2 apr. 2013

Psihoterapeut sau psihiatru? Când apelăm și la cine?




     Există multe confuzii între cele două roluri.  Psihiatrul nu înseamnă neapărat medic și psiholog doi în unu, însă într-adevăr el este cel care poate prescrie tratamentul medicamentos atunci când este nevoie de el. Ca orice psihoterapeut, tind să popularizez în primul rând serviciile psihologice. Există însă cazuri când problemele foarte acute necesită tratament psihiatric și chiar și supraveghere pentru o perioadă. Mai ales în cazul în care persoana are un diagnostic anterior sau în cazul în care comportamentul este foarte dezorganizat, incluzând halucinații, delir sau tentativă de suicid. Când există dezechilibre chimice în creier, ce afectează puternic starea de conștiență, tratamentul este de neînlocuit.
     Există și problematici de graniță, ce sunt adjudecate atât de psihologie, cât și de psihiatrie: insomniile, anxietatea (teama generalizată fără un motiv), atacurile de panică, depresia. Un psiholog bine pregătit va ști să îndrume persoana spre serviciile medicale în cazul în care competențele sale sunt limitate. De cele mai multe ori, chiar dacă există un tratament medicamentos este mult mai bine să fie însoțit și de psihoterapie, pentru ca rezultatele să fie mai durabile și starea de bine să devină un atribut personal, nu doar o consecință a tratamentului.

Ce NU face un psihoterapeut? 

     În primul rând nu dă rețete. Apoi, în ge-neral, nu ia decizii în locul clientului, sau sfaturi „de-a gata”. Nu devine prieten și nici nu e un serviciu apelabil 24/7. Nu citește gânduri, nu manipulează (sperăm) și nici nu împarte oamenii în „nebuni” și „sănătoși”, sau „normali” și „anormali”.

Când apelăm la psihoterapie?

     Un răspuns costisitor ar fi „oricând!”. În general este un serviciu care se adaptează nevoilor fiecăruia, fie că sunt doar de autocunoaștere și dezvoltare personală, fie că există probleme care te preocupă intens. Câteva le-am enumerat mai sus, la ele se adaugă problemele de adaptare, tulburările de alimentație, teama, neîncrederea în sine, relațiile disfuncționale, pierderi etc. În principiu, nu există pro-bleme grave sau minore în sine, totul depinde de cât de mult influențează starea de bine mentală, energia, comportamentul, imaginea de sine și chiar starea de sănătate. Există posibilitatea ca la ședințe să participi fie singur, fie în cuplu, fie în familie. O altă posibi-litate este și participarea la grupuri de dezvoltare personală (alături de persoane mai mult sau mai puțin cunoscute), al căror avantaj este, în primul rând, desprinderea de eticheta „grea” a psihoterapiei.
     Sfatul psihologului? Nu lăsa greutatea care te apasă să te cocoșeze. Dacă nu iți dorești să fii cocoșat...

Anca Moraru
anca.moraru@info-sud-est.ro