28 iul. 2012

El Comandante, bere rece şi Bob Marley




Adio, Vamă, dar rămân cu tine! Vara asta ne găsim pereche la Năvodari!



Gurile puţinilor boemi rămaşi în Constanţa m-au făcut să plec în căutarea locului, unde zic ei, poţi găsi „Pace pe plajă“. 39 grade celsius şi Mamaia full. Înarmat cu un pachet de ţigări şi multă răbdare, am reuşit să străbat staţiunea încinsă de soare şi de nervii şoferilor blocaţi în trafic. Pe la jumatea drumului dintre Constanţa şi Năvodari, un panou m-a îndreptat, pe un drum de nisip, spre malul mării. Era aproape şapte. Un beach-bar mic, câteva şezlonguri şi trei căţei hoinari, la malul mării. „El Comandante“ aştepta apusul. O mână de oameni îşi strângeau lucrurile de pe plajă. În bar, o fată simpatică şi un tânăr care strivea tacticos frunze de mentă. Am comandat o bere rece la draft şi m-am lăsat ademenit de melodiile lui Bob Marley şi Fredy Mercury. Se făcuse deja nouă şi berea dispăruse din pahar. Mai aveam cinci lei în buzunar şi mi-am permis să mai comand una. Am prins câteva cadre cu soarele care fugea de mare şi colora peisajul în pasteluri. Barul a început să se umple uşor, uşor, iar muzica să răsune mai tare în difuzoare. Băncuţele de lemn de pe malul mării s-au golit, iar acţiunea s-a mutat pe bar. Petrecerea începuse. Fără fiţe şi lux, doar cu vodkă, bere la draft şi cockteiluri reci făcute de tânărul tacticos. Fără griji, fără canapele albe şi tocuri înalte, fără animatoare unse cu ulei şi şampanii Moet. Doar miros de lemn, atingere de briză şi muzică bună, nemuritoare.



Omul cu muzica



Se prezintă aproape DJ Dolphy, posibil imposibil scriitor. Spune că i-ar fi plăcut să devină psiholog, însă dragostea de mare şi de muzică l-au făcut să ajungă aici. Din discuţie mi-am dat seama că este un tip simplu, nostalgic, însetat de libertate şi de bun gust. Vrea, prin muzica sa, să schimbe măcar percepţia unui om din 100, asupra vieţii. Tipul cu o lacrimă permanentă pe obraz crede că exemplul personal este cel mai important şi că România s-ar schimba în bine dacă fiecare ar încerca să fie un exemplu pentru ceilalţi la locul de muncă. El a început deja, făcând chetă ca să cumpere o vacă. Un bătrânel de unde îşi cumpără lapte pe timpul verii, a rămas fără vacă, după ce i-au furat-o nişte „binevoitori“. DJ Dolphy este din Bucureşti, dar vara şi-o petrecere pe plajele mai puţin aglomerate de pe litoralul românesc. A fugit din Vama Veche, spunând că aceasta riscă să se transforme într-o staţiune de cocalari şi fiţe. Este conştient că mersul lucrurilor va face ca şi plaja El Comandante să păţească acelaşi lucru, însă mai profită de pacea şi linitea de aici, cât mai poate. Este un idealist care spune că îi place de Mazăre fiindcă are „cohones“ şi care nu mai crede în clasa politică actuală. 20 de ani de democraţie i se par puţini şi spune că mai trebuie să treacă câteva decenii până când România va înţelege adevăratul sens al cuvântului „libertate“. El este omul care pune muzică la „El Comandante“. L-am întrebat ce melodie i s-ar potrivi României de astăzi şi mi-a răspuns fără să se gândească: „Acum, Sex and Violence, de la Sex Pistols, iar pe viitor, sigur Get up, Stand up, melodia lui Bob Marley“.







Cristian Andrei LEONTE