13 nov. 2012

De ce nu au încercat otomanii să-i islamizeze pe ruşii lipoveni refugiaţi în Dobrogea?


     În cele peste cinci secole în care Dobrogea a aparţinut Imperiului Otoman, ruşilor lipoveni le-a fost recunoscută oficial biserica şi nici nu au fost supuşi politicilor de islamizare. De altfel, staroverii fuseseră foarte bine plătiţi de Poarta Otomană, fiind consideraţi „musafiri“, Sadik Paşa încercând chiar să
organizeze o armată regulată din „necrasovţi“, pentru a lupta cu mai mult succes contra Rusiei. Încercarea a eşuat însă, în 1828. În schimbul sprijinului acordat Porţii, aceştia primeau o largă şi deplină autonomie, concesiunea pescăriilor  şi a unor întinse teritorii, lucru care i-a făcut să intre în conflict deschis cu rascolnicii propriu-zişi, determinând autorităţile otomane să strămute unele grupuri pe Dunăre sau chiar în partea asiatică a imperiului, în zona oraşului Bursa. Rascolnicii de rând s-au răspândit în platoul dobrogean şi i-au atras de partea lor pe „necrasovţi“, reînviind  şi/sau întemeind satele Carcaliu (Kamena sau Komenka), lângă  Măcin, Tatariţa (lângă Siliştea)  şi Ghindăreşti (Guizdar), lângă Hârşova. Lipovenii necrasovţi s-au stabilit cu învoirea turcilor în zona dintre Tulcea  şi Babadag.

Jurilovca, cel mai bogat sat de pescari

     Astfel, aceştia au pus pe picioare satele Sarichioi (Seriacovo) şi Jurilovca, pe care le vor transforma în cele mai bogate sate de pescari din Dobrogea. După revenirea Dobrogei la  România, în urma Tratatului de la Berlin (1878), a existat o politică de încurajare a stabilirii în zonă a românilor din regat, tocmai pentru a compensa unele goluri demografice ce s-au creat prin plecarea îndeosebi a neamurilor turcice. Un rol hotărâtor în păstrarea identităţii proprii a ruşilor lipoveni l-a avut biserica. Slujbele religioase se ţin şi astăzi în limba slavonă, scrierea se face cu caractere slavone, se foloseşte calendarul iulian (13 zile după calendarul gregorian). Păstrarea limbii ruse vechi, în care au pătruns unele cuvinte ucrainene  şi româneşti, dar  şi a obiceiurilor  şi tradiţiilor străvechi, constituie un specific al acestei populaţii slave.

Andreea PAVEL