13 feb. 2013

RUSIA ÎȘI SERBEAZĂ DIPLOMAȚII!



„Bogăția României constă în oamenii ei plăcuți, foarte muncitori și cu inimile și sufletele deschise“


Pe 10 februarie Federația Rusă serbează Ziua Diplomatului, instituită printr-un decret al președintelui Vladimir Putin în 31 octombrie 2002 (an în care se împlineau 200 de ani de la crearea Ministerului de Afaceri Externe rus). 10 februarie simbo-lizează crearea primului departament de politică externă din anul 1549 (Ordinul Ambasadei). În prezent, în cadrul MAE rus lucrează în jur de 12 mii de angajați. Federația Rusă are relații diplomatice cu peste 200 de țări din lume, are deschise ambasade rusești în 144 de țări și, alături de ele, 74 consulate generale și consulate. 
În Moscova sunt acreditae 144 de ambasade străine. 


ISE: Sunt prevăzute, pe viitor, inițiative consulare și diplomatice rusești care să aibă drept scop 
simplificarea formalităților de călătorie în Rusia?
Mikhail Reva: Trebuie menționat faptul că România este membră a Uniunii Europene și asta înseamnă că acționează conform acordurilor care există între guvernele statelor din afara Uniunii Europene și cele din cadrul uniunii. Discuțiile despre facilitarea formalităților regimului de vize între Rusia și statele europene durează de mai mult de zece ani și, de-a lungul timpului, s-au înregistrat progrese importante. În 2007 acordul de faci-litare a formalităților a intrat în vigoare. Acest acord înseamnă faci-litarea formalităților pentru oamenii de afa-ceri, jurnaliști, persoane care participă la evenimente științifice, culturale și activități de creație, incluzând universitățile și alte programe de schimburi educaționale, sau persoane care vor să studieze în Federația Rusă. Mai mult, țările au stabilit o taxă unică pentru obținerea vizei. În cadrul summiturilor organizate la fiecare 6 luni între Rusia și Uniunea Europeană, întrebarea despre obținerea facilă a vizelor este una dintre cele mai importante. Țările au creat un plan pentru ambele părți care prevede îndeplinirea unor condiții necesare pentru facilitarea călătoriilor. Trebuie menționat că Rusia și Uniunea Europeană sunt interesate să rezolve această problemă cât mai repede. Reprezentanții segmentului industrial sunt cei mai interesați de ridicarea vizei între cele două părți. În opinia mea, anularea formalităților vizei între Rusia și UE, în viitorul apropiat, ar putea fi decizia corectă care ar favoriza consolidarea relațiilor, a dezvoltării și a cooperării. Această opinie predomină de asemenea și în opinia publică din Rusia.

ISE: Cum ați descrie percepția Rusiei în mediile românești frecventate de dumneavoastră? Dar pe a României în mediile rusești, pe care le frecventați acasă?
M. R.: Fără nici un dubiu, mass-media au unul dintre cele mai importante roluri în formarea opiniei publice. Exact acesta este motivul pentru care nu ne este indiferent modul în care ne prezintă presa română. Putem spune că mass-media din regiunea consulară și presa națională sunt foarte atente la evenimentele interne din Rusia și la evenimentele externe în care este implicată țara noastră. Cele mai atractive pentru presa națională sunt segmentele social și economic. Jurnaliștii publică periodic articole despre evenimente culturale și economice, dezastre și, o atenție deosebită este focusată asupra lide-rilor politici. Dar nu trebuie să uităm că mass-media poate fi o armă importantă în mâinile unor oameni care știu să o folosească. De aceea este de dorit ca în ziare să existe informații obiective și nu informații care nu sunt verificate sau nu au surse sigure. Acest lucru este valabil atât pentru presa din România, cât și pentru presa din Rusia.


ISE: Ce rol joacă Consulatul General Rus din Constanța în dezvoltarea relațiilor culturale dintre cele două țări? Ce inițiative ați implementat și ce planuri de viitor aveți?
M. R.: Dezvoltarea relațiilor culturale dintre cele două țări este, cu siguranță, unul dintre cele mai importante obiective pe care le avem în lucru. Multe evenimente culturale care au avut loc în regiunea noastră consulară au intrat în atenția societății românești. În 2012, în mai multe orașe din România, incluzând orașele din regiunea consulară, s-au desfășurat festivaluri de film rusesc. Toamna trecută, timp de o săptămână, în Casa de Cultură din Constanța au rulat filme rusești celebre, pe care oricine le putea viziona gratuit. Vara trecută a avut loc Festivalul Rusesc de Desene Animate, dedicat Zilei Copilului. În perioada noiembrie-decembrie 2012 au fost organizate în România Zilele Culturii Ruse și în octombrie 2012 în Rusia au fost organizate Zilele Culturii Române. Pe data de 11 februarie 2013 doi regizori ruși faimoși, A.U. German și A.A. German, vor veni la București pentru deschiderea oficială a Festivalului de Film, care se va desfășura în perioada 11-14 fe-bruarie și în cadrul căruia vor rula producțiile cinematografice ale acestora. În primăvara anului 2013 așteptăm un ansamblu folcloric din Mordovia, care va veni în România și va susține concerte în principalele orașe, incluzând București și Constanța. În noiembrie 2012, Consulatul General Rus, în colaborare cu Clubul Academic Româno-Rus, din cadrul Universității „Andrei Șaguna”, au organizat un eveniment dedicat Zilei Unității Rusiei. Mai mult decât atât, periodic, consulatul nostru actualizează panoul informativ, organizând expoziții dedicate unor importante evenimente culturale și istorice din Rusia. Consulatul, de asemenea, oferă asistență dezvoltării relațiilor științifice dintre cele două țări. În particular, putem vorbi de colaborarea dintre Institutul Științific „AtlantNIRO” și Complexul Muzeal de Științe ale Naturii, din Constanța. Anul trecut au existat evenimente dedicate colaborării de lungă durată între cele două instituții științifice în segmentul studiului oceanelor. În septembrie 2012, a fost organizată, în Constanța, a XVII-a sesiune a Comisiei bilaterale a istoricilor din Federația Rusă și România. Întâlnirea comisiei este organizată periodic și reprezintă o importantă contribuție la dezvoltarea relațiilor dintre cele două state. Această dinamică va fi continu-ată și dezvoltată cu noi idei în viitor.

ISE: Ce ne puteți spune despre România, în general, și despre Constanța, în particular? Cum vă plac oamenii, locurile, obiceiurile?
M. R.: Sunt Consulul General al Rusiei în Constanța de doi ani și jumătate și vreau să spun că în toată această perioadă m-am asigurat că România este o țară cu o istorie extraordinară și că bogăția țării constă în oamenii plăcuți, ospitalieri, foarte muncitori, cu inimile și sufletele deschise. Orașul Constanța, perla Dobrogei, se remarcă printr-un colorit deosebit pe care îl conferă litoralul și care transformă orașul într-unul primitor. Trăsătura distinctivă a Dobrogei constă în ca-racterul său multietnic. Aș vrea să menționez că rușii lipoveni care s-au mutat aici acum 300 de ani și și-au găsit o a doua patrie și acum continuă să contribuie la prosperitatea și dezvoltarea acesteia. Toate aceste lucruri transformă România într-o țară unică pe continentul european. De aceea lucrez aici, unde am parte de o experiență de viață extraordinară, ca-re îmi aduce numai emoții pozitive.


A consemnat Andreea Pavel


Ce este Gigi Becali?


Rǎspuns: Gigi Becali este deputat în Parlamentul României. Nu este reprezentativ pentru colegiul pe care l-a câştigat - acolo putea candida şi un pahar cu apǎ rece sub sigla USL-ului; şi-ar fi adjudecat fǎrǎ probleme majoritatea absolutǎ a voturilor. Nu este reprezentativ nici pentru clasa politicǎ din care face parte - e doar dovada cǎ standardele de selecţie în partide au coborât mult; fǎrǎ îndoialǎ însǎ, se poate şi mai jos. Am spune, mai degrabǎ, cǎ Gigi Becali e, în primul rând şi înainte de toate, Gigi Becali. Crin Antonescu şi l-a asumat. Poate defila cu el. Îl poate agǎţa la butonierǎ, eventual lângǎ insigna care atestǎ vechimea Partidului Naţional Liberal. Pentru preşedintele Senatului, Gigi Becali e un pariu interesant. Un pariu cu „revoluţia bunului simţ”. Pentru colegii parlamentari, Gigi Becali poate fi dovada cǎ nu e cazul sǎ ai complexe sau reţineri chiar din orice nimic. Amnezia voioasǎ şi tupeul gros, utilizate cu naturaleţe, pot determina perspective nebǎnuite: problemele în justiţie, oportunismul, traseismul politic, mârlǎnia şi multe altele pot deveni scu-zabile. Uneori pot deveni chiar şi motive de înduioşare.  În fine, pentru jurnalişti, acelaşi Becali e sursǎ inepuizabilǎ de ştiri. Pe holurile Parlamentului sau la stadion, la telefon sau în platourile de televiziune, pe orice subiect, omul are verbul la el. Întotdeauna însǎ, parcǎ interjecţia şi adjectivul fac diferenţa.

Adrian Herța

„Am un mandat. Ce fac cu el?“ Cazul Felix Voiculescu


Întrebare: De ce se organizeazǎ periodic alegeri?
Rǎspuns: Pentru cǎ puterea aparţine cetǎţenilor, dar aceştia au puţine instrumente prin care o pot
exercita direct. Aşa cǎ o încredinţeazǎ prin vot celor care îi conving şi care se angajeazǎ la a face legi sau la a guverna în locul lor. Astfel ia naştere un contract pe care ar fi de dorit ca şi alesul şi alegǎtorii sǎ şi-l asume cu respon-sabilitate.
     Ce le-a comunicat indirect Dan Voiculescu, atunci când şi-a dat demisia (a doua oarǎ) din
Senatul României, celor câteva mii de cetǎţeni care au pus ştampila în dreptul lui? - „Nu dau doi bani pe voturile voastre! Ducǎ-se la gunoi!”. Probabil, avea pregǎtit mesajul ǎsta pentru ei dinainte de a-şi depune candidatura.
     Explicaţiile cu privire la retrimiterea dosarului privatizǎrii Institutului pentru Cercetǎri Alimentare - în care este inculpat preşedintele de onoare al Partidului Conservator - de la Înalta Curte la Tribunalul Bucureşti acoperǎ numai o parte din fondul problemei. Nu doar fuga de justiţie i se poate reproşa lui Dan Voiculescu. Trebuie semnalatǎ, de asemenea, şi lipsa de consideraţie crasǎ pentru funcţia pe care a câştigat-o. Apǎrǎtorii statului de drept de la Antena 3 ar putea încerca un studiu de caz pe tema asta. Mandatul senatorului Voiculescu, ca oricare altul, avea douǎ dimensiuni definitorii: atribuţii şi duratǎ fixǎ.
     Din aceastǎ perspectivǎ, demisia nu trebuia sǎ fie nici moft strategic, nici balet cu instituţiile statului. Demisia este, ca şi suspendarea, o mǎsurǎ excepţionalǎ într-o situaţie excepţionalǎ. Desigur, aici nu era cazul... În loc de concluzii, douǎ exerciţii de imaginaţie: închipu-iţi-vǎ un mecanic de locomotivǎ abandonându-şi fǎrǎ motiv trenul pe câmp, între douǎ halte... sau un chirurg ce-şi lasǎ sculele lui de chirurg în pacientul deschis pe masa de operaţie şi pleacǎ...

Adrian Herța

PIERDUT OPOZIȚIE! DECLAR NULĂ...



Încotro se îndreaptă PDL după ce a rămas fără cei mai competenți lideri politici? Își revine partidul până la alegerile din anul 2016?


-După ce l-a înlăturat pe Băsescu, cel care a ținut PDL unit și în timpul căruia partidul a atins apogeul politic, noua conducere, în frunte cu Vasile Blaga, i-a scos din joc pe aproape toți liderii politici locali importanți din 
România. 

-Noua „strategie” a lui Blaga & co. nu a făcut altceva decât să nască tensiuni în 
partid care au măcinat crunt organizațiile, 
astfel încât, înaintea alegerilor locale, 
un val de primari, 
parlamentari și 
alți oameni politici 
democrat-liberali au părăsit corabia lui Blaga, lăsându-l pe acesta să înfrunte tsunamiul social-
liberal care a strivit PDL până la nici 15% în prezent. 

-În aceste condiții nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva lipsa unei opoziții serioase din partea PDL, lipsa unor voci puternice ale 
partidului capabile să restructureze și să 
mobilizeze ceea ce a mai rămas din organizațiile locale, lipsa unui alt lider politic de talia lui 
Traian Băsescu capabil să pună din nou pe 
picioare partidul vor conlucra la 
transformarea fostului partid puternic într-un nou PNȚCD. 



     Unul dintre exemplele de lideri politici PDL vocali, ai cărui sinceritate și franchețe se pare că au deranjat, până la excludere, noua conducere a partidului, este Maria Stavrositu, fost parlamentar PDL și lider al Organizației Municipale Constanța. Aceasta ne-a declarat:

Maria Stavrositu, fost lider și parlamentar PDL: 
„Socoteala lui Blaga e simplă: <<Să rămânem puțini, nu contează cât de proști. Important este să fie proștii mei, eventual și corupți, ca să îi pot controla mai bine>>”

     „Pentru mine, PDL nu mai reprezintă interes ca proiect de viitor. Semnele decăderii se prefigurau încă din vară și, mai ales, s-au confirmat foarte clar în toamnă. PDL este doar o mare dezamăgire, un proiect pe care acum mulți ani l-am asimilat ca cel ce va reforma și moderniza România și, sincer, cred că așa s-a și construit la un moment dat, dar care a fost deturnat de la obiectivul inițial, fiind preluat de câțiva politruci corupți, total obedienți în fața greilor din PSD, cu apucături co-minterniste, fără viziune, incapabili să genereze strategii de dezvoltare, total neputincioși să mai construiască, prin comunicare, o perdea de fum cu care să acopere hoitul pe care stau. Vasile Blaga a înlăturat (în uralele haitei flămânde) lideri locali pe care nu-i putea controla, dar care prin valoarea lor aduceau valoare adăugată organizației. Fie că aceștia erau oameni cu va-loare profesională și cu principii, fie că erau credincioși proiectului lui Traian Băsescu. Conducerea PDL  a făcut cu sânge rece această mazilire cu prețul pierderii de voturi importante în alegeri și cu prețul discreditării partidului prin încălcarea propriilor decizii. Dacă vreți, cei care au luat astfel de decizii și-au înșelat proprii colegi. Blaga a dat tonul în acel moment la haos. A arătat că nu e capabil să organizeze, deci nu mai poate avea nici o autoritate. Neîncrederea pleacă de la o premisă simplă: fiecare știe că Blaga îl poate tranzacționa în orice moment în schimbul unor câștiguri meschine. Pe partea cealaltă, socoteala lui Blaga a fost simplă: să rămânem puțini, nu contează cât sunt de proști cei pe care îi aleg, important este să fie proștii mei, eventual și corupți, căci așa se pot controla mai ușor și, la urmă, indiferent de deznodământul politic, măcar rămânem cu profitul financiar. ... Atât timp cât Blaga și cei promovați de el sunt în fruntea partidului, PDL se va afla în cădere liberă urmând să treacă pragul cât de curând. Nu există nici o speranță de relansare a PDL, iar modul în care Blaga controlează prin teroare și obediență liderii locali închide din păcate și perspectiva schimbării leadershipului. Cu alte cuvinte, șansele să existe o nouă condu-cere care să poată capta încrederea electoratului de dreapta sunt, din păcate, foarte mici”.

Președintele PDL Constanța parcă și-a înghițit limba

     Ne-am dorit să intrăm în posesia unui punct de vedere și din partea președintelui Organizației Județene PDL Constanța și am încercat să luăm legătura cu acesta, fără succes însă. Am fi vrut ca Gigi Chiru să ne spună ce părere are despre opoziția aproape inexistentă a PDL în momentul de față și cum crede că va ieși partidul din această criză de imagine din cauza căreia șansele la europarlamentare sunt minime. Menționăm faptul că am mai încercat și cu alte ocazii să luăm legătura cu li-derul PDL, dar de fiecare dată întrebările noastre au rămas fără răspuns. Am fi vrut să-l mai întrebăm pe Gigi Chiru cum comentează faptul că, în timpul campaniei electorale de la alegerile parlamentare, mai mulți candidați ARD susțin că au perceput acțiunile acestuia ca venind din partea unui contracandidat și nicidecum din partea unui coleg de partid. Așteptăm în continuare, răbdători, răspunsurile proaspătului senator....


     Un alt caz de parlamentar care a părăsit PDL, dar care a ales să rămână în politică și a devenit membru PSD este Marian Avram, fost deputat democrat-liberal, actual de-putat social-democrat.  Acesta ne-a explicat motivele din cauza cărora și-a ales un alt drum:

Marian Avram, fost parlamentar PDL, actual deputat PSD
„Am plecat din PDL de-abia după ce am încercat să discut cu liderii de la București, care n-aveau însă timp de un biet deputat. Și-au amintit de mine de-abia la moțiune, iar după locale și Boc, și Flutur mi-au dat dreptate. Era prea târziu însă...”

     „Am plecat din PDL pentru că inițial, la Tulcea, am câștigat alegerile într-o echipă puternică, unită, care a promis oamenilor că va face multe lucruri. Unii colegi care au ocupat ulterior funcții importante au uitat promisiunile făcute și nu mai aveau loc de ceilalți colegi, cu care nu mai puteau dialoga, nu mai puteau comunica. Lucrurile au degenerat și domnul Tarhon, fostul președinte al CJT, mi-a spus că nu mai este de acord ca eu să candidez. De ce? Pentru că mi-am permis să-i reproșez că s-a baricadat într-o instituție, că oamenii ajung la el (dacă ajung) printr-un sistem sofisticat pe bază de cartele, că s-a îndepărtat de oameni, de cei cărora le promisese anumite lucruri în campanie. Atunci el a perceput asta ca fiind un reproș la adresa lui, nu la adresa managementului. Și atunci m-au înlăturat.


„Mi-am permis să-i reproșez că s-a baricadat într-o instituție, că a pierdut contactul cu 
primarii și că s-a îndepărtat de oameni, adică de cei cărora le promisese anumite lucruri în campanie. În momentul acela mi-a spus să-mi caut alt colegiu...“


     Pe de altă parte, m-a deranjat și numirea unor oameni fără calificarea necesară la conducerea instituțiilor. Spre exemplu, aveam un istoric la Direcția Sa-nitar Veterinară. A umplut paharul faptul că anul trecut în ianuarie fostul președinte al Consiliului Județean, Victor Tarhon, mi-a spus să îmi găsesc alt colegiu... Nu am avut ce să reproșez echipei, ci liderilor acesteia, iar decizia de a pleca din partid am luat-o după ce am încercat să discut cu forurile superioare, care nu găseau timp niciodată să asculte un biet de-putat. Și-au amintit de mine de-abia când moțiunea era foarte aproape și atunci m-au căutat, pentru că mai aveau nevoie de două voturi. Le-am explicat însă că este prea târziu. Atunci mi-am terminat mandatul independent și am hotărât să rămân în politică, deci a trebuit să îmi caut un alt drum. După alegerile locale, toți din PDL, inclusiv Boc, Flutur, mi-au dat dreptate. Eu le-am spus care vor fi procentele, le-am spus cu cât va pierde Tarhon, cu cât va câștiga Hogea. Era prea târziu însă. Eu nu vreau să judec pe nimeni, acum mă interesează doar ce se întâmplă în PSD și vreau să duc la bun sfârșit promisiunile pe care le-am făcut în campanie. În general știu problema PDL: managementul  politic prost.  După părerea mea, dacă până în toamnă nu vor înțelege că vechile structuri nu sunt constructive, vor pierde alegerile și în 2016 și vor condamna PDL să rămână un partid mic. Dacă n-ai oamenii potriviți la locul potrivit ajungi acolo unde meriți: în opoziție.

Andreea Pavel



Un bolnav de cancer doarme în parc peste noapte ca să prindă o rețetă compensată de la Spitalul Județean Tulcea!


De curând, am fost contactați de două persoane care ne-au adus la cunoștință situații penibile, umilitoare și inacceptabile, prin care acestea și alți „colegi de suferință” ai acestora au fost obligați să treacă.  Culmea este că teama de repercusiunile ce ar putea să apară în urma publicării declarațiilor acestora nu a dispărut nici la aproape două decenii și jumătate de la căderea comunismului: femeile ne-au rugat să le păstrăm anonimatul, spunându-ne că altfel, cel mai probabil, vor fi „pena-lizate” de medici pentru că au ales să își facă publice experiențele. 

     „De dimineaţă de la 5 se dau bonuri pentru eliberarea rețetei sau pentru consultații. Și pentru că se dau doar opt bonuri trebuie să te duci cu 2 ore înainte de ora 7, atunci când se deschide ghișeul. La Spitalul Județean Tulcea acestea se eliberează lunar, deși în alte judeţe reţetele sunt eliberate la trei luni și bolnavii de cancer nu sunt puși pe drumuri atât de des. Înainte eliberau 12 bonuri și chiar și atunci erau insuficiente pentru că sunt zeci de bolnavi în tot județul. Iar ei în loc să mărească numărul de bonuri, l-au redus. Motivația lor este că există un singur medic ce se ocupă și de rețete, și de consultații și că noul program electronic de eliberare a rețetelor le dă bătăi de cap. Cei care nu apucă bon ajung pe o altă listă, li se eliberează bon dar sunt văzuți de medic foarte târziu. Odată am stat de la 5 dimineață până la 11. Vă daţi seama ce înseamnă asta pentru un bolnav de cancer? Să stea șase ore în picioare într-un miros insuportabil? În prima zi a lunii nu mai încapi pe hol. Zeci de oameni se îmbulzesc acolo.

„Bolnavii așteaptă în picioare câte șase ore ca să vină medicul să le semneze rețetele“

     Cel mai tragic exemplu însă este cel al unui pacient care locuiește într-o localitate din județul Tulcea și, din cauză că nu are mijloc de transport la prima oră, este nevoit să vină de cu o seară înainte. Doarme în parc pentru că nu are pe nimeni în Tulcea iar apoi așteaptă pe holurile spitalului ore întregi. Vă dați seama prin ce trebuie să treacă un bolnav de cancer din cauza nere-gulilor și lipsurilor din sistemul sanitar românesc?”, ne-a declarat sursa noastră din Tulcea care trebuie să treacă lunar prin situația descrisă mai sus, pentru a-și ține în viață tatăl foarte bolnav.
   

Pacientele din Constanța sunt revoltate că nu pot beneficia de mamografii gratuite la Spitalul Județean. Acestea trebuie să scoată bani din buzunar de fiecare dată când sunt nevoite să-și repete analiza esențială pentru sănătatea lor


     Un alt caz revoltător este cel al unei paciente din Constanța care a scos din buzunar o sumă frumoasă de bani pentru a-și face analizele la București de teama experiențelor neplăcute prin care a trecut în laboratoarele de analize din Constanța. Zis și făcut. Și de această dată sistemul sanitar constănțean avea să o dezamăgească. În urma analizelor de la București, medicii de acolo i-au recomandat să își facă periodic o mamografie (radiografie a glandei mamare, n.red.), pentru că s-ar putea ca sănătatea ei să fie în pericol. Astfel, pacienta a mers cu biletul de trimitere de la București la Spitalul Județean Constanța în speranța că va beneficia de o mamografie gratuită. Răspunsul celor din spital a stupefiat-o: „Mi-au zis că nu mai au aparatura necesară pentru mamografie. Și că, oricum, chiar dacă ar fi avut-o, nu mai putem beneficia de gratuitate decât dacă ne internăm în spital și este absolut necesară radiografia respectivă, pentru că nu au fonduri suficiente. Nu e posibil așa ceva”. Femeia și-a continuat drumul prin oraș în căutarea unei clinici private care să îi facă radiografia necesară gratuit. Singura clinică disponibilă a fost Regina Maria, dar asistenta nici măcar nu a vrut să o treacă pe listă, spunându-i că „oricum lista este deja prea lungă”. Până în luna august toate zilele erau ocupate. În culmea nervilor, femeia a sunat atât la Consiliul Județean Constanța (în subordinea căruia se află Spitalul Județean), cât și la Casa de Asigurări, acolo unde se duc lunar 5,5 procente din veniturile femeii. Reprezentanții ambelor instituții au ridicat din umeri sfătuind-o să fie răbdătoare pentru că soluții oricum nu sunt prea multe. „Stau și mă întreb ce fac sutele de femei din județul Constanța care au cancer la sân și nu au efectiv 100 de lei să plătească mamografia? Este umilitor și inacceptabil ce se întâmplă!”, a conchis pacienta dezamăgită.


Andreea Pavel
Cristian Andrei Leonte


Salvăm Roșia Montană la o bere, în Constanța?


Pe 6 februarie, Clubul Doors din Constanţa a fost gazda unui eveniment ce a marcat sărbătorirea a 1882 de ani de atestare documentară a celebrei localităţi Roşia Montană. 

     Organizatorul a fost nimeni altul decât Cosmin Bârzan, un tânăr simpatic, în permanenţă ocupat de protejarea mediului şi a drepturilor omului şi de implicarea membrilor comu-nităţii în activităţi de voluntariat. În fapt, acestea sunt doar câteva din lista lungă de obiective pe care şi le propune asociaţia, fondată în 2006, al cărui preşedinte este: Centrul pentru Resurse Civice. Până nu demult, Cosmin era preocupat de Marea Neagră şi zona costieră, de protejarea litoralului şi, evident, voia să salveze Vama Veche etc. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, s-au aşezat altfel, Cosmin a lăsat delfinii deoparte, iar în prezent îşi consumă toate resursele pentru salvarea Apusenilor, implicit a Roşiei Montane. Aşa se face că la Doors, alături de alţi tineri, acesta a încercat să explice publicului prezent de ce Roşia Montană Gold Corporation, compania canadiană investitoare care ar urma să extragă aurul din Apuseni, nu trebuie să înceapă exploatarea. Argumentele au constat într-un documentar şi discuţii pe marginea celor vizionate. Organizatorii nu au ezitat să mediatizeze filmul pe Facebook ca fiind „ceea ce nu se vede la televizor”, deşi cele mai multe dintre persoanele care apăreau în documentar vorbeau despre cât de bine este că există firma investitoare şi cât de mult îi ajută cu orice au nevoie, despre cât de bine este că s-au mutat din Roşia într-un cartier modern din Alba Iulia şi despre cât şi-ar dori ca mineritul să fie repornit, ca să aibă unde munci. Adică exact ce vedem şi la televizor şi exact opusul a ceea ce susţin „salvatorii”. Şi atunci înţeleg de ce la sfârşitul filmului Cosmin ne-a întrebat: „Să risc să vă întreb ce aţi înţeles din film şi ce credeţi că simt oamenii din Roşia?”.
Salvăm orice, oricând! 
Că doar ăsta-i trendul...     
     Printre organizatori s-a numărat şi un tânăr de 18 ani, elev al Liceului George Călinescu, din Constanţa. Întrebat fiind dacă i s-ar părea în regulă ca ardelenii să decidă cu privire la viitorul zonei Vama Veche-2 Mai, acesta ne-a spus că „nu, nu ar fi ok”. Apoi l-am întrebat de ce este împotriva exploatării şi ne-a enumerat argumente cu privire la „distrugerea siturilor arheologice (de zeci de kilometri pe care nu le-ar vizita nimeni în veci, n.red.) care ar trebui să rămână acolo” şi la „distrugerea faunei şi a florei”, susţinând că „nu crede că investitorul poate renatura zona conform peisajului iniţial”. Este conştient că cei care au plecat din Roşia au făcut-o pentru a-şi asigura un viitor mai bun, dar „n-ar vrea ca cei care au rămas să fie obligaţi să se mute, dacă nu vor”. În final, şi-a argumentat poziţia faţă de proiect astfel: „Sunt împotrivă şi pentru că fac parte din multe ONG-uri care protejează mediul şi dacă tot sunt membru, să ajut şi eu la ceva…”.

Pentru ce sumă de bani ar susține „salvatorii“ exploatarea?
     
     Am stat de vorbă cu Cosmin Bârzan despre motivul organizării în Dobrogea a unui eveniment referitor la Apuseni şi despre mesajul acestuia pentru cei care au plecat din Roşia Montană. Acesta ne-a declarat că şi constănţenii au nevoie de informare corectă şi că şi opinia lor contează. De parcă le-am cerut părerea moţilor atunci când aceiaşi salvatori mai aveau puţin şi se-aruncau în malaxorul cu ciment care urma să asfalteze fâşii din Vamă. Liderul ONG-ului susţine de asemenea că cei care sunt de acord cu exploatarea reprezintă o minoritate şi nu o majoritate, deşi o listă întocmită de primărie cu cei care au ales să îşi vândă casele şi să plece din Roşia ne arată o cu totul altă realitate: Au mai rămas doar 5% în loca-litatea minieră. Acestora, Cosmin Bârzan le transmite „să nu îşi părăsească locurile natale şi să nu se vândă pentru o sumă de bani, care oricum va fi cheltuită imediat”. Adică îi roagă pe oamenii care n-au ce mânca, n-au locuri de muncă şi nici un viitor pentru copii să nu accepte 80.000-100.000 de euro, ci să fie eroi de carton până la moarte, într-un sat oricum părăsit. Şi încearcă să le explice că nu e bine să plece din Roşia, că există şi alte forme ca să facă bani: agricultura, creşterea animalelor, tu-rismul etc. E ca şi cum i-ai ruga pe medici, profesori şi pe muncitorii necalificaţi să nu mai plece în Occident, ci să moară de foame în România. E drept, e uşor să fii Captain Planet când nu-ţi lipseşte nimic. Mesajul către RMGC este unul şi mai de impact: Tinerii organizatori îndeamnă investitorul canadian „să sape după aur ca pe vremea romanilor”. Întrebat fiind ce părere are de faptul că nordicii extrag aurul ca în secolul XXI, folosind cianura fără să afecteze mediul înconjurător, şi nu ca pe vremea vikingilor, Cosmin Bârzan ne-a explicat faptul că „zonele respective sunt nepopulate, iar clima din Finlanda e altfel…”. Cât despre cei care susţin exploatarea aurului de la Roşia Montană, fostul reprezentant al Mare Nostrum este de părere că toţi, dar absolut toţi au primit bani de la companie, sau sunt manipulaţi de presă. Răspunsul acesta mi-a amintit de o zicală: „E ceva în neregulă dacă ai întotdeauna dreptate”. Pornind de la teoria lui, conform căreia toţi cei care nu sunt de acord cu „salvatorii” au primit bani, l-am întrebat pe Cosmin Bârzan pentru ce sumă ar trece şi el în „cealaltă tabără” şi ar susţine exploatarea. Răspunsul a venit rapid: „Unele lucruri vin din convingere. Pentru nici o sumă, pentru că eu susţin asta din convingere”. Atunci, cădem de comun acord că şi în „cealaltă tabără” există oameni cu convingeri? 

DE-ASTA NE MERITĂM SOARTA...

     Ne plângem în permanență că în România nu vin investitori, dar când aceștia vin, ridicăm sprânceana și ne uităm chiorâș la ei: „Aaa, au venit să ne fure! Hoții! Să plece din țara noastră, noi nu vrem bani, vrem să protejăm mediul!”. Aceasta este atitudinea românilor în linii mari, fie ei politicieni aflați în opoziție, lideri de ONG partizani investitorilor din opoziție, sau simpli români manipulați. Roșia Montană, din păcate, este doar unul dintre exemplele în care noi, cei care nu suntem în locul oamenilor care au ales bunăstarea în detrimentul unei vieți sărace, ne revoltăm pe Facebook și pe bloguri, stând comod în fotoliul din fața laptopului. În Dobrogea, exemple de acest gen sunt nenumărate. Natura 2000 este un proiect implementat pe genunchi care a paralizat activitatea primăriilor ce nu au mai putut beneficia de impozitele fabuloase pe care le-ar fi încasat de la investitorii în energie eoliană. Administrația Rezervației Biosfera Delta Dunării a luat cu japca, de curând, peste 1000 de hectare din pășunile unde oamenii își duceau animalele (nordul județului Constanța) pe motiv că acolo este zonă strict protejată, deși inițial declaraseră că nu este. Deși în toate cele trei cazuri localnicii sunt nemulțumiți și și-ar dori investitorii sau pășunile înapoi, noi, cei care nu sunem în locul lor îi tragem de urechi și îi învățăm să fie „eco” pe stomacul gol... Putem fi mai ipocriți de-atât? 

Andreea Pavel
Cristian Andrei Leonte

Așa arată un părculeț de la țară care costă cât un apartament cu 3 camere în Tulcea!


România secolului XXI nu contenește să ne surprindă pe zi ce trece. Plimbându-te prin localitățile din mediul rural, în hohote un ochi îți râde, altul îți plânge. 

     Celebrele săli de sport construite lângă latrinele infecte, centre de consiliere pentru femei abuzate, instituții reabilitate în schimbul unei sume cu care s-ar putea construi de la zero trei clădiri etc. Nici zona Dobrogei nu face excepție de la aceste „reguli” nescrise în sistemul administrativ românesc.


Gâștele din curtea școlii păzesc „bijuteria“ fostei administrații 
care a costat peste 1,5 MILIARDE de lei vechi  


     Am descoperit recent, în comuna tulceană Horia, un parc extraordinar. De scump. Un petic de pământ dreptunghiular, împrejmuit cu un gard, cu bănci pe stânga și dreapta, între care erau puse coșuri de gunoi. În mijloc, niște tiribombe vopsite în culorile drapelului. Noroaiele aproape că înghițeau comuna, dar totul e în regulă, oamenii se puteau refugia în parc. În stânga superbului loc de promenadă și relaxare, un cârd de gâște zgribulite se plimbă prin curtea școlii, mândrindu-se cu noul spațiu primit moștenire de la fosta administrație. De ce prezint atât în detaliu această imagine dintr-o comună banală? Pentru că o bancă a costat câteva sute de milioane de lei vechi, iar parcul peste un miliard și jumătate... Știu, îmi veți spune că în România e ceva la fel de banal.

Andreea Pavel

Primarii NU sunt obligați de Guvern să mărească taxele!



Confuzia din cauza căreia primarii și-au pus localnicii în cap!


     Vestea majorării taxelor și impozitelor de către administrațiile publice a stârnit un val de controverse și
confuzii în comunitățile locale. Unii primari declarau că sunt obligați să mărească taxele, alții dimpotrivă, susțineau că nu există nici un cadru legal prin care aceștia să fie constrânși să majoreze dările la stat.
Pentru a elucida situația, am stat de vorbă cu primarul comunei Luncavița, Ștefan Ilie, care este președintele Asociației Comunelor din Tulcea și ofițerul de presă al aceleiași instituții, la nivel național. Acesta ne-a declarat: „Jurnaliștii care susțin că primarii sunt obligați să mărească taxele și impozitele sunt total dezinformați, nu cunosc legea, sau scopul lor este să manipuleze oamenii. Noi, primarii, nu suntem obligați să mărim nici o taxă. Situația stă în felul următor: Codul fiscal obligă instituțiile statului să mărească taxele și impozitele direct proporțional cu inflația. În 2013 s-au scurs cei trei ani de când au fost mărite ultima oară. Deci anul acesta taxele vor fi într-adevăr mai mari cu un procent insignifiant, care reprezintă valoarea indicelui de inflație. Dar atât! Mai departe, Guvernul a dat posibilitatea primăriilor să mai mărească taxele, peste acest procent, cu până la 20%, dacă vor! Atenție, rămâne exclusiv la hotărârea primarului dacă vrea să mai mărească în plus, peste indicele de inflație! De asemenea, Guvernul a dat posibilitatea primarilor să nu mărească nici măcar indicele de inflație, dacă aceștia nu au datorii și dacă consideră că nu au nevoie de fonduri suplimentare pentru asigurarea cheltuielilor. E aproape imposibil să nu mărești taxele în raport cu
indicele de inflație, având în vedere că aproape toate primăriile au datorii, iar inflația ne afectează pe toți”, ne-a declarat Ștefan Ilie.

Andreea Pavel

Primarul din Văcăreni merge în schimb de experiență în America!


De curând, Sterian Gherghișan, primarul comunei tulcene Văcăreni, a trecut cu brio de interviul la care a participat la Ambasada SUA în București în vederea obținerii vizei. Șeful administrației publice din localitatea tulceană se va deplasa pe „tărâmul tuturor posibilităților” pentru a participa la o întâlnire cu edilii mai multor țări de pe mapamond, desfășurată sub forma unui curs de specializare, care are la bază schimbul de experiență și unde se vor dezbate probleme din administrația publică, asemănări și diferențe în actul
administrativ, promovarea și îmbunătățirea actului administrativ, dar și identificarea unor soluții viabile de manageriere optimă în vreme de criză.

Andreea Pavel

Investiții de trei milioane de euro într-un singur an!


Primarul comunei constănțene Crucea, Gheorghe Frigioi, face ce face și stârnește invidia altor primari nu la fel de descurcăreți ca el. 

     Edilul a reușit chiar și în plină criză să ducă la bun sfârșit proiecte destinate dezvoltării localității pe care o administrează și nu s-a plâns niciodată, chiar dacă poate nu de fiecare dată situația era roz, în ce privește munca depusă la întocmirea proiectelor, alături de echipa din primărie. Conștient fiind de cât de importantă este transparența activității administrației locale, Gheorghe Frigioi a dispus actualizarea unui site de toată frumusețea, acolo unde sunt făcute publice toate proiectele de investiții, firmele care au câștigat licitațiile, valoarea investițiilor, hotărârile consiliului local și alte documente de interes public. Așa aflăm faptul că pentru perioada 2012-2013, Primăria Crucea are în plan finalizarea unor investiții ce însumează trei milioane de euro: asfaltarea drumurilor din localitățile Crucea și Stupina, înființarea și dotarea Centrului de Îngrijire pentru Persoane Vârstnice, reabilitarea bisericii și modernizarea și reabilitarea sistemului de alimentare cu apă din satul Băltăgești, alimentarea cu apă potabilă în localităţile Stupina și Gălbiori şi implementarea sistemului de canalizare menajeră în localitatea Crucea.

Andreea Pavel

Calul primarului fugărește hoții din Bărăganu


Primarul comunei constănțene Bărăganu, Titu Neague, a găsit soluția perfectă pentru a le da o mână de ajutor polițiștilor din localitate.
   
     Reprezentanții celor două instituții se gândeau de mult la cum ar putea reduce gradul infracționalității, fără să se mai confrunte cu lipsa fondurilor pentru combustibil și cu agilitatea hoților care nu mai puteau fi prinși după ce vedeau luminile farurilor de la patrula de poliție. Într-o zi, un agent de poliție din localitate l-a rugat pe edil să-i împrumute calul pentru a putea patrula, dat fiind faptul că autoturismul era în service. Zis și făcut, primarul i-a pus la dispoziție armăsarul. Treaba a mers ca pe roate în zilele următoare, polițistul reușind să prindă hoții exact în mijlocul „activității”, pentru că aceștia nu au mai văzut nici o lumină în bezna nopții. Polițistul a povestit ulterior și despre cât de ușor îi este acum să alerge hoții și pe teren accidentat, acolo unde i-ar fi fost greu să-i urmeze cu o mașină. Așa se face că primăria economisește banii pentru combustibil, gradul de infracționalitate este aproape de zero, iar noul erou al localnicilor merge țanțos la trap prin Bărăganu.

Andreea Pavel

„Oamenii se vor înfuria mai rău decât la răscoala din 1907!”


Primarul din Mihai Viteazu vorbește despre reacția pe care o vor avea localnicii când li se va spune că nu mai au unde să-și ducă animalele la păscut din cauza deciziei ARBDD de a transforma, peste noapte, sute de hectare de teren, din islaz în zonă strict protejată.


     Gheorghe Grameni, primarul comunei constănțene Mihai Viteazu, este de părere că situația în care se află localnicii din satul Sinoe (care aparține de localitatea menționată) a scăpat de sub control. Printr-un ordin al Administrației Rezervației Biosfera Delta Dunării (ARBDD) mai mult de 1000 de hectare din islazul comunal au fost trecute din categoria „zonei tampon” în categoria „zonei strict protejate”. Dacă pentru angajații ARBDD acest lucru nu înseamnă decât o încadrare diferită făcută din pix, pentru localnicii din Mihai Viteazu decizia reprezintă pragul dintre sărăcie lucie și furie cumplită. Primarul localității ne-a arătat o scrisoare venită de la ARBDD prin care acesta era invitat la sediul din Tulcea dacă are nelămuriri: „Păi, ei îmi trimit mie scrisoare când aici e mai rău decât dacă ar veni potopul lui Noe? De ce n-are curaj domnul director să vină să dea ochii cu localnicii, să le spună el că nu mai au voie să-și ducă animalele la păscut și că au rămas fără nimic! Să vadă el cu ochii lui că singurul venit al acestor oameni provine din creșterea animalelor și din agricultură. Și ei le iau islazul unde își cresc animalele? Pentru ce? Ce protejează ei acolo? Dacă era ceva de protejat acolo nu era normal să fie de la început zonă strict protejată? S-au trezit ei peste noapte și s-au gândit mai bine că zona trebuie de fapt protejată după ce animalele au păscut atâta timp acolo. Dacă lucrurile nu se schimbă sau localnicii nu vor fi despăgubiți în vreun fel vă spun eu că va fi mai rău decât la răscoala din 1907!”, a declarat primarul Gheorghe Grameni. Vom reveni cu un punct de vedere oficial al ARBDD.

Cristian Andrei Leonte

„Portocaliii ne-au sugrumat din punct de vedere financiar. Guvernul Ponta e ca o gură de aer”


Un an dificil s-a încheiat pentru Niculache Peiciu, primarul comunei Izvoarele, însă acesta a pășit cu dreptul în 2013, încrezător fiind în managementul și bunele intenții ale Guvernului Ponta. Acesta ne-a vorbit despre prioritățile comunității pe care o administrează și despre cum vor fi acestea duse la bun sfârșit, cu sprijinul instituțiilor superioare abilitate.

     „Prioritățile administrației publice locale din comuna Izvoarele sunt reprezentate de reabilitarea drumurilor din localitate, alimentarea cu apă potabilă din satele Alba și  Iulia, branșarea la canalizare a localnicilor din satul Izvoarele, dar și reabilitarea dispensarului din comună. Acestea sunt lucrurile majore pentru 2013. Nu știu dacă le vom duce la bun sfârșit pe toate în acest an, însă oricum va fi mult mai bine decât în trecut, atunci când portocaliii de la Putere ne-au „sugrumat” efectiv comunitatea din punct de vedere financiar, discriminându-ne din cauza culorilor politice diferite. Actualul Guvern nu ţine cont de culoarea politică, ci dimpotrivă, este alături de  toate primăriile, indiferent de partidele din care provin primarii. Evident, cred că va acorda o atenţie sporită comunităţilor care au avut de suferit. Pentru administraţiile ale căror bugete au fost „sugrumate” din punct de vedere financiar de către Boc şi Băsescu, Guvernul Ponta va fi ca o gură de aer, atât pentru administrațiile locale, cât și pentru cetățeni. Trebuie să menţionez aici şi sprijinul preşedintelui Consiliului Judeţean Tulcea, care este alături de toţi primarii și pe care îi ajută de fiecare dată în limita posibilității și a legalității. Noi nu putem decât să-i mulţumim pentru că avem în sfârşit un Consiliu Județean solidar, aproape de primari și de cetățeni”.

Andreea Pavel

„După ce vreo oră mi-a ascultat ofurile zâmbind, Udrea mi-a aruncat dosarul cu documente la primul coș de gunoi“


Tudor Cincu activează în domeniul turismului din sudul litoralului dinainte de `89 și a fost de acord să ne împărtășească opiniile sale despre motivele din cauza cărora turismul românesc este un dezastru după căderea lui Ceaușescu.

     Patronii din turismul românesc vor avea întotdeauna ceva de comentat, se vor plânge în permanenţă şi îşi vor dori să moară şi capra vecinului care o duce bine, din moment ce de a lui s-a ales praful. Dar niciodată patronii nu vor lua exemplul colegilor lor din străinătate care, în afară că încasează profituri tot mai mari, oferă servicii de o calitate incomparabilă prin oferte greu de refuzat.
     Patronii noştri nu vor să investească nici un leu în servicii all-inclusive, nici în alte servicii de lux pe care să le vândă la preţuri acceptabile posibililor turişti. În paralel, instituţiile statului nu se sinchisesc să dea o mână de ajutor hotelierilor prin subvenţionarea anumitor cheltuieli, nici să pună la punct infrastructura necesară şi, cu atât mai puţin, să implementeze un program serios de dezvoltare a turismului. Eventual, desenăm o frunză, scoatem de la naftalină un Dracula aproape perimat, ne supraestimăm serviciile oferite şi încurajăm corupţia în procesul de concesionare al plajelor. Iată cum statul şi hotelierii s-au asigurat că şi în 2013 vom face un turism de 2 lei, lăsându-ne devansaţi cu mult de bulgari, turci, greci şi alţii.
     Tudor Cincu, administratorul restarurantului „Braseria Giovani”, din Eforie Nord, este patronul locaţiei din 1996, veteran pe plaja din oraş, dar a cochetat cu segmentul turistic încă dinainte de 1989. Acesta îşi aminteşte cu nostalgie: „Pe vremea lui Ceauşescu, iarna, în Eforie Nord mişunau finlandezii, danezii şi nemţii în staţiunea noastră. Acum s-a ales praful. Ceauşescu știa să facă un turism agresiv, constructiv, profitabil. Aducea turiştii iarna şi îi plimba cu autocarul peste tot, seara organizam concursuri, baluri. Aveam trei sanatorii cu programe de recuperare medicală şi tratament fizioterapeutic. Apoi îi plimba prin tot județul, pe la toate punctele turistice importante din țară. Veneau câte 1500 de turiști într-o serie de 12-14 zile. Organizare ca pe timpul lui Ceauşescu nu va mai exista niciodată în ritmul ăsta”.
     Tudor Cincu ne mai povestește care sunt motivele, în opinia sa, din cauza cărora românii nu sunt în stare să pună la punct și să promoveze oferte all inclusive sau super all inclusive, atât de îndrăgite de turiști: „Toți au înțeles că trebuie să facă bani prin orice mijloace, numai noi nu. Udrea, în loc să diversifice turismul, a început să dărâme și să exproprieze. În primul rând trebuia să acorde facilități patronilor din turism, să pună piciorul în prag la Apele Române și să oprească tot sistemul corupt de-acolo și să nu mai dea plaja pe mâna bișnițarilor, iar cei care fac turism de ani de zile să nu aibă acces la plajă! Când a venit Udrea în Eforie să ne demoleze propritetățile i-am arătat toate documentele prin care eram autorizat să dețin respectiva proprietate. Și am rugat-o să ne învețe ce să facem ca să fie mulțumită, să nu dărâme, ci să construim împreună așa cum vrea ea, doar să punem umărul la relansarea turismului în sudul litoralului. M-a ascultat preț de vreo oră, timp în care îmi zâmbea și zicea că va studia documentele și că vom ajunge la un consens, iar apoi aveam să aflu că mi-a aruncat tot dosarul la primul coș de gunoi”, ne-a povestit dezamăgit Tudor Cincu.

„Nu facem all inclusive pentru că ne e frică de pagubă! Nu tratăm frumos turiștii, nu le oferim nimic”

     „Pe de altă parte noi nu înțelegem că turistul este suveran, că trebuie să îl facem să se simtă bine, să nu-i lipsească nimic. Noi nu îi oferim nimic. Nu facem all inclusive pentru că nu ne duce capul, ne este teamă să nu fim păgubiți. Dar cât poate să mănânce și să bea un turist străin care este educat? Cerem o groază de bani, dar nu investim nimic. Plajele ar trebui să fie date pe termen lung, dar cu obligativitatea investițiilor”, a conchis patronul restaurantului „Braseria Giovani”.


Andreea Pavel
Cristian Andrei Leonte


Adio, frică de stomatolog! Laserul ne scapă de durere!


Alin Odor este un tânăr stomatolog care la doar 25 de ani tratează pacienții cu instrumente de ultimă generație din domeniul medicinei dentare, aceștia din urmă părăsind cabinetul fără dureri și cu zâmbetul pe buze.

Info Sud-Est: De ce ai ales să devii medic dentist?
Alin Odor: De la vârsta de 4 ani, în urma unei întâmplări nefericite din cadrul familiei mele, mi-am dorit să devin medic, deci pot spune că este un vis din copilărie, pe care am reușit să mi-l îndeplinesc. Fiind de regulă o persoană foarte curioasă în ceea ce privește mecanismul uman, pentru mine fiind „mașinăria supremă”, am considerat că acest lucru îmi va capta tot interesul și atenția în ceea ce fac, profesia de medic dentist devenind o pasiune pentru mine.

ISE: Care au fost obstacolele pe care le-ai întâmpinat până să obții titlul de medic dentist?
A.O.: Când faci ceva din pasiune, obstacolele reprezintă doar niște motivații continue sau o serie de încercări, prin care tu ca persoană îți poți da seama dacă ești făcut să ajungi ceea ce
ți-ai propus. După cum spunea bătrânul Confucius: „Fă ceea ce îți place și nu vei munci nici o zi din viața ta”.
Mi-am asumat studiul și celelalte lucruri mai puțin plăcute cu care aveam să mă confrunt fiind medic dentist. Nu m-aș vedea făcând altceva.

ISE: Care sunt avantajele laserului pentru medic și pacient?
A.O.: Laserul stomatologic face parte din categoria tehnologiilor revoluționare care prezintă avanataje multiple atât pentru pacienți, cât și pentru medici. Ca tehnică de ultimă generație, folosirea laserului reprezintă o nouă etapă în evoluția medicinei dentare. Laserul în medicina dentară este indicat în tratamentele odontale (carii, leziuni coronare etc), endodontice, parodontale, chirurgicale (țesuturi moi și dure) și estetice (albiri, reconturări gingivale etc.), cu avantaje net superioare tehnicilor convenționale precum: diminuarea în proporție de 80% a durerii, tratamente minim invazive, timp de lucru scăzut, ste-rilizarea câmpului
operator, necesitate scăzută sau chiar absentă a anesteziei, efecte hemostatice (oprire a sângerării) și simptomatologie post-operator minime.


Alin Odor a absolvit Facultatea de Medicină Dentară la Universitatea „Ovidius” din Constanța. În lucrarea sa de licență a abordat subiectul laserilor în medicina dentară. A participat la nenumărate congrese și conferințe științifice, unde a susținut comunicări pe această temă. S-a remarcat într-un congres național susținut la Târgul Mureș, unde a obținut locul III. De asemenea, a susținut o lucrare științifică la Congresul Federației Mondiale de Laser în Stomatologie (WFLD), din Barcelona.În prezent este înscris la un curs de competență recunoscut la nivel internațional, în Aachen (Germania). Profesează în cadrul TOLDImed Dental Center, sediul GMB, etaj 3. Număr de telefon: 0341. 802. 153


ISE: De când a apărut laserul pe piața internațională și națională?
A.O.: La nivel internațional, de 30 de ani, la noi în țară de 10 ani. Românii încă nu au acces la educația orodentară, deci nu cunosc bine tehnicile moderne și avantajele acestora. Oportune ar fi programe de prevenție implementate încă din școala primară, în cadrul cărora ar avea acces la informații atât copiii, cât și părinții.

ISE: Care este aparatura modernă de care dispui tu în clinica unde lucrezi?
A.O.: Două tipuri de laseri de ultimă generație cu indicații foarte mari în medicina dentară, microscop dentar, piezotom (pentru mano-perele chirurgicale minim invazive), air flow (duș bucal profesional după detartraj și periaj, curățare interdentară și gingivală, cu particule de bicarbonat de sodiu, fără durere), aparat de citire a culorii și multe altele.

ISE: Oamenii în general aleg ce e mai ieftin. De ce ar alege românii să scoată mai mult din buzunar pentru intervenții cu aparatură modernă?
A.O.: Calitatea unui act terapeutic cu aparatură modernă este mult superioară tehnicilor convenționale, pacienții plătesc mai mult însă tratamentele sunt minim invazive, însoțite în unele cazuri de o simptomatologie post-operatorie minimă și rezistența în timp a manoperei mult superioară tehnicilor clasice. Iar românii sunt prea săraci să aleagă lucruri ieftine, în general.

ISE: Ce părere ai despre educația românilor în ce privește igiena orală?
A.O.: Conform multor studii, România nu ocupă un loc onorabil în ceea ce privește sănătatea oro-dentară. Totuși sunt optimist că pe viitor lumea va fi tot mai interesată de igiena orală. Aș recomanda controlul periodic la medicul dentist, deoa-rece este mai ieftin să previi decât să tratezi, implementarea unor programe de prevenție și, de asemenea, aș recomanda instituțiilor de resort să sprijine accesul tot mai larg al pacienților la programele respective. Exis-tă și o frică a pacienților de stomatolog, din cauza tehnicilor convenționale mai dureroase.

A consemnat Andreea Pavel

Fotbaliștii tulceni pot juca liniștiți! Ce i-a zis, de fapt, Curtea de Conturi primarului Hogea?


De curând, Constantin Hogea, primarul municipiului Tulcea, a intrat din nou în atenția presei naționale, din cauza unei așa-zise nereguli în actul administrativ, constatate de Curtea de Conturi, constând în finanțarea „ilegală” a echipei de fotbal FC Delta Tulcea. 

     Se pare că formularea aleasă a fost folosită de jurnaliști doar pentru a face articolele mai savuroase și, în fapt, nu vorbim despre o ilegalitate, ci despre o sugestie pe care Primăria Tulcea a primit-o din partea instituției menționate. Redăm în rândurile de mai jos declarația primarului Constantin Hogea:
„În ceea ce privește susținerea echipei de fotbal, raportul Curții de Conturi nu a notat faptul că finanțarea s-a făcut ilegal! Acest lucru a fost mediatizat greșit în presă. Curtea de Conturi invocă faptul că trebuia să alegem o altă formă de finanțare. Ei ne-au recomandat ca astfel de finanțări să fie făcute în viitor astfel: Fiecare entitate care dorește să obțină o finanțare neram-bursabilă de la o administrație locală trebuie să înmâneze Consiliului local un proiect care aprobă sau nu finanțarea. Exact așa vom face anul acesta, pentru că noi ținem cont de sugestiile Curții de Conturi. Mai mult decât atât, în momentul în care s-a votat bugetul, în planul bugetar era trecută foarte clar suma de 39 de miliarde ce urmau fi destinați echipei. Acest buget a fost votat de 15 consilieri din totalul de 21, la începutul anului 2012. Repet: Curtea de Conturi nu a declarat că am finanțat ilegal FC Delta Tulcea, ci ne-a sugerat o altă formă birocratică de finanțare”, ne-a declarat primarul Tulcei, Constantin Hogea.

Andreea Pavel

Statul român, corigent la promovarea evenimentelor sportive


Festivalul Olimpic al Tineretului European este unul dintre cele mai importante evenimente găzduite de România, însă strategia de marketing a fost dezastruoasă.

     Țara noastră va fi gazda Festivalului Olimpic al Tineretului European, competiție destinată junio-rilor între 14 și 18 ani, din cele 49 de țări europene. Pe scurt, este rampa de lansare a marilor sportivi europeni. Competiția se va desfășura între 17 și 23 februarie, în județul Brașov. Participanţii se vor întrece la opt probe sportive, Schi Alpin, Schi Fond, Biatlon, Hochei pe gheaţă, Patinaj Artistic, Patinaj Viteză, Sărituri cu schiurile şi Snowboarding. La eveniment vor fi prezenți invitați de seamă din lumea sportului, precum Jacques Rogge, președintele Comitetului Olimpic Internațional (CIO), Patrick Hickey, preşedintele Comitetului Olimpic European (EOC), dar și principalele fețe de pe scena politică românească, Președintele Traian Băsescu și Premierul Victor Ponta.
     Istoria Festivalului Olimpic de iarnă al Tineretului European (FOTE) a început în staţiunea italiană de schi Aosta, în 1993. De atunci, multe viitoare stele ale sporturilor de iarnă au avut debutul la festivalurile pentru tineret. Au devenit apoi câştigători sau medaliaţi la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale, Campionate Europene sau Cupe Mondiale. Printre ei se numără patinatorul rus
Yevgeniy Plyushchenko, săritorii cu schiurile Rok Benkovič (Slovenia), Janne Happonen (Finlanda) și mulți alții.
Sosirea torței olimpice în România, moment nedevorat de presă   
     Flacăra olimpică a ajuns pentru prima dată în România pe 3 februarie și a fost adusă de George Scripcaru, Președintele CO-FOTE Brașov 2013, și Octavian Morariu, Președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român. Deși un moment istoric pentru țara noastră, aducerea torței olimpice în România nu a fost îndeajuns mediatizată, ca și întreg evenimentul, de altfel. Strategia de promovare a evenimentului nu a trecut de granițele județului Brașov, acolo unde, cât de cât, oamenii sunt informați în ceea ce privește Festivalul Olimpic de iarnă al Tineretului European.
     Deși printre obiectivele EYOWF 2013 se regăsesc și „stimularea turismului în zonă“, sau „prezentarea la nivel european a Brașovului și a României; promovarea culturii și ospitalității românești“, se pare că cei ce se ocupă de organizarea evenimentului nu au pus mare preț pe aceste aspecte și au ratat încă o ocazie de a face cunoscute frumusețile României.
Eurosport nu mai transmite evenimentul    
     Deși programul tv Eurosport făcuse o tradiție în a transmite Festivalul Olimpic al Tineretului European, se pare că anul acesta canalul sportiv a decis să nu mai televizeze competiția. Directorul
executiv al FOTE 2013, Dan Mălușel, a declarat pentru newsbv.ro: „Încheierea contractului de transmisiune directă este în sarcina Comitetul Olimpic European (EOC), acum o săptămână am fost anunțați de EOC că Eurosport-ul nu va mai transmite FOTE (nu numai Brașov 2013, ci și edițiile următoare) pe canalele sale, iar această decizie a fost luată din motive financiare, sarcina inițială a CO – FOTE Brașov 2013 era de a încheia un contract cu o televiziune din România care, din punct de vedere tehnic, să poată ridica semnalul pe satelit pentru Eurosport. În acest sens, CO-FOTE Brașov 2013 a prevăzut în buget suma necesară pentru acest serviciu și a încheiat un precontract cu una dintre televiziunile cu acoperire națională, care dispune de tehnica necesară“.

Cristian Andrei Leonte

Francezii care vor să angajeze imigranți români trebuie să achite o taxă de 50% din salariul brut pe care îl oferă!


Birocraţia statului francez mi-a smuls din braţele mele de 22 de ani primul job adevărat.

     Cunoaştem cu toţii în ultima vreme o vecină, o cunoştinţă îndepărtată, o nepoată de verişoară sau un unchi de gradul al treilea care, iată, a plecat din România. Câteodată e vorba de o bună prietenă, alte ori se nimereşte să fie vorba chiar de proprii copii. În anul de graţie 2013, globalizarea şi mobilitatea sunt realităţi pe care le simţim pe propria piele. Mânată de spiritul acestor vremuri ciudate, m-am trezit, într-o bună dimineaţă a anului 2011, în Franţa. A căuta un job ca proaspăt absolvent cu zero experienţă e o provocare în sine, căutările devenind în scurt timp un job cu normă întreagă.
     Am pus, aşadar, mâna pe telefon. Şi am sunat. Am sunat şi am tot sunat. Şi din nou, am sunat. Într-un sfrârşit apoteotic, am primit un răspuns din partea unei doamne. Găsisem un post temporar de secretară polivalentă în cadrul unui festival internaţional de pian. Mă lovise deci norocul, cu pumnii direct în stomac. „Aveţi un profil interesant”, mi s-a spus la interviu. Normal, profilul era interesant şi s-ar fi potrivit şi pentru alte două miliarde de joburi închipuite, căci ca absolvent de litere eşti instruit în de toate, dar concret în nimic. Salariu atractiv, 1200 de euro, plus bilete de intrare la orice concert după programul de lucru. Am „bătut palma”, mi-am strâns geanta şi am plecat să-mi adun hârtiile pentru angajare. În drum spre casă, sună telefonul.  „Domnişoară, sunt madame X, aveţi prin actele dumneavoastră şi un titlu de sejur?”
     Bineînţeles, habar nu aveam că în Franţa, ca român, ai restricţii pe piaţa muncii. Că acel titlu de sejur este un veritabil Graal al vremurilor noastre. Vrei sa munceşti în Franţa? Nicio problemă. Ai nevoie pentru început de un titlu de sejur, obţinut de la prefectura oraşului în care îţi stabileşti reşedinţa. Pentru a-l obţine, îţi trebuie o promisiune din partea angajatorului sau contractul de muncă deja semnat de către angajator. Angajator care nu te poate angaja, câtă vreme nu ai acest act. Dacă vreodată reuşeşti să ieşi din acest ping-pong stupefiant, înarmează-te cu multă răbdare. Până pe data de 22 august 2012, pe lângă rezolvarea dilemei acestui act, trebuia să fii capabil să găseşti un angajator dispus să plătească o taxă Oficiului Francez de Imigraţie şi Integrare, ce, în multe cazuri, putea să atingă cota alarmantă de 50% din salariul brut pe care l-ai fi primit.
     O procedură întortocheată şi un text de lege care îţi dă fiori pe şira spinării. Madame X n-a putut să ducă în spinare toată această corvoadă, motiv pentru care m-a sunat cerându-şi scuze şi spunându-mi că mă aşteaptă anul viitor. Şi iată cum, birocraţia statului francez mi-a smuls din braţele mele de 22 de ani primul job adevărat. Iar acesta este doar
începutul...

Denisa-Ioana Cîrlomăneanu

Ce au în comun Silvio Berlusconi și Dan Șova?


     Într-o singură zi, respectiv 28 ianuarie 2013, fostul prim-ministru italian, Silvio Berlusconi, a reușit să fie din nou în atenția presei din întreaga lume. Motivul? 
   
     Declarația acestuia referitoare la responsabilitatea limitată a regimului fascist italian, în frunte cu „Ducele“ Benito Mussolini, față de victimele Holocaustului. N-am găsit niciun ziar de seamă din România sau de aiurea care să nu fi citat afirmațiile politicianului milanez, prilejuite chiar de Ziua Internațională de comemorare a
victimelor Shoah-ului. Pronunțându-se astfel, Berlusconi arată că, pe de o parte, ignoră (conștient sau nu) un capitol esențial din istoria Italiei ultimului secol, și că, pe de altă parte, dezbaterea publică despre un asemenea subiect delicat nu înregistrează, din păcate, decât opțiuni extreme (și extremiste), numai bune de exploatat într-o campanie electorală dificilă, ca cea prin care trece Italia acum. Însă, cel mai important de semnalat în cazul unei astfel de poziții publice ar fi că, în peninsulă, ca și în România unor Dan Șova și Corneliu Vadim Tudor, asumarea pe de-a-ntregul, conștientă, informată, respectuoasă față de memoria victimelor și, mai ales, depolitizată a Holocaustului rămâne încă un deziderat. Mai sugestive chiar decât vorbele sale nesocotite mi s-au părut imaginile care l-au surprins pe Berlusconi, la scurt timp după declarație, moțăind în timpul ceremoniei cu pri-cina. Mi-a fugit gândul, imediat, la celebrul tablou al lui Francisco de Goya - „Somnul rațiunii naște monștri“. Doar că, în varianta italiană, somnul a venit după ce monstrul fusese lansat public...


Georgiana Țăranu


DESERT à la Zoe: Prăjitură cu nucă și cafea





Ingrediente: Blat -  5 ouă, 150 gr. zahăr tos, 70 ml. ulei, 80 gr. făină, 7 linguri nucă măcinată, 1/4 linguriță sare, 10 gr. praf de copt; Cremă - 220 gr. mascarpone (o cutie), 100 gr. unt la temperatura camerei, 200 gr. zahăr pudră cernut, 2 lingurițe esență vanilie, 3 linguri nucă măcinată, 1 linguriță de ness dizolvat în două lingurițe de apă

Mod de preparare: Pentru blat batem albușurile spumă până obținem o bezea tare, apoi adăugăm treptat zahărul, gălbenușurile și uleiul. Amestecăm toate ingredientele uscate, le adăugăm peste compoziția de ouă și omogenizăm ușor cu o paletă. Turnăm în tava medie în care am pus hârtie de copt și coacem în funcție de cuptor. Pentru cremă batem puțin untul, adăugăm crema mascarpone, apoi treptat zahărul. Batem câteva minute până obținem o cremă fină, punem esența, cafeaua și la sfârșit, nuca. Tăiem blatul în două (ca la tort), punem la mijloc jumătate din cremă (chiar și mai mult), iar deasupra crema care ne-a rămas. Decorăm deasupra cu nuci tăiate.
          Prăjitura este excelentă a doua zi când devine ușor însiropată și se poate tăia foarte bine.
Se poate porționa în pătrate mici pentru a fi puse în platou sau în altă formă pentru a fi servită individual. Am decorat farfuria cu zahăr caramelizatm, iar prăjitura cu nucă caramelizată.