10 aug. 2012

20 de milioane de euro pentru un drum care se reabilitează în 2 ani şi se strică în câteva luni!?




Povestea celor care au mers pe drumul Constanţa-Tulcea 


 Acum vreo câţiva ani, când am fost prima oară în Tulcea, am jurat să nu mai merg vreodată pe drumul dintre cele două judeţe. Toţi cei care au mers pe drumul respectiv, ştiu despre ce vorbesc. Pentru ceilalţi, există imaginile de mai jos care îi vor lămuri. Ironia destinului a făcut ca, mai apoi, profesia să mă oblige să fac drumuri din ce în ce mai dese la Tulcea.
După încă două-trei drumuri pe parcursul cărora am fost zgâlţâită în toate direcţiile din cauza tranşeelor de pe drum, am luat harta-n braţe şi mi-am căutat o rută ocolitoare spre Tulcea. Am găsit drumul spre Hârşova, apoi Horia, Saraiu, Topolog, Ciucurova, Izvoarele şi Tulcea. E drept, ocoleam 30 de kilometri, însă benzina m-ar fi costat mult mai puţin decât reparaţia maşinii, iar, pe de altă parte, peisajul era superb. Sau aş fi putut să dau Statul în judecată, dar având în vedere că nu suntem în America, nici vorbă să câştig vreodată.
La un moment dat am auzit că se reabilitează drumul Constanţa-Tulcea. Am zis: Imposibil! Moş Crăciun nu există! În fine, doar din curiozitate am reluat ruta veche, cea care apropos, leagă litoralul românesc de Delta Dunării, aspect deosebit de important în plin sezon, când s-au apucat şi ei de reparaţii. Pe la Mihai Viteazu, am păşit în infern: praf, coadă, pietre şi o ditamai bucată de drum decopertată. Muncitorii... Care muncitori? Aaa, nenea care stătea pitit la umbră şi încă un nene care ne dirija pe noi? Da, într-adevăr se muncea, în cel mai pur stil românesc.
Ajung cu chiu cu vai la Baia, pe unde se termina infernul şi încep să fac poze la peisajul dezolant pe care îl vedeam pentru a doua oară, într-un puseu de furie. Unul dintre muncitori, în loc să se apuce de treabă, mă ia la rost: „De ce filmezi, n-ai voie!”. Aoleu! Pe un drum public pe care tu, din banii mei, îl reabilitezi, eu, care plătesc de trei ori în tot felul de taxe întreţinerea drumurilor, nu am voie să fac poze?! Tensiunea creşte şi mă iau la harţă cu el.
În fine, în cele din urmă, se lasă păgubaş, îmi spune să aştept doi ani până se termină reparaţia şi dacă nu-mi convine să ocolesc drumul respectiv. Nici una, nici două îmi trânteşte semnul roşu în faţă şi mă mai ţine şi la coadă câteva minute bune. Asta ca să-mi arate cine-i şefu. Că n-oi fi eu... Că eu nu lucrez la Vega Galaţi, noul „rege al şoselelor româneşti”. Firma asta era pe panoul de informare, înainte de plăcuţa prin care ministerul îşi cerea scuze pentru eventualele neplăceri... Pe acelaşi panou pe care era trecută fabuloasa sumă de 20 de milioane de euro şi termenul de execuţie de doi ani.

O delegaţie de academicieni şi diplomaţi ruşi va merge pe drumul groazei în septembrie. Vă imaginaţi ce discuţii vor avea până la Tulcea?


 Ajung acasă şi caut pe Google firma Vega Galaţi. Primul articol pe care îl găsesc îmi confirmă intuiţia: „Bani cu nemiluita de la CJC pentru o asfaltare garantată 18 luni! DJ 392, ca după bombardament“, titlul unui articol din cotidianul „Ziua de Constanţa“. Jurnaliştii respectivi vorbeau despre drumul judeţean Pecineaga - Amzacea - un drum (atenţie!) renovat la sfârşitul anului trecut de Consiliul Judeţean Constanţa, căruia nu a avut cum să-i expire încă perioada de garanţie (de viaţă) arată, în mod şocant, ca după război! Firma care a executat lucrarea? Conform cotidianului menţionat, fix Vega Galaţi, firma care mi-a ridicat şi mie semne de întrebare atunci când am văzut lehamitea muncitorilor, stilul de lucru, termenul de execuţie şi alte detalii. Nu pot să nu mă întreb cum o să arată drumul Constanţa-Tulcea, după o scurtă perioadă după ce se va fi încheiat reabilitarea… Până atunci însă, ocoliţi infernul! Ruta perfectă: drum ca-n palmă, peisaj superb, maşină „fericită“: Constanţa -Ovidiu - Mihail Kogălniceanu -Crucea - Horia - Saraiu - Topolog - Ciucurova - Izvoarele - Nalbant - Tulcea.

Andreea PAVEL
Cristian Andrei LEONTE