25 oct. 2012

Cum a făcut 2 milioane de euro un băieţel de 12 ani?


     Are 12 ani şi o avere de 2 milioane de dolari. Un băiat din Canada a uimit lumea prin spiritul său extrem de ascuţit în afaceri. La o vârstă la care mai niciun copil nu se gândeşte cum să producă proprii bani, Ryan Ross are propria companie şi planuri mari de a se dezvolta în imobiliare şi ca antreprenor sportiv. La vârsta de trei ani, copilul vindea ouă de la găinile familiei. Ulterior, a început să tundă gazonul vecinilor şi a făcut curăţenie în case. Încet-încet, a trebuit să angajeze alţi copii care să îl ajute. La 12 ani, a scos o carte despre modul în care copiii pot să câştige bani, carte care a devenit bestseller, aducându-i până acum peste 1 milion de dolari tânărului antreprenor.
     Citeşte ştirea întreagă pe:  www.impactnews.ro

Andreea PAVEL

Florin Gheorghe şi Nicolae Anghel, candidaţi ARD, deşi Comisia de Etică i-a trimis la plimbare




Macovei nu-i vrea, lui Chiru nu-i pasă

     Comisia de etică a Alianţei România Dreaptă (ARD) a finalizat verificarea candidaţilor pentru alegerile parlamentare, 36 dintre aceştia primind aviz negativ. „Deciziile în Comisie s-au luat prin vot majoritar, preşedintele neavând drept de veto. Pentru toţi candidaţii cu aviz negativ preşedintele Comisiei de etică, Monica Macovei, a votat împotriva candidaturilor. Monica Macovei a dat vot negativ pentru alte 58 de candidaturi, dar care au primit aviz favorabil prin vot  majoritar”, scrie Hotnews. Iată, mai jos, candidaţii ARD pe care Comisia de Etică nu îi susţine! Culmea ironiei este că, cu doar o oră înainte de publicarea listei ruşinii, Organizaţia Judeţeană PDL Constanţa a trimis un comunicat de presă cu lista finală a candidaţilor ARD. Surpriză: Florin Gheorghe şi Nicolae Anghel erau bine mersi pe listă, în ciuda deciziei Comisiei de Etică. Da’ cui îi pasă de Centru? Constanţa a fost condusă întotdeauna, altfel...

1.   Pandele Andi Sorin – Arges

2.   Cocaina Mihai – Arges

3.   Rusu Mihai – Bacau

4.   Burca Eugen – Bacau

5.   Tirle Radu – Bihor

6.   Ghilea Gavrila – Bihor

7.   Iacob – Strugaru Stelica – Botosani

8.   Rebenciuc Neculai – Botosani

9.   Puchianu Ioan – Dumitru – Brasov

10.  Radulescu Cristian – Bucuresti

11.  Simion Florin – Bucuresti

12.  Budulan Pompiliu – Bucuresti

13.  Poteras Cristian – Bucuresti

14.  Negrila Corina Daniela – Bucuresti

15.  Anghel Nicolae – Constanta

16.  Gheorghe Florin – Constanta

17.  Brinza William - Diaspora

18.  Badea Viorel – Diaspora

19.  Stoica Stefan Bucur –Dolj

20.  Pasculescu Veta – Dolj

21.  Ardeleanu Valeriu – Galati

22.  Resmerita Dorulet – Galati

23.  Ciumacenco Nicusor – Galati

24.  Cazacu Marinica – Ialomita

25.  Munteanu Mircia – Hunedoara

26.  Branduse Aurica – Hunedoara

27.  Movila Petru – Iasi

28.  Cabalau Maria – Iasi

29.  Rusu Leonard – Iasi

30.  Surdu Gabriel – Iasi

31.  Bogaciu Ion – Ilfov

32.  Militaru Lucian – Teleorman

33.  Barbu Costel – Teleorman

34.  Radu Anisoara – Tulcea

35.  Oprescu Ion – Valcea

36.  Iacob Alexandru – Vaslui

Andreea PAVEL

Un sfert din copiii Marii Britanii sunt născuţi de mame imigrante



     Jurnaliştii britanici de la „The Sun“ au publicat un articol conform căruia aproape un sfert din copiii născuţi pe teritoriul Marii Britanii au mame din afara regatului. Date ale Oficiului Naţional de Statistică arată că, în ultimul an, din 808.000 de naşteri, 196.000 de copii aparţin mamelor care s-au născut în afara Marii Britanii.
     Femeile de naţionalitate poloneză au dat naştere unui număr de 23.000 de copii, în timp ce mamele pakistaneze au adus pe lume 19.200 de suflete. Acelaşi studiu arată că rata fertilităţii femeilor din afara Marii Britanii este mult mai mare decât a celor de origine britanică.

     Vedeţi ştirea completă aici: http://www.thesun.co.uk/sol/homepage/news/4608935/Nearly-a-quarter-of-UK-babies-are-born-to-immigrant-mums.html

Cristian Andrei LEONTE

24 oct. 2012

Expoziţii tematice şi activităţi culturale la Biblioteca Universităţii „Ovidius“


     În şirul manifestărilor culturale organizate periodic de Biblioteca Centrală Universitară „Ovidius” şi adresate cititorilor se înscriu acţiuni menite a promova valoroase lucrări din patrimoniul instituţiei legate de evenimente importante sau de personalităţile marcante sărbătorite în calendarul cultural naţional şi internaţional.
     Astfel, luna octombrie se află sub semnul personalităţii lui Günther Grass, născut la 16 octombrie 1927 şi devenit laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1999. Este o incitantă şi minunată invitaţie la lectură de calitate prin expoziţia tematică organizată la sediul bibliotecii.
     Totodată, recent, Biblioteca Centrală Universitară „Ovidius” a marcat, prin expunerea unor enciclopedii şi albume tematice, de obicei mai greu accesibile cititorilor, 150 de ani de la naşterea inventatorului Auguste Lumière, care, împreună cu fratele său Louis a realizat în 1895 prima cameră de filmat denumită cinematograf. Expoziţia dedicată acestui eveniment poartă titlul „ Fraţii Lumière, de la aparatul foto…. la cinematografie“ şi a fost vernisată de bibliotecar Reasilvia Bordei şi conf.univ.dr. Aurelia Lăpuşan, directorul Departamentului Editorial, Carte Universitară şi Relaţii Publice.
     În perioada următoare, la Biblioteca Centrală Universitară „Ovidius” vor avea loc expoziţii tematice privind Ziua Naţiunilor Unite, Ziua Armatei,  Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir şi făcătorul de minuni, din Tesalonic.

23 oct. 2012

Tradiţiile şi meşteşugurile luncăviţene, în expoziţie la Ambasada SUA


     La sfârşitul lunii septembrie, la Ambasada Statelor Unite ale Americii din Bucureşti, a fost organizată celebrarea a 22 de ani de voluntariat, realizat de Organizaţia Peace Corps în România. Evenimentul a marcat şi încheierea serviciul organizaţiei pe teritoriul ţării noastre, în cadrul căruia au fost derulate o serie de proiecte în comunităţile gazdă. Una dintre localităţile din România care a fost reprezentată la eveniment este comuna Luncaviţa, din judeţul Tulcea. Aceasta a fost prezentă prin Jerremy Faulkner, Voluntary Peace Corps, care lucrează ca profesor în cadrul Liceului Simion Leonescu din comună, de Bristena Arcus, profesor în cadrul aceleiaşi instituţii, dar şi de un reprezentat al administraţiei publice, Marian Ilie. Localitatea şi-a făcut cunoscute meşteşugurile şi tradiţiile printr-un proiect finanţat de Peace Corps şi cofinanţat de Primăria Luncaviţa, reprezentată de primarul Ştefan Ilie.

Andreea PAVEL

Cu ce impresii a plecat din Constanţa rectorul Universităţii „Babeş Bolyai“?


„Reuşita organizării Comisiei Bilaterale se datorează în special rectorului Dănuţ Epure şi prorectorului Florin Anghel“

     În luna septembrie s-a semnat şi un Acord de parteneriat între Universitatea „Ovidius” din Constanţa şi Universitatea „Babeş – Bolyai” din Cluj Napoca, ce vizează desfăşurarea de activităţi educaţionale şi academice comune, în scopul promovării calităţii educaţiei şi în vederea schimburilor interinstituţionale de studenţi şi personal didactic. Nu în ultimul rând, cu privire la organizarea celei de a XVII-a întâlniri dintre academicienii ruşi şi români, din cadrul Comisiei Bilaterale, rectorul Universităţii Babeş Bolyai, care a fost şi preşedintele delegaţiei române, Ioan Aurel Pop, ne-a declarat:
     „Întâlnirea de la Constanţa a Comisiei bilaterale româno-ruse a istoricilor, a XVII-a din noua serie, de după căderea regimului comunist, a fost o reuşită din punct de vedere organizatoric, iar acest lucru se datorează, în primul rând, gazdelor noastre, adică Universităţii „Ovidius”, conducerii acestei prestigioase instituţii. În pregătire s-au implicat, cu precădere, domnul Rector Dănuţ Epure şi domnul Prorector Florin Anghel, cărora le mulţumesc sincer şi pe această cale.
     Pe de altă parte, Constanţa este întotdeauna un loc privilegiat. Îmi amintesc un discurs impresionant, din anii studenţiei mele clujene, în care Constantin C. Giurescu – unul dintre marii istorici ai secolului trecut – aducând elogii provinciilor noastre istorice, numea Dobrogea cel mai vechi pământ românesc, fiindcă aici a început sinteza daco (geto)-romană, adică formarea poporului nostru. Chiar şi numai pentru aceasta, Constanţa – unde a scris atâtea versuri nemuritoare şi triste Ovidiu – şi Dobrogea sunt locuri de istorie, de cultură şi de meditaţie demne de arătat cu mândrie străinilor. Iar oaspeţii ruşi au plecat cu impresii deosebite, profund marcaţi de cultura şi de civilizaţia acestor locuri. De asemenea, pe aceeaşi linie, în acele zile de septembrie, Universitatea Babeş-Bolyai (cea mai mare instituţie de învăţământ superior din România, cu 45.000 de studenţi!) şi Universitatea „Ovidius” au semnat un acord cadru de colaborare. Suntem convinşi că toate acestea sunt de bun augur!”, a conchis Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş Bolyai, din Cluj.

Andreea PAVEL

De când nu mai e primar, consilierul Mureşan votează împotriva localnicilor



RUŞINE!

     Ce poate fi mai jenant şi scandalos decât situaţia în care s-a pus singur fostul primar din localitatea constănţeană Mihail Kogălniceanu? La doar trei luni de când a pierdut alegerile, Iosif Valer Mureşan a uitat complet de marea cu sarea promisă localnicilor în campania electorală din iunie 2012 şi, din funcţia de consilier, a început să voteze împotriva unor proiecte menite să îmbunătăţească nivelul de trai al celor cărora până nu de mult le cerea să îl voteze. Aşa se face că în şedinţa de luna trecută, fostul primar s-a opus unor proiecte precum: subvenţionarea cu 50% a abonamentelor pentru transportul în comun al elevilor şi studenţilor, sau scutirea unor familii foarte sărace de plata unor datorii către primărie, având în vedere că bugetul localităţii permite acest lucru. Văzând pe cine erau să aleagă în fruntea administraţiei, pentru a treia oară, localnicii (cărora actuala administraţie le permite să asiste la şedinţele de consiliu) s-au revoltat şi l-au huiduit. 

Andreea PAVEL

Culmea primăriilor: Au bani, dar ministerele nu le semnează contractele pentru începerea lucrărilor!


     O situaţie pe cât de amuzantă, pe atât de tristă ne-a fost semnalată de primarul comunei constănţene Poarta Albă, Vasile Delicoti. Acesta ne-a relatat situaţia în care se află de câteva luni comunitatea pe care o administrează: mai multe proiecte care i-au fost aprobate şi finanţate de instituţiile abilitate sunt blocate de un an, din motive de neînţeles: „Mi-au fost declarate eligibile şi finanţabile două proiecte din segmentul de învăţământ, pentru care am obţinut şi finanţarea necesară, dar în prezent lucrurile stagnează. Nu ştiu din ce motive, ministerul de resort nu vrea să organizeze licitaţiile necesare demarării lucrărilor. Banii sunt veniţi prin Banca Europeană de Dezvoltare şi trebuie să fie folosiţi prin Programul de Educaţie Timpurie şi Programul de Învăţământ Şcolar. Ministerul Educaţiei spune că face treabă, dar nu înţeleg ce treabă face din moment ce nu dă drumul la licitaţii.
     Funcţionarii ridică din umeri şi îmi spun să mai aştept. Dar de ce să mai aştept dacă banii există, toţi paşii sunt respectaţi şi nu trebuie decât să fie semnat un contract. Sunt atât de incompetenţi încât nu sunt în stare să organizeze o licitaţie?!
     În cadrul unui alt proiect, am dat autorizaţia de construcţie, după ce proiectul a fost declarat eligibil şi finanţabil şi de un an tot aştept să vină constructorul”, ne-a declarat Vasile Delicoti.
Primarul din Poarta Albă ne-a mai mărturisit că alte două proiecte aşteaptă să fie semnate, la fel cum banii destinaţi lor aşteaptă bine mersi în conturile Trezoreriei, să fie folosiţi: „Am un proiect care vizează construirea unui centru de tineret, unei şcoli şi a unor drumuri, şi un alt proiect care implică implementarea sistemului de canalizare. Stau cu toate actele pregătite, pentru semnarea contractului şi organizarea licitaţiilor. Am fost la cei de la Agenţia pentru Dezvoltare Regională, în cadrul căreia se derulează proiectele respective, şi mi-au ridicat din umeri, spunându-mi să mai aştept. Tot aştept de un an, dar nu înţeleg ce, din moment ce banii există! Sunt atât de incompetenţi că nu sunt în stare să organizeze o licitaţie?!”, se întreabă retoric primarul comunei Poarta Albă.

Andreea PAVEL

„Proiectele noastre n-au mai primit finanţări, pentru că am refuzat ofertele altor partide“



INTERVIU CU ION OPREA, PRIMARUL COMUNEI SĂCELE

Info Sud-Est: Nu prea mai este la modă „fidelitatea politică“. De ce nu aţi schimbat niciodată partidul din care faceţi parte?
Ion Oprea: Nu am avut niciodată, nici un gând să renunţ la Partidul Naţional Liberal. Când am ales acest partid, l-am ales pentru doctrina pe care o promovează şi pentru faptul că este un partid curat, faţă de altele, în care principiile democratice sunt respectate. Conducerea centrală nu îţi impune nimic, ci dimpotrivă, ţi se cere sfatul, eşti consultat în anumite privinţe, deci contezi, nu eşti o simplă marionetă. Pe de altă parte, eu sunt o persoană constantă. La fel cum în familie e normal să fii constat, la fel şi în politică şi administraţie trebuie să fii constant. Consecvenţa unei persoane conturează şi moralitatea şi caracterului omului respectiv.  

I.S.E.: Dar aţi primit oferte de la alte partide?
I.O.: Da, evident...

I.S.E.: Şi n-aţi avut de suferit pentru că le-aţi refuzat?
I.O.: Eu, personal, nu. Îmi pare rău doar că localitatea a avut de suferit pentru că atât timp cât am fost în opoziţie nu am mai primit finanţări din partea partidelor pe care le-am refuzat şi care erau la putere. Iar noi, cei din administraţie, am fost nevoiţi să ne descurcăm cum am putut pentru a lucra la proiecte, şi pentru a face economii astfel încât să reuşim să dezvoltăm localitatea Săcele.

I.S.E.: Ce proiecte aţi reuşit să finalizaţi în cele două mandate, în contextul în care aţi fost mai mult în opoziţie?
I.O.: Chiar dacă unii se miră şi consideră că fiind în opoziţie nu poţi să finanţezi proiecte, eu sunt exemplul că dacă vrei şi îţi dai tot interesul, poţi. Şi am reuşit să fac mai multe decât şi-ar dori unii. Dacă ar fi să enumăr câteva din cele mai importante proiecte, acestea ar fi: reabilitarea capitală şi modernizarea şcolii generale au reprezentat prioritatea mea. Pentru mine copiii sunt cei mai importanţi pentru că educaţia lor este vitală pentru viitorul unei localităţi. De asemenea, am făcut reparaţii capitale la căminul cultural, căruia i-am construit şi o bucătărie, pe care am dotat-o cu vesela necesară organizării de evenimente. La noi în comună este regulă: localnicii nu plătesc nici un leu pentru închirierea căminului atunci când vor să organizeze nunţi, botezuri sau parastasuri. Pe de altă parte am reabilitat şi extins reţeaua de iluminat public, cu materiale de calitate. Astfel am reuşit să elimin costurile pentru mentenanţă. Eu cred că suntem prea săraci ca să cumpărăm lucruri ieftine. Am mai modernizat şi retehnologizat reţeaua de apă şi staţiile de pompare, iar ceea ce mulţi nu ştiu este că la noi în localitate un metru cub de apă costă un leu, pentru că este în regim propriu. Tinerilor am reuşit să le îndrept atenţia către activităţile sportive, construindu-le un teren de fotbal modern, cu gazon artificial, nocturnă, tribune şi pistă de alergare şi o bază sportivă dotată complet. Când am investit în acest proiect, toată lumea m-a judecat, dar apoi toţi au trecut pe la mine să vadă cum e, şi şi-au construit şi ei. Puţini ştiu că am pietruit aproape zece kilometri de drumuri în an de criză cu doar 5 miliarde de lei vechi, pentru că am beneficiat de bunăvoinţa firmei ValmaStar, care exploatează piatră la noi în comună. Şi mai puţini sunt cei care ştiu că pachetele alimentare pe care le-am dăruit localnicilor cu posibilităţi materiale reduse, au fost cumpărate din banii mei şi nu din banii primăriei, aşa cum fac mai toţi primarii. Tot din banii mei am susţinut echipa de fotbal, pentru ca tinerii noştri să aibă şi ei o bucurie în fiecare weekend. În primul an de mandat am adus oameni care să deschidă în Săcele un cabinet stomatologic, o farmacie, un cabinet notarial şi am adus şi o reţea de telefonie mobilă care să asigure îmbunătăţirea sistemului de comunicaţii. Singura problemă care ne-a mai rămas este implementarea sistemului de canalizare, dar sunt absolut sigur că voi duce la bun sfârşit şi acest obiectiv. În viitor vreau să schimb faţa comunei plantând nişte arbuşti ornamentali, gard viu şi flori în localitate. Cei care mă judecă şi mă critică habar nu au că eu cu ginerele meu am preluat problemele sociale ale oamenilor şi am încercat să îi ajutăm, pentru că a rezolva problemele localnicilor, chiar şi atunci când legea nu îţi permite, este prioritatea noastră.

I.S.E.: Aţi încălcat legea pentru a rezolva din problemele oamenilor?
I.O.: Da. Spre exemplu, nu am vrut să tai ajutorul social de la familiile care aveau datorii la primărie. Dacă o lege este împotriva oamenilor, tu, ca primar, trebuie să te revolţi. Acesta este mesajul meu pentru toţi colegii mei, primari în România.


„Visăm frumos la un scor de 25%“



ŞEFII PP-DD CONSTANŢA SE PREGĂTESC PENTRU PARLAMENTARE

     Se apropie alegerile parlamentare din decembrie, iar în toate partidele politice din România există mişcări de trupe. Toţi se agită şi încearcă să creeze strategia perfectă pentru a obţine un scor cât mai mare în Parlament. La fel se întâmplă şi în Partidul Poporului Dan Diaconescu. Cuiul lui Pepelea de la alegerile locale din iunie, PP-DD, îşi propune să surprindă, pentru a doua oară, clasa politică românească. După ce au obţimut post de vieprimar în municipiul Tulcea şi au înclinat balanţa în multe consilii locale din Dobrogea, partidul violet se crede pe cai mari, visând să intre la guvernare. Orice este posibil. Cu un discurs populist hipnotizant şi bine pus la punct al liderului de la centru şi într-o perioadă când românilor li s-a acrit de politică, indiferent de culoarea celui care o face, PP-DD pleacă cu şanse reale să îşi împlinească visul: să împartă cărţile şi în Parlament. Oamenii lui DD de la Constanţa, coordonaţi şi conduşi de Gică Slabu şi Marian Vasiliev, vor să pună şi ei umărul serios la posibila reuşită a showman-ului ce a vrut să ia frâiele 
Oltchimului.
     
„Dan Diaconescu reprezintă visul american de la Caracal,
un om care nu avea nimic, dar care a reuşit să ţină în şah clasa politică românească“

     „La alegerile locale din iunie am fost foarte aproape de a câştiga cinci localităţi constănţene, printre care se numără comunele Aliman şi Mircea Vodă. Sperăm să putem face mai multe la parlamentare. Cu toate că lumea vorbeşte că suntem ba partidul PDL, ba al PSD, noi nu suntem aliaţi cu nimeni. Această tactică face parte din campania de denigrare a PP-DD, ca să nu crească în sondaje. Însă, pe noi, acest lucru nu ne afectează. Porţile noastre au fost şi sunt deschise tuturor oamenilor care vor să facă o politică curată. Însă cei care vor să fie alături de PP-DD vor trece printr-o analiză riguroasă, iar cei care decid şi îşi asumă sunt cei de la BPN. Noi doar facem propunerile. Cei de acolo au ultimul cuvânt. Cât despre parlamentare, ne dorim să obţinem un scor cu 2 în faţă şi să fie din două cifre. Noi visăm frumos, la un scor de 25 % şi credem că îl putem obţine. Sperăm să facem o figură frumoasă şi în Constanţa. Dan Diaconescu are încredere în noi, legătura cu el fiind una corectă. Este un om franc, simplu şi modest. Nu s-a schimbat nimic de când ţine prima pagină a ziarelor. Dacă există visul american, Dan Diaconescu reprezintă visul american de la Caracal, un om care nu avea nimic, dar care a reuşit să ţină în şah clasa politică românească.
     Poate cei care se grăbesc să-l discrediteze ar trebui să-l analizeze mai atent. Dan Diaconescu este un om care a venit cu Rolls Royce-ul în campania electorală de la Constanţa, dar a mers cu căruţa prin noroaiele de pe uliţele comunelor, alături de noi. Ca să puteţi să fiţi convinşi de modestia acestui om, în campanie, când ne 
întorceam de la Mangalia, a mâncat un sendviş cu caşcaval făcut de 12 ore şi ţinut în soare, în maşină“, ne-a declarat Gică Slabu, preşedintele PP-DD Constanţa. 

Cristian Andrei LEONTE

Manipularea mă-sii...


     Cochetez cu presa de la 16 ani. Vroiam să scriu despre problemele oamenilor, să trag la răspundere primari şi parlamentari care nu-şi fac treaba, să fac dreptate şi alte visuri de-astea de copil care simţea nevoia să-şi ia responsabilităţi de om mare. Taică-miu nu m-a susţinut deloc, ba mai mult, ne-am certat ani întregi pe tema asta. Îmi spunea: „N-ai ce căuta în mizeria asta de presă, să scrii toate prostiile comandate, să duci o viaţă de doi bani, să fii mojică şi să te perverteşti pentru trei lei. Trebuie să ai coloană  vertebrală în viaţă”. Nu înţelegeam ce legătură are ce vroiam să fac eu, cu ce spune el? Aveam să înţeleg pe parcursul anilor. Primul şoc l-am avut când n-am putut să scriu despre o conductă de apă, pentru că ziarul la care făceam practică era finanţat de patronii firmei. Apoi am început să merg cu colegi de-ai mei pe teren, acolo unde vedeam ceva, dar ei, ulterior, scriau altceva. Şi tot aşa, situaţiile ciudate în care eram pusă deveneau tot mai numeroase. Apoi, pe parcursul anilor, cu cât treceam mai mult prin situaţii de rahat în teren, cu atât înţelegeam mai bine rahatul de la televizor. Încet - încet am început să observ şi simpatiile politice ale televiziunilor.
     În ultima vreme, de când există ziarul ăsta, mă tot confrunt cu următoarele întrebări: „Voi sunteţi ziarul PDL?”, „Faceţi jocurile USL?”, „Cine vă susţine?” etc. Ori, de şi mai multe ori, sunt pusă în faţa unor situaţii în care, personalităţi politice pe care le abordez pentru prima oară, sceptice şi paranoice, refuză să răspundă la anumite întrebări „până nu se documentează despre ziar”, ori „până nu îşi dau seama de linia editorială”, sau, în cel mai rău caz, le e frică să facă anumite declaraţii: „Nu, că eu vă zic ceva şi voi o să scrieţi altceva”. Consum de două ori mai mult timp, energie şi bani, ca să îi conving că nu le scot din context declaraţia, că nu interpretez şi rescriu după bunul plac... În cele din urmă însă, primesc e-mailuri, telefoane sau sms-uri cu mesaje de genul: „Wow! Ai scris exact ce-am zis”. Da, pentru că aşa este corect şi asta înseamnă să nu manipulezi, ci să dezbaţi un subiect. Nivelul de manipulare la care s-a ajuns azi este scârbos şi înjositor. Lucrez de şapte ani în presă şi sunt revoltată de ce văd la televizor. Devin irascibilă când văd dezbateri politice, pe orice post, pentru că ştiu că oamenii care habar n-au cum merg lucrurile cred ce spun te-miri-ce lingăi pe la televizor. Şi aşa se formează opinia publică. Oamenii simpli nu ştiu cum se deformează o ştire, sau o declaraţie. Cel mai prost mă simt însă când sunt băgată în aceeaşi oală cu toate scursurile care scot din context sau inventează. Este pe cât de umilitor, pe atât de trist. Pentru că, în 99% din cazuri, presa nu mai înseamnă informarea publicului, ci o manipulare de ultimă speţă. Şi ghiciţi ce? Presa nu este a patra putere în stat, aşa cum se spune. Este prima. Pentru că prin ea ajunge informaţia la electorat, deci ea stabileşte conducerea ţării şi perdanţii. Şi tot presa se plânge de cenzură.
Acum îl înţeleg pe tata...

Andreea PAVEL

22 oct. 2012

Soţul trece de la un partid la altul, soţia rămâne director de liceu




NU POLITICII ÎN ŞCOLI!

     În continuarea unui articol dintr-o ediţie precedentă, în care deschisesem o dezbatere publică pe marginea numirii politice a directorilor de şcoli şi licee, revenim cu un articol în care vă prezentăm două situaţii, din judeţul Constanţa, pe cât de aberante, pe atât de elocvente pentru a demonstra că implicarea politicului în şcoli, naşte monştri. Cu şi mai multă tărie susţinem renunţarea la schimbarea directorilor o dată cu schimbarea culorii politice a Guvernului, la fel cum milităm şi pentru păstrarea directorilor, o dată cu schimbarea culorii lor politice. 

AŞA DA/AŞA NU:

     Nicolae Bălcescu – rezultate bune ale elevilor  din cadrul Liceului Tehnologic, activităţi şcolare de amploare, director schimbat şi repus în funcţie în urma insistenţelor localnicilor şi ale profesorilor, mulţumiţi de activitatea şi implicarea profesoarei Tatiana Stoica. 
     Dobromir – părinţi şi profesori nemulţumiţi de rezultatele şi activităţile şcolare din cadrul instituţiei de învăţământ, aceiaşi părinţi şi profesori nemulţumiţi de conducerea Liceului de Construcţii, adrese şi plângeri pe la Inspectoratul Şcolar Judeţean, pentru schimbarea din funcţie a profesoarei 
Tudoriţa Bodor. 

PRIMARUL COMUNEI DOBROMIR, EUGEN ILIESCU:

„Profesorii nu vorbesc de teama repercusiunilor. 
Secretara şi contabila din şcoală n-au mai suportat şi au plecat...”


  „La puţin timp după ce am ajuns primar, oamenii au venit să mi se plângă pentru că nu sunt mulţumiţi de actuala directoare a liceului din localitate. Atunci am discutat şi cu profesorii, să văd dacă împărtăşesc aceeaşi opinie. Aceştia mi-au confirmat, aşa că am vorbit cu Răducu Popescu (inspectorul şcolar general, n.red.), care mi-a promis că va lua măsuri, având în vedere situaţia conflictuală existentă. Bodor Tudoriţa încă este în funcţie, iar conflictele persistă, ba chiar capătă amploare. Recent, am auzit că atât secretara din şcoală, cât şi contabila au plecat, pentru că n-au mai suportat tensiunile. Nu e normal ca un director să rămână în funcţie doar pentru că partenerul de viaţă al acestuia trece de la partidul care guvernează”, a mai declarat primarul din Dobromir.

Când era director susţinut de PDL, Bodor l-a dat afară din liceu pe Nicuşor Constantinescu 

     Cel mai bun exemplu care evidenţiază cum merg lucrurile prin liceul din Dobromir este o întâmplare din 2009, atunci când PDL era la guvernare şi oamenii din sat spun că soţul doamnei director aparţinea aceluiaşi partid. Declaraţiile de indignare ale doamnei Bodor cu privire la faptul că Nicuşor Constantinescu organizează excursii pentru elevi în timpul orelor au fost citate de ziarul Cuget Liber: „Dintr-un efectiv de 286 de elevi am rămas cu vreo 10%. Şi pentru că am îndrăznit să trimit câteva cadre didactice să aducă înapoi la şcoală copiii, adunaţi în faţa Primăriei unde îi aşteptau autocarele, respectivii profesori au fost îmbrânciţi şi jigniţi”. Îi reamintim pe această cale doamnei director că în prezent este susţinută politic tocmai de partidul ai căror reprezentanţi se aleseseră cu plângeri penale semnate de dumneaei, în urmă cu trei ani. Localnici din comună ne-au povestit de asemenea cum Nicuşor Constantinescu, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, a fost alungat din curtea liceului atunci când a vrut să împartă copiilor rechizitele şcolare. E drept, pe vremea aceea, Bodor era director în timpul guvernării PDL...  


RĂDUCU POPESCU, şeful ISJ: 

„Trei echipe diferite de inspectori au confirmat spusele părinţilor şi profesorilor. Singura politică pe care o fac este cea a şcolii, drept pentru care directorul va fi schimbat“.


MITICĂ IOSIF, Vicepreşedinte al Sindicatului Liber al Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Constanţa, despre numirea politică a directorilor:

„Trăiască traseismul politic, pentru că astfel unii reuşesc să fie mereu pe val“     

     „În prezent, a face parte dintr-un partid politic, preferabil din cel care deţine puterea, a devenit o ţintă în sine, scopul tuturor ariviştilor, un substitut dăunător al competenţei profesionale şi al valorii umane. Aşa că să trăiască pluralismul, să trăiască partidele, să trăiască traseismul politic, pentru că astfel unii reuşesc să fie mereu ,,pe val”. Momentan, foarte mulţi dintre directorii unităţilor de învăţământ sunt numiţi prin delegare de către Inspectorul Şcolar General, delegare care poate înceta oricând la decizia aceleiaşi autorităţi, la rândul său ocupând respectiva funcţie de îndrumare şi control tot prin delegare, de la minister de data aceasta. Consider că numirea unui director doar pentru că are drept ,,recomandare” apartenenţa la un anumit partid politic reprezintă o practică lipsită de integritate, profund dăunătoare vieţii şcolii şi oamenilor săi. 
Din păcate, de prea multe ori, nu contează ce vor oamenii din şcoală şi care sunt argumentele şi aşteptările acestora, nu contează ce vor părinţii şi elevii, contează doar interesul politic de moment. Aşa se face că, deşi conform legii - ca să nu mai vorbim de normele şi valorile umane - cadrele didactice au obligaţia morală să îşi acorde respect reciproc şi sprijin în îndeplinirea obligaţiilor profesionale, unii colegi ajunşi într-o funcţie de conducere alterează grav climatul de muncă şi relaţiile interumane, declanşând o adevărată ,,vânătoare de vrăjitoare“ avându-i ca ţintă pe colegii lor care au avut îndrăzneala să îşi susţină în mod deschis opiniile, opunându-li-se, sau pe posibilii rivali pentru mult râvnita funcţie. Din păcate, astfel de situaţii nu sunt prea rare în unităţile de învăţământ preuniversitar din Constanţa“. 


GABRIEL MANEA, fost profesor de Istorie în învăţământul preuniversitar, în prezent asistent universitar 

     „Una dintre hibele legislative impune candidaţilor condiţii imposibil de îndeplinit de cei mai tineri, cum ar fi experienţa managerială, absolvirea unor programe de formare în domeniul managementului educaţional. Ceea ce înseamnă că tot vechii directori au cele mai mari şanse să conducă unităţile şcolare. Problemea nu este că foştii directori au vechime sau au deja peste 50 de ani, ci faptul că ei sunt părtaşi la vechi complicităţi politice, unii au fost şi sunt membrii ai unor partide şi cultivă legături nefireşti cu politicul. 
     Mutarea dintr-un partid în altul, după cum se schimbă conducerea inspectoratelor, a Consiliilor judeţene sau a administraţiei locale a devenit o normalitate şi mai lipseşte trecerea ei în fişa postului. Şi totuşi, care este miza? Evident una electorală. Pe de o parte, sunt cei numiţi în funcţie după alegeri, ca răsplată pentru efortul lor propagandistic şi material din timpul campaniei, iar pe de altă parte, sunt cei care fac partizanat politic chiar în timpul mandatului la conducerea şcolii. Mai ales în mediul rural, directorul este un personaj cu largă expunere, cu vaste posibilităţi de influenţare a electoratului mai puţin educat şi nu puţine au fost cazurile de propagandă electorală desfăşurată în şcoli, evident cu acordul conducerii. Fie că vorbim de rechizite între care se mai strecoară şi poza unui candidat, fie că sunt excursii organizate pe banii partidelor, ele sunt componente ale unui aranjament electoral ilegal, dar mai ales indecent. Unde mai punem că secţiile de votare sunt găzduite tot în clădirile unităţilor de învăţământ“. 

Andreea PAVEL

Pericol de moarte din cauza CFR



INTRAREA ÎN RESTAURANTUL „POPASUL PESCARILOR“ SE FACE DIRECT PE CALEA FERATĂ

     Restaurantul cu specific pescăresc „Popasul Pescarilor“ se află în sudul litoralului, la câţiva kilometri de drumul spre Olimp, situat într-un loc mirific, între Lacul Tatlageac şi malul mării. Peştele proaspăt adus dimineaţa, panorama de poveste şi servirea ireproşabilă fac din „Popasul Pescarilor“ un restaurant căruia, la prima vedere, nu îi poţi găsi nici un cusur.
     Însă accesul spre restaurant se face, dacă vă vine să credeţi, traversând o cale ferată, ce trece exact prin faţa cherhanalei. Fără bariere, fără semnale luminoase, doar nişte scări rupte şi un semn cu mesajul „Atenţie la tren“ te întâmpină în faţa restaurantului. Dar dacă vei avea curajul să treci peste acest obstacol şi dacă Doamne ajută nu ţi se întâmplă nimic, nici ţie, nici copiilor care, de cele mai multe ori se joacă prin zonă, te vei putea relaxa într-o ambianţă extraordinară, mâncând nişte preparate delicioase de peşte. Dar încercarea de la intrare este una dificilă. 
     Am stat de vorbă cu managerul restaurantului, Sorin Rusu, care ne-a declarat că au avut în plan construirea unei pasarele, care să asigure siguranţa clienţilor, însă s-au lovit de un refuz categoric din partea reprezentanţilor CFR, care spun că realizarea unei pasarele ar pune în pericol structura căii ferate. Aşa că mai bine să punem în pericol viaţa oamenilor! Singura opţiune a celor de la „Popasul Pescarilor“ a rămas aceea de a consolida scările până la şine şi dincolo de acestea şi de a se ruga ca nu cumva să se întâmple vreun accident.
     Astfel, lipsa de implicare a celor de la CFR ar putea pune în pericol vieţile unor oameni, mai ales vara, atunci când traficul feroviar din zonă este foarte intens. 

Cristian Andrei LEONTE

Pasajele infecte din centrul Constanţei contrastează cu luxul cluburilor din Mamaia



MIZERIE

     În ultima vreme, oraşul Constanţa este recunoscut cu precădere pentru cluburile de fiţe din staţiunea Mamaia, defilarea carelor alegorice şi carnavalurile în stil brazilian, pe care primarul Radu Mazăre le-a adus la malul mării. Faţa staţiunii Mamaia s-a schimbat în bine în ultimii ani, o parte din turiştii veniţi pe litoral apreciind  atmosfera încinsă şi stilul latino impregnat în nordul litoralului românesc.
     Aceleaşi aprecieri însă nu pot veni din partea oamenilor ce locuiesc în Constanţa, mai ales din partea celor care trec zi de zi, în drum spre locurile de muncă, prin pasajul din faţa Tomis Mall. Situat aproximativ în centrul oraşului, într-o zonă cu un trafic intens, pasajul este infect şi uneori îi poţi simţi mirosul înţepător de la o poştă. 
     Mucuri de ţigară, pereţi juliţi, urină, geamuri sparte şi afişe rupte. Cam asta este imaginea, pe scurt, a unui pasaj pe care oamenii trebuie să îl traverseze zilnic, pentru a ajunge pe zona pietonală din faţa primului mall constănţean, Tomis. 
     Poate că atenţia administraţiei locale ar trebui să se îndrepte şi spre imaginea oraşului, contrastul izbitor dintre staţiunea Mamaia şi centrul Constanţei fiind, la ora actuală, unul prea mare pentru un punct turistic cu pretenţii ce vrea să atragă şi să mulţumească cât mai mulţi turişti. 

Cristian Andrei LEONTE

În fiecare săptămână, un copil din România este victima focului, din neglijenţa părinţilor!


     Acesta este anunţul tragic pe care Primăria Lumina, din judeţul Constanţa îl promovează pe site-ul oficial. Statisticile sunt îngrijorătoare cu privire la situaţiile în care copiii suferă arsuri medii sau grave, ori, în cele mai tragice cazuri, micuţii decedează în urma incendiilor provocate, de cele mai multe ori, din neatenţia adulţilor. În acest context, iniţiativa administraţiei publice locale din comuna constănţeană este lăudabilă. Primăria încearcă să atragă atenţia asupra unor mici detalii care ar putea schimba viaţa copiilor: mucurile de ţigară aruncate neglijent, chibriturile lăsate la îndemâna micuţilor, copiii lăsaţi singuri şi neinformaţi în preajma aragazului, ori a instalaţiilor electrice etc.

Andreea PAVEL

Ambulanţa pe motocicletă, metodă inedită de a salva vieţi



AM ÎNTÂLNIT ŞI MEDICI PASIONAŢI...

     În cazul accidentelor grave, primordial pentru cei răniţi este primirea primului ajutor cât mai rapid şi eficient. Plecând de la această premisă, Ambulanţa CMO Galaţi a hotărât că cea mai bună soluţie pentru a salva vieţi şi a fi la timp unde sunt solicitaţi este ca personalul medical să încalece pe  motocicletă şi să fugă ca vântul şi ca gândul. Astfel cei de la CMO au la dispoziţie nişte motoare furioase care îi ajută pe medici să îşi facă meseria cât mai bine.
     Cristian Onişor, directorul „Centrului Medical Onişor“ Galaţi şi iniţiatorul proiectului „pe motocicletă“ ne-a declarat: „Am încercat să îmbin marile mele pasiuni: medicina şi motocicletele. Mai mult ca sigur, un echipaj pe motocicletă reprezintă o metodă de a ajunge mult mai uşor şi mai repede la cazurile grave, unde promptitudinea trebuie să fie  maximă. Astfel, şansele la viaţă ale celor suferinzi sunt mult mai mari. Medicii care merg pe motor au experienţă, fiind motociclişti cu state vechi. Recent, am cumpărat şi o şalupă, pe care vreau să o amenajez ca ambulanţă. Astfel putem avea acces la navele staţionate în radă. Până acum, echipajul acestor nave trebuia să aştepte o şalupă pentru a putea duce oamenii la mal, iar abia apoi primeau asistenţa medicală. Acum vrem să acţionăm direct, cu o şalupă gata echipată. Sper să pot pune în aplicare acest proiect până în luna mai 2013“.

Cristian Andrei LEONTE

DESERT à la Zoe: Ruladă cu cremă de ness



     De multe ori facem preparate la care folosim doar gălbenuşurile de la ouă şi ne rămân albuşurile. Aceasta este o reţetă la care se folosesc doar albuşuri.

Ingrediente pentru foaia de ruladă: 8 albuşuri, 4 linguri zahăr tos, 3 linguri ulei, 1/2 pachet praf de copt, 1 linguriţă esenţă de vanilie, 4 linguri făină, un praf de sare.
Ingrediente pentru cremă: 250 gr. mascarpone, 100 gr. unt la temperatura camerei, 200 gr.zahăr pudră, o linguriţă ness diluat în două linguri de apă.

Mod de preparare:

1.Albuşurile se bat cu un praf de sare şi când se întăresc se pune treptat zahărul şi se bat până ce acesta se topeşte.
2.Se adaugă uleiul şi esenţa de vanilie şi ingredientele uscate
(făina şi praful de copt).
3.Se răstoarnă compoziţia într-o tavă mare de aragaz în care
s-a pus hârtie de copt, se nivelează şi se coace 5-7 minute (în funcţie de cuptor).
4.După ce s-a copt, se scoate din tavă cu hârtie şi se aşează pe un grătar pentru a se răci. (foaia va rămâne moale)
5.Cât se răceşte foaia de ruladă pregătim crema, mixând la început doar untul, apoi amestecat cu mascarpone şi treptat cu zahărul pudră, până ce devine o cremă pufoasă.Când este gata crema se adaugă nessul şi se mai amestecă puţin.
6.Îndepărtăm cu grijă hârtia de pe blatul de ruladă.

Localnicii din Oltina: „Aici e sat fără câini şi Poliţia nu face nimic. Până şi primarului i-au dat foc la recoltă!”



ÎN PRAGUL DISPERĂRII

     Situaţia din comuna Oltina pare că a scăpat de sub control. Localnicii, ajunşi în pragul disperării, nu ştiu ce să mai facă pentru a se proteja de necazurile provocate de un grup infracţional din zonă. Câţiva locuitori ai comunei constănţene au fost de acord să ne dea detalii despre nesiguranţa în care trăiesc zi de zi: „Nu ştim ce să ne mai facem cu golanii din comună. Fură tot ce prind, ne ameninţă, ne tâlhăresc, e vai de capul nostru. Şi nimeni nu face nimic să ne ajute. Vă daţi seama unde s-a ajuns dacă până şi primarului i-au dat foc la recoltă. Şi el avea amenajat frumos, nu era aşa, doar un şopron. L-au păgubit de vreun miliard, două, că avea mii de baloţi cu lucernă, grâu, avea şi fasole. Şi încă nu s-a aflat cine i-a făcut asta. Şi nici n-o să se afle vreodată, pentru că în nici un caz de-ăsta de infracţiune nu se află cine e vinovatul.                    
     Aici e sat fără câini, suntem în pragul disperării”, ne-au declarat câţiva localnici din Oltina. 
Întrebaţi fiind de activitatea şi prezenţa poliţiştilor din localitate, localnicii au continuat: „Da, avem poliţişti, dar ăştia nu fac nimic, că dacă făceau nu ajungeam aici, să ne fie frică să mai stăm în case şi să mai mergem pe înserat pe uliţe. Acuşi vine iarna şi ne gândim cu groază la ce o să urmeze când se întunecă devreme. Au venit şi poliţiştii de la Constanţa, au stat de vorbă cu noi, ne-au ascultat problemele şi au plecat. Şi? S-a rezolvat ceva? Noi totuşi nu ne-am pierdut speranţa şi poate, într-o zi, ne-o ajuta şi pe noi cineva să nu mai trecem prin calvarul ăsta, de zi cu zi”, şi-au încheiat povestea oamenii, care din când în când se mai uitau în stânga şi-n dreapta să nu fie văzuţi sau auziţi că îşi spun ofurile. 

Poliţia Constanţa: Organele de poliţie din localitate îşi desfăşoară activităţile în mod corespunzător

     Pentru lămurirea situaţiei am vrut să aflăm şi un punct de vedere oficial al Inspectoratului de Poliţie Judeţean. Aşadar, vă redăm opinia instituţiei cu privire la situaţia din Oltina, în rândurile ce urmează:
„În perioada 25 - 27.09.2012, în conformitate cu rezoluţia şefului inspectoratului, un colectiv de ofiţeri din cadrul I.P.J. Constanţa, au efectuat un control tematic la Postul de Poliţie Oltina, urmărind modul de 
înregistrare a fenomenului infracţional şi a soluţionării petiţiilor cetăţenilor, fără a fi constatate deficienţe majore. Cu această ocazie a fost controlată activitatea postului comunal de poliţie, dar şi modul de soluţionare a unor dosare penale în care, în ultima perioadă au fost implicaţi cinci localnici. Pentru aprecierea încrederii locuitorilor comunei Oltina în organele de poliţie au fost purtate discuţii cu un număr de 7 persoane, reprezentanţi ai comunităţii. Astfel, s-a constatat că aspectele reclamate de un localnic nu sunt confirmate de către persoanele menţionate anterior, iar organele de poliţie îşi desfăşoară activităţile în mod corespunzător. În continuare, şeful inspectoratului a dispus instituirea unei monitorizări a postului comunal de poliţie, ce va fi efectuată de ofiţerii Serviciului de Ordine Publică din cadrul I.P.J. Constanţa”. 

Andreea PAVEL

„Un primar nu trebuie niciodată să fie mulţumit de munca lui. Întotdeauna trebuie să facă mai mult”



NICOLAE COŞOVEI, PRIMARUL COMUNEI SOMOVA

     În urmă cu mai bine de 12 ani, atunci când a preluat frâiele administrării comunei Somova, Nicolae Coşovei aproape că şi-a pus mâinile în cap atunci când a conştientizat cât de mari sunt problemele localităţii: fără drumuri, fără apă şi lumină curentă, exact ca în Evul Mediu. Dacă vizitezi azi Somova, e imposibil să nu vezi schimbările. Cu toate acestea însă, primarul Nicolae Coşovei nu pare foarte mulţumit de munca lui. De ce? Iată şi explicaţia: 
     „Un primar gospodar nu trebuie să fie niciodată mulţumit de ceea ce a făcut, pentru că astfel devine autosuficient şi nu mai ţine pasul cu nevoile comunităţii, care nu dispar niciodată. Dacă eşti un om care vrea să îşi ducă localitatea la un nivel maxim de dezvoltare, atunci trebuie să fii în permanent contact cu oamenii şi astfel îţi dai seama că nevoile lor sunt multe şi continue. Aşa se face că întotdeauna trebuie să faci câte ceva. Spre exemplu, eu am în plan să dau locuri de casă pentru tineri, să amenajez trotuare, mai ales pentru siguranţa copiilor, să mai asfaltez o parte din străzi, să rezolv problema apei pe timp de vară, să construiesc rigole pentru apele pluviale şi mai sunt o sumedenie de lucruri pe care trebuie să le rezolv, să mă zbat să obţin finanţări, pentru ca să pot lăsa ceva în urma mea. Norocul meu este cu noul Guvern care îşi ţine promisiunile faţă de oameni şi începe să înapoieze banii promişi către pensionari şi alte categorii sociale, iar pe noi nu ne mai ignoră la rectificările de buget, aşa cum se întâmpla pe vremea fostei guvernări. De asemenea, sunt norocos pentru că senatorul de pe colegiul nostru, domnul Trifon Belacurencu este un om deosebit care de fiecare dată când are ocazia ne întreabă ce probleme avem şi face tot posibilul să le rezolve. Merită un nou mandat de senator, la fel cum domnul Bălan care va candida pe colegiul nostru de deputaţi, merită prima şansă în cursa electorală, pentru că este un om implicat în activitatea administraţiei locale, chiar dacă nu e încă parlamentar“, ne-a declarat Nicolae Coşovei, primarul comunei Somova.

Andreea PAVEL

Senatorul Belacurencu: „Consiliul Judeţean Tulcea va implementa câte un proiect major în fiecare localitate, indiferent de culoarea politică a primarilor”



     Am stat de vorbă cu senatorul PSD, Trifon Belacurencu, pe marginea relaţiei dintre parlamentari şi primari. În timpul discuţiei, acesta ne-a adus la cunoştinţă o idee inedită a preşedintelui Consiliului Judeţean Tulcea, Horia Teodorescu, de dezvoltare şi modernizare a localităţilor tulcene, făcând abstracţie de simpatiile sau apartenenţa politică a primarilor: „Percepţia multor primari faţă de parlamentari este una deformată. Dumnealor în loc să ne spună punctual ce ordonanţă ar trebui schimbată, ne transmit problemele lor: că n-au canalizare, n-au trotuare, că dereaua e colmatată etc. Atunci, noi trebuie să fim de două ori mai implicaţi: să preluăm nevoile localităţilor şi să le identificăm un program sau un proiect prin care să soluţionăm situaţiile. Pornind de la această idee, corelată cu modelul Comisiei Europene, domnul Horia Teodorescu, preşedintele Consiliul Judeţean Tulcea, a iniţiat un masterplan de excepţie privind dezvoltarea judeţului nostrum. Astfel, până în 2020 vrem să ajutăm fiecare localitate să implementeze un proiect mare. Recent am discutat cu primarul din comuna Horia şi l-am întrebat care este prioritatea. Mi-a spus că drumurile. Uniunea Europeană însă nu ne permite să facem drumuri, dacă n-avem canalizare. Astfel, pentru comuna Horia avem în plan implementarea sistemului de canalizare. Şi astfel vom proceda pentru fiecare localitate, indiferent de culoarea politică a primarului. Noi nu vom ţine cont că unul e de la PNL, altul de la PDL şi aşa mai departe. În următorii opt ani, fiecare comună şi oraş din judeţul Tulcea va avea câte un proiect amplu (canalizare, apă, drumuri etc, n.red.) implementat”, ne-a declarat senatorul tulcean PSD, Trifon Belacurencu.

Andreea PAVEL

Intersecţia politeţii din centrul Constanţei!



CINE TRECE PRIMUL?

Intersecţia străzilor Atelierelor şi Cuza Vodă, aflată în zona Secţiei de Poliţie nr. 3,  este locul din Constanţa unde şoferii devin politicoşi şi se îndeamnă unul pe altul să treacă primul. Şi nu se întâmplă asta neapărat din cauza bunului simţ al şoferului constănţean, ci fiindcă toţi care ajung în intersecţie dau nas în nas cu semnul „STOP“. Atât maşinile ce circulă pe ambele sensuri ale străzii Atelierelor, cât şi cei care vin pe Cuza Vodă dinspre Policlinica cu Plată trebuie să respecte semnul de oprire. Însă cine pleacă primul din intersecţie? Logic, se acordă prioritatea de dreapta. Dar asta numai în cazul în care cei ce trec prin intersecţia respectivă cunosc indicatoarele dinainte. Sau cei care vin de pe Atelierelor şi stau liniştiţi la stop ar trebui să chicească că şi maşinile de pe Cuza Vodă au acelaşi semn?
După câteva minute de aşteptare, se desluşesc ei. Doar ce, se grăbeşte cineva? 

Cristian Andrei LEONTE

Cazinoul din Constanţa, decor în pozele mireselor şi în campaniile electorale



SIMBOL ÎN PRĂBUŞIRE

     Cazinoul din Constanţa îl putem zări des pe vederile trimise de pe litoralul Mării Negre, pe suvenirurile ce le găsim pe toate tarabele de la malul mării, însă mai mult, simbolul acesta se regăseşte campanie de campanie, pe flyerele şi materialele electorale ale celor care se zbat pentru scaunul de primar al oraşului Constanţa.
     O clădire veche, istorică, o emblemă a oraşului Constanţa, o imagine de care toţi constănţenii, fie ei oameni simpli, oameni de afaceri sau politicieni sunt mândri. Discuţiile pe tema Cazinoului au fost multe şi replicile tăioase, el fiind mărul discordiei, pe rând, între primărie şi ministerul turismului, între ONG-uri şi administraţia locală, sau mai mult, între oamenii politici autohtoni. Toţi se luptă pentru binele Cazinoului, mândria oraşului Constanţa. Însă nimeni nu îşi asumă acest lucru. Între timp Cazinoul a devenit o epavă, un obiectiv deschis pentru vizitare, cu puţin timp în urmă, în care oamenii cu căşti de protecţie puteau admira ruinele şi mizeria din interior, şi puteau simţi tristeţea dintre pereţii vechi ai clădirii.   
     Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, cârmuit pe atunci de Elena Udrea, a preluat în 2011 Cazinoul, însă fondurile insuficiente pentru reabilitare au făcut ca acesta să revină iar în curtea Primăriei Constanţa. Pe 5 septembrie 2012, Radu Mazăre a declarat că intenţionează să organizeze o licitaţie internaţională pentru a găsi un investitor dispus să refacă simbolul Constanţei şi să îi redea utilitatea pe care acesta a avut-o în trecut, aceea de cazino. Reacţiile au fost dure, opozanţii invocând  faptul că un obiectiv precum Cazinoul trebuie să rămână în proprietatea Statului român. Astfel ne învârtim într-un cerc viciat de ipocrizie, demagogie şi indolenţă, în care suntem obligaţi moral să răspundem sincer la următoarele întrebări:
     Este bine sau nu ca Statul român să privatizeze tot?
     Oare este normal ca un stat incapabil să îşi conserve emblemele şi să îşi menţină profitabile investiţiile să renunţe la acestea, sau să le ţină în ograda lui, cu riscul de a se prăbuşi din punct de vedere economic, sau în alte cazuri, chiar la propriu?

Cristian Andrei LEONTE

Televizorul, manipularea şi controversele



SUNTEM INFORMAŢI CORECT?

Începând cu această ediţie, vă propunem să deschidem calea unor dezbateri publice, având ca subiect cele mai controversate situaţii de pe plan naţional şi local, pornind de la încercarea de a înţelege cât de importantă este informarea corectă pentru asumarea unei opinii pertinente. Pornind de la aceeaşi idee, vom încerca să înţelegem cât de „nocive“ sunt mass-media audio-vizuale şi, de ce nu, să conştientizăm cât de uşor putem fi manipulaţi „cu televizorul“. Cel mai bun exemplu pentru debutul acestei rubrici este cu siguranţă cel mai controversat subiect de pe plan naţional, care, cel puţin aparent, a ieşit din atenţia jurnaliştilor, în ultima vreme: exploatarea de aur de la Roşia Montană, proiect al companiei canadiene Roşia Montană Gold Corporation. Vă invităm să citiţi, în rândurile ce urmează, un interviu realizat cu Andreea Năstase, vicepreşedinte al Departamentului de Comunicare din cadrul RMGC.

Info Sud-Est: Cât de importantă este informarea corectă, de la sursă, având în vedere că cei mai mulţi dintre noi ne ghidăm doar după ce auzim „la televizor”?
Andreea Năstase: Fiecare om are dreptul la o opinie. La fel de adevărat este însă că o opinie formată superficial, doar „din auzite” nu poate avea pretenţia de opinie în cunoştinţă de cauză. Un om informat îşi poate argumenta opinia şi poate deveni chiar un pol de informare pentru cei din jurul său. Un om neinformat dar cu o opinie fermă, pe care o repetă de câte ori are ocazia, sfârşeşte prin a face rău, chiar dacă nu îşi propune acest lucru. Spre exemplu, oare câţi dintre cei care spun neadevăruri despre proiectul minier se gândesc la faptul că în fond e vorba despre locurile de muncă şi vieţile de zi cu zi ale sutelor de oameni care lucrează în prezent la compania minieră? Oameni cu copii de crescut, cu probleme, cu speranţe, ca noi toţi. Oamenii aceştia trebuie să trăiască mereu cu amărăciunea că sunt unii români, ca şi ei, care nu ştiu nimic despre viaţa lor, despre Roşia Montană sau despre minerit şi totuşi au opinii foarte puternice referitoare la cum ar trebui roşienii să trăiască şi ce ar trebui să facă.  

I.S.E.: Cum catalogaţi activitatea celor de la centrul de informare din RM?
A.N.: Colegii de la centrul de informare au un rol extrem de important în informarea turiştilor şi în general a tuturor celor cu adevărat interesaţi de aspectele atât de variate şi complexe ale acestui proiect minier. În aceşti zece ani, ei au reprezentat practic atât compania, cât şi comunitatea locală, în ochii miilor de vizitatori. Ei sunt cu atât mai importanţi cu cât sunt chiar oameni din comunitate, trăiesc permanent la Roşia Montană şi vorbesc din experienţa proprie, cunosc istoria locului şi problemele oamenilor. 

I.S.E.: Ce le transmiteţi celor care sunt împotriva exploatării de către RMGC, dar care refuză să asculte şi punctul de vedere al companiei?
A.N.: Cum spuneam, oricine are dreptul la o opinie. Compania a comunicat foarte transparent în ultimii ani, suntem mereu deschişi să răspundem la întrebări, să clarificăm orice detalii despre proiectul minier, despre planurile companiei, despre cum se face minerit în alte ţări. Celor care se opun dar nu doresc să ne asculte pe noi le sugerez să caute alte surse de informare, pe care le consideră mai demne de atenţie, despre mineritul modern la ora actuală în lume, despre Statele Unite, Australia sau Canada, care sunt printre cei mai mari producători de aur din lume. Să caute informaţii despre Suedia şi Finlanda, două ţări europene cu mare grijă faţă de mediu şi oameni în egală măsură, dar şi dezvoltate din punct de vedere economic, care practică mineritul cu mare succes, folosind aceleaşi tehnologii precum cele propuse la Roşia Montană, şi sunt în acest moment cei mai mari producători auriferi din Uniunea Europeană. Şi mai ales, îi invit să meargă la Roşia Montană, să vadă cu ochii lor realitatea de acolo. Cei mai mulţi oameni care sunt împotrivă nici măcar nu au fost vreodată la Roşia Montană. Nu putem influenţa bunăvoinţa oamenilor de a se informa, dar atunci când această bunăvoinţă există, surse de informare sunt la tot pasul. 

Andreea PAVEL

„Trebuie să privatizăm tot în România. Nici o companie de stat nu e profitabilă din cauza corupției generalizate“



OLTCHIM, O PRIVATIZARE CONTROVERSATĂ

     „Privatizarea Oltchim este necesară, dar cu cumpărători din aceeaşi industrie (strategici). Dan Diaconescu a venit acolo nu ca să cumpere, ci ca să facă circ. I-a reuşit, graţie incompetenţei celor care au gândit şi gestionat procesul de privatizare. 
     Trebuie să privatizăm absolut tot. Nici o companie de stat nu e profitabilă din cauza corupţiei generalizate şi a lipsei indicatorilor reali de performanţă pentru management“, ne-a declarat Sebastian Bodu, actual europarlamentar PDL, fost şef ANAF, întrebat fiind ce părere are despre procesul privatizărilor din România, pornind de la cazul Oltchim şi de la încercarea lui Dan Diaconescu de a prelua compania.

Cristian Andrei LEONTE

20 oct. 2012

Realizări de excepţie ale elevilor din comuna Nicolae Bălcescu



-„Sunt responsabil de viitorul meu!” - proiect pentru prevenirea violenţei în şcoli prin dezvoltarea abilităţilor de viaţă (învaţă să înveţi);
-Şcoala de Vară - „Ne pregătim pentru clasa a V-a”;
-implicare în Proiectul Educaţional Naţional „Din meseriile bunicilor noştri - Anul ţesătorului” - Sc Gimnazială ”Silvania” - Şimleu -Silvaniei, jud. Sălaj;
-Proiectul educaţional „În curând voi fi şcolar” cu Grădiniţa „Carusel”;
-Proiect de parteneriat educaţional „Împreună în lumea cărţii şi a calculatorului” cu Primăria Nicolae Bălcescu şi Biblioteca Comunală Nicolae Balcescu;
-Parteneriat cu Societate de Haiku, Constanţa - „Armonii interculturale”
-„Şcoala Altfel” - prezentarea activtăţii şi a rezultatelor la Căminul Cultural, în faţa părinţilor elevilor.
-Proiectul de parteneriat educaţional „Şcoala - inima comunităţii noastre”, cu Şcoala cu clasele I-VIII Castelu din anul şc. 2009/2010;
-„Educaţie prin mişcare pentru sănătate”, organizat în cadrul Proiectului strategic „Oferte educaţionale inclusive extracurriculare şi extraşcolare pentru formarea stilului de viaţă sănătos şi a cetăţeniei active pentru copii din comunităţi dezavantajate, cu precădere rurale, în înv. preuniversitar din România”, organizat de ISJ C-ţa.
        În anul şcolar 2010/2011
-participare în cadrul activităţii de voluntariat naţional „O mare mai curată pentru copiii noştri” - împreună cu Şcoala cu clasele I-VIII 2 Mai, în perioada sezonului estival 2011 - activitate cuprinsă în Proiectul Naţional „Gânduri bune din suflet de copil pentru Terra mileniului III”;
-Participare la concursul naţional eco-civic „Şcoala lui Andrei” organizat de Petrom cu proiectul „Leagănul de vis”;
-am înfiinţat ansamblul de dansuri populare „Plai dobrogean“, cu sprijinul financiar al domnului primar Viorel Bălan şi al Consiliului Local.
-Editarea ziarului şcolii, „Gazeta lui Brătianu“.

19 oct. 2012

Care este adevăratul motiv pentru lipsa curselor regulate de pe Aeroportul Tulcea?



CONTRADICŢII INEXPLICABILE ALE CONDUCERII AEROPORTULUI INTERNAŢIONAL „DELTA DUNĂRII“


2009: AEROPORTUL ARE TOATE FACILITĂŢILE NECESARE CURSELOR REGULATE
     În luna iulie 2009, jurnaliştii de la „Gândul” publicau un articol despre motivele din cauza cărora nu există curse aeriene regulate pe Aeroportul Internaţional „Delta Dunării”, din judeţul Tulcea. Cităm: „El (Constantin Albu, directorul general al Aeroportului din Tulcea, n.red.) a precizat că, în urma investiţiilor care s-au făcut în ultimii ani, aeroportul oferă toate facilităţile pentru a primi curse regulate”. De asemenea, acesta a mai declarat la acea vreme pentru Ziarul „Gândul” că „am trimis numeroase adrese la TAROM prin care am cerut reluarea zborurilor şi nu am primit nici un răspuns”.

2010: AVEM CURSE REGULATE CE VOR FI EFECTUATE DE COMPANIA AUTOHTONĂ TAROM
     Un an mai târziu, agenţia de presă „Agerpres” titra: „Curse regulate TAROM pe Aeroportul Internaţional Delta Dunării”. Jurnaliştii de la agenţia citată scriau: „Directorul aeroportului tulcean, Constantin Albu, a declarat că decizia a fost luată de managerii companiei TAROM în urma discuţiilor purtate între cele două părţi şi a unei analize de piaţă. El a mai spus că preţul estimativ al unui bilet dus-întors Tulcea-Bucureşti va fi de 68 de euro, compania TAROM schiţând şi zilele de operare”. Aceiaşi jurnalişti mai făceau public faptul că în ultimii ani, Consiliul Judeţean Tulcea şi Guvernul au investit în aeroport milioane de lei.

2012: AEROPORTUL NU ARE FACILITĂŢILE NECESARE CURSELOR REGULATE
     Aşa se face că în luna septembrie 2012 am hotărât să ne adresăm atât conducerii companiei aeriene TAROM, cât şi conducerii Aeroportului „Delta Dunării”, pentru a înţelege de ce, la nici doi ani de la super mediatizata ştire conform căreia pe aeroport urmau să aibă loc curse aeriene regulate, acest lucru încă nu a devenit realitate. Răspunsurile oficialilor celor două instituţii, pe care vă invităm să le citiţi în rândurile ce urmează, ne permit să ne ridicăm nişte mari semne de întrebare şi să deschidem calea unei dezbateri publice, pornind de la următoarele întrebări: 
1. Cine are dreptate şi cine omite adevărul? 
2. De ce în 2010 Constantin Albu spunea că aeroportul întruneşte toate condiţiile necesare demarării curselor aeriene regulate, iar după doi ani, acelaşi director spune că motivele din cauza cărora nu există curse regulate sunt reprezentate tocmai de lipsa condiţiilor necesare!? 
3. Şi poate cea mai importantă întrebare: Care este adevăratul motiv din cauza căruia nu există curse regulate pe Aeroportul Internaţional „Delta Dunării”, din judeţul Tulcea?

     Am contactat reprezentanţii companiei TAROM pentru a afla care este punctul lor de vedere cu privire la situaţia în care se află aeroportul din Tulcea şi pentru a înţelege de ce, iniţial, compania a fost interesată de stabilirea unor curse regulate, iar ulterior s-a răzgândit (conform spuselor conducerii aeroportului, într-o discuţie anterioară interviului). Răspunsul TAROM avea să vină scurt, sec şi frapant: „COMPANIA TAROM NU ARE ANTAMATE DISCUŢII ÎN ACEST SENS CU REPREZENTANŢII AEROPORTULUI DIN TULCEA“ (Paula Călăraşu, purtătorul de cuvânt al companiei aeriene TAROM)


Ce punct de vedere are conducerea Aeroportului „Delta Dunării“ din Tulcea?

Info Sud-Est: De ce nu există curse regulate pe Aeroportul „ Delta Dunării”  Tulcea?
Constantin Albu: Fără realizarea de investiţii care să permită operatorilor aerieni să utilizeze aeronave de capacitate mare, Aeroportul Tulcea nu are posibilităţi de dezvoltare a traficului aerian şi nu poate exploata potenţialul turistic al zonei. Este recunoscut faptul că operatorii de curse charter, precum şi operatorii aerieni low cost, a căror prezenţă generează creşteri mari de trafic la timp scurt după începerea operării, utilizează aeronave cu capacitate mare (minimum 100 de locuri) pentru a-şi asigura maximizarea traficului de pasageri şi al veniturilor obţinute cu costuri cât mai reduse. Pentru a permite accesul unor astfel de aeronave, Aeroportul Tulcea are nevoie de o infrastructură adecvată.

I.S.E.: Ce demersuri a iniţiat conducerea aeroportului până în prezent, pentru a da dovadă de interes pentru stabilirea colaborărilor cu companiile aeriene?
C.A.: Parte din politica managerială este şi relansarea traficului aerian regulat pe şi de pe Aeroportul „Delta Dunării“ Tulcea, din întâlnirile (conferinţe, vizite la aeroport, tarife aeroportuare atractive etc.) cu operatorii şi companiile aeriene interesate de operare pe acest aerodrom, conturându-se şi materializându-se necesitatea investiţiilor, care să vizeze în principal: realizarea condiţiilor standard de operare fără restricţii pentru aeronave de medie şi mare capacitate cu litera de cod „C“ (gama de aeronave Boeing 737, Airbus 320 etc.), urmare diversificării categoriilor de aeronave ce utilizează Aeroportul „Delta Dunării“ Tulcea, dar şi a solicitărilor companiilor aeriene, creşterea numărului de locuri de parcare pentru aeronave, la momentul actual platforma de îmbarcare-debarcare este compusă din două construcţii: cea existentă şi operaţională şi extinderea ei nefinalizată încă, rămasă la stadiul de fundaţie din anul 2008.


În ultimii 10 ani, 
Statul a alocat aproape 9 milioane de euro pentru întreţinerea 
singurului aeroport 
din România care nu are curse regulate!

I.S.E.: Câţi bani au investit Consiliul Judeţean Tulcea şi Guvernul României în ultimii 10 ani, în reabilitarea, dotarea şi mo-dernizarea aeroportului?
C.A.: Aprox. 37.490 mii lei, sume alocate pentru a asigura reparaţii/ investiţii de strictă necesitate în vederea desfăşurării activităţii de zbor în deplină siguranţă - de exemplu rectificare pistă de decolare-aterizare pe o lungime de 300 de metri.

I.S.E.: Reprezentanţii TAROM ne-au declarat că „nu au antamate discuţii cu Aeroportul „Delta Dunării“ Tulcea, referitoare la posibilitatea iniţierii unor curse regulate. Care este punctul dumneavoastră de vedere pe marginea acestei declaraţii?
C.A.: TAROM este principalul operator aerian autohton care oferă curse regulate către destinaţii externe din Europa şi Orientul Mijlociu şi curse regulate interne către majoritatea aeroporturilor din România, în anul 2011 având o cotă de piaţă de 40% pe Aeroportul Henri Coandă. Evident, că şi noi, ca aeroport, am depus eforturi în a concretiza numeroasele demersuri (întâlniri, conferinţe, scrisori de intenţie, sondaje printre agenţii de turism din zonă, chestionare efectuate în rândul marilor operatori economici zonali şi regionali, stabilire program de operare etc) către bordul director al TAROM,  însă din motive necunoscute nouă, aceştia amână operarea pe Aeroportul Tulcea.

Andreea PAVEL
Cristian Andrei LEONTE

16 oct. 2012

Primarul Moldovan şi Ansamblul Folcloric ”Plai de Dor”, din Albeşti, răsfăţaţi de toată presa din Turcia cu zeci de articole




Locul I pentru români în cadrul unui festival internaţional de dans, organizat în Turcia

     Luna octombrie a marcat un eveniment extrem de important pentru tinerii din localitatea constănţeană Albeşti. Ansamblul Folcloric  ”Plai de Dor”, coordonat de Nicolae Cornel Şeitan, a câştigat locul I la Festivalul Internaţional ”Perlele Dansului”, organizat în localitatea Marmaris, Turcia. Copiii noştri s-au întrecut cu alte 40 de echipe din toată lumea: Rusia, Bulgaria, Finlanda, Turcia, Suedia, Azerbadjan etc. Delegaţia română, în frunte cu primarul localităţii, Gheorghe Moldovan, a fost felicitată şi aplaudată la scenă deschisă, după anunţarea câştigătorilor. Ba mai mult, ziarele din Turcia au publicat articole în care primarul era felicitat pentru sprijinul pe care îl acordă activităţilor culturale, iar copiii din Albeşti erau lăudaţi pentru prestaţie şi premiul obţinut.

„Am fost primiţi şi trataţi regeşte de către gazde”

     Am stat de vorbă cu primarul Moldovan, care s-a declarat extrem de fericit şi încântat de felul în care delegaţia română a fost primită în Turcia: ”A fost o vizită care a marcat un schimb cultural, în cadrul Festivalului Internaţional ”Perlele Dansului”. Gazdele noastre ne-au primit foarte frumos, iar noi eram la fel de încântaţi pe cât păreau ei când ne-au vizitat, în urmă cu ceva vreme. Ne-am împrietenit repede şi ne face mare plăcere să fim parteneri în astfel de proiecte. Cel mai mult mi-a plăcut  simplitatea, naturaleţea şi ospitalitatea lor, sunt oameni primitori, sufletişti şi veseli. Ne-au cazat la cel mai elegant hotel şi am avut un program plin, în cadrul căruia am vizitat locuri deosebite, am participat la evenimente foarte frumoase. Nu am decât cuvinte de laudă. Acolo totul e normal, liniştit, pus la punct. E cu totul altă lume, la fel cum mi-aş dori să fie şi pentru noi. Cu regret trebuie să spun că nu ne comparăm cu turcii, cu stilul lor de a percepe viaţa şi de a o trăi. Şi ei au probleme, şi ei se confruntă cu necazuri, dar la ei parcă totul e mai liniştit, mai ordonat şi există mai puţină răutate.

Primarul: „Felicitări pentru coordonatorul Cornel Şeitan”

     În fine, revenind la festival, noi am câştigat locul I, Rusia a obţinut premiul II, iar bulgarii au luat locul III. Noi am participat cu un dans dobrogean şi cu unul tradiţional din Bistriţa Năsăud, costumele fiind autentice şi aparţinând fiecărei zone. Pe această cale, trebuie să-i mulţumesc coordonatorului ansamblului, Nicolaie Cornel Şeitan, care e un băiat tânăr, muncitor şi deosebit de talentat, dedicat trup şi suflet activităţii pe care o coordonează şi care a înfiinţat şi echipa de juniori a Ansamblului Folcloric ”Plai de Dor”. Îi urez succes în continuare şi îl asigur de tot sprijinul administraţiei publice locale din Albeşti”, a conchis primarul Gheorghe Moldovan.

Andreea PAVEL

Relaţiile româno-chineze, consolidate prin succesul parteneriatelor de studiu





Interviu cu prof. univ. dr. Song Shaofeng, directorul Institutului Confucius


„Studenţii români sunt tot mai interesaţi să înveţe limba chineză”

Info Sud-Est: Cât de importantă este studierea limbii chineze în România?
Song Shaofeng: Această întrebare ar fi mai potrivită pentru studenţii români, ca să aflăm şi punctul lor de vedere. În opinia noastră, studierea limbii chineze în România capătă o importanţă tot mai mare, având în vedere interesul crescând pe care studenţii noştri îl manifestă pentru Clasa Confucius din Constanţa şi nu numai. Clasa din Constanţa există de un an, iar numărul studenţilor creşte considerabil. Au fost organizate două excursii în China, asemenea unor tabere de vară, unde studenţi din Constanţa, Sibiu şi Deva au avut ocazia să studieze cultura şi tradiţiile noastre. În noiembrie vom sărbători cinci ani de la înfiinţarea Institutului Confucius de la Sibiu, unde sunt director din anul 2010.

ISE: Ce impact are activitatea Claselor şi Institutului Confucius asupra relaţiilor româno-chineze?
S.S.: Este evident că prin dezvoltarea unor parteneriate de studiu precum cele din cadrul Institutului Confucius, relaţiile româno-chineze se consolidează, iar rezultatul muncii noastre nu poate fi decât unul îmbucurător pentru ambele echipe. Suntem bucuroşi că munca noastră este încununată de succes prin interesul pe care studenţii noştri ni-l acordă, iar prin asta relaţiile dintre cele două state sunt consolidate, cu siguranţă.

Cine ne coordonează cursurile?

     Clasa Confucius (pentru limbă şi cultură chineză) din cadrul Universităţii Ovidius beneficiază, pe de o parte, de prezenţa profesorilor chinezi,  iar pe de altă parte, de o strânsă colaborare cu Institutul Confucius din cadrul Universităţii « Lucian Blaga » din Sibiu. Crearea Clasei Confucius în cadrul Universităţii Ovidius este o mare oportunitate pentru ca tinerii dobrogeni să cunoască mai multe despre o civilizaţie de cinci ori milenară, civilizaţia chineză. Directorul Clasei Confucius din Constanţa este profesorul universitar dr. Iolanda Ţighiliu (foto dreapta), care formează o echipă de succes alături de conf. univ. dr. Florin Anghel (prorector în cadrul Universităţii ”Ovidius”), dr. Alina Lascu (referent) şi drd. Costin Oancea (filolog). Din echipa de profesori chinezi fac parte Prof. univ. dr. Song Shaofeng, director al Institutului Confucius - Universitatea ”Lucian Blaga”, din Sibiu, şi prof. univ. dr. în cadrul Universităţii Beijing pentru Limbă şi Cultură, şi lector univ.dr. Wang Xiaoqiang.


Ce învăţăm în cadrul Clasei Confucius?

     Clasa Confucius din cadrul  Universităţii ”Ovidius”, din Constanţa, are ca principal obiectiv predarea limbii chineze, la cele mai înalte standarde, folosindu-se cele mai moderne mijloace. Oportunităţile oferite sunt următoarele:
♦ Cursurile sunt ţinute de cadre universitare chineze.
♦ Cursuri de perfecţionare pentru profesorii români de limbă chineză.
♦ Cunoaşterea  istoriei şi culturii chineze.
♦ Acţiuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale (conferinţe, simpozioane, forumuri etc.).
♦ Schimburi ştiinţifice şi culturale între România şi R.P.Chineză.
♦ Acţiuni culturale.
♦ Lecturarea revistei Confucianum care reflectă activitatea Clasei Confucius.

Andreea PAVEL

EXCLUSIV! CUM A FOST DISTRUS PDL CONSTANŢA DE PROPRIA CONDUCERE?




Mihai Petre, ex-secretar general adjunct al Organizaţiei Judeţene a PDL Constanţa şi fost şef al Organizaţiei de Tineret PDL Constanţa:

„Dacă îmi înghiţeam limba, astăzi aş fi candidat, mai mult ca sigur, din partea PDL“

I.S.E.: Candidaţi la parlamentare din partea PP-DD? 
M.P.: Nici pe departe. Încă sunt în faza de reflecţie, mă gândesc dacă voi candida, fac tot felul de calcule. Însă, aşa cum era şi normal, am demarat discuţii cu mai multe partide, de unde au venit câteva oferte interesante. PPDD este unul dintre partidele cu care am vorbit, dar încă nu am bătut palma. Voi lua o decizie în acest sens în foarte scurt timp şi nu vă ascund că există şi varianta de a nu candida. Nu sunt disperat să candidez. Nu fac nici un lucru cu orice preţ, cu atât mai puţin politică.

I.S.E.: Ce părere aveţi despre sistemul de desemnare a parlamentarilor prin redistribuire?
M.P.: Este de fapt acelaşi sistem electoral ca şi cel din anul 2008. Pe de o parte, pare a fi un sistem bun întrucât promovează competiţia uninominală, lupta parte-n parte. Pe de altă parte, este un sistem plin de vicii, în condiţiile în care poate intra în Parlament un candidat care se situează pe locul 3. 
Însă cel mai grav lucru pentru anul acesta este că anumite colegii se vor dubla, ceea ce va conduce la o creştere a numărului de parlamentari, adică a costurilor pe cap de parlamentar, în detrimentul buzunarului cetăţeanului contribuabil. Pentru această anomalie este responsabilă întreaga clasă politică întrucât nici un partid nu şi-a dorit în mod sincer să micşoreze numărul de parlamentari, practic să renunţe la propriile privilegii. De fapt, toate partidele nu au dorit să facă ceea ce le-au cerut românii la referendumul din anul 2009: mai puţini parlamentari şi parlament unicameral.Întreaga clasă politică a sfidat votul românilor cu un singur scop: conservarea privilegiilor. Cred că am putea denumi viitorul Parlament drept Parlamentul privilegiaţilor sau privilegiilor protejate, fapt care l-ar putea determina să devină cel mai slab din istoria Parlamentului României de după 1992.

„Un parlamentar PDL constănţean (Constantin Chirilă, n.red.) a votat pentru simplificarea procedurii de demitere a preşedintelui Traian Băsescu. Aţi auzit pe cineva să vorbească despre acest subiect? S-a întâmplat ceva cu acel parlamentar, al cărui gest este mai mult decât grav? Nimic. Va candida bine mersi“. De asemenea, acesta a fost numit preşedinte interimar al Organizaţiei Municipale PDL Constanţa!


I.S.E.: De ce credeţi asta?
M.P.: Pentru ca pe lângă câştigătorii veritabili cu 50% plus 1, pot intra în Parlament candidaţi de pe acelaşi colegiu, deja adjudecat, ceea ce nu este deloc normal şi nici corect. Vorba celebrului refren: „The winner takes it all”. Câştigătorul cu 50% plus 1 ar trebui să ia totul, este cel confirmat prin votul covârşitor al electoratului. Ceilalţi ar trebui sa mai stea o tură şi să încerce peste patru ani. 
Apoi actualul Parlament îşi va păstra componenţa într-o proporţie semnificativă. A nu se uita că acest Parlament se află la coada topului preferinţelor şi încrederii electoratului iar suplimentarea numărului de parlamentari cu anumiţi candidaţi care, vor ieşi la întâmplare sau fără merit, nu are cum să aducă un plus de calitate semnificativ. Cea mai mare parte a actualului Parlament va rămâne pe loc iar ceea ce va veni nou nu va putea sa producă o infuzie consistentă de calitate. Cu maxim 20% din Parlament schimbat, nu se curăţă clasa politică. Doar oamenii îşi pierd speranta de mai bine. În plus, nu am văzut prea mulţi tineri noi care să intre serios în bătălia politică şi să nu se joace de-a candidatura. 
Ceea ce înseamnă că nici schimbare de clasă politică nu se va produce pe fond. Din păcate, unii tineri care vor candida din nou s-au deprins deja cu modul de a face politică de către protectorii lor şi nu se mai poate spune despre aceştia că reprezintă o schimbare, ci doar o continuare a vechilor metehne însă cu o altă faţă, mai tânără. Eu am fost executat politic pentru că mi-am permis să spun ce gândesc. Dacă mă ascundeam şi eu sub pulpana vreunui lider local sau central de partid şi îmi înghiţeam limba, mai mult ca sigur că astăzi aş fi candidat din partea PDL. M-am lămurit însă că cel puţin în politica făcută pe plan local de PDL nu este nevoie de acest tip de abordare. E mai comod să te lipseşti de cei incomozi chiar dacă un punct de vedere contrar viziunii conducerii partidului este şi garantat de Constituţie şi poate aduce şi un plus ideologic.

„O conducere centrală care ţine la propriul său partid operează schimbări în toate organizaţiile, chiar şi în al doisprezecelea ceas. Nu ţine cont de prietenii, de interese, de telefoane, de sponsorizări, nu lasă să moară organizaţiile locale pentru ca apoi să producă schimbările“.


I.S.E.: Conducerea OJ PDL este conştientă că din cauza atitudinii a pierdut lideri importanţi? 
M.P.: Conducerea organizaţiei trebuia să îşi asume catastrofa de la alegerile locale şi să îşi dea demisia în bloc. Însă, în loc să se întâmple acest lucru, au fost sancţionaţi exact cei care au tras semnale de alarmă că se va ajunge în acest punct dezastruos pentru partid.Apoi, uitaţi-vă de la alegerile locale şi până astăzi: câţi oameni a pierdut PDL Constanta, câţi au plecat, câţi au fost daţi afară, dar mai ales cine. Exact vocile incomode, oamenii de forţă ai partidului care nu s-au regăsit în felul primitiv de a face politică de către actuala conducere a partidului. Ori lucrurile se rezolvă întotdeauna pe calea dialogului şi nu prin a da, în mod constant, câte un brânci de la spate tuturor celor care, prin faptul că sunt mai buni ca tine, devin incomozi, 
cu speranţa că doar, doar pleacă şi te lasă pe tine, cel limitat, stăpân pe plantaţie. Pe cei care sunt mai buni ca tine îi foloseşti, nu scapi de ei. Din păcate, puţini sunt cei  care se gândesc la partid şi foarte mulţi sunt cei care se gândesc la cum să facă să aibă acces la privilegii.

I.S.E.: Biroul Naţional PDL nu ar trebui să îşi ridice semne de întrebare cu privire la managementul defectuos al OJ PDL?
M.P.: Biroul Naţional se poartă cu organizaţia Constanţa ca şi cum ar fi demult bifată la capitolul pierderi. Sincer, nu exclud ca unora să le convină această situaţie şi vă rog să citiţi printre cuvinte. Ceea ce ar fi trebuit să facă conducerea centrală am cerut eu colegilor mei înainte de alegerile locale: să caute un alt candidat pentru funcţia de primar al municipiului Constanţa, întrucât era evident că Gigi Chiru urma să fie surclasat de Radu Mazăre. Doar că mai mulţi colegi au preferat să sprijine această candidatură, frecându-se pe mâini că vor prelua partidul după ce Gigi Chiru îşi va rupe gâtul. Pe aceştia îi consider cu mult mai vinovaţi de soarta PDL Constanţa decât pe actualul preşedinte, Gigi Chiru, care de fapt, atât a putut.

„În Constanţa nu există opoziţie. Vocile anti-PSD au fost înlăturate din PDL. Cei care au rămas se joacă de-a opoziţia!“

I.S.E.: Unele voci susţin că Gigi Chiru şi-a făcut campanie pentru parlamentare şi că nu a vrut să câştige Primăria Constanţa. 
M.P.: Nu sunt de acord. Eu sunt convins ca Gigi Chiru şi-a dorit să câştige Primăria Constanţa doar că nu a vrut să îşi accepte limitele. Eu i-am spus în repetate rânduri că cel mai bun lucru pentru el era să fi candidat la Primăria Eforie, oraş unde s-a născut, a crescut şi locuieşte, şi unde eu cred că ar fi câştigat şi ar fi devenit, astfel, singurul primar de oraş al PDL din judeţul Constanţa. Pentru că i-am spus aceste lucruri, am fost îndepărtat. Şi, aşa cum este şi normal, când te înconjori de oameni care îţi spun că eşti cel mai frumos şi cel mai deştept şi care îţi şi înghit minicunile pe nemestecate doar pentru a-şi proteja interesele personale în detrimentul intereselor partidului, rezultatul final nu poate fi decât unul foarte prost. PDL este o dezamăgire în Constanţa şi a ajuns să fie astfel datorită unui leadership defectuos şi a susţinerii tacite şi interesate a unui astfel de leadership. Astăzi, în judeţul Constanţa nu mai există opoziţie la administraţia Mazăre-Constantinescu pentru că principalele voci dure din PDL anti-PSD, alături de fostul prefect al judeţului Constanţa, au fost îndepărtate, iar PDL doar se joacă de-a opoziţia. Consilierii locali şi judeţeni ai PDL votează pe bandă rulantă proiectele PSD iar nimeni nu-i întreabă nimic. Vă provoc să-mi redaţi o atitudine politică împotriva administraţiei Mazăre-Constantinescu adoptată de către actuala conducere a PDL Constanţa. E greu, nu? În aceste condiţii, cred că s-ar putea pune o întrebare legitimă: ale cărui sau ce interese le reprezintă astăzi PDL? Din păcate, prea mulţi îşi văd propriul interes pentru care sacrifică poziţia politică a partidului. Costul acestui tip de comportament este opoziţia perenă.Iar dacă PDL se află astăzi într-o opoziţie de jucărie în Constanţa nu trebuie să mire pe nimeni. Este mersul normal al lucrurilor.

Mihai Petre, despre faptul că PDL Constanţa nu o mai susţine pe Maria Stavrositu la alegerile parlamentare:

„Este un om politic incomod. Spune exact ce gândeşte“

„S-au plătit nişte poliţe şi nimic mai mult. Maria Stavrositu (foto, n.red.) este un om politic incomod, spune exact ce gândeşte, de multe ori pe un ton fără echivoc. Şi eu am intrat în coliziune ideologică cu doamna Stavrositu, însă doar atât. De la un conflict de idei şi până a nu recunoaşte meritele cuiva, drumul este foarte lung. Cei care au luat această decizie ar fi trebuit să pună în balanţă ce au făcut în mod concret toţi parlamentarii partidului pentru organizaţie, nu numai unul singur, şi poate cădeau testul şi alţii“, ne-a mai declarat Mihai Petre.

14 oct. 2012

O zi printre românii din Lituania


     Dat fiind că o perioadă de timp mă aflu în Lituania pentru a preda un curs la Universitatea Romeris din Vilnius (o universitate cu 22 de mii de studenţi), iar în paralel desfăşor un proiect de
cercetare privind practicile de predare a totalitarismului sovietic în sistemul de învăţământ lituanian, nu puteam rata ocazia de a cunoaşte diaspora românilor din Lituania. Diaspora este organizată în Societatea culturală a românilor „Dacia” şi este considerată cea mai veche asociaţie a moldovenilor din străinătate. Majoritatea absolută a românilor din Lituania sunt veniţi din Republica Moldova (o parte din Ucraina), ca rezultat al politicilor sovietice de deportare, colonizare sau prin căsătorii mixte, iar la începutul anilor 1990 aici existau în jur de o mie de români.
   

OCTAVIAN ŢÂCU
-Şef de Catedră al facultăţii de Istorie Contemporană
Universală şi Ştiinţe Politice, la Universitatea Liberă
Internaţională din Moldova (ULIM)

-Autor al monografiei „Problema Basarabiei şi relaţiile
sovieto-române în perioada interbelică“ (1919-1939)

-Multiplu campion al Republicii Moldova la box,
participant la Jocurile Olimpice din Atlanta (1996),
medaliat cu argint la Cupa Europei (1999)



     Congresul de constituire a Societăţii a avut loc încă în anul 1989, în contextul destrămării URSS, iar ei şi-au zis români de la începuturi şi aşa au rămas până în zilele noastre. Este o situaţie paradoxală dintr-un anumit punct de vedere, deoarece în Republica Moldova persistă încă o dihotomie referitoare la identitatea naţională, cu populaţia majoritară continuând a se diferenţia între a fi români sau moldoveni.


Moldovenii din Lituania (deportaţi din Republica Moldova şi Ucraina) se consideră români!


     Nu a fost aşa în cazul românilor din Lituania, iar acest lucru poate fi explicat prin faptul că la sfârşitul anilor 1980 această republică a stat în fruntea mişcărilor de
eliberare naţională din URSS, a fost cea care a insistat asupra condamnării exprese a Pactului Molotov-Ribbentrop şi a fost prima republică sovietică care încă din 1990 şi-a proclamat independenţa faţă de Moscova. Mai mult decât atât, Lituania acţiona ca un „agent mobilizator” al mişcărilor de eliberare naţională din republicile sovietice şi susţinea Frontul Popular din Moldova, a cărui repere de constituire, la fel ca şi lupta pentru ieşirea din imperiul sovietic, erau determinate de revenirea la identitate şi limba română. Asta explică de ce românii din Lituania nu au dubii în privinţa identităţii lor naţionale, un lucru care l-am constatat de fapt în cazul românilor din toate republicile baltice.
     Societatea a organizat o excursie prin locurile istorice ale Lituaniei, la care ne-am alăturat împreună cu renumitul scriitor şi publicist Valeriu Matei, membru de onoare al Academiei Române, şi cu un grup de studenţi din Republica Moldova care îşi fac studiile la diferite universităţi din Vilnius. Pe parcursul excursiei, preşedinta Societăţii, Lucia Andriescu-Bartkiene, care timp de 12 ani a moderat la televiziunea lituaniană o emisiune dedicată minorităţilor, ne-a povestit despre activităţile pe care le au românii în Lituania, ne-a informat că din societate fac parte în jur de 50 de români, iar numărul total al acestora în Lituania actualmente este de circa 600. Diaspora consemnează anual două date importante, atât 1 decembrie, ziua naţională a României, cât şi 27 august, ziua independenţei Republicii Moldova.
     Am avut ocazia să cunosc mai mulţi români de succes din diasporă, printre care Ipolit Leca, unul din fondatorii Societăţii şi o perioadă preşedinte al acesteia, plecat din R. Moldova în anul 1979 şi care actualmente este unul din cei mai buni traducători şi ghizi de limbă italiană din Lituania.

Cea mai vârstnică româncă din Lituania:
„Cu ce am fost vinovată de a trebuit să îndur, copil fiind, deportarea?“
   
     Cel mai mult m-a emoţionat întâlnirea cu cea mai vârstnică româncă din Lituania, Olga Vârlan, din satul Verejeni (Teleneşti, R. Moldova). Femeia a fost deportată în anul 1949 împreună cu mama ei şi încă trei surori în regiunea Irkutsk, acolo şi-a cunoscut viitorul soţ, un lituanian care la fel a fost deportat de sovietici împreună cu familia sa, iar din anul 1958 locuieşte împreună cu acesta în Lituania. Ea a ajuns să fie una din cele mai renumite florărese din Lituania, la care în perioada sovietică veneau înalţii demnitari de partid pentru ornamente şi buchete florale. Pe faţa ei senină, fără riduri, a scăpat lacrimi atunci când şi-a amintit contextul deportărilor, întrebându-se pe sine şi pe noi, cum probabil a făcut-o de sute de ori până atunci, cu ce a fost vinovată pentru faptul că a trebuit să îndure, copil fiind, deportarea de pe locurile natale.
     Am vizitat mai multe locuri interesante, printre care Cetatea Kaunas, biserica ortodoxă din oraşul Kėdainiai, iar momentul cel mai important al călătoriei a fost vizita la Colina Crucilor de lângă oraşul Šiauliai, un loc unic în lume în felul său. Aici se află zeci, dar poate sute de mii de cruci de diferite dimensiuni, făcute din diverse materiale şi venite din toate colţurile lumii.   În perioada
post-sovietică, Colina Crucilor a devenit un loc de pelerinaj pentru creştinii din întreaga lume, iar în anul 1993 locul a fost vizitat de Papa Ioan Paul al II-lea, care a declarat că acest loc „…ar trebui vizitat de orice creştin”.
sursa foto: www.smysendoff.com


Istoria acestei coline porneşte din 1831, când în urma unei răscoale a
lituanienilor împotriva dominaţiei ţariste au murit mulţi lituanieni din Šiauliai, iar locuitorii au decis într-o noapte să instaleze pe această colină mai multe cruci în memoria lor. Autorităţile ţariste le-au înlăturat, însă aceste cruci apăreau de fiecare dată peste noapte. Aşa a început un „război al crucilor”, care a atins apogeu în perioada comunistă, când autorităţile sovietice au decis demolarea colinei. Buldozeristul care a denivelat această colină a murit însă subit împreună cu întreaga sa familie, într-un mod misterios, la fel ca şi mulţi membri ai familiilor 
liderilor de partid care au ordonat acest lucru.

   
     De la un timp au şi românii acolo o cruce, Crucea Moldovenilor, făcută din piatra de la Cosăuţi, instalată de Societatea „Dacia”, cu suportul autorităţilor lituaniene. Am revenit la Vilnius discutând despre situaţia din R. Moldova şi România, cântând cântece româneşti şi lăsând pe la casele lor pe cei care ni s-au alăturat în această călătorie. Aşa am aflat că românii din Lituania trăiesc în Kaunas, Šiauliai sau Kėdainiai, departe de casă, dar uniţi între ei prin amintirile pe care le mai păs-trează faţă de locurile natale.