23 sept. 2012

Ce a vrut să spună Frau Merkel la Chişinău?


Pregătirea şi vizita cancelarului german Angela Merkel la Chişinău au amintit din multe puncte de vedere de cunoscutul roman Revizorul a lui N. Gogol, care prezintă agitaţia dintr-un oraş provincial rus la auzul noutăţii că acolo în curând va veni un înalt demnitar din centrul imperial. S-au restricţionat şi/sau blocat circulaţia pe străzi, poliţia a fost pusă în alertă maximă, s-au făcut repetiţii la infinit a ritualului de întâlnire la aeroport, s-au reparat drumurile pe care urma să treacă delegaţia oficială, fie de la aeroport, fie la beciurile din Cricova, unde trebuia să aibă loc o recepţie oficială (şi unde Doamnei Merkel i s-a înmânat o colecţie de vinuri moldoveneşti), s-au instalat porţiuni de iarbă pe aceste trasee (unele fiind furate peste noapte), iar din motive de securitate au fost sudate toate capacele de canalizare. Într-un cuvânt, la Chişinău venea revizorul.
Dar dincolo de aceste preocupări demne de ironia gogoliană, trebuie să recunoaştem că vizita Angelei Merkel era aşteptată cu mult interes şi speranţă în R. Moldova. Era prima vizită a unui cancelar german la noi, iar contextul intern şi internaţional complicat în care ne aflăm, făcea această vizită importantă ca mesaj şi conţinut. S-au făcut în acele zile multe aluzii la încărcătura simbolică a acestei vizite, s-au tras diferite paralele istorice (mai ales că vizita venea pe 22 august, deci cu o zi înaintea tristei date de 23 august, când era semnat pactul Molotov-Ribbentrop), s-a tot ghicit ce va spune cancelarul german la Chişinău, pentru că în R. Moldova există în continuare o încredere, devenită de multe ori superstiţie, că salvarea noastră poate veni de undeva, din exterior, iar cineva ne poate aduce soluţii miraculoase de asanare a unei societăţi zdruncinate de multiple probleme.
Din anul 2009, de când atestăm în R. Moldova o schimbare de context politic şi o apropiere de lumea occidentală vizitele înalţilor oficiali europeni şi americani au devenit o normalitate. Ele s-au concretizat chiar într-o strategie, care încearcă să prezinte R. Moldova ca o „poveste de succes” (după expresia lui Joe Biden) a democraţiei post-sovietice, un model printre ţările Parteneriatului Estic la capitolul de reformare şi democratizare.
Lucru este explicabil din moment ce R. Moldova este atrasă demult într-o confruntare dintre Occident şi Rusia, care urmăresc strategii diferite de influenţare a politicilor de la Chişinău. Occidentul după 2004 pătrunde tot mai insistent în fostul spaţiu sovietic, prin strategii de soft power, abil conturate în Politica Europeană de Vecinătate şi Parteneriatul Estic, strategii care urmăresc democratizarea R. Moldova, realizarea integrităţii sale teritoriale în condiţii avantajoase autorităţilor moldoveneşti şi în ultimă instanţă integrarea acestui stat în spaţiul euro-atlantic. Pe de altă parte, Moscova priveşte această intruziune a Occidentului extrem de bolnăvicios şi nervos, deoarece consideră acest spaţiu, inclusiv R. Moldova, o parte integrantă a „nucleului imperial” de altă dată, pe care doreşte prin diferite strategii să-l menţină în sfera sa de influenţă. Această confruntare în mare parte explică nivelul înalt de polarizare în societatea moldovenească, gradul sporit de confruntare şi fluctuaţiile de orientare externă între Est şi Vest, concretizate între a fi parte a Uniunii Europene sau a Uniunii Euroasiatice, a cărui centru să fie Rusia.
Ce a vrut să spună cancelarul german la Chişinău? O privire asupra discursului său mă face să cred că acesta, fără exagerare,  este cel mai coerent, serios şi important mesaj care a fost făcut de un înalt demnitar european pentru trecutul, prezentul şi viitorul R. Moldova:

1. A. Merkel a pornit de la premiza istorică, declarând că din acest punct de vedere suntem foarte apropiaţi “...mai mult de un secol, până la cel de al Doilea Război Mondial, în această regiune au trăit germani şi au lucrat acest pământ fertil…ţările noastre cunosc şi experienţa amară a războiului, separării şi a dezbinării”.
2. Şi-a asumat responsabilitatea istorică pentru politicile germane (un exemplu demn de urma şi pentru ruşi în dorinţa de a deveni un partener credibil) când a menţionat că „…Moldova a avut de suferit, în special, în anii sumbri ai dictaturii Germaniei naţional – socialiste, care a adus un dezastru teribil în întreaga Europă. Dar, în acelaşi timp a accentuat complicitatea altor ţări (explicit URSS) la aceste politici când a spus că „…şi după cel de al Doilea Război Mondial, speranţa, că suferinţele vor lua sfârşit, a fost în zădar. Au început noi represalii. Deportările în Siberia se aflau pe ordinea de zi”.
3. A adus un nou suflu în politică prin afirmaţia că aceste experienţe trebuie şi vor fi pe viitor evitate când a declarat că “...alte state nu pot decide arbitrar destinul unor state terţe, după bunul lor plac...de asemenea, nu trebuie să lăsăm singure ţările acestei regiuni, care încă nu şi-au putut soluţiona problemele, şi să acceptăm sfere de influenţă”.
4. A reiterat faptul că Germania este pentru Republica Moldova unul dintre cei mai importanţi parteneri comerciali. Mai mult decât atât, întreprinderile germane, care sunt prezente în Moldova, contribuie substanţial la modernizarea industriei, agriculturii şi infrastructurii prin introducerea celor mai bune practici şi know-how. Ele au reuşit să investească enorm aici şi să creeze numeroase locuri de muncă.
5. A promis un ajutor financiar şi economic consistent pentru transformările europene, confirmând că „…vom majora în acest an asistenţa noastră bilaterală de la 4,5 la 15 milioane de euro – ceea ce reprezintă o majorare de trei ori…de asemenea, noi contribuim şi la fondurile europene acordate RM. Uniunea Europeană se angajează pentru anul viitor să acorde Republicii Moldova o asistenţă în valoare totală de 122 de milioane de euro”. Nici un alt stat sau grup de state nu a mai făcut o asemenea ofertă generoasă R. Moldova.
6. Dar cel mai important probabil, a anunţat că „…am fost unanimi în încheierea unui plan de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize. Astfel, am găsit un compromis bun între securitate şi libertatea de mişcare. Pentru noi toţi, finalitatea rezidă în obţinerea unui regim fără vize”.
7. În cele din urmă, cancelarul german a dat asigurări că „Germania sprijină moldovenii de pe ambele maluri ale Nistrului în eforturile lor de a îmbunătăţi situaţia. Noi sprijinim integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova, în cadrul frontierelor recunoscute pe plan internaţional, cu un statut special pentru Transnistria. Iar identificarea unei soluţii viabile pentru problema transnistreană şi apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană sunt procese care nu sunt contradictorii. Dimpotrivă - acestea sunt două feţe ale aceleiaşi monede”.
În condiţiile unui context extern extrem de complicat pentru R. Moldova, cu o Rusie în ascensiune după revenirea lui Putin, care a recăpătat influenţa în Ucraina şi urzeşte strategii de a face acelaşi lucru în Moldova, cu o Românie profund destabilizată, ceea ce slăbeşte profund capacitatea Chişinăului de se sprijini pe cel mai sincer aliat al său în traseul european, în condiţiile unei crize a Uniunii Europene în sine, care-i afectează credibilitatea şi determină pesimism în asumarea unor responsabilităţi suplimentare în Est (asta şi explică reacţia batjocoritoare a unei părţi a presei germane faţă de vizita cancelarului în R. Moldova), în condiţiile unei situaţii interne complicate din R. Moldova legată de procesul de reformare şi orientare externă, mesajul A. Merkel este unul crucial de important, ce vine să susţină şi să întreţină eforturile clasei politice şi a societăţii moldoveneşti în aspiraţia de a deveni parte integrantă a civilizaţiei occidentale. Urmează acum ca factorii cu decizie politică de la Chişinău să-si asume plenar responsabilitatea acestor transformări până la capăt, căci suntem într-un moment de maxim suport din parte puterilor europene, care doresc cu sinceritate readucerea moldovenilor în sânul familiei europene.

Octavian Ţâcu