10 aug. 2012

Ce nu ştim despre grecii din Izvoarele? (I)


Legenda bebeluşului care a întemeiat localitatea

Aşezată de-a lungul râului Teliţa, localitatea tulceană Izvoarele păstrează tradiţii şi obiceiuri prea puţin cunoscute faţă de cum s-ar cuveni. Dat fiind acest lucru, propunem, începând cu această ediţie, publicarea unor articole şi reportaje, pe marginea istoriei şi datinilor grecilor din Izvoarele. Pentru primul episod, cel mai potrivit ar fi să trecem în revistă câteva date despre întemeierea localităţii şi despre primele menţiuni ale acesteia în izvoarele istorice.
Misterul şi însemnătatea datinilor şi tradiţiilor grecilor din Izvoarele cresc o dată cu trecerea anilor. Protejată parcă de poalele dealului Consulul Mare, comunitatea din Izvoarele rămâne ambasadorul cel mai potrivit pentru transmiterea datinilor din generaţie în generaţie. Puţini poate ştiu că în această localitate îşi duce veacul singura comunitate de greci compactă din mediul rural. Etnologul Narcisa Ştiucă este autorul unei documentări publicate în ”Revista Culturală” (editată de Fundaţia Culturală Română), în care aduce la lumină mai multe obiceiuri şi datini ale grecilor din Izvoarele. În urma vizitei făcute în Izvoarele, autoarea remarca faptul că se afla ” într-un spatiu cultural fascinant, o reproducere la scara redusă a Balcanilor”.
Atmosfera mistică din jurul istoriei localnicilor greci este accentuată poate şi de faptul că bună parte din istoria lor în Izvoarele este vie astăzi datorită amintirilor bătrânilor, pentru că arhivele au ars în mai multe rânduri, iar multe dintre documente lipsesc, din cauza evenimentelor tumultoase din istoria Dobrogei.
”Dicţionar geografic”, una dintre cele mai importante lucrări ale lui Grigore Dănescu, statistic şi istoric al judeţului Tulcea, publicată în anul1896 menţionează că denumirea veche a localităţii era ”Alibeikioi”, în traducere: ”Satul boierului Ali”. Cuvintele, de origine turcă, se traduc: Ali – nume propriu, Bei – boier, Kioi – sat.
Etnologul Narcisa Ştiucă, nota în documentarea sa, finalizată în urmă cu doar doi ani: ”Puţinele documente şi istoria orală  atestă  stabilirea  prin 1830  în această zonă a unor familii de greci originari din Aspru (Acdera) şi a unor familii de bulgari din Curichioi (Varna). După unele informaţii, satul a fost populat numai de familii de greci, originari din regiunea Adrianopoli, localitatea Saranda Aclişes.
Din amintirea localnicilor din Izvoarele timpul nu a putut şterge una dintre cele mai frumoase legende pe care le-am auzit, legată de întemeierea acestei comunităţi. Bătrânii spun că formarea localităţii a luat naştere sub forma unui popas de 40 de zile, în urma venirii pe lume a unui bebeluş. Unii spun că de mult, mai multe familii, aflându-se în trecere pe actualul teritoriu al comunei Izvoarele, au fost nevoite să se oprească din călătorie pentru o vreme, până trecea ”lăuzia” (perioada de 40 de zile după naşterea unui copil). Însă iarna năprasnică din acel an a făcut ca popasul de 40 de zile să se prelungească. Astfel, familiile au rămas pentru totdeauna aici.

Andreea PAVEL