15 nov. 2012

Vezi părerea Consulului General al Rusiei la Constanţa, despre încercarea lui Napoleon de a cuceri Imperiul Ţarist!




     Războiul pentru apărarea patriei din anul 1812 este considerat unul dintre cele mai însemnate evenimente din istoria poporului rus. Ca rezultat al vărsărilor de sânge în luptele duse de către soldaţii şi ofiţerii ruşi s-a reuşit alungarea armatelor străine de pe teritoriul ţării, fortificarea graniţelor şi asigurarea independenţei statului. Războiul dus de Rusia împotriva lui Napoleon este considerat pe drept cuvânt unul dintre momentele centrale ale istoriei mondiale. Campania lui Napoleon împotriva Rusiei şi drept urmare, Războiul din 1813 – 1814, au rămas în istoria omenirii drept cel mai puternic conflict armat până la Primul Războiul Mondial.




-Mikhail Reva (foto), Consul General al Federaţiei Ruse la Constanţa; 
-Angajaţi diplomatici: German Vitaly, Viceconsul; Nechaev Vladimir, Ataşat
-Consulatul a fost înfiinţat în aprilie 1947;
-Districtul consular include judeţele Constanţa, Tulcea, Brăila şi Galaţi.


     Pe câmpurile de luptă ale Războiului pentru Apărarea Patriei se hotăra destinul multor ţări şi popoare. Rusia rămânea ultimul obstacol în drumul lui Napoleon către dominaţia europeană şi în perspectivă mondială. Cucerind Rusia, Imperatorul Napoleon Bonaparte plănuia să continue cuceririle în Asia.
     Invazia lui Napoleon în Imperiul Rus a început în iunie 1812 când Imperatorul Franţei a învinuit Rusia de încălcarea acordului de pace de la Tilsit, încheiat în anul 1806, şi doar după două zile, pe 24 iunie, armata franceză a traversat fluviul Neman, cucerind oraşul Kovno. Una dintre cele mai importante bătălii în timpul războiului a fost bătălia de la Smolensk, care a avut loc pe 16-17
august 1812. Ca urmare a luptelor crâncene, ruşii au fost nevoiţi să părăsescă oraşul, care practic a fost în întregime distrus, Napoleon înaintând astfel spre Moscova.
     Următoarea etapă importantă în timpul Războiului a fost Bătălia de la Borodino (în apropierea oraşului Mojaisk de lângă Moscova), care a avut loc pe 7 septembrie. În această bătălie, armata franceză a pierdut mai mult de 50 de mii de oameni, iar partea rusă a pierdut 44 de mii de oameni. Rezultatul Bătăliei de la Borodino este controversat. Istoricii contemporani au păreri diferite, analizând acest eveniment. Cu toate că armata rusă a reuşit să-l respingă pe Napoleon, totuşi coman-danţii ruşi au hotărât să permită duşmanului drumul spre Moscova, deoarece armata sufe-rise pierderi însemnate.
     La doar câteva zile după marea şi crunta bătălie, în satul Fili a avut loc o întâlnire legendară a conducătorilor armatei, unde comandantul M.Kutuzov a hotărât să renunţe la bătălia pentru Moskova în scopul păstrării armatei, punând astfel la dispoziţia francezilor oraşul. La 14 septembrie, atunci când armata lui Napoleon a intrat în oraş, a avut loc un incendiu devastator care a distrus aproape 75% din clădiri, inclusiv fabrici, pieţe, magazine, lăsând astfel francezii fără mijloace existenţiale. Ocuparea Moscovei a continuat mai mult de o lună şi s-a încheiat pe 20 octombrie 1812, devenind astfel momentul crucial în Războiul pentru Apărarea Patriei. Cucerirea de către Napoleon a oraşului nu a avut niciun rezultat. Napoleon a decis să părăsească oraşul deoarece armata franceză nu a fost pregătită pentru campania militară de iarnă, şi le era imposibil să găsească alimente. În această perioadă el a propus de trei ori Imperatorului rus, Alexandru I, să încheie pace, dar nu a primit niciun răspuns.
     După bătălia de la Maloiaroslaveţ din 24 octombrie, Napoleon şi-a epuizat iniţiativa strategică. Singura problemă importantă era salvarea armatei franceze rămase, de la distrugerea ei totală. Pierzând o parte însemnată din armată şi armament din cauza frigului şi atacurilor consecutive ale partizanilor şi cazacilor, armata lui Napoleon, părăseşte Imperiul Rus, izgonită fiind de către ruşi, practic pierzând războiul. La 26 decembrie 1812, armata rămasă a lui Napoleon trece fluviul Neman, de unde cu câteva luni în urmă porniseră pe drumul cuceririi. Din numeroasa armată a lui Napoleon (aproximativ 600 de mii) au trecut înapoi fluviul doar 30 de mii de soldaţi şi ofiţeri.
     Trupele ruseşti nu s-au oprit la izgonirea francezilor de pe teritoriul lor. În primăvara anului 1813 a fost eliberată o parte însemnată a Poloniei, armata rusă intrând apoi în Prusia,
ulterior francezii fiind izgoniţi şi din Berlin.Mai departe, situaţia s-a schimbat. Napoleon a adunat o nouă armată reuşind pe moment să cauzeze o serie de înfrângeri trupelor aliate, dar în cele din urmă a fost învins, reuşind să scape de captivitate pe fondul unei slabe colaborări ale trupelor aliate. La sfârşitul anului 1813 - începutul anului 1814 trupele aliate au trecut Rinul,  intrând pe teritoriul Franţei. În martie, după o rezistenţă îndârjită, Parisul s-a predat.În perioada septembrie 1814 – iunie 1815, puterile învingătoare au ajuns la o înţelegere în cadrul Congresului Vienez, privind reorganizarea Europei după război. În capitala Austriei s-au adunat 216 reprezentanţi ai statelor europene, rolul principal fiind jucat de către Rusia, Anglia şi Austria. Delegaţia rusă a fost condusă de Alexandru I. Aliaţilor le-a fost greu să se înţeleagă din cauza unor contradicţii puternice apărute între ei, problema principală fiind cea teritorială.
     Lucrările congresului au fost întrerupte datorită evadării lui Napoleon de pe insula Elba unde fusese exilat până atunci. El s-a întors în Franţa şi fără niciun foc de armă a întrat în Paris. De această dată domnia lui a durat doar 100 de zile. Prin eforturile comune ale statelor europene, în bătălia de la Waterloo, din iunie 1815, Napoleon a fost înfrânt, capturat şi exilat pe insula Sfânta Elena, aflată pe malurile vestice ale Africii, unde şi-a petrecut restul vieţii.
     La sfârşitul anului 1815, Congresul Vienez s-a încheiat şi monarhiile din Rusia, Prusia şi Austria au semnat înţele-gerea Sfintei Alianţe. Ei au luat asupra lor responsabilitatea asigurării respectării ferme a hotărârilor Congresului de la Viena. Ulterior, la această alianţă s-au alipit majoritatea monarhiilor europene. Din 1818 până în 1822, periodic s-au convocat congresele Sfintei Alianţe.
Rezultatul desfăşurării Congresului de la Viena a fost formarea a aşa numitului sistem Vienez al relaţiilor internaţionale, sistem care a marcat începutul formării echilibrului de forţe al statelor europene, existent până la începutul Primului Război Mondial. Noul sistem unic de relaţii internaţionale prezenta o serie de factori. Acum principalii actori ai relaţiilor internaţionale deveneau nu numai ţările dar şi coaliţiile, născân-du-se conceptul de echilibru al forţelor, responsabilitatea revenind însă marilor puteri. Acest sistem a rezistat timp de un secol, rămânând neschimbat, aşa cum şi componenţa statelor conducătoare s-a păstrat. Mai mult, în perioada existenţei sistemului Vienez al relaţiilor internaţionale s-a dezvoltat diplomaţia clasică.
     Lupta împotriva agresiunii napoleoniene a intrat în istoria Rusiei ca una dintre cele mai glorioase şi eroice pagini ale ei. Prin eforturile comune ale armatelor ruse şi aliate s-a reuşit învingerea lui Napoleon, eveniment ce a condus la revizuirea bazelor cooperării internaţionale în scopul prevenirii vărsării de sânge şi înfrânării aspiraţiilor marilor puteri spre hegemonieAcest război a avut un caracter naţional, la el participând tot poporul de la mic la mare, fapt pentru care a rămas în istoriografia rusă ca Război pentru Apărarea Patriei. Victoria în război a fost posibilă datorită participării întregului popor, a vitejiei şi eroismului soldaţilor şi ţăranilor simpli, cât şi a perspicacităţii, iscusinţei şi tacticii reprezentanţilor comandamentului militar. Nume sonore precum M.I.Kutuzov, P.I.Bagration, M.B.Barclay de Tolly, I.V.Vasilcikov, P.H.Wittgenstein, D.V.Davidov, A.P.Ermolov, N.N. Raievsky şi mulţi alţii vor rămâne veşnic în paginile de istorie rusă şi universală.
     În anul 2012, Rusia celebrează 200 de ani de la Războiul pentru Apărarea Patriei din 1812. În Moscova, Sankt-Petersburg şi în alte câteva oraşe au loc festivaluri, concerte şi expoziţii. Mai mult, pe câmpul de la Borodino se organizează reconstituirea evenimentelor cu participarea câtorva mii de reprezentanţi îmbrăcaţi ca acum 200 de ani în costumele militare ale acelor vremuri. În oraşul Smolensk se restaurează monumentele legate de acele vremuri. Celebrarea evenimentelor va avea loc până la sfârşitul anului 2012.

Mikhail REVA, Consulul General al Federaţiei Ruse la Constanţa