10 aug. 2012

Dar nouă, nouă ne pasă de noi?


Democraţia nu-i ca mersul pe bicicletă, nu se regăseşte pe fluturaşul de salariu şi nici în galantare, la supermarket, în mall…, nu valorează cât un sac de făină sau cât un pui, la începutul fiecărui ciclu electoral. Democraţia înseamnă valori - drepturi, dar şi responsabilităţi. Drepturile ne unesc, responsabilităţile ne separă. Toată lumea merge la urne, aşadar, însă Radu Mazăre n-ar ajunge niciodată primar la Sibiu, Cluj Napoca, Braşov, Târgu Mureş sau Alba Iulia. Şi asta pentru că fiecare înţelege diferit rolul pe care i-l dă Constituţia.
Prin vot nu doar delegăm puterea politică. Acolo e conştiinţa noastră civică, nivelul nostru de înţelegere a realităţii, foamea noastră, prostia noastră, povestea vieţii noastre. Nu e de mirare, astfel, că, uneori, unii dintre cei care ne conduc destinele seamănă izbitor cu imaginea noastră în oglindă. Politicienii nu sunt altceva decât produsul şi reprezentanţii comunităţilor care îi  promovează. Dacă ajungem la concluzia că lor nu le pasă de noi, înseamnă, implicit, că una dintre explicaţii ar fi că, de fapt, nici nouă nu ne pasă.  
N-am crezut niciodată că românii au învăţat democraţie - era şi greu în două decenii neclare. Singura iluzie pe care am avut-o a fost că binele acesta relativ de care beneficiem astăzi, cu toate dimensiunile lui - pace, libertate, liberă circulaţie, stabilitate -, e ireversibil, fiindcă e apărat de o minoritate activă, conştientă de cât e de preţ. În ultimele luni şi iluzia asta s-a spulberat: sub presiune şi manipulare, a cedat poporul (ăsta care se tot întreabă cui îi pasă de el!), apoi au cedat instituţiile, apoi au cedat şi elitele intelectuale. Oricare ar fi deznodământul, ieşim învinşi din povestea asta…
Dacă ne pasă, reevaluăm şi ne apucăm de reconstruit!  

Adrian Herţa