15 nov. 2012

RAED ARAFAT, ULTIMA SPERANŢĂ E LA TINE! Starea infectă în care se află Secţiile de Pediatrie, Neonatologie şi Ginecologie întrece orice limită!


     Pare că două dintre cele mai mizerabile secţii, de Pediatrie şi Obstretică-Ginecologie, nu au nici o şansă de „salvare”. Locul unde copiii vin pe lume, unde proaspetele mămici îşi ţin în braţe bebeluşii, unde aceştia sunt hrăniţi pentru prima dată în viaţa lor, locul unde, din păcate, tot mai mulţi nou-născuţi sunt abandonaţi, sau locul unde cei mici sunt trataţi, arată mai rău decât în cele mai groaznice coşmaruri.
     De la Revoluţie încoace, nici un ministru al Sănătăţii nu a ridicat un deget ca să schimbe radical situaţia jalnică în care se află poate cele mai importante secţii din Spitalul Judeţean Constanţa. Nici un Guvern nu a alocat suficiente fonduri pentru reforma vitală în sistemul sanitar, cel puţin nu pentru judeţul Constanţa. Am fi incorecţi dacă am arăta cu degetul către directorii SJC care s-au perindat la conducerea instituţiei, ori deplasaţi dacă am învinovăţii şefii de secţii, ori alte cadre medicale. Vina nu aparţine nici unuia dintre cei menţionaţi şi, cu atât mai puţin, altor instituţii. Vina aparţine exclusiv miniştrilor despre care e greu să credem că nu ştiau de situaţia deplorabilă în care se află Spitalul Judeţean Constanţa.
     Proaspăt numit la conducerea Ministerului Sănătăţii, Raed Arafat are mingea în terenul său. Cunoscut drept un medic extrem de implicat şi devotat profesiei, dedicat pacienţilor, noul şef de la Sănătate are ocazia să îşi reconfirme imaginea consolidată în ultimii ani, tăind în carne vie şi reformând în adevăratul sens al cuvântului sistemul sanitar. Şi ar putea să facă asta foarte uşor, începând cu judeţul Constanţa.

 Cum puteţi îngriji pacienţii în duhoarea aia?!

     „Mirosul din spital” a devenit un mit. Cel mai probabil, acest mit a luat naştere în spitalul de la malul mării. E imposibil să intri în spital şi să nu te trăznească o duhoare greu de descris şi suportat. O combinaţie între transpiraţie, mâncare stătută, mucegai, clor, medicamente şi lenjerie veche. Când am intrat în spital să fac reportajul, prima dată m-am gândit la asistentele, medicii şi, mai ales, infirmierele, care zi de zi încearcă să îngrijească pacienţii inhalând duhoarea respectivă. Dar, probabil, de-atâţia ani, s-au obişnuit. E un miros familiar, care deja li s-a impregnat în subconştient. Cred că mirosul atinge apogeul în secţiile O.R.L. şi Neurologie. Acelaşi miros amplificat până dincolo de imaginaţie. În condiţiile astea, în care atât salariile, cât şi condiţiile de muncă sunt mizerabile, nu cred că mai are rost să ne întrebăm de ce cadrele medicale nu sunt 
întotdeauna binedispuse... 

Mâncarea mămicilor, uitată pe o targă din hol

     Cu toate astea însă, pentru câteva aspecte nu există nici o scuză. Unul dintre ele ar fi modul în care mâncarea pacientelor de la Obstretică-Ginecologie este lăsată alandala pe holurile secţiei. În aceleaşi vase de inox parcă aduse de pe frontul de luptă, ceea ce am putea numi cu greu un prânz gustos zace sleit pe o targă lipită de unul dintre pereţii holului. Tot ce e posibil ca, cu doar câteva minute înainte ca „farfuriile” cu mâncare să fie lăsate acolo, de pe targă să fi fost dată jos vreo mămică în travaliu, ori vreo mămică ce tocmai a născut. Ori, de ce nu, vreo femeie care tocmai a făcut un avort... 

Saltele îmbibate cu sânge uscat la Ginecologie

     Imaginea care îţi întoarce stomacul pe dos este cu siguranţă, capturată într-una dintre camerele de la Obstretică-Ginecologie. O cameră goală, cu două paturi... Una dintre saltele ne sare în ochi: sângele uscat în saltea pare că nu va fi îndepărtat niciodată. Modul în care arătau petele ne fac să credem că sângele nu aparţine unei singure femei. Pare că mai multe paciente s-au perindat prin patul respectiv, fără să vadă însă petele lăsate de predecesoare, ascunse sub cearceaful cu miros de clor. 

Pătuţurile nou-născuţilor: fier ruginit şi-o saltea amărâtă

     În aceeaşi cameră în care salteaua mamei stă îmbibată în sânge, zace şi o construcţie de fier ruginit care ţine loc de pat pentru nou-născut. Nici baia, locul unde teoretic ar trebui să scapi de microbi, nu te ajută. Mizeria, mucegaiul şi rugina se simt ca le ele acasă. Nu putem să ne imaginăm câţi microbi îşi fac de cap prin încăperea respectivă şi nu putem decât să ne amintim de cazurile semnalate prin presa locală, de-a lungul anilor, în care jurnaliştii publicau declaraţiile mamelor 
îndurerate că micuţii lor au contamint o „infecţie inexplicabilă”. 

Biberoanele bebeluşilor, lăsate în voia microbilor 

     O altă imagine revoltătoare este cea din aripa dreaptă a Secţiei de Pediatrie, de la etajul 8. De data aceasta pe o masă, nu pe o targă, zac câteva biberoane pe care stau inscripţionate nişte nume de familie, cel mai probabil al bebeluşilor. Suzetele de când lumea şi pământul, sugrumă 
sticlele sprijinite de peretele slinos. Lângă biberoane, alte „prânzuri” zac în nişte căni de metal ciobite şi ruginite, aruncate pe o masă ruptă, plină de praf şi mucegai. Cel mai dureros este că toată această neglijenţă transformă secţiile de Neonatologie, Pediatrie şi Ginecologie în „campioane” la capitolul infecţii spitaliceşti. Iată ce scria anul trecut, agenţia de presă Mediafax: „Directorul Direcţiei de Sănătate Publică Judeţeană Constanţa, Constantin Dina, a declarat că din cele 37 de infecţii nosocomiale (infecţie luată din spital sau în alte unităţi sanitare cu paturi şi se referă la orice boală cauzată de microorganisme, care afectează bolnavul din cauza internării lui în spital, sau din cauza îngrijirilor primite, n.red.) înregistrate la spitalele din judeţ în 2010, cele mai multe au fost la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă. Din cele 30 de cazuri de la Spitalul Judeţean, 12 au fost înregistrate în secţia de nou-născuţi, trei la obstetrică-ginecologie, două la pediatrie, iar 13 la alte secţii”.

Declaraţia unei mame care a avut bebeluşul internat la SJC:

„Nu există sterilizatoare, nu există posibilitatea de a încălzi apă“

     „Am fost pentru prima dată în  Spitalul Judeţean Constanţa în decembrie 2011, iar mai apoi în mai 2012. De fiecare dată, pacientul a fost copilul meu. În decembrie avea 1 an. Dacă te internezi noaptea, este un efort supraomenesc din partea spitalului pregătirea biberonului de lapte. Nu există sterilizatoare, nu există posibilitatea de a încălzi apă sau un program de masă bine stabilit. Tratamentul prescris de medic este secret şi, în consecinţă, o prea mare aroganţă să întrebi ce i se administrează copilului şi de ce. Aşa au hotărât doctorii, doctori care vin, îşi consultă pacientul şi pleacă. Sistemul de sănătate românesc este în atenţia mass-mediei de mult prea mult timp pentru ca o nouă poveste să nu pară desuetă. Ceea ce nu mulţi ştiu însă este că aceiaşi medici care te tratează cu indiferenţă, se transformă brusc în nişte doctori foarte amabili într-o clinică privată.“

Andreea PAVEL
Cristian Andrei LEONTE

1 comments:

Ce oroare! Nesimtirea e in floare! Daca
Iipsurile materiale mai scuza cate ceva, nimic nu justifica refuzul ajutorului propus de oameni de bun simt in parteneriat cu o asociatie. Sa vedeti acolo tractari, negocieri, conditii. In loc sa multumeasca in genunchi tot ei sunt cu coada pe sus! Si Protectia Copilului care le tine isonul.