13 feb. 2013

„Am un mandat. Ce fac cu el?“ Cazul Felix Voiculescu


Întrebare: De ce se organizeazǎ periodic alegeri?
Rǎspuns: Pentru cǎ puterea aparţine cetǎţenilor, dar aceştia au puţine instrumente prin care o pot
exercita direct. Aşa cǎ o încredinţeazǎ prin vot celor care îi conving şi care se angajeazǎ la a face legi sau la a guverna în locul lor. Astfel ia naştere un contract pe care ar fi de dorit ca şi alesul şi alegǎtorii sǎ şi-l asume cu respon-sabilitate.
     Ce le-a comunicat indirect Dan Voiculescu, atunci când şi-a dat demisia (a doua oarǎ) din
Senatul României, celor câteva mii de cetǎţeni care au pus ştampila în dreptul lui? - „Nu dau doi bani pe voturile voastre! Ducǎ-se la gunoi!”. Probabil, avea pregǎtit mesajul ǎsta pentru ei dinainte de a-şi depune candidatura.
     Explicaţiile cu privire la retrimiterea dosarului privatizǎrii Institutului pentru Cercetǎri Alimentare - în care este inculpat preşedintele de onoare al Partidului Conservator - de la Înalta Curte la Tribunalul Bucureşti acoperǎ numai o parte din fondul problemei. Nu doar fuga de justiţie i se poate reproşa lui Dan Voiculescu. Trebuie semnalatǎ, de asemenea, şi lipsa de consideraţie crasǎ pentru funcţia pe care a câştigat-o. Apǎrǎtorii statului de drept de la Antena 3 ar putea încerca un studiu de caz pe tema asta. Mandatul senatorului Voiculescu, ca oricare altul, avea douǎ dimensiuni definitorii: atribuţii şi duratǎ fixǎ.
     Din aceastǎ perspectivǎ, demisia nu trebuia sǎ fie nici moft strategic, nici balet cu instituţiile statului. Demisia este, ca şi suspendarea, o mǎsurǎ excepţionalǎ într-o situaţie excepţionalǎ. Desigur, aici nu era cazul... În loc de concluzii, douǎ exerciţii de imaginaţie: închipu-iţi-vǎ un mecanic de locomotivǎ abandonându-şi fǎrǎ motiv trenul pe câmp, între douǎ halte... sau un chirurg ce-şi lasǎ sculele lui de chirurg în pacientul deschis pe masa de operaţie şi pleacǎ...

Adrian Herța