12 nov. 2012

Statul. Vinovat, sau ţap ispăşitor?


     Nu este o noutate pentru nimeni imaginea pe care o are sistemul sanitar din România. Din păcate, o imagine desenată în nuanţe de gri,  având proasta etichetă pusă de spitalele deseori mizere, lipsa aparaturii de specialitate şi nu în ultimul rând, prezenţa unor cadre medicale prea plictisite pentru a-şi face meseria.
     Acestui subiect i-au fost acordate mii de pagini în gazetele româneşti, din anii `90 şi până astăzi. Sistemul sanitar a fost, de-a lungul timpului, un subiect savuros tocmai prin tragicul situaţiei. Însă se pare că totul a fost în zadar. Astăzi putem găsi în spitalele autohtone aceleaşi imagini infecte şi acelaşi miros înţepător.
     Dar cine e de vină? „Statul“ este cel mai la îndemână răspuns. Un răspuns folosit de mase, un răspuns folosit adeseori de mass-media.
     Însă, în timp ce în Europa procentul salariaţilor, raportat la numărul de locuitori, variază între 40-50%, România se poate lăuda doar cu jumătatea performanţei colegilor noştri din Uniunea Europeană. Mai precis, doar unul din cinci români munceşte. Şi restul?
     Păi, asta înseamnă, practic, că doar unul din cinci români plăteşte taxa de sănătate (CEASS). Şi acum, fie vorba între noi, credeţi că doar 20% dintre români au venituri? Păi, şi ale cui sunt maşinile ce blochează străzile marilor oraşe? De ce sunt mall-urile şi hypermarket-urile pline la orice oră? Din ce bani îşi permite românul să plece în vacanţe scumpe în afara graniţelor? Şi să nu mai vorbim de cluburile de fiţe în care se cheltuiesc mii de salarii de bugetari pe seară…
     Oare meteahna românului de a „înţepa“ statul orişicând are ocazia nu a menţinut pe loc acest sistem sanitar, timp de 20 de ani?
     Este la modă acum să devii „autorizat“. Să îţi deschizi PFA, mai exact să devii persoană fizică autorizată. Un alt şiretlic al românilor de a se fofila de la plata taxelor, pentru că un venit anual sub 9000 RON te face pe tine „autorizat“ să nu mai plăteşti taxa pentru sănătate. O
modalitate foarte uşoară de încasarea lefei, la-ndemână şi pentru angajator, şi pentru omul de rând care şi-aşa are prea puţini bani pentru greutăţile vieţii, de ce să mai dea şi la Stat?
     În această situaţie, nu ar trebui ca şi oamenii ce ne conduc să înceapă să ne blameze, fiindcă suntem alături de ei, vinovaţi de situaţia în care ne aflăm?
     Adevărul este undeva la mijloc. Şi ca să îmi citez un bun prieten… „Ce, politicienii ăştia se nasc în ţarcuri speciale pentru politicieni? Nu vin oare din rândul nostru şi au exact mentalitatea noastră?“. Realitatea este că această clasă politică oglindeşte perfect societatea românească.
Problema rămâne însă una deschisă? Cine ar trebui să se schimbe mai întâi: politicianul român sau mentalitatea societăţii în care trăim?

Cristian Andrei LEONTE