3 mar. 2013

STATUTUL ALEȘILOR SORȚII


     Curtea Constituţionalǎ a României a decis, pe 27 februarie, cǎ prelungirea termenului în care un parlamentar poate contesta în instanţǎ raportul de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) de la 15 (cât este prevǎzut pentru oricare alt funcţionar al statului) la 45 de zile, introdusǎ în statutul deputaţilor şi senatorilor, este neconstituţionalǎ. Pe lângǎ finalitatea în plan juridic, verdictul are şi dimensiunea unei reparaţii morale. Pânǎ la urmǎ s-a corectat un abuz. Meritǎ precizate, totuşi, sursele acestui abuz.
     Totul a rezultat, cred, din reuniunea a trei sentimente toxice: tentaţia de a face legi în folos propriu, teama, uneori cu nimic justificatǎ, cǎ declaraţiile tale de avere şi de interese vor intra în atenţia unei instituţii bǎsiste care acţioneazǎ la comandǎ politicǎ şi care nu meritǎ respectul tǎu şi, în fine, în egalǎ mǎsurǎ importantǎ, credinţa lǎuntricǎ în caracterul exemplar al destinului tǎu. Înainte de a se considera un personaj învestit prin vot cu responsabilitatea de a elabora legi în folos obştesc, parlamentarul de rând, parlamentarul-unitate e, în genere, un individ care nu gǎseşte a-şi reproşa nimic în plan profesional. Când priveşte înspre propriul trecut, gǎseşte mereu dovezi solide cǎ nu e un om ca toţi oamenii. Când priveşte în perspectivǎ, simte nevoia unor reglementǎri speciale cu dedicaţie .
     Când te uiţi cǎtre majoritatea indivizilor ǎstora - îngǎduitori faţǎ de ei înşişi, energici şi voioşi pe sticlǎ, dar disciplinaţi, cvasi-absenţi sau penibili în comisii şi în plen - realizezi ce idee nefericitǎ pentru România poate fi republica parlamentarǎ.

Adrian Herța
adrian.herta@info-sud-est.ro