21 apr. 2013

DECLARAȚII ÎN EXCLUSIVITATE ALE LUI VALERIU ZGONEA, PUIU HAȘOTTI ȘI VARUJAN PAMBUCCIAN DESPRE MODUL ÎN CARE VOR SĂ SCHIMBE LEGEA ELECTORALĂ!




Proiectul de reformă electorală: principii, formule, algoritmi



La începutul legislaturii 2012-2016, în condiţiile în care, la ultimele alegeri, a reuşit sǎ îşi asigure o majoritate parlamentarǎ confortabilǎ, Uniunea Social Liberalǎ şi-a asumat trei proiecte politice fundamentale: reorganizarea administrativ-teritorialǎ, reforma constituţionalǎ şi reforma electoralǎ. Potrivit lui Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, cele trei modificǎri fundamentale vor fi realizate în acelaşi timp. Ziarul „Info Sud-Est” vǎ prezintǎ, în exclusivitate, cele mai importante principii teoretice care vor inspira viitorul sistem de vot românesc, după informațiile furnizate de: Valeriu Zgonea, deputat PSD, preşedintele Camerei Deputaţilor, preşedintele Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale; Varujan Pambuccian, deputat al Uniunii Armenilor din România, secretar al  aceleiaşi comisii parlamentare speciale; Puiu Haşotti, senator PNL, membru în aceeaşi co-misie parlamentarǎ specialǎ.


Pentru început, însǎ, o încercare de rǎspuns la o întrebare logicǎ: de ce este necesarǎ modificarea modelului electoral actual?

O soluţie inechitabilă

„O lege mai proastă decât cea din prezent este imposibil să avem. (...) Este consecința discuțiilor refe-ritoare la necesitatea unui vot uninominal și s-a dovedit că, cel puțin în România, votul uninominal este o iluzie.”, ne-a declarat senatorul PNL, Puiu Haşotti. Valeriu Zgonea şi Varujan Pambuccian îl completeazǎ. „Astăzi, avem un Parlament suprapopulat, cu mulţi deputaţi şi senatori care au ajuns aici deşi au strâns câteva mii de voturi şi pentru care se cheltuiesc numeroase resurse bugetare. Dar mai grav cred că este faptul că a denaturat opţiunea alegătorilor. Cetăţenii vor să ştie ce se întâmplă cu votul lor, de ce a ajuns în Parlament un candidat de pe locul doi sau trei, care nu îi reprezintă şi pentru care nu au votat.”. Astfel a motivat preşedintele Camerei Deputaţilor imperativul adoptǎrii unui nou sistem electoral. Reprezentantul minoritǎţii armene a identificat, la rându-i, una dintre cele mai importante consecinţe nefaste ale actualului model de vot: „slǎbirea şi deprofesio-nalizarea Parlamentului”. Dupǎ cum constatǎm, evaluǎrile fundamental critice sunt unanime. Despre responsabilitǎţi ce trebuie asumate mǎcar retroactiv nu a vorbit, însǎ, nimeni. Legea electoralǎ din 2008 a fost adoptatǎ de PNL, cu sprijinul tacit al PSD. Paradoxal, la alegerile parlamentare din 2012, principalii beneficiari ai acestei legi au fost PDL şi PP-DD, care şi-au adjudecat majoritatea mandatelor în faza a doua a redistribuirii.

Care este, în fond, marea problemǎ cu actualul sistem? De ce este, am zice, obligatorie schimbarea lui? Existǎ, în opinia noastrǎ, douǎ defecte majore, unul pus în luminǎ, în special, de scrutinul din 2008, celǎlalt de cel din 2012 (Valeriu Zgonea le-a amintit oarecum tangenţial):

1. Alegǎtorul nu ştie sigur ce se va întâmpla cu votul sǎu, încotro se va duce...

Sǎ ne întoarcem în timp, la finele lui noiembrie 2008. Sǎ luǎm exemplul unui alegǎtor din oraşul Nǎvodari, care a optat pentru candidatul PNL la Camera Deputaţilor. Votul sǎu a mers drept la ţintǎ: punct ochit, punct lovit! - cel desemnat de liberali în colegiul 1, Gheorghe Dragomir, a câştigat mandatul. Ce s-a întâmplat, în schimb, în acelaşi an, cu buletinul pe care cineva din Mangalia, din colegiul 4 pentru Camera Deputaţilor, l-a ştampilat în dreptul PNL-istului Ionel Spǎtaru? Pǎi acest vot a pǎrǎsit municipiul în care a fost exprimat, a luat-o uşurel de-a lungul litoralului, a trecut de Eforie, de Agigea, de Constanţa, de Mamaia şi s-a oprit la Nǎvodari. Acolo s-a împǎrţit în douǎ: o jumǎtate a rǎmas la Gheorghe Dragomir, iar jumǎtatea cealaltǎ a plecat la Medgidia, în colegiul 2, la Mihai Lupu. Pe drum, cele douǎ jumǎtǎţi s-au întâlnit cu voturile PSD, care mergeau dinspre Sǎcele în Constanţa, pe strada Cişmelei, şi cu voturile PDL, care se îndreptau spre Ovidiu, din direcţia Mihail Kogǎlniceanu. Pare puţin lucru? Nu e!  

2. Colegiile electorale sunt inegal reprezentate.  

Sǎ luǎm, bunǎoarǎ, colegiile 1 şi 4 de la Camera Deputaţilor, din judeţul Constanţa. În ambele a fost desemnat câte un reprezentant USL, fiindcǎ USL a închis peste tot colegiile. Doar cǎ, în etapa a doua, la redistribuire, candidatul PP-DD din colegiul 1 a câştigat şi el un mandat. Astfel, începând din decembrie 2012, un cetǎţean din Nǎvodari este reprezentat în Parlamentul României de doi deputaţi, în timp ce un altul din Mangalia doar de unul. Pare puţin lucru? Din nou, nu e!
Aceste anomalii au fost, fǎrǎ îndoialǎ, cunoscute şi ignorate intenţionat în momentul adoptǎrii legii din 2008. A fost clamat atunci, aşa cum probabil se va face şi acum, interesul alegǎtorului. Au fost avute în vedere, însǎ, calcule strategice de partid. De aici pornim. Cǎtre ce ne-am putea îndrepta?

Parlament bicameral, cu 300-400 de membri

Potrivit informaţiilor furnizate de Valeriu Zgonea, Puiu Haşotti şi Varujan Pambuccian, proiectul legii electorale va ţine cont doar parţial de rezultatele referendumului validat din 22 noiembrie 2009 (în urma cǎruia românii au optat pentru parlament unicameral cu 300 de locuri). Se pare cǎ USL va propune o structurǎ bicameralǎ asimetricǎ, cu roluri (şi poate chiar şi cu modalitǎţi de desemnare a componenţei) diferite pentru cele douǎ corpuri ale Le-gislativului. Senatul va urma sǎ fie un fel de camerǎ a structurilor administrative locale, cu atribuţii în legislaţia de dezvoltare regionalǎ, în politica externǎ şi în cea de apǎrare, în timp ce, în Camera Deputaţilor, se vor dezbate cele mai multe dintre temele legislative, se va discuta şi vota bugetul şi se vor depune moţiunile simple. Dimensiunile urmeazǎ sǎ fie fixate la 300 de membri, pentru Camera Deputaţilor, şi la maxim 100 de membri, pentru Senat.

Reîntoarcerea la scrutinul pe liste? Modelul electoral german?

Cea mai importantǎ componentǎ a oricǎrui sistem electoral, atributul definitoriu este tipul de scrutin. În acest moment, reprezentanţii USL au în vedere douǎ variante: 1. reîntoarcerea la votul pe liste (care a fost utilizat, în România, pânǎ la alegerile parlamentare din 2004) sau 2. adoptarea unui algoritm inspirat de modelul electoral german (o formulǎ mixtǎ). Se pare cǎ, deocamdatǎ, balanţa înclinǎ spre prima soluţie.


VEZI DECLARAȚIILE INTEGRALE ALE PARLAMENTARILOR VALERIU ZGONEA, VARUJAN PAMBUCCIAN ȘI PUIU HAȘOTTI!

VALERIU ZGONEA:

ISE: Cum apreciaţi că este actualul sistem electoral românesc? Care credeţi că sunt principalele motive pentru care este necesară modificarea acestuia?
V.Z.: Sistemul electoral actual, pe baza căruia au fost organizate ultimele alegeri, şi-a arătat limitele. Astăzi, avem un Parlament suprapopulat, cu mulţi deputaţi şi senatori care au ajuns aici deşi au strâns câteva mii de voturi şi pentru care se cheltuiesc numeroase resurse bugetare. Dar mai grav cred că este faptul că a denaturat opţiunea alegătorilor. Cetăţenii vor să ştie ce se întâmplă cu votul lor, de ce a ajuns în Parlament un candidat de pe locul doi sau trei, care nu îi reprezintă şi pentru care nu au votat. În acest context, dezbaterea privind sistemul de vot este strâns legată de tema consolidării proceselor democratice. Modificările sistemului electoral şi modificările constituţionale trebuie să aibă drept scop asigurarea reprezentativităţii, a stabilităţii politice, a majorităţii parlamentare, dar să vizeze şi creşterea eficienţei parlamentare. Acesta este cel mai bun moment să decidem care va fi sistemul de vot la alegerile din 2016. Trebuie să facem această reformă electorală acum pentru ca românii să ştie şi să înţeleagă din timp cum îşi vor alege viitorii deputaţi şi senatori peste patru ani.

ISE: În opinia dumneavoastră, noul proiect de lege electorală ar trebui să ţină seama de referendumul validat din 22 noiembrie 2009?
V.Z.: Sigur, vom reduce numărul de parlamentari. Nu știu dacă vor fi chiar 300, pentru că este vorba despre o normă de reprezentare, un calcul matematic. Dar ne vom apropia de acest număr.
Nu comentez acum condiţiile în care a fost impus şi s-a desfăşurat referendumul din 2009, suprapus pe un scrutin care avea şi o altă miză, după o campanie furibundă împotriva Parlamentului României. Cert este faptul că nu s-a făcut vreodată o dezbatere publică în care cetăţenii care urmau să voteze să fie informaţi ce înseamnă un Parlament unicameral, ce înseamnă un Parlament bicameral. Eu cred că România are astăzi nevoie de două camere, care să aibă atribuții diferite. Suntem o democrație tânără, aflată la început de drum în integrarea europeană, cred că cetățenii pot fi mai bine și mai corect reprezentați într-un Parlament bicameral.
Modificarea legislației electorale va fi realizată în același timp cu revizuirea Constituției și reforma administrativ-teritorială. Tot acest efort are în vedere recâștigarea credibilității oamenilor în instituțiile fundamentale ale statului, dar și creșterea eficienței în activitatea publică. Am înființat o Comisie comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale, care va funcţiona în strânsă concordanţă şi coordonare cu Comisia de revizuire a Constituţiei.
Dorim ca aceste Comisii - în care sunt reprezentate toate partidele politice din Parlament, împreună cu celelalte instituţii ale statului, cu societatea civilă şi beneficiind de expertiza instituţiilor europene să elaboreze o nouă Constituţie şi un nou cod electoral care să răspundă actualelor nevoi ale României şi ale românilor.

ISE: Există vreo poziţie conturată (a dumneavoastră, a comisiei, a PSD, a USL) privind principiile definitorii ale viitoarei metode de repartizare a mandatelor parlamentare? Optaţi pentru o formulă majoritară în colegiile uninominale, proporţională în circumscripţii plurinominale, mixtă?
V.Z.: Principiul de la care trebuie să plece orice dezbatere legată de modificarea sistemului electoral este ca noul sistem să asigure o majoritate clară şi eficientă actului parlamentar, să genereze stabilitate şi să fie în acelaşi timp o structură flexibilă. Am început să lucrăm la modificarea legilor, vom avea o dezbatere publică pe această temă și sper ca în cel mai scurt timp să putem veni în fața opiniei publice cu o nouă lege.
Ideea cu care USL va veni în cadrul procesului de modificare a Legii electorale este aceea de a avea o Cameră a Deputaţilor aleasă proporţional, o cameră decizională pe majoritatea absolută a temelor legislative, inclusiv buget, controlul asupra Guvernului şi moţiuni simple, respectiv un Senat prin care să încercăm să avem un sistem de reprezentare prin vot majoritar, adică fiecare judeţ şi implicit, după aceea, fiecare regiune, în funcţie de numărul de judeţe, să aibă doi senatori, în aşa fel încât Senatul să fie un tip de cameră a autorităţilor, a structurilor administrative locale, fie că e vorba de regiuni, fie de judeţe, care să gestioneze în plus faţă de legislaţia care ţine de dezvoltarea regională eventuale atribuţii întâlnite şi în alte sisteme legate de politică externă şi de politica de apărare.
Pentru că tot am vorbit despre numărul de parlamentari, USL propune 300 de deputaţi şi maximum 100 de senatori. Ideile USL vor fi discutate şi negociate. Reîntoarcerea la votul pe liste sau o formulă combinată de tip german sunt luate în calcul de toate partidele parlamentare. Vom discuta şi analiza cu societatea civilă şi specialiştii din domeniu toate variantele propuse pentru a găsi cele mai bune soluţii. Prima variantă presupune votarea unei liste, mandatele fiind distribuite proporţional partidelor în funcţie de scorul electoral. Sistemul a fost folosit în România până în 2008, la alegerile parlamentare, şi este menţinut în cazul alegerilor europarlamentare. Varianta a doua, pe sistem german, înseamnă un vot pe persoană, uninominal, şi un vot pe o listă. De asemenea, o cameră a Parlamentului, Senatul, este reprezentanta regiunilor. Astfel, în Germania, în prima cameră, Bundestag echivalenta Camerei Deputaţilor, alegerile se desfăşoară în baza unui vot uninominal cu compensare, în care cel care obţine peste 50% câştigă mandatul, restul locurilor fiind redistribuite în funcţie de listele de partid. În cea de-a doua Cameră, Senatul, membrii sunt desemnaţi de structurile de conducere ale regiunilor. Asemănător cu acest sistem este şi cel belgian.
De principiu, un scrutin proporţional asigură un nivel ridicat al echităţii electorale, adică reprezintă cel mai corect opţiunile exprimate de electori, exigenţă fundamentală din perspectiva cetăţeanului. Utilizarea listelor deschise, sub forma votului preferenţial, ar asigura, în plus, posibilitatea unui vot personalizat, realizând cel mai bun compromis între decizia partidului şi decizia alegătorilor.
Mi se pare esenţial să extragem dezbaterea din zona populismului şi să mergem pe formule clare care şi-au probat eficienţa în alte state democratice. Cred că 2013 reprezintă o oportunitate de a construi un sistem, nu plecând de la interesele conjuncturale, ci de la ideea de a rezolva câteva din marile nemulţumiri care există faţă de sistemul electoral şi de reprezentarea parlamentară.
Am invitat universităţile să participe la dezbaterea publică atât a revizuirii Constituţiei României, cât şi a legislaţiei electorale. Deja au loc întâlniri şi dezbateri academice serioase, în cadrul cărora profesorii vin cu propuneri fundamentate.
Vom analiza toate opţiunile în cadrul şedinţelor Comisiei. În urma consultărilor cu toate instituţiile, cu societatea civilă şi cu instituţiile europene, sunt convins că vom putea să avansăm cea mai bună propunere.

VARUJAN PAMBUCCIAN:

ISE: Cum apreciaţi că este actualul sistem electoral românesc? Care credeţi că sunt principalele motive pentru care este necesară modificarea acestuia?
V.P.: Cred că după două rânduri de alegeri generale organizate utilizând sistemul electoral actual, toată lumea a devenit conștientă de tarele sale. Sistemul bazat pe ceea ce a numit presa "vot uninominal", a dus la un Parlament cu performanțe discutabile. El a mutat accentul de pe responsabilitatea partidelor pe o lipsă de responsabilitate generalizată, a permis accesul în Parlament a unui număr mare de persoane cu o calificare profesională îndoielnică, a slăbit calitatea comisiilor parlamentare. A făcut să conteze mult mai mult carisma personală și aproape deloc competența profesională. A facilitat traseismul politic. Un alt dezavantaj al sistemului electoral actual este și distanța foarte mare între rezultatele votului popular și rezultatul dat de către acest sistem electoral. S-a discutat mult de fiecare dată despre acest lucru, așa că nu mai insist.
Consider însă că principala problemă a actualului sistem o constituie slăbirea și deprofesionalizarea Parlamentului. Și nu sunt sigur că nu s-a dorit lucrul ăsta. De obicei, campaniile de presă au o noimă.

ISE: În opinia dumneavoastră, noul proiect de lege electorală ar trebui să ţină seama de referendumul validat din 22 noiembrie 2009?
V.P.: Cred că ideea unui parlament redus la o cameră și slăbit printr-un sistem electoral ca cel în care suntem acum, deschide calea spre o dictatură personală. Dacă la asta adăugăm și criza de sistem economico-politic pe care o traversează planeta, un Parlament redus la un număr mic de oameni cu oarece carismă personală dar cu destule tare profesionale (adică un Parlament mai ușor de controlat) este o premisă perfectă pentru instaurarea unui sistem personal. Vom vedea asemenea lucruri întâmplându-se în anii viitori. Sper că nu se vor întâmpla și în România. Nu mă refer acum la taberele politice de azi. Ele sunt în jocul democratic, așa cum se practică la noi, dar democratic. De multe ori însă, oamenii politici pregătesc lucruri de care nu ajung să beneficieze. De cele mai multe ori.

ISE: Există vreo poziţie conturată (a dumneavoastră, a comisiei, a PSD, a USL) privind principiile definitorii ale viitoarei metode de repartizare a mandatelor parlamentare? Optaţi pentru o formulă majoritară în colegiile uninominale, proporţională în circumscripţii plurinominale, mixtă?
V.P.: Da. Am spus-o de fiecare dată. Noi preferăm un Parlament puternic, bicameral, cu camerele având atribuții diferite și cu parlamentari având profesii certe. Pentru asta este necesar să ne întoarcem la votul pe liste sau la un sistem asemănător cu cel din Germania. Nu este întâmplător că Germania și Italia au devenit republici parlamentare imediat după cel de-al II-lea Război Mondial. Odată trecute printr-o experiență totalitară, s-au îndreptat spre un sistem care să le pună la adăpost de repetarea istoriei. Lumea în care trăim începe să semene destul de mult cu Europa anilor 30. Eu cred că este bine ca, preventiv, să adoptăm măsuri care să ne asigure o trecere cât de cât normală prin anii care vor urma. De aceea, este nevoie de un parlament puternic și populat de oameni cu meserii certe. Adică este nevoie de pluralism de păreri și de păreri competente. Lucrul ăsta poate fi mai bine asigurat atunci când un partid pune pe locuri eligibile oameni care poate au mai puțină carismă dar mai multă știință de carte. Pe care apoi îi poate distribui cu cap în comisiile parlamentare sau în Guvern, dacă are suficiente voturi pentru a forma guvernul. Mai mult, o formulă proporțională respectă mai bine votul popular. Pe scurt, optăm pentru o soluție proporțională sau, în cel mai rău caz, mixtă.

PUIU HAȘOTTI:

„O lege mai proastă decât cea din prezent este imposibil să avem. Actuala lege este consecința discuțiilor referitoare la necesitatea unui vot uninominal și s-a dovedit că, cel puțin în România, votul uninominal este o iluzie. 
Cel mai corect scrutin este cel proporțional, cel valabil în România până în 2004 și care este valabil în aproximativ 20 de țări. O variantă de compromis ar fi sistemul german.
Ambele camere ale Parlamentului trebuie alese în același mod, ambele trebuie să fie legiuitoare, dar ne putem gândi și la atribuțiuni diferite.
Cât despre referendumul din 2009, nu trebuie să ținem cont de el, decât parțial, în sensul că numărul de parlamentari trebuie redus la 360-380, după simulările pe care le-am făcut eu. În nici un caz nu trebuie să aibă o singură cameră. Parlamentele unicamerale sunt destinate țărilor mici. În plus, tradiția istorică din România implică Parlamentul bicameral“.


SISTEMUL PROPORȚIONAL

Cea mai probabilǎ soluţie pentru viitorul sistem electoral românesc este, în prezent, revenirea la scrutinul pe liste, combinat cu o formulǎ de repartizare a mandatelor de tip D’Hondt. A fost utilizat în România, în anii 1990-2004,  dar şi în perioada interbelicǎ, în combinaţie cu diferite alte modele. Este inspirat de sistemul electoral belgian, adoptat la finele secolului al XIX-lea. Presupune organizarea alegerilor în circumscripţii suprapuse judeţelor. Alegǎtorul va vota liste de partid (deschise sau blocate), iar mandatele vor fi distribuite proporţional cu procentajele voturilor obţinute de fiecare formaţiune politicǎ în parte. Probabil, va fi fixat un prag electoral.


MODELUL GERMAN

Sistemul electoral aplicat astǎzi în Germania pentru determinarea componenţei Bundestag-ului (Camerei Inferioare) ar putea, potrivit reprezentanţilor comisiei parlamentare speciale, sǎ constituie  una dintre sursele de inspiraţie pentru reforma româneascǎ. Potrivit regulilor sale, jumǎtate dintre cei 598 de deputaţi sunt desemnaţi printr-un scrutin majoritar, în circumscripţii uninominale, şi cealaltǎ jumǎtate printr-o formulǎ proporţionalǎ, pe listǎ de partid.

Adrian Herța
Andreea Pavel
redactia@info-sud-est.ro




CE NU ȘTIAȚI DESPRE SPITALUL DE LEPROȘI DE LA TICHILEȘTI! DR. VASILIU: „DACĂ AȚI VENIT SĂ DESCOPERIȚI SENZAȚIONALUL, N-AVEȚI CE CĂUTA AICI!“


Lepră. La ce vă gândiți când auziți acest cuvânt? La o boală care smulge bucată cu bucată carnea de pe trupul unui amărât? Lepros? Un bolnav  desfigurat de ciuma albă, cu ochii scurși și cu mâinile căzute, neputincios, dar periculos în același timp, cu cratere negre pe corp, duhnind a moarte? Cum ați reacționa dacă ne-am apropia de voi, v-am îmbrățișa, apoi v-am pupa amândoi obrajii și v-am șopti ușor că tocmai ce ne-am întors de la un spital de leproși, unde i-am îmbrățișat și pe ei? Cel mai probabil, autosugestia își va juca rolul meschin și veți simți că vă mănâncă pielea, vă veți scărpina obsesiv, veți face mulți pași înapoi și vă veți răsti la noi, turbați de furie: „Sunteți nebuni?! Ce-ați căutat acolo?! Și de ce-ați venit la noi? Vreți să ne dați și nouă?”. Nu? Nu-i așa că așa ați reacționa? Exact așa, pentru că, din păcate, acesta nu este un simplu scenariu. Acestea sunt, de fapt, reacțiile multor persoane cărora le-am povestit despre vizita noastră la Spitalul Tichilești, singurul din România unde sunt tratați bolnavii de lepră.


Drumul cu un singur sens 

Ce ne-a determinat să mergem la Tichilești? Nici noi nu știm: ori miturile auzite despre lepră, ori dorința de a afla cum se termină drumul îngust, parcă având un singur sens, șerpuind prin vegetația proaspăt trezită la viață, sau revolta provocată de o tăbliță albastră și veche care ne indica un spital izolat între dealurile Isaccei, sau poate doar instinctul jurnalistic înfometat de senzațional. Și am avut parte de senzațional, cât cuprinde. Doar că, în curtea leprozeriei de la Tichilești, senzaționalul este reprezentat tocmai de simplitate și normalitate, de rutină și lucruri cotidiene firești, făcute de oameni asemenea nouă, dar etichetați
incorect de societatea insuficient informată. Lepra nu ucide! Lepra nu mai e contagioasă!

Personajele de poveste de la Tichilești

Am intrat pe poarta spitalului în jurul orei 11:00. Un sentiment bizar nu ne dădea pace, un mix de emoție, milă și nesiguranță ne pompa sângele în vene tot mai alert. Aveam să ne relaxăm însă când
managerul spitalului, doctorul Răsvan Vasiliu, ne-a strâns călduros mâinile. Blândețea din tonul vocii, dar și faptul că era deja obișnuit cu oaspeți temători, ne-au alungat gândurile rele. „Vă spun din capul locului că, dacă ați venit până aici ca să descoperiți ceva specta-culos, senzațional, ați greșit destinația și nu aveți ce căuta aici. Pacienții de la Tichilești sunt oameni normali, la fel ca noi toți, care pot pleca oricând de aici, pot călători, și care pot avea orice activitate. „Acestea au fost cuvintele de bun venit ale doctorului Vasiliu, care a fost de acord să stea de vorbă cu noi, doar după ce îi vom cunoaște pacienții și ne vom forma singuri o părere despre viața acestora la leprozerie.

1. Nea` Vasile, omul care lucra la vilele lui Ceaușescu

Ghid ne-a fost Mihaela Trandafir, asistentă la Tichilești de ani buni, care ne-a îndrumat către cei mai vorbăreți oameni ai locului. Prima dată i-am trecut pragul casei lui Vasile Olescu. Deși
doctorul Vasiliu ne-a atenționat că nu vom găsi nimic senzațional, ce aveam să vedem aici este cu adevărat senzațional, dacă ne raportăm la opinia publică. Nea` Vasile nu era nici pe departe neputincios, nu zăcea în pat, și nici nu era desfi-gurat de lepră. Nea` Vasile ascuțea de zor o drujbă. S-a oprit din muncă, ne-a zâmbit, ne-a strâns puternic mâinile și ne-a povestit cum „a ajuns“ la Tichilești: „Mama mea a venit la Tichilești când avea 14 ani, iar tata la 19, când era militar. Aici s-au cunoscut, s-au îndrăgostit, s-au căsătorit și apoi m-am născut eu. Am o viață absolut normală. Tichilești e casa mea. Cadrele me-dicale nu ne fac să ne simțim ca la spital, sunt foarte apropiate de noi. Toată lumea ne ajută aici. Eu am făcut și școală, am și lucrat în construcții. Multă vreme am făcut parte dintr-o echipă care se ocupa cu întreținerea vilelor lui Ceaușescu. Aici, la Tichilești, eu mă ocup de grădină, plantăm legume, fructe, avem și o vie. Suntem ca o mare familie“. Am plecat de la Nea` Vasile plăcut surprinși și liniștiți. Sentimentele de milă și nesiguranță dispăruseră...


2. „Florarul“ de la Tichilești și amorurile secrete


Aveam să trecem de la o fire serioasă și dedicată muncii, la o fire artistică, visătoare și melancolică: Mihai Dinescu, din Constanța. La 64 de ani, Nea` Mișu, căci așa îl alintă toată lumea în Tichilești, e îndrăgostit lulea, ca pe vremea când era flăcău. Sau, cel puțin, așa chicotesc prietenii săi pe la colțuri. Aflăm că al nostru cavaler iubește cel mai mult florile și  „pe doamnele asistente“: „Eu am luat tratament de când eram copil, dar, aici, la spital, am venit abia prin anii 2000. De fapt, aici m-am și născut, dar am putut studia și munci, până când am fost nevoit să mă întorc. Am și familie, o fată și un băiat, care mă mai vizitează când au timp, dar mai am o familie cu care stau tot timpul: colegii mei de suferință, infirmierele și cadrele medicale. Ei toți au grijă ca nouă să nu ne lipsească nimic, iar mie îmi place să le ajut pe fete dimineața, la treburi. Preferata mea e doamna Mihaela (asistenta Mihaela Trandafir, n.red.), care e o femeie de nota 10“. Nea` Mișu ne-a invitat și în „camera lui de spital“, care de fapt este o căsuță cochetă și curată, la fel ca toate celelalte căsuțe, parcă rupte din poveste. Apoi, acesta a insistat să ne prezinte un bun prieten de-al lui: ucraineanul (hahol) Grigore Grigorov.


3. Grișa cel Voinic și glumele de aur

Nea` Mișu încearcă să ne facă prezentările, dar Grișa îl întrerupe brusc și își face intrarea singur: „Mă numesc Grigore Grigorov, mi se spune Grișa. Sunt cel mai tânăr din Tichilești și eu sunt șeful aici. În limita bunului simț...“, completează Grișa râzând. Acesta ne prezintă locul său preferat din lepro-zerie: clubul! „Aici ne strângem să jucăm table, să ne uităm la televizor, să mai bârfim, să ne cinstim, să sărbătorim diverse evenimente. Avem și o bibliotecă. Eu citesc multe romane polițiste. Mai ales iarna, când noi nu avem voie să stăm în ger, deci nu facem nimic, nici ziua, nici noaptea. Doar stăm la căldurică!“ Amuzați și încântați să cunoaștem un adevărat personaj, ne despărțim cu greu de Grișa și ne îndreptăm către casa doamnei Hima, care ne aștepta cu nerăbdare, auzind că va avea musafiri.

4. La 85 de ani, urcă 300 de scări zilnic și croșetează fără ochelari!

Drumul spre casa bătrânei a fost anevoios. Nu înțelegeam cum o bătrână, la 85 de ani, poate urca 100 de scări, ca să ajungă acasă, pe deal. Asistenta avea să ne uimească și mai mult: „Oho! Tanti Hima face drumul acesta de 2-3 ori pe zi.“ Pe numele ei Dumitra Eufinia, bătrânica este preferata jurnaliștilor. Memoria de invidiat și viața plină de peripeții au transformat-o pe Tanti Hima într-o enciclopedie mobilă: „Eu am venit aici în 1946, atunci când în spital erau 180 de persoane. Așa a îngăduit Dumnezeu. Nu am ales eu Tichileștiul. Din cei 180 am mai rămas doar eu și Larcic. Restul s-au prăpădit, că nu au vrut să ia tratamentul, sau de bătrânețe. Trei ani m-am tratat, așteptând în speranța că mă voi vindeca și nu voi mai depinde de tratament. Într-o zi, am primit răspunsul: Rămân aici pe viață. Atunci m-am căsătorit și fiecare zi pentru mine este o sărbătoare, pentru că, deși am trupul bolnav, sufletul îmi este curățat de când l-am primit pe Iisus în mine. Abia aștept să mă întâlnesc cu Dumnezeu și să mă ia Acasă“.

Slujbele nu au fost interzise în bisericile de la Tichilești, pe vremea comuniștilor

Tanti Hima este baptistă, la fel ca alți colegi de suferință de la Tichilești. Au și o biserică a lor, construită în 1939. Un lucru interesant este că Ceaușescu nu le-a interzis să meargă la biserică sau să participe la slujbele religioase, în vremea comunismului. Poate pentru că Ceaușescu nu vorbea niciodată de bolnavii de lepră, ca și când aceștia nici nu existau. Culmea e că pe toți cei în putere i-a pus la muncă, în încercarea de a-i integra în societate, alături de oamenii „normali“. Dintr-un anumit punct de vedere era mai bine așa, pentru că, așa cum ați citit și voi, bolnavii de lepră sunt oameni normali, la fel ca noi! Abia la sfârșitul documentării, am stat de vorbă cu dr. Răsvan Vasiliu, care ne aștepta cu zâmbetul pe buze, convins că acum am înțeles spusele lui de la început. Despre el nu a vrut să vorbească prea mult, însă,  „Ordinul Național Serviciul Credincios, în grad de Cavaler“, oferit de Traian Băsescu, în 2011, vorbește de la sine.

Tablourile unui fost pacient, expuse post-mortem la Casa Avramide, din Tulcea


Managerul Răsvan Vasiliu a făcut toate eforturile posibile pentru ca tablourile unui fost pacient al spitalului, Gheorghe Simion, să fie expuse. Când încă era în viață, pictorul și-a făcut atelierul în biroul doctorului Vasiliu, pentru că acesta din urmă încerca să îl încurajeze cât putea de mult. Așa se face că azi, la Casa Avramide, din Tulcea, pasionații de artă pot admira lucrările artistului trecut în neființă: „Sper că își vede visul împlinit, de acolo Sus, unde e“, conchide trist dr. Răsvan Vasiliu. 

„Vă rog să-i amintiți în articol și pe cei trecuți în neființă!“

Aceasta a fost singura rugăminte a managerului Spitalului de la Tichilești, acolo unde iubirea și res-pectul pentru pacienți sunt puse mai presus de orice. Răsvan Vasiliu ne-a rugat să o menționăm pe Mama Ioana, o bătrânică simpatică și veselă, a cărei moarte i-a îndurerat pe toți. Un alt personaj plecat la Ceruri este „Primarul“ Cristache Tatulea, poreclit astfel datorită atitudinii sale de lider înnăscut. Dedicăm acest articol devotamentului angajaților spitalului, optimismului pacienților, dar mai ales memoriei celor trecuți la cele veșnice din „sătucul“ Tichilești. 

Istoricul Spitalului din Tichilești


Leprozeria de la Tichilești a fost construită la începutul secolul XX și distrusă în 1916, de ocupanții bulgari ai Dobrogei. În 1928 a fost reconstruită și funcționează până în prezent, fiind singura din România. La Tichilești sunt internați 19 bolnavi, cu vârste cuprinse între 48 și 87 de ani. Începând cu anul 2005, în unul dintre vechile pavilioane ale spitalului funcționează cel mai modern cămin de bătrâni din județul Tulcea, proiect realizat de actualul manager, Răsvan Vasiliu, cu fonduri europene.

Evoluția leprei de-a lungul secolelor

-Lepra (bacilul Hansen) există de mii de ani în Africa și Asia. Referirea cea mai veche la o afecțiune suge-rând lepra a fost descoperită într-un text indian din anul 680 î.H. Lepra își are originile în văile Gangelui și ale Nilului;
-În Europa a fost introdusă de armata lui Alexandru cel Mare, reîntoarsă din Persia. Primele țări afectate de lepră au fost Grecia, Italia și Spania, iar boala s-a manifestat foarte violent în Franța, Anglia, Germania și Ungaria. Leproșii erau obligați să-și anunțe trecerea prin zgomotul plesnitorilor sau al clopotelor;
-În America, lepra a fost introdusă în secolul XVI, de către conchistadorii spanioli și portughezi;
În prezent, contagiozitatea leprei dispare foarte repede în urma unui tratament antilepros;
-Există încercări de vaccinare împotriva leprei în Malawi și Venezuela;
-În România, un rol excepțional în cercetările științifice despre lepră l-a jucat prof. univ. dr. Pavel Vulcan, între anii 1950-1980.

Andreea Pavel
Cristian Andrei Leonte
redactia@info-sud-est.ro


Stânga nonconformistă şi liber-cugetătoare cu iniţiativă parlamentară, în varianta Remus Cernea


Dupǎ ce, în a doua jumǎtate a secolului XX, a eşuat în plan politic şi socio-economic, marxismul a cǎutat noi zone şi noi forme de exprimare. Într-o societate occidentalǎ europeanǎ anchilozatǎ într-o bunǎstare generalizatǎ câştigatǎ oarecum nemeritat, stânga radicalǎ postmodernǎ a încercat sǎ se reinventeze prin pseudoprobleme, prin probleme supradimensionate interesat, prin nonconformişti, prin antielitişti, prin 
marginali. 
Astfel au luat naştere şi au ocupat poziţii proeminente în discursul public teme ca ecologismul, anticapitalismul, ateismul, emanciparea sexualǎ, homosexualitatea - unele distorsio-nate, altele mistificate, altele false, altele supraevaluate, altele prost interpretate. În unele cazuri, procesul a dezvoltat dimensiuni şi efecte de luat în seamǎ. În altele, îndeosebi în zona central-est-europeanǎ, doar accente carnavaleşti, penibile şi involuntar comice. Aşa a apǎrut pe scena politicǎ româneascǎ deputatul uselist-verde Remus Cernea.
Este legitimǎ lansarea unei dezbateri în Parlament privind modalitatea de finanţare a cultelor religioase? Evident cǎ da. Teoretic, oricare membru al Legislativului are dreptul la orice iniţiativǎ în câmp juridic, în limitele constituţionale existente. Aceasta poate fi ulterior adoptatǎ, amânatǎ sau invalidatǎ - de majoritǎţi calificate sau prin decizii - în comisiile de specialitate, în plen, la Presedinţie sau, eventual, la Curtea Constituţionalǎ. Mergând mai departe, ne putem întreba: este oare binevenitǎ deschiderea unei astfel de discuţii, în maniera în care a fost fǎcutǎ? Aici, rǎspunsul este ceva mai complicat. În mod cert, din masa aceea amorfǎ de sute de senatori şi deputaţi disciplinaţi în bǎnci şi cu iniţiativǎ la talk-show-uri, care nu vor lǎsa în urmǎ, la încheierea legislaturii 2012-2016, decât vorbe goale şi un munte de hârtie tocatǎ aiurea, Remus Cernea face doi paşi în afara frontului. Un pas mic în faţǎ: deşi este la primul mandat, pare cǎ a înţeles şi cǎ încearcǎ sǎ îşi asume, în acord cu propriile convingeri, rolul; cǎ o face bine sau rǎu, vor decide cei care l-au lǎsat sǎ candideze sau cei care l-au votat. Al doilea pas - unul de uriaş - în strǎchini.
E imoral sǎ pretinzi cǎ vrei un schimb de idei onest despre forma de finanţare a cultelor, când, în mod ostentativ-ieftin, la depunerea jurǎmântului în Parlament, ai fǎcut eforturi, sǎ fabrici o ştire din faptul cǎ ai refuzat sǎ pui mâna pe Biblie. E, de asemenea, neserios sǎ o faci fǎrǎ sǎ ai în vedere natura şi implicaţiile istorice ale relaţiei stat-bisericǎ în România.
Lipsitǎ de seriozitate este şi cea de-a doua iniţiativǎ anunţatǎ a deputatului Cernea, cea despre reglementarea partene-riatului civil între persoanele de acelaşi sex. Acesta este genul de propunere care trebuie ridicatǎ cu reţinere, cu calm şi cu respect faţǎ de cei ale cǎror interese punctuale pretinzi cǎ încerci sǎ le reprezinţi, nu cu dorinţa nedisimulatǎ de a demonstra cǎ rǎmâi consecvent în nonconformismul pe care ţi l-ai impus şi pe care îl afişezi. Orice dezbatere despre homosexualitate pune în faţa unei societǎţi aşa de conservatoare cum este cea româneascǎ, în ansamblul ei, o oglindǎ în care nu se vede prea bine. Uneori, aşa cum am avut ocazia sǎ constatǎm, pânǎ şi politicienilor proeminenţi le este dificil sǎ defineascǎ fenomenul, sǎ-l înţeleagǎ, sǎ se raporteze la el, sǎ ni-l explice. E nevoie de calm, de înţelegere, de integritate, de lecturǎ şi, de ce nu?, de mǎcar un dram de iubire creştinǎ faţǎ de aproapele nostru. Stânga vopsitǎ a deputatului Remus Cernea n-are însǎ timp de aşa ceva. În programul ei mai sunt, probabil, multe alte redute ideologice de dinamitat în viitor.

Adrian Herța
adrian.herta@info-sud-est.ro

Republica în România. Un bilanț funest


Din păcate, șansele ca România să revină la forma legitimă, monarhică de guvernare și organizare statală sunt aproape nule. Chiar și așa, ocazia oferită de revizuirea Constituției nu ar trebui ratată, măcar pentru a pune în discuție problema. Cu luciditate și, mai ales cu curaj, ar trebui sa nu mai considerăm subiectul unul tabu și să spunem lucrurilor pe nume. Republica a reprezentat un dezastru pentru istoria României și a națiunii române. În cei 65 de ani de existență, ea nu își poate trece în cont decât insuccese și dezamăgiri, catastrofe economice, discordie socială și politică și, dacă facem abstracție de ultimii ani, izolare internațională.
Concret, prima parte a existenței noastre repu-blicane, cea cuprinsă între 1948-1989, a fost o dictatură criminală, cea mai mare calamitate istorică ce s-a abătut asupra poporului român. Am fi nedrepți dacă am spune că bilanțul ei a fost doar negativ. El a fost de-a dreptul sinistru: sute de mii de vieți curmate și alte sute de mii de existențe umane mutilate iremediabil, nu doar fizic, ci mai ales sufletește. În forma ei comunistă, republica a condamnat România la subdezvoltare economică și, mai grav, și-a înfometat cetățenii cu bună știință și programat. Pe plan spiritual, autarhia culturală care s-a practicat, a produs efecte dezastruoase vi-zibile până în zilele noaste și a schimonosit intelectul întregii națiuni pentru câteva generații. În sfârșit, republica, fie că a fost populară sau socialistă, a făcut ca România să devină una dintre cele mai nefrecventabile țări la nivel internațional, aruncând-o într-o izolare nemaiîntâlnită în istoria ei modernă. În puține cuvinte, întârzierea provocată de acești ani de republicanism, în planul general al dezvoltării, al evoluției organice a națiunii, nu va fi recuperată de generațiile actuale.
Cât privește a doua perioadă a republicii, nici ea nu a făcut dovada că acest sistem este unul potrivit României. Anii de după 1989 au transformat țara într-un ghetou neocomunist caracterizat de corupție generalizată, învrăjbire între oameni și marasm economic. Sistemul republican nu a reușit să impună o grilă morală și criterii eficiente de selecție a elitelor conducătoare. Așa se face că ultimii 23 de ani au adus în fruntea țării vechi comuniști trecuți oportunist la liberalism, foști securiști îmbogățiți peste noapte, diverși pușcăriași și pușcăriabili, dar și personaje obscure, dornice de afirmare pe seama destinului unei națiuni. Unde mai punem că republica post-decembristă trebuie să își poarte stigmatul ilegitimității sale istorice și juridice!
În aceste condiții, după 65 de ani de neîmpliniri, cine poate afirma cu sinceritate și responsabilitate că tot republica este calea de urmat?

Gabriel Stelian Manea
gabriel.manea@info-sud-est.ro

INTERVIU CU ALEXANDRU MĂȚEL, JUCĂTORUL NAȚIONALEI, CURTAT DE MARILE CLUBURI DIN ROMÂNIA!


„Am norocul să fiu la o echipă fără probleme financiare. În sport este ușor să înlocuiești banii cu pasiunea, însă ideal este să nu simți lipsa lor!“

Alexandru Mățel a strâns patru meciuri în tricoul Naționalei României de fotbal, însă accidentările l-au scos din circuit de două ori. Prima dată în 2011, atunci când a fost diagnosticat cu ruptură de ligamente la piciorul drept, iar în 2012 a fost operat la meniscul piciorului stâng. Refăcut complet, jucătorul crescut de Farul Constanța este încrezător și speră ca evoluțiile bune de la Astra Giurgiu să îl trimită din nou în vestiarul tricolorilor.


ISE: Ai plecat de la Constanţa şi ai parcurs toate etapele: juniori, divizia C, B, A, Naţionala României, într-un timp foarte scurt. Cum ţi s-a părut trecerea de la un nivel la altul?
Alexandru Mățel: Ambiția oricărui jucător este de a evolua cât mai repede la un nivel ridicat. Toate etapele au fost foarte importante în dezvoltarea mea ca jucător profesionist și am amintiri plăcute de peste tot pe unde am jucat.

ISE:Câte meciuri ai jucat la naţională şi cum te simţi când evoluezi în faţa a zeci de mii de români, iar alte câteva milioane te urmăresc la televizor ?
A.M.: La națională am jucat patru meciuri și am încercat să dau totul ca să răsplătesc încrederea acordată.

ISE: Cum ai trecut peste accidentare? Este greu să revii după o pauză atât de lungă?
A.M.: A fost o perioadă grea, dar care m-a ajutat foarte mult să îmi dau seama cât de important este fotbalul pentru mine. Revenirea nu a fost grea pentru că îmi doream foarte mult să fiu iar în teren.

ISE: Astra este o echipă pe val în actualul campionat. Care este secretul vostru şi ce obiective aveţi pentru acest sezon?
A.M.: Eu, personal, îmi doresc să câștigăm Cupa României și să terminăm pe podium în campionat. Avem o echipă foarte bună și cu toții ne dorim un trofeu anul acesta.

ISE: Ce ţinteşti pe viitor şi ce vise mai ai de împlinit?
A.M.: În primul rând să iau un trofeu cu Astra. Dacă este să discutăm despre vise, ar fi multe de spus. Prefer, însă, să îmi fac treaba cât mai bine și rezultatele vor veni de la sine.

ISE: Ţi-ar plăcea să joci la o echipă din străinatate?
A.M.: Da. Îmi place Real Madrid.

ISE: Din punctul tău de vedere, care sunt şansele naţionalei de a se califica la mondialul din Rio?
A.M.: Jucăm acasă cu contracandidatele directe la locul doi, și alături de suporteri cred că vom obține calificarea dorită.

ISE: Ai primit oferte concrete de la alte cluburi?
A.M.: Acum sunt sub contract cu Astra, sunt mulțumit și nu cred că are sens să vorbesc de alte oferte.

ISE: În fotbalul românesc există probleme mari financiare. Ce simte un fotbalist profesionist când joacă fără să-și primească banii? Poți face performanță fără bani? Sau aceste lucruri sunt strâns legate între ele?
A.M.: Am norocul să fiu la o echipă fără probleme financiare. În sport este ușor să înlocuiești banii cu pasiunea, dar cel mai bine este să ai liniște să te poți concentra la antrenamente și să nu ai alte griji.


Cristian Andrei Leonte
cristian.leonte@info-sud-est.ro


CUM AU FOST REFLECTATE ÎN PRESA LOCALĂ ARESTAREA ȘI ELIBERAREA PRIMARULUI DIN NĂVODARI?


Nicolae Matei, primarul orașului Năvodari, a fost un răsfățat al presei locale cu mult înainte de a fi arestat. De când a ajuns primar, Matei a ținut prima pagină a ziarelor datorită proiectelor inedite implementate (statuile în formă de leu din oraș, internet wireless gratuit în tot orașul, televiziunea orașului etc), ori a declarațiilor uimitoare și dure la adresa baronilor PSD, Mazăre și Nicușor Constantinescu, ori de ce nu, datorită stilului excentric (spre exemplu, leii din propria grădină zoologică).
Așa se face că arestarea unui primar-personaj precum Matei a aruncat în aer presa locală și, în ziua arestului, a fost prima informație difuzată în buletinele de știri ale televi-ziunilor centrale: „Primarul din Năvodari, arestat 29 de zile”(Telegraf), „Primarul Năvodariului, Nicolae Matei, reţinut 24 de ore” (Replica), „Primarul Năvodariului, trimis în judecată pentru dare de mită” (Cuget Liber). Facebook este o altă sursă de comunicare „forjată“ la maximum, de data aceasta, de năvodăreni sau alți susținători ai
primarului Matei. Pagina oficială a edilului a fost bombardată cu mesaje de susţinere şi cereri de eliberare a primarului. Dorinţa unora de a-şi revedea edilul în libertate era atât de mare încât domnișoarele postau poezii încurajatoare (titlul uneia dintre ele suna chiar așa: „Încurajare”, iar băieții îi dedicau primarului melodii precum „They don’t care about us” (Michael Jackson), „Arată-le la toţi” (Cabron şi Pacha Man), sau „Oraşul trist” (Genius). Și activitatea susținătorilor lui Matei pe Facebook a ajuns în presă: „Primarul Nicolae Matei are susţinători şi pe Internet” (Ziua de Constanța), „Primarul Năvodariului, Nicolae Matei, postare ŞOC pe Facebook!” (Replica). Inclusiv în ziarul nostru au apărut două articole prin care deschideam calea unei dezbateri cu privire la o postare de pe Facebook a primarului în care susținea că este amenințat, apărută cu puțin timp înainte de arestare. În scurt timp, articolele au urcat fulminant într-un top al celor mai citite articole din Info Sud-Est. La câteva săptămâni, când subiectul părea „răsuflat”, presa locală avea să bombardeze din nou: „Primarul Nicolae Matei, menţinut în arest” (Telegraf), „Primarul Nicolae Matei află luni dacă iese din arest” (Ziua de Constanța), „Nicolae Matei, la un pas de libertate” (Cuget Liber). Jurnaliștii de la Replica au alocat spații generoase în ziar ori de câte ori instituțiile se pronunțau cu privire la menținerea primarului în arest: „Nicolae Matei râmâne în arest”, „Nicolae Matei solicită eliberarea pe cauţiune”, „Nicolae Matei îşi va petrece sărbătorile în arest”. Cuget Liber este un alt ziar local ai cărui jurnaliști au prezentat un interes crescut pentru arestarea primarului: „Nicolae Matei ar putea ieşi din arest. Vezi când!”, „Fostul şef al IPJ, Valentin Burlacu, audiat în dosarul primarului Nicolae Matei”, „Declarații șocante. Primarul arestat, Nicolae Matei, li se adresează năvodărenilor”, „Nicolae Matei, dezvăluiri dramatice din arest: Cine vrea să pună mâna pe Năvodari”, „Primarul Nicolae Matei va face plângere la CEDO dacă nu i se face dreptate”(Cuget Liber). După o scurtă perioadă în care părea că Nicolae Matei a intrat într-un con de umbră a urmat… eliberarea mult așteptată! Mai ales de jurnaliști…
La mijlocul lunii aprilie, ziarele titrau din nou pe prima pagină, despre primarul Năvodariului: „Emoţii: astăzi se judecă recursul lui Nicolae Matei” (Replica), „Iată primele cuvinte adresate sutelor de năvodăreni care l-au întâm-pinat!”(Ziua de Constanța), „Ce judecător nu l-a vrut pe primarul Nicolae Matei în li-bertate” (Ziua de Constanța), „Decizia este definitivă: Nicolae Matei, pus în libertate“ (Ziua de Constanța), „Sute de năvodăreni l-au primit cu aplauze“ (Replica), „Tribunalul Constanţa s-a pronunţat în legătură cu eli-berarea lui Nicolae Matei“ (Cuget Liber), „Nicolae Matei, eliberat din arest. De azi revine pe funcţia de primar“ (Cuget Liber), „Matei îşi reia atribuţiile de primar” (Telegraf), „Primarul Nicolae Matei, pus în libertate! Galerie foto de la momentul eliberării din penitenciar“ (Ziua de Constanța). Să sperăm că nu mai urmează nimic…


Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

Primarul Hogea: Vizita Caravanei „Ovidius” poate fi începutul unei relații interinstituționale de succes, ce îi va avantaja mai ales pe viitorii noștri studenți


Pe 24 aprilie, Rectorul Dănuț Tiberius Epure se întâlnește cu elevii claselor a XII-a din Tulcea.

Începe Caravana „Ovidius”! Proiectul reprezintă cea mai importantă inițiativă a conducerii Universității în segmentul promovării instituției în județul Constanța, dar și în județele învecinate. Rectorul Dănuț Tiberius Epure, însoțit de o echipă formată din alți reprezentanți ai instituției, va deschide calea unui dialog direct cu elevii din anii terminali, dar și cu profesorii interesați de oferta educațională. Primele acțiuni ale Caravanei vor avea loc în municipiile Mangalia, Medgidia și Tulcea. Inițiativa Universității „Ovidius” se bucură deja de succes în rândul administrațiilor locale, care s-au declarat deschise către astfel de proiecte. Constantin Hogea, primarul municipiului Tulcea (de unde provine cel mai mare număr de studenți ovidieni, după Constanța), ne-a declarat:
 „Cred că nu greșesc dacă afirm că Universitatea „Ovidius” din Constanța reprezintă cea mai importantă instituție de învățământ universitar din sud-estul României. Astfel, vizita li-derilor instituției nu poate decât să ne bucure și să ne onoreze deopotrivă. Și ca reprezentant al administrației locale, dar și ca profesor, sunt deschis și încurajez orice activități cultural-educative, iar vizita caravanei în Tulcea poate fi începutul unei relații interinstituționale de succes, ce îi va avantaja mai ales pe viitorii studenți tulceni. Elevii noștri sunt copii deosebiți, iar unii dintre ei se bucură de rezultate excepționale. Anual, o mare parte alege să urmeze cursurile facultăților din cadrul Universității „Ovidius”, deci absolvenții noștri vor fi direct interesați de mesajul și programa școlară promovate de conducerea universității”, ne-a declarat Constantin Hogea, primarul munici-piului Tulcea”.
Într-un interviu publicat în ediția precedentă, Dănuț Tiberius Epure, rectorul Universității „Ovidius”, ne-a declarat că județul Tulcea este cel mai important, după Constanța, în ce privește numărul de absolvenți de liceu care aleg să urmeze cursurile facultăților din cadrul universității pe care o manageriază.
„Ne bucură faptul că am găsit un sprijin real în rândul administrațiilor publice locale, în ce privește asigurarea cadrului favorabil desfășurării întâlnirilor dintre viitorii studenți și Caravana „Ovidius”. Din acest punct de vedere, Primăria municipiului Tulcea este un model“, ne-a declarat Daniel Valentin Citirigă, purtătorul de cuvânt al Universității „Ovidius” din Constanța.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

ROWMANIA CUCEREȘTE SUD-ESTUL!


După succesul fabulos din județele Constanța și Tulcea, Patzaichin își continuă turneul în Călărași

Pe 16 aprilie a.c., primarul municipiului Călărași, Daniel Ștefan Drăgulin, a primit vizita celebrului canoist Ivan Patzaichin. Multiplul campion olimpic se află într-un turneu de promovare a proiectului „Descoperă ROWmania”, care s-a bucurat deja de un succes incredibil în Dobrogea. Inițiativa sportivului are ca scop creşterea interesului pentru ecoturism şi petrecerea timpului liber în natură. În urmă cu doi ani, Ivan Patzaichin lansa „mişcarea Rowmania”, prima încercare de descoperire şi promovare a traseelor pe apele din România, un proiect de antreprenoriat social şi un brand dedicat, sub care se realizează proiecte pentru încurajarea turismului ecologic şi a agrementului cu ambarcaţiuni cu vâsle. Descoperă ROWmania implică, printre altele, un concurs de vâslit în formula de 10+1și se desfășoară sub forma unor evenimente organizate în perioada mai - august în câteva dintre localitățile străbătute de râuri sau cu deschidere la lacuri. Vedetele acestor mini festivaluri pe apă sunt cele trei bărci de 10+1, iar participanţii se vor întrece într-o competiţie de vâslit - viteză. La Călărași, evenimentul va avea loc, cel mai probabil, pe 29 iunie, atunci când este serbată Ziua Dunării.

Primarul din Călărași: „Este o plăcere să lucrezi cu oameni ca Ivan Patzaichin”

Cu această ocazie, administrația locală intenționează să organizeze un eveniment mai amplu, care să includă participarea artiștilor locali, un concurs culinar cu preparate din pește, organizarea de standuri expoziționale pentru pescari, dar și un concurs de pescuit. „Întotdeauna este o plăcere să poți purta discuții cu oameni de o asemenea valoare cum este Ivan Patzaichin, cu atât mai mult cu cât te poți implica într-un proiect de asemenea anvergură și care reprezintă o nouă provocare pentru călărășenii iubitori de sport în natură”, a declarat Daniel Ștefan Drăgulin, primarul
municipiului Călărași.

Cristian Andrei Leonte
cristian.leonte@info-sud-est.ro

Anul și atentatul...


Conceptualizând ,,terorismul’’ ca pe o formă violentă de influențare a factorului politic, prin inducerea în rândul maselor a stării de teroare, de insecuritate, putem afirma că această manifestare războinică la adresa statului, constituie, mai întâi de toate, un atentat la adresa umanității.
,,Bacil al secolului XXI’’, terorismul întruchipează un tip nou de război adaptat actualității, fața nevăzută a acestuia conferindu-i un grad maxim de camuflare oriunde și oricând. New York, Madrid sau Londra, destinații alese de terorism,  sunt doar câteva dintre locurile în care omenirea a trecut prin cumpănă…
O catalogare prematură a tra-gicelor evenimente din 15 aprilie de la Boston drept teroriste nu ar fi adecvată din punct de vedere profesional, însă, cert este că experiența detonării celor două bombe în timpul maratonului internațional organizat în SUA, dedicat ,,Zilei Patrioților’’, reînvie memoria americanilor, dar și a întregii lumi, din 11 septembrie 2001. Națiunea americană, mai întâi de toate, și apoi SUA ca stat, după cele întâmplate la Boston, își confirmă statutul de victimă al atentatelor, fapt care ridică multe semne de întrebare referitoare la originea și motivul acestor manifestări. Ținând cont de statutul internațional al SUA, am putea admite că evenimentul recent poate fi de sorginte externă, deși de multe ori ne-am convins că și în plan intern statul american a cunoscut tragedii (de exemplu cazul recent din Connecticut).  
Ceea ce reține atenția într-un mod deosebit este faptul că atare ,,derapaje’’ se produc cu precădere în lumea occidentală, spațiu în care libertatea cunoaște cele mai extinse limite. Ca și regim politic libertin, este evident că demo-crația nu poate controla toate procesele sociale, ea  fiind uneori vulnerabilă și incapabilă să asigure securitatea individului, Boston-ul, cu părere de rău, fiind cel mai recent exemplu ce confirmă ipoteza.


Mircea Raicu
mircea.raicu@info-sud-est.ro

SERBIA ȘI KOSOVO, DRAGOSTE DE DRAGUL UE?


Joi, 18 aprilie a.c., Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care îi sfătuiește pe reprezentanții celor cinci state membre ale Uniunii care nu recunosc independența Kosovo, să facă acest lucru cât mai repede posibil. Mesajul europenilor se adresează liderilor Slovaciei, Spaniei, Greciei, României și celor din Cipru. Rezoluţia se referă la progresele înregistrate de Kosovo pe parcursul drumului străbătut spre integrarea europeană. În aceeași zi, PE a mai adoptat o rezoluție care face referire, de această dată, la situaţia Serbiei, îndemnând Consiliul European să confere Serbiei un termen clar pentru începerea negocierilor în vederea integrării europene. Cele două rezoluţii intervin în contextul în care negocierile dintre Serbia şi Kosovo privind normalizarea relaţiilor stagnează. Discuțiile s-au blocat atunci când s-a pus pro-blema asupra gradului de autonomie de care vor putea beneficia municipalităţile cu majoritate sârbă din nordul Kosovo, regiune frontalieră cu Serbia care nu se află sub controlul Pristina. Încheierea unui acord cu Kosovo, a cărui independenţă proclamată în 2008 Serbia refuză să o recunoască, este o condiţie cheie impusă de Bruxelles pentru acordarea unei date pentru demararea rapidă a negocierilor de aderare a Serbiei la UE.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

Venezuela, de la Chavez la Maduro


Cu un impact emoțional mult mai redus decât moartea longevivului președinte Hugo Chavez, dar de o importanță politică maximă,  alegerea lui Nicolas Maduro în calitate de președinte al Republicii Bolivare Venezuela, la 16 aprilie 2013, a simbolizat pentru adepții ,,chavismului’’ continuarea traseului construcției ,,socialismului de secol XXI’’ lăsat moștenire de fostul președinte-simbol.
Polarizată politic radical, societatea venezueleană a demonstrat la alegerile prezidențiale că democrația în Venezuela este ,,forțată’’, iar legitimitatea dată lui Maduro prin diferența de numai 1% din voturile exprimate este de-a dreptul contestabilă. De această părere este învinsul Henrique Capriles Rodonski care a declarat că în situația actuală ,,nu există o majoritate’’ ci ,,două jumătăți’’. Situația dată demonstrează, într-adevăr, o discreditare cantitativă enormă a legitimității alegerii noului președinte de la Caracas, mai ales în contextul în care circa jumătate din cele 79%  a participanților la vot nu s-a exprimat pentru moștenitorul lui Chavez. Un atare deznodământ poate fi explicat prin faptul că Chavez nu a reușit ,,să-l îmbrace’’ îndeajuns pe  succesorul său cu propria personalitate charismatică și politică, astfel încât adepții ,,democrației socialiste’’ (în majoritate, categoriile sociale vulnerabile) să nu resimtă șocul ,,morții politice’’ odată cu moartea marelui lider, această problemă a succesorului fiind frecvent întâlnită în regimurile politice longevive care au reușit să câștige încrederea populației. Totodată, nu putem nega faptul că în cei 14 ani de guvernare, popularitatea regimului Chavez se diluase lent în rândul societății (exemplu fiind protestele din 2002 care s-au soldat cu preluarea pe o durată scurtă a puterii de către Pedro Carmona și finalizate printr-un referendum de demitere a lui Chavez), ori alegerile prezidențiale din această primăvară nu puteau fi decât momentul potrivit de preluare a puterii de către opoziție pe fundalul unui pronunțat ,,vid de putere’’ post-Chavez.
Deși continuă să fie  puternic contestată în interior, recunoașterea grăbită a lui Maduro pe plan internațional de către state precum Rusia (președintele Putin invitându-l la Kremlin), Belarus, Brazilia sau Cuba vorbește despre faptul că acestea nu doresc schimbarea vectorului extern al Venezuelei și mizează pe continuarea politicii externe ,,antiamericane’’ marca Chavez și pe exercitarea unui rol cât mai important în politica energetică mondială ca stat membru OPEC.  

Mircea Raicu
mircea.raicu@info-sud-est.ro    

Haralambie Dumitraș, vedeta rugbyului românesc, implicat în proiecte sportive la Cumpăna


Luna aprilie a acestui an poate fi declarată, fără dar și poate, „luna sportului” la Cumpăna. Aceasta a demarat în forță, prin vizita fostei vedete a rugbyului românesc, Haralambie Dumitraș, cunoscut printre suporteri și prieteni drept „Hari”.
La inițiativa primarului Mariana Gâju, Hari Dumitraș a vizitat localitatea Cumpăna, în ideea inițierii unor proiecte desfășurate în parteneriat cu Federația Română de Rugby (al cărei director de dezvoltare este Hari), Primăria Cumpăna, Inspectoratul Școlar Județean, Asociația Județeană de Rugby Constanța și sub patronajul R.A.J.A. Proiectul are ca obiectiv educarea copiilor prin sport, creșterea numărului de practicanți de rugby, organizarea unor competiții atractive, schimburi internaționale și atragerea copiilor către activitatea rugbystică. Implementarea proiectului va fi asigurată de Elena Frâncu, cetățean de onoare al comunei, și de Florin Băcioiu, antrenor și fiu al comunei Cumpăna. La câteva zile distanță de acest eveniment, o altă acțiune sportivă a însuflețit localitatea. Duminică, 14 aprilie a.c., a avut loc „Cupa primăverii” la ciclism. Participanții, împărțiți în două categorii de vârstă (10-16 ani și 16-90 ani!) au parcurs traseul începând de la Troiță și până la sensul giratoriu. Câștigătorii concursului au fost recompensați cu diplome de recunoaștere a meritelor și echipamente sportive.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

S-a inaugurat noul sediu al Primăriei Călărași!


Vineri, 19 aprilie a.c., la ora 11:00, a avut loc inaugurarea noului sediu al Primăriei municipiului Călărași, pe strada București, nr.140 A. La eveniment au participat reprezentanții autorităților locale, oameni politici, dar și reprezentanți ai agenților economici. În cadrul evenimentului a fost inaugurat și un monument comemorativ, iar ceremoniile au fost marcate de slujba de sfințire oficiată de Episcopul Sloboziei și Călărașilor, Preasfințitul Părinte Episcop Vincențiu. „Este un moment important pentru municipiul Călărași. Acum putem spune că avem un sediu al primăriei ce corespunde tuturor standardelor de înaltă calitate. În sfârșit, după ani buni, ne putem bucura de o clădire reprezentativă pentru municipalitate”, a declarat primarul  Daniel Ștefan Drăgulin.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

Cine face cumpărăturile de Paște, în locul nevoiașilor din mediul rural?


În unele localități constănțene, localnicii așteaptă cu nerăbdare sărbătorile de Crăciun și Paște pentru că, odată cu ele, vin și cadourile de la primării! Fie că sunt achitate din sponsorizări sau din bugetul local, pachetele cu alimente tradiționale au ajuns negreșit, an de an, chiar și în plină criză, la mii de familii din județul Constanța. Câteva exemple sunt comunele Săcele, Albești, Crucea și Nicolae Bălcescu. Primarii acestor localități au grijă ca, în preajma sărbătorilor, să cumpere ulei, zahăr, făină, pui, dulciuri, cozonaci și alte alimente, pentru ca mai apoi să le împacheteze frumos și să le trimită fiecărei familii care are o situație financiară precară. 1 iunie este o altă zi care aduce bucurie în cele trei comune, doar că de această dată, pachețelele ajung la copiii din localități.

Primarul din Albești: „Oricât de grele ar fi vremurile, alimentele de sărbători nu trebuie să le lipsească localnicilor“

„Și în comuna noastră, oferirea pachetelor alimentare de sărbători a devenit o tradiție. În fiecare an, de Paște și Crăciun dăm 660 de cadouri, ca să le spunem așa, pentru familiile care întâmpină probleme financiare. Aceste pachete sunt achitate de sponsori și nicidecum din banii primăriei. Pachetele conțin alimente de bază: pui, făină, zahăr, ulei etc. Măcar așa încercăm să le înseninăm sărbătorile. De aceea cred că oricât ar fi vremurile de grele, trebuie să ne străduim să găsim sponsori care să ne asigure pachetele alimentare de Paște și de Crăciun”, ne-a declarat primarul comunei Albești, Gheorghe Moldovan.

Un deceniu de tradiție, la Săcele

„Anual, 800 de familii nevoiașe din Săcele primesc pachete alimentare de Paște și de Crăciun. Încercăm astfel să le aducem zâmbetul pe buze măcar de două ori pe an. Nevoile și grijile lor sunt mari, însă facem și noi, ca reprezentanți ai administrației locale, tot ce putem. Când am ajuns primar am încercat să găsesc soluții și, împreună cu echipa din primărie, am stabilit că unul dintre lucrurile pe care putem și trebuie să le facem este să îi ajutăm măcar cu ocazia acestor două mari sărbători. A devenit deja o tradiție ca 800 de familii din Săcele să primească ulei, făină, zahăr, pui, cozonac, fructe și alte alimente. Am făcut asta dintotdeauna și voi continua tradiția cât voi fi primar. Ar trebui să mai menționăm și ajutorul pe care ni-l acordă Dumitru Cușu, patronul restaurantului „Vraja Mării”, un bun prieten al comunității noastre. De fiecare dată când i-am cerut ajutorul pentru anumite cazuri sociale, ne-a fost alături și ne-a oferit sprijinul lui. Este un om deosebit care a făcut și face multe pentru noi, se implică mai ales în cazurile sociale”, ne-a declarat primarul comunei Săcele, Ion Oprea.

1700 de pachete cu alimente pentru nevoiași, la Nicolae Bălcescu!

„Ca în fiecare an de când sunt primar, voi continua tradiția și vom da și anul acesta pachete alimentare pentru 1700 de familii. Acestea vor conține alimentele de bază: ulei, cozonac, zahăr, făină și altele. Încercăm, prin această inițiativă, să aducem bucurie oamenilor măcar în preajma sărbătorilor, să nu aibă nici o grijă și să mai economisească niște bănuți. Niciodată nu am folosit banii din bugetul local, ca să nu existe discuții și să eliminăm suspiciunile care ar putea să apară. Acordarea cadourilor de Paște și de Crăciun, dar și evenimentele pentru copii sunt întotdeauna finanțate de sponsori. Ne pregătim deja și pentru 1 iunie, atunci când vom organiza excursii pentru copiii din Dorobanțu și Nicolae Bălcescu, dar și jocuri și spectacole în localitate, pentru ca micuții din comuna noastră să se distreze pe cinste de ziua lor. Pe această cale aș vrea să le mai transmit localnicilor noștri să aibă parte numai de realizări, de un Paște Fericit, să fie sănătoși și veseli”, a declarat Viorel Bălan, primarul comunei Nicolae Bălcescu.

Andreea Pavel

andreea.pavel@info-sud-est.ro


4 apr. 2013

Interviu cu Mircea Grosaru, Deputat al minorității italiene din Parlamentul României și Președintele Asociației Italienilor din România


”Tot ce se întâmplă în Italia se transpune aproape identic și în România, mă gândesc la cei doi lideri politici, Beppe GRILLO şi Dan DIACONESCU”


ISE: Cum comentați rezultatele ultimelor alegeri parlamentare din Italia? Considerați că a fost vorba de o victorie a populiștilor, un mesaj anti-Uniunea Europeană, un vot negativ pentru guvernul Monti și programul său de austeritate?
Mircea Grosaru: Rezultatele alegerilor din Italia şi nu numai, reprezintă un alt efect al globalizării, dar la nivel de Europa, nefiind Italia prima ţară în care se observă acest lucru. Dacă putem face comparaţie, şi cred că putem, mă gândesc cât de mult semănăm noi cu Italia din toate punctele de vedere şi, mai ales, politic. Tot ce se întâmplă în Italia se transpune aproape identic şi la noi, şi invers; mă gândesc la cei doi lideri politici Beppe GRILLO şi Dan DIACONESCU.
     Votul din Italia a fost clar un vot anti austeritate, împotriva premierului Mario MONTI, dacă vreţi, un vot împotriva unui guvern „apolitic” cum s-a dorit a se numi Guvernul Monti, o răzbunare, dacă vreţi, a clasei politice pe un personaj care a dorit să demonstreze că Italia are nevoie de soluţii tehnice şi nu de soluţii politice şi, extrapolând, Uniunea Europeană la fel. Din păcate, doar soluţiile politice pot rezolva întodeauna asemenea probleme care apar ciclic la circa 50-60 sau 80 de ani, gândindu-mă doar la perioadele 1929-1933, sau 1944-1945.    

ISE: Vedeți vreo soluție la instabilitatea politică din ultima lună? Principalele trei partide votate în alegeri par a se afla pe poziţii ireconciliabile.
M.G.: În Italia, spre deosebire de România, lupta politică este mult mai intensă, patimile sunt mult mai mari, la fel ca şi interesele. Este greu de presupus, după cele întâmplate, că o altă formaţiune politică ar putea forma Guvernul şi cu atât mai puţin, Beppe GRILLO. Din punctul meu de vedere, ne îndreptăm fie spre un compromis care nu va dura prea mult, fie spre alegeri anticipate. Se pare însă că influenţa premierului Silvio BERLUSCONI asupra vieţii politice italiene a fost atât de mare, încât la ora actuală, indiferent de rezultatele şi erorile făcute de-a lungul timpului de acesta, ele sunt pe cale de a fi iertate şi uitate, în speranţa că ar putea fi numit din nou premier. Este singurul personaj politic italian care îşi poate asuma orice. Din acest punct de vedere, nu seamănă cu nimeni de la noi, chiar dacă unii din România au crezut că pot deveni şi ei un mai mic Silvio BERLUSCONI.

ISE: În această ultimă campanie electorală au fost vehiculate numeroase mesaje anti-UE. Mă refer aici, în special, la cele emise de Silvio Berlusconi și Beppe Grillo. Se poate pune problema unui viitor al Italiei în afara Uniunii Europene?
M.G.: Silvio BERLUSCONI este un om politic de rasă, care ştie ce mesaj poate transmite pentru a-şi redobândi încrederea de altă dată şi nu a ezitat nici un moment pentru a-l folosi: mesajul anti Uniunea Europeană. Pentru el, este doar un mesaj politic, nu şi o convingere personală, pentru că, în alte multe ocazii, acesta a ştiut să negocieze foarte bine cu Uniunea Europeană în favoarea Italiei. În acelaşi timp, Silvio BERLUSCONI ştie bine că soluţia pentru criza politică şi economică actuală este una politică, fiind singurul capabil a negocia şi o face foarte bine, cu ţări precum Germania şi Franţa, pentru o soluţie care ar putea duce mai departe politica Uniunii.

ISE: În cazul unor alegeri anticipate, care devin din ce în ce mai probabile în condițiile eșecurilor negocierilor, pentru ce credeți că vor opta italienii? Se vor reorienta către partidele tradiționale sau vor vota în continuare anti-sistem?
M.G.: Cred că vor opta pentru soluţia politică, întrucât orice altă variantă este pierzătoare. Italienii ştiu să se mobilizeze în situaţii extreme, având experienţa şi deschiderea către dialog şi negociere. Din păcate, precum şi în România, partidele politice tradiţionale şi-au pierdut mult din credibilitate şi doar alianţele politice pot fi credibile. Poate alegerile anticipate vor putea conduce la o alianţă credibilă, centru stânga - centru dreapta, care ar rezolva situaţia politică doar pe o perioadă scurtă de timp.

ISE: În calitatea dumneavoastră de președinte al Asociației Italienilor din România-RO.AS.IT., ați repurtat un mare succes dobândind, din partea guvernului, statutul de asociație de utilitate publică. Puteți să ne prezentați, pe scurt, un bilanț al reușitelor Asociației, cât și câteva obiective pentru viitor?
M.G.: Suntem prima organizaţie etnică din Grupul minorităţilor care a obţinut acest statut, iar după noi şi după modelul nostru, l-au obţinut şi celelalte. Şi asta nu pentru că noi suntem cel mai bine organizaţi, ci doar a fost o opţiune de timp, pentru că și alte organizaţii sunt bine închegate, unele funcţionând chiar şi dinaintea anului 1990. Noi am împlinit anul trecut 20 de ani de funcţionare şi avem o activitate continuă de 20 de ani, ceea ce ne-a dat o anumită consistenţă.
     Statutul de utilitate publică este o chestiune de formă şi nu de fond, un lucru care mai mult ne obligă şi nu ne ajută efectiv, decât că responsabilităţile noastre sunt pe măsura numelui şi a onoarei prin care Guvernul României ne-a conferit acest titlu prin H.G. nr.109/2008.
     Avem multe reuşite în toată această perioadă şi cea mai mare o reprezintă înfiinţarea şcolii cu predare în limba maternă, limba italiană la Liceul „Dante Alighieri” din Bucureşti. Implicaţi în învăţământul în limba italiană, ca limbă maternă, s-a reușit începând cu acest an a se închide întreg cercul, începând cu clasa pregătitoare, clasa 0 şi terminând cu clasa XII de liceu. Am reuşit mutarea sediului cultural în Bucureşti şi organizarea unor acţiuni periodice, saloane culturale, tradiţionale, de poezie, literatură, muzică şi chiar de modă italiană. Tipărim un ziar, „Piazza Romana” şi o revistă „Siamo di nuovo insieme” pe care o distribuim în toată ţara, gratuit tuturor membrilor asociaţiei noastre şi nu numai, ci şi simpatizanţilor noştri. În acest mandat, pentru că etnicii noştri nu sunt compact aşezaţi în anumite zone ale ţării, am hotărât să înfiinţez un nou birou parlamentar la Bistriţa, unde localnicii mi-au acordat votul lor de încredere, fiind, după Bucureşti, localitatea în care am avut cele mai multe voturi şi pentru care am un deosebit respect, pentru oameni, pentru tradiţii şi nu numai. Voi încerca din toată inima să ajut judeţul Bistriţa de a se dezvolta pe măsura caracterului curat al oamenilor de acolo, dar şi pentru faptul că zona are un potenţial economic extraordinar, iar oamenii sunt deosebit de harnici.
     Cea mai importantă realizare a mea este, însă, că am reuşit, de-a lungul celor 20 de ani de activitate, să aducem împreună cetăţenii etnici italieni cu noul val de investitori italieni în România, cei care reprezintă noul val al viitorilor cetăţeni români de origine italiană, mulţi stabiliţi deja la noi şi care, prin intermediul asociaţiei noastre, au reuşit o mai bună integrare, o mai bună cunoaştere a realităţilor de la noi. Şi nu ne vom opri aici…

A consemnat Georgiana Țăranu
georgiana.taranu@info-sud-est.ro


3 apr. 2013

Altân Tepe dispare odată cu amintirile minerilor


     Bătrânii din comuna Stejaru ne vorbesc despre Altân Tepe ca despre un Rai distrus de nepăsarea Statului și de cru-zimea destinului. Pe vremuri, spun localnicii pe un ton plin de regrete și cu nodul în gât, zona era bogată, oamenilor nu le lipsea nimic, iar tinerii erau încurajați să își întemeieze familii, pentru că aveau asigurat un loc de muncă. Acum, în sat, au mai rămas doar foștii mineri și păstorii aromâni, care au
trecut de mult de vârsta pensionării. Se spune că speranța moare ultima, însă bătrânii din Stejaru și Altân Tepe nu mai au nici măcar speranță. Le-a rămas doar umorul: „Domnișoară, dumneavoastră ne întrebați, de fapt, de Altân Zadar, că Altân Tepe nu mai există...”. Le ascultăm poveștile și ofurile, amintirile și dezamăgirile și ne îndreptăm către Altân Tepe. Prima impresie, de la intrarea în sat, e copleșitoare: fosta piscină a minerilor a fost înlocuită cu un munte de gunoaie, prin care zburdă câteva capre și oi murdare. Pe dreapta, niște copilași îmbrăcați sărăcăcios se îndreaptă către ieșirea din sat, de parcă nu mai au răbdare să crească, ca să plece... În rest, satul parcă e bântuit de o liniște bolnăvicioasă și de o pustietate sinistră, maladivă. E pe înserat și totuși, nimeni pe străduțele numerotate într-un stil pur comunist: Aleea 1, Aleea 2, Aleea 3 etc. Nimeni nu vine de la muncă, nimeni nu iese din ogradă, cum ies, de obicei, sătenii când aud că la ei în obște au venit niște oameni „de la ziar”. Și-au pierdut până și curiozitatea. Am ajuns la capătul satului, acolo unde vedem câteva fețe, neclare în lumina năucitoare a amurgului, în spatele pereților murdari și roși de timp ai blocurilor rămase fără geamuri: sunt oamenii fără adăpost despre care sătenii ne spuneau că vin din toată țara. O simplă vizită în satul care nu are nici măcar indicator la intrare e de ajuns ca să îți dai seama că Altân Tepe nu este doar un sat părăsit. Altân Tepe este un sat bântuit de fantoma trecutului. Altân Tepe va muri odată cu ultimul miner.


Dumitru Steriuș, viceprimarul comunei Stejaru:
    „Tinerii ne-au plecat de mult, au mai rămas doar bătrânii. În câțiva ani, în Altân Tepe nu vor mai fi decât oamenii fără adăpost, care se refugiază în blocurile părăsite, bântuite de amintirile minerilor“.





Șamata Dimciu, 80 de ani, omul care s-a ocupat cu aprovizionarea, timp de 32 de ani
     „Toți minerii erau îngrijiți, aveau masa gratuită și beneficiau de multe privilegii. În timpul liber se bucurau de investițiile făcute în zonă special pentru ei, pistă de popice, teren de tenis, club de șah și table etc. Tineretul avea de muncă, toată lumea era fericită și comunitatea noastră era într-o permanentă dezvoltare. Nu ne lipsea nimic. Prețurile erau atât de mici încât veneau constănțenii special pentru a cumpăra produse de la noi. Dacă mina nu era închisă, Altân Tepe și comuna Stejaru reprezentau sigur cea mai dezvoltată zonă din punct de vedere economic și cultural din județul Tulcea. După calculele specialiștilor de la acea vreme ar mai fi fost cupru de exploatat pentru 300 de ani“.











Gheorghe Migit, 68 de ani, vagonetar, timp de 25 de ani
     „Pe vremuri, când mergea mina, zona Altân Tepe arăta ca un oraș. Oferea 1200 de locuri de muncă și erau angajați oameni din Ciucurova, Atmagea, Ceamurlia și alte 15 sate din zonă. Aveau program de lucru de șase ore și câștigau câte 5-6 mii de lei, în condițiile în care salariul mediu era de două mii de lei.  Aici veneau tineri din toate localitățile și petreceau la noi, pentru că aveam de toate, ce nu găseai poate nici la oraș. Acum, la doar un deceniu de când s-a închis mina, locul ăla e părăsit, e bântuit de amintirile trecutului“.





George Ivancea, 64 de ani, fostul șef al minei de la Altân Tepe și maistru miner, timp de 30 de ani
     „În țara noastră s-a distrus totul după revoluție, inclusiv această mină, una dintre cele mai bogate și profitabile din Europa. Atunci, bursa din Londra ne-a îngenuncheat, prin scăderea prețului cuprului, și normal că ai noștri au spus imediat că nu este profitabil, în loc să aștepte și să investească în modernizare. Apoi, prețul cuprului a crescut fenomenal și noi importăm de la alții. Altân Tepe este acum un satelit al unei comunități de păstori, care nu ne dau nici o atenție, pentru că noi nu le mai dăm nimic în schimb, ci doar le luăm. Înainte, noi munceam și pentru ei și le dădeam și lor din munca noastră, acum însă ne așteptăm pensiile și copiii din străinătate. Trăim într-o localitate muribundă, dacă nu cumva deja a murit…“

Andreea Pavel
Cristian Andrei Leonte





Rectorul Universității „Ovidius“, din Constanța, vorbește despre problemele studenților și schimbările administrative din cadrul instituției


ÎN PRIMĂVARA ACESTUI AN, DĂNUȚ TIBERIUS EPURE A ÎNCHEIAT PRIMUL AN DE MANDAT

ISE: Care au fost obstacolele/problemele cu care v-ați confruntat când ați preluat conducerea Universității ”Ovidius”?
Dănuț Tiberius Epure: Funcția de rector implică probleme dintre cele mai complexe: de la cele specifice cercetării în învă-țământul superior la cele administrative. Cred că, totuși, obstacole ar fi prea mult. Din punct de vedere administrativ, o prioritate a constituit-o moder-nizarea și dotarea spațiilor de învățământ, dar și eficientizarea costurilor în sensul anulării unor contracte de închiriere păguboase pentru universitate. Referitor la cercetare, ne-am concentrat pe încurajarea publicațiilor bine cotate internațional.

ISE: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă în prezent Universitatea ”Ovidius”? Care sunt minusurile instituției/facultăților și ce soluții aveți în plan pentru rezolvarea acestora?
D.T.E.: Sper și cred că „minusuri” nu este un termen folosit în universitatea noastră. Totuși, trebuie să subliniez că îmi doresc adaptarea programelor de studii în conformitate cu inserția pe piața muncii, ceea ce implică, desigur, închi-derea unor programe neatractive.

ISE: Cum s-a schimbat Universitatea „Ovidius“ din punct de vedere financiar și administrativ, la un an după ce ați preluat mandatul? Ce noutăți majore ați adus în segmentele administrativ și financiar?
D.T.E.: Dintre principalele schimbări la nivel financiar trebuie să subliniez decizia înghețării unor programe de studii cu scopul de a diminua cheltuielile facultăților (la unele doar cheltuielile cu salariile depășeau veniturile proprii), la acel moment o premieră la nivel național, dar care s-a dovedit foarte benefică pentru bugetul universității. În același sens, consider că, în ciuda crizei economice prin care trecem cu toții, faptul că am reușit investiții precum achiziționarea unei tipografii proprii performante, modernizarea sălii noi a senatului la standarde europene, deschiderea unui nou cămin în Faleză Nord, pentru a aminti doar câteva dintre realizări, ne demonstrează că printr-un management chibzuit obținem rezultate pe toate planurile.

ISE: Ce proiecte de modernizare și dezvoltare a mediului universitar aveți în plan pentru următorii ani?
D.T.E.: Vreau să o spun foarte răspicat: prioritatea pentru anul acesta o reprezintă cercetarea. Am făcut o radiografie a ultimilor șase ani, iar pentru acest mandat avem ambiția ridicării standardelor cercetării. Este adevărat că deja avem o creștere de 34%, față de anul trecut, a numărului de publicații, însă ne dorim mult mai mult. În acest context, deja am premiat o serie de profesori care au publicat articole cotate ISI cu scor relativ de influență și factor de impact, așa cum am promis în planul managerial când am candidat la rectorat, iar acest demers va continua. De asemenea, ne dorim înființarea de noi masterate și atragerea studenților străini. În al doilea rând, în plan administrativ, mi-am propus realizarea unui cantine în zona Campus, deziderat din 1997 al predecesorilor care au ocupat funcția de rector, dar care, din păcate, a rămas la stadiul de proiect, iar la căminele studențești vom continua lucrările de modernizare.

ISE: De când ați preluat conducerea, Universitatea „Ovidius” a semnat numeroase parteneriate cu diverse instituții administrative și culturale. Care este scopul acestora și ce alte colaborări aveți în vedere pentru următorii ani?
D.T.E.: De când am preluat mandatul, de un an de zile, am semnat protocoale de colaborare cu universități din țară (prima a fost Babeș-Bolyai) și din străinătate. De asemenea, am semnat protocoale cu instituții publice și private (Consiliul Județean Constanța, S.C. RAJA S.A., Șantierul Naval Tulcea, R.A.T.C. Constanța etc.). Toate acestea au un scop foarte clar: o vizibilitate sporită a universității, dar și o
colaborare fructuoasă cu autoritățile locale și cu principalii angajatori. Sunt foarte recunoscător față de câțiva angajatori care s-au îndreptat spre noi cu burse pentru studenți. Cel mai important partener, în acest sens, este S.C. R.A.J.A. S.A. care a oferit câte două burse pentru fiecare facultate, în valoare de 3600 de lei/student/an.

ISE: Ce strategie de promovare va adopta Universitatea „Ovidius” pentru a deveni și mai atractivă pentru studenții care se vor înscrie la facultate în toamna anului 2013?
D.T.E.: La nivelul promovării vom avea mai multe direcții: zilele porților deschise, care sunt tradiționale deja în universitate, întâlniri cu elevii din anii terminali, dar și vizite în liceele din oraș, din județ și din județele învecinate în cadrul „Caravanei Ovidius”. Având în vedere că circa 70% dintre studenții noștri provin din județul Constanța, iar pe locul al doilea este județul Tulcea, cu circa 10%, urmat de cele învecinate, cu siguranță vom ajunge la Tulcea, Călărași, Slobozia, Galați și Brăila. Și fiindcă v-ați referit la strategie de
promovare, cred că cea mai bună strategie este CALITATEA.

ISE: Ce mesaj le transmiteți viitorilor studenți, care ar fi înclinați să aleagă o universitate privată, în detrimentul Universității „Ovidius”? Dar viitorilor studenți din Constanța și județele apropiate care ar vrea să urmeze cursurile unei facultăți din cadrul unei universități din capitală?
D.T.E.: Cred că fiecare tânăr, atunci când alege o universitate, are anumite criterii. Universitatea
„Ovidius” din Constanța este cea mai mare și cea mai importantă din Dobrogea, singura cotată de Agenția de Asigurare a Calității în Învățământul Superior cu grad de încredere ridicat și evaluată internațional de Asociația Europeană a Universităților (EUA). Cred că acestea pot fi argumente convingătoare pentru ca
Universitatea „Ovidius“ să reprezinte opțiunea corectă.

A consemnat 
Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

CUM S-AU ÎMPĂRȚIT TABERELE PDL DIN DOBROGEA, DUPĂ VICTORIA LUI BLAGA ȘI DECLARAȚIILE LUI BĂSESCU?



     „Adio PD, adio PDL! Noi azi ne-am despǎrţit definitiv. Luaţi-vǎ drumul vostru, iar eu îl am pe al meu!”. Acesta a fost mesajul preşedintelui Traian Bǎsescu pentru fostul sǎu partid, imediat dupǎ încheierea Convenţiei. La 23 martie, delegaţii democrat-liberali au ales calea Blaga. La limitǎ, pe fondul unor suspiciuni de fraudǎ, cu muzicǎ popularǎ, cu scandal, cu urna luatǎ-n spate şi ascunsǎ de contestatari, însǎ, pânǎ la urmǎ, pentru asta au optat: pentru trandafir, pentru „Verde-nrourat”, pentru „opoziţie constructivǎ”. PDL s-a întors în mai 2001. La vremea aceea, a fost prima formaţiune care, în crizǎ fiind, s-a încumetat sǎ îşi debarce liderul fondator (Petre Roman) şi sǎ meargǎ pe varianta schimbǎrii. Astǎzi, este prima care, în opoziţie fiind, s-a decis sǎ îşi reconfirme preşedintele sub conducerea cǎruia a pierdut fǎrǎ drept de apel parlamentarele.

Constănțeni răzvrătiți și dezbinați

     În județul Constanța, această reconfirmare a tulburat apele peste măsură, a tensionat relațiile dintre primarii PDL și președintele organizației județene, Gigi Chiru, și s-a lăsat cu demisii din fruntea partidului. Liderii revoltei au fost nimeni alții decât Vasile Delicoti, primvicepreședinte al PDL Constanța până în prima zi de după alegeri, când și-a dat demisia, și Nicolae Anghel, primvice-președinte al organizației județene până în februarie, când Gigi Chiru a fost reales în funcția de președinte, moment în care Anghel și-a dat demisia. Aceștia, alături de ceilalți primari PDL (cu excepția primarului din Dobromir) l-au acuzat pe Gigi Chiru de faptul că a trimis la Conven-ția PDL o listă de delegați diferită de cea pe care au votat-o în Biroul Permanent Județean și că nu ține cont niciodată de propunerile lor.


Fostul primvicepreședinte PDL, Vasile Delicoti, ne-a declarat:
„L-am susținut pe Chiru de zeci de ori, pentru că am vrut liniște în PDL și am vrut să muncim. Am ajuns la concluzia că nu avem nici un viitor cu el în fruntea echipei. De-a lungul timpului, multe persoane mi-au zis că nu vin în PDL atât timp cât e Chiru președinte și îmi dau seama că partidul nu crește cu el în frunte. Nu părăsesc PDL, doar mi-am dat demisia din funcția de primvicepreședinte. Dacă PDL va risca să nu mai intre în Parlament, Blaga va „topi” PDL în PNL, pentru că nu va avea altă soluție. Băsescu a fost trădat de Stolojan, Turcan, Boagiu și ceilalți pentru a se regăsi pe listele de la europarlamentare. L-au trădat pentru 20.000 de euro.

Primarul Eugen Iliescu a ținut să ne precizeze că „îl va susține pe Gigi Chiru până la capăt“ și că întotdeauna îi va fi recunoscător și fidel pentru că a avut încredere în el la alegerile locale, numindu-l candidatul PDL în Dobromir.

Tulceni obedienți și uniți

     În județul Tulcea, lucrurile arată cu totul diferit. Fie că îl urmează întocmai pe Constantin Hogea, liderul democrat-liberal județean, fie că nu vor să își facă pu-blice nemulțumirile, primarii tulceni ai PDL își continuă proiectele administrative și politice într-o liniște și obediență școlărească.
     La Tulcea, nimeni nu pleacă din PDL, nimeni nu își dă demisia, nimeni nu contestă nimic. Parcă nici n-a fost Convenția. Putem explica acest lucru și prin prisma faptului că fostul lider județean, Victor Tarhon (susținător al Elenei Udrea), își rupsese relațiile cu toți primarii PDL, întorcându-le spatele acestora imediat după ce a ajuns președintele Consiliului Județean, în 2008. Cel mai pro-babil, primarii PDL au o relație bună și strânsă cu președintele interimar al PDL, Constantin Hogea (susținător al lui Vasile Blaga), dacă luăm în calcul faptul că Hogea este total opusul lui Tarhon: sociabil, carismatic și bun orator. Și, la fel de probabil, l-au susținut și i-au urmat exemplul, votându-l pe Vasile Blaga.    



Andreea Pavel
Adrian Herța
redactia@info-sud-est.ro

Studenții de la Sport vor deveni antrenori, imediat după terminarea studiilor!


ARACIS A APROBAT O NOUĂ SPECIALIZARE ÎN CADRUL FACULTĂȚII DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT DE LA „OVIDIUS“ 

Interviu cu George Radu Stănculescu, decanul Facultății de Educație Fizică și Sport, din cadrul Universității „Ovidius“, din Constanța.

ISE: Care sunt avantajele aprobării specializării „Sport și Performanță Motrică“ în cadrul FEFS?

George Stănculescu: Până acum, Facultatea de Educație Fizică și Sport (FEFS) avea două specializări: „Educație Fizică și Sport“ și „Kinetoterapie“. Ne-am dorit o a treia specializare, tocmai pentru a le oferi studenților o paletă mai largă de opțiuni după terminarea studiilor. Nu este corect ca un student să nu poată, după terminarea facultății, să-și manifeste dorința și să se îndrepte spre sportul de performanță. Practic, până acum, un student care termina studiile, pentru a deveni antrenor, trebuia să meargă la București, să urmeze alte cursuri pentru a putea obține carnetul de antrenor. Prin această specializare le oferim studenților posibilitatea de a obține acest carnet imediat după absolvire, fără a mai fi nevoiți să treacă prin alte stadii de pregătire. Pe 22 martie am primit răspunsul celor de la ARACIS (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior), prin care ne-a fost aprobată această specializare, „Sport și Performanță Motrică“.

ISE: Câți studenți își găsesc un loc de muncă în domeniu după absolvirea facultății, ținând cont că proaspeții absolvenți de facultate se transformă, în scurt timp, în șomeri? 
G.S.: Facultatea de Educație Fizică și Sport este un caz fericit. Beneficiind de faptul că noul inspector școlar general, Răducu Popescu, este de specialitate și a plecat din această facultate, orice student de-al nostru, imediat ce și-a depus dosarul, a fost repartizat în sistemul de învățământ. Însă, mai trebuie să își dorească și studentul să urmeze această carieră. Pe de altă parte, în cadrul universității există un birou care se ocupă cu urmărirea absolvenților și modul de ocupare a locurilor de muncă. 

ISE: Ce locuri de muncă își pot găsi studenții după terminarea FEFS?
G.S.: Cei care termină specializarea Kinetoterapie pot lucra în orice sală de fitness și orice cabinet de recuperare. Menționez că facultatea nu poate să îi asigure studentului un loc de muncă, însă paleta este una largă în ceea ce privește obținerea unei angajări. Cei de la specializarea Educație Fizică și Sport, în afară de școli generale și licee, mai pot să lucreze în bazele de agrement și în cluburile de drept privat, particulare și, bineînțeles, cei care își finalizează studiile, și în școlile sportive.

ISE: Aveți în vedere construirea unei săli de sport. Când credeți că se va concretiza acest plan?
G.S.: Am preluat de la Petromin două clădiri, dar universitatea nu își permite să construiască acea sală de sport mult dorită. Nu avem sponsori. Balonul a fost sfâșiat și ne-a lăsat descoperiți în această perioadă. Urmează ca anul acesta universitatea și ministerul să obțină finanțare pentru sala de sport pe structură ușoară, care ne-ar ușura foarte mult munca. 

ISE: În lista cu ierarhizarea programelor de studii universitare acreditate din România facultatea pe care o conduceți se află în Categoria B. Ce înseamnă acest lucru și ce proiecte ați demarat pentru intrarea în Categoria A?
G.S.: Această ierarhizare nu a fost făcută obiectiv încă de la început. Eu am trecut prin toate facultățile de sport din țară. Știu situația. Așteptăm o nouă ierarhizare, care sperăm să fie mai cu discernământ și să fim așezați acolo unde ne este locul. Necazul mare este finanțarea. Celor de la categoria A, pentru studiile de licență, li se alocă 4000 de lei/student, în timp ce celor din categoria B doar 2400 lei, iar la masterat, cei din A dispun de 9300 lei/student, iar noi, cei din B, doar de 4500 lei. Practic, avem finanțarea înjumătățită. 

ISE: Facultatea de Educație Fizică și Sport are reputația de „facultate ușoară“, cel puțin în rândul studenților. Este adevărat? 
G.S.: Nu este adevărat. Este foarte dificilă din următorul aspect: Sunt 33 de discipline în planul de învățământ care nu au nimic în comun una cu alta. Este greu să fii de nota 10 și la schi, și la natație, și la handbal etc. De asta nici nu avem student care termină cu nota maximă. Nu vreau să spun însă că este cea mai grea facultate. Dar nici cea mai ușoară...

ISE: Ce părere aveți de activitatea noii conduceri a universității „Ovidius“?
G.S.: Numai cuvinte de laudă. Sunt încântat de maniera de rezolvare a pro-blemelor facultăților, de faptul că tot ceea ce a promis s-a ținut de cuvânt, că a reușit construirea de noi edificii pentru studenți și cadre didactice, că încearcă parteneriate benefice cu instituții locale și nu numai. În câteva cuvinte, noua conducere a creat un climat academic în adevăratul sens al cuvântului. 

ISE: Cum comentați rezultatele de la simularea Bacalaureatului și cum vă afectează acestea?
G.S.: Aștept cu nerăbdare o nouă sesiune de Bacalaureat, benefică pentru toată universitatea și, implicit, pentru noi, dar sunt puțin cam pesimist. Dar sper ca elevii să demonstreze că au posibilități și valențe pentru a urma cariera universitară. Cred că ei urmează datina poporului român și se mobilizează atunci când le ajunge cuțitul la os. Însă, atâta timp cât funcționează un liceu sportiv în Constanța și două cluburi de elită, CSS1 și CSS2, majoritatea copiilor trebuie să își continue studiile.  

A consemnat Cristian Andrei Leonte
cristian.leonte@info-sud-est.ro