia și haosul pe care le-a declanșat și ar vrea să repare acest lucru, invocând posibilitatea schimbării legii ANI. Dar această lege nu se va schimba niciodată, pentru că articolul pe care și-l doresc cu toții a fi schimbat face referire la interzicerea deținerii simultane a unei funcții în administrație, respectiv într-o societate comercială. Așa că legea ANI se va aplica pentru toți care se află în această situație”. 

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

ICR, SUB MANDATUL LUI MARGA: ia românească, caloriferul și udatul nevestelor


     Mandatul președintelui Institutului Cultural Român, Andrei Marga, s-a încheiat. Printr-o revocare și o demisie, într-o ordine incertă. Abrupt sau previzibil, depinde cum privim.
     Pentru cei familiarizați cu profilul clujeanului (fost ministru de externe, fost ministru al Educației, fost rector al Universității din Cluj, profesor de filozofie, membru marcant al PNL) și de susținerea de care s-a bucurat din partea liderului li-beral Crin Antonescu, ar putea părea o mișcare neașteptată. Cei care au văzut în debarcarea lui Marga un lucru previzibil o pun pe seama câtorva evenimente recente:

1. Agravarea disensiunilor din cadrul USL; 
2. Rezultatul unui troc prin care liberalii au primit conducerea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în schimbul renunțării la ICR;
3. Conflicte tot mai dese între ICR și Ministerul Afacerilor Externe, condus de Titus Corlățean; 
4. Presiunile Germaniei, țara de unde Victor Ponta s-a întors hotărât să-l revoce pe Marga, și, între paranteze fie spus, pe ai cărui cetățeni aflați în vizită în România tânărul ardelean îi turna la Securitate înainte de ’89 (ca informator, sub numele de cod „Horia“).

Aducerea la normal: o cultură a publicului larg

     Încă din momentul în care ICR a fost înzestrat, la 11 septembrie 2012, de bagheta magică a senatorilor cu o nouă echipă, în frunte cu președintele Andrei Marga, scepticii și-au pus mâinile în cap. Vremea avea să le dea dreptate. Imediat, Marga anunța paradoxala „aducere la normal“ tocmai a uneia dintre instituțiile culturale cele mai prestigioase și mai credibile pe plan extern. S-a trecut iute la înlocuirea unor proiecte cu „impact instituțional“ în țările-gazdă, cu proiecte cu „impact la publicul larg“. S-a conturat așadar transferul - catastrofal pentru România anului 2013 - de la o viziune elitistă asupra creației cultu-rale la una cantitativă, de popularizare, care să fie accesibilă maselor. Schimbarea, atât de radicală, a instituției, într-un mandat atât de scurt (9 luni), nu a făcut decât să decredibilizeze instituția în ochii partenerilor săi.

Tot ce începe cu «Popular» sau «Național»  se exportă drept cultură

     În practică, rezultatele s-au tradus printr-un elogiu al tradiției complet lipsit de imaginație: portul popular-muzica populară-poetul național-Carpații (populari sau naționali, alegeți voi). Iată, de pildă, câteva acțiuni ale ICR pe 2012-2013, dar care puteau foarte bine să fie aceleași la 1938 sau 1970: promovarea iei românești (nu Innei!), centenarul Maria Tănase, recitaluri de poezie din Eminescu, distribuirea seriei de filme documentare „Comori ale Carpaților“, expozițiile „Ipoteze, teorii și contribuții ale tradiției din România în științe și tehnologie“ și „Valori ale culturii tradiționale românești“. A nu se înțelege nicidecum că ar fi ceva blamabil în utilizarea acestora, ci doar că totul s-a făcut printr-un recurs facil la câteva simboluri naționale, considerate suficiente, și net superioare oricăror creații culturale contemporane.

Caloriferul, instalație de încălzit mândria națională

     Și, neapărat, nu trebuie uitată celebra declarație care i-a câștigat din partea presei supranumele de „Marga-caloriferul“: „Institutele trebuie să revadă conceptul de cultură cu care operează (...). Dau un exemplu, caloriferul este o invenție transilvană, câți știu de asta? Calculul zborurilor cosmice, inventarea biospeologiei, sunt și alte lucruri care trebuie etalate“.
     Această originală abordare va intra, fără îndoială, în istoria diplomației cultu-rale, amintind de epoca protocronismului ceaușist în care se dorea cu disperare „fabricarea științifică“ a unui loc mai bun pentru România în Europa și în lume prin alterarea unor fapte istorice, cu scopul de a „încălzi“ mândria națională. Astfel, ne-am trezi dintr-o dată superiori multora, fără a face mai nimic. Trebuie doar să aflăm ce au inventat în trecut românii. Dacă nici așa nu găsim argumente, le inventăm.

Proiectele ICR: udăm nevestele în râu, nu „după dealuri“

     În timp ce această doctrină a autohtonismului a impus noi acțiuni, s-a procedat, regretabil, la retragerea sprijinului unor proiecte deja consacrate. Să luăm câteva exemple. Festivalul „Udatul Nevestelor“ (obicei specific Rusaliilor prin care nevestele, după ce dansează în mijlocul sătenilor, sunt duse la râu și udate) și proiectul „Povești românești în Africa“ au primit finanțare în detrimentul producției pe DVD a filmului premiat la Cannes, „După dealuri“, sau al Festivalului Internațional TIFF.

Reproșurile intelectualilor

     Ce spun intelectualii despre mandatul lui Marga? Principalele reproșuri aduse ultimului șef ICR vizează modificarea esenței ICR (Mircea Vasilescu), care a devenit o instituție „în plin derapaj“ (Andrei Pleșu), condusă de un „protocronist“ (Vladimir Tismăneanu), cu o agendă „primitiv naționalistă“ (poetul Radu Vancu), cu proiecte „patriotarde stupide“ (scriitorul Filip Florian). Alții, printre care Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu sau același Andrei Pleșu, au refuzat în mod manifest orice colaborare. A nu se uita ceva ce i se poate reproșa fără drept de apel, fără a fi intelectual: limbajul grosolan utilizat de către șeful ICR la adresa criticilor săi.

Moștenirea lui Marga

     Alte lucruri memorabile din mandatul liberalului de la Cluj sunt răfuielile perso-nale cel puțin ridicole duse, lună de lună, prin intermediul site-ului ICR, șapte filiale noi ale ICR în România (Târgu-Jiu, Craiova, Tulcea, Iași, Arad, Baia Mare, Cluj), în condițiile în care în vara lui 2012 bugetul instituției a fost redus cu mai mult de o treime, schimbarea unora dintre cei mai performanți directori de filiale din străinătate, o carte apologetică a vicepreședintelui ICR, Horia Gârbea, dedicată fostului dictator al Azerbaidjanului, Heydar Aliyev etc.

Cum se apără Marga? 

     Omul politic liberal indică drept cauză principală a eșecului său faptul că ar fi deranjat „constelații de interese“ prin avântul reformator de la ICR, mai ales în privința înlocuirii personalului. Și mai adaugă că, probabil, din punct de vedere politic, este vorba de o redistribuție de poziții în interiorul USL.
În concluzie, Marga și-a legat decisiv mandatul de la ICR de: o viziune retrogradă asupra culturii, abandonarea unor proiecte consacrate și de anvergură europeană, multe filiale ICR înființate în mod curios în țară și mai multe gafe și acuzații, dialogare deficitară, limbaj licențios.

Georgiana Țăranu
georgiana.taranu@info-sud-est.ro