30 mar. 2014

Site web nou

De ceva vreme site-ul info-sud-est.ro a trecut la un site web nou.

Pentru cei care s-au abonat la știri prin serviciul blogspot și nu au observat modificarea site-ului, vă rugăm să verificați configurarea preferințelor pentru fluxurile de știri RSS pentru noul site.

Site-ul web vechi a fost mutat la adresa https://oldwww.info-sud-est.ro/ și nu va mai fi actualizat, iar la adresa https://www.info-sud-est.ro/ rămâne site-ul nou.

Din acest moment închid postarea de noi comentarii pe site-ul vechi.

~~~~
webmaster

25 mar. 2014

Mazăre îi instigă pe asistații social împotriva jurnaliștilor care îl întreabă de ce îi este frică de ancheta DNA! (VIDEO)


CLICK PENTRU VIDEO

Radu Mazăre a organizat o conferință de presă, în mijlocul asistaților social din cartierul Henri Coandă, în cadrul căreia s-a plâns de faptul că este cercetat de DNA pentru suma de bani investită în cartierul ”amărâților pe care i-a luat de pe stradă” și despre modul în care banii au fost cheltuiți. Întrebat fiind de un jurnalist Info Sud-Est dacă știe că ”amărâții pe care i-a luat de pe stradă” își permit, de fapt, să plătească abonamente tv+internet de trei ori mai mari decât chiriile, primarul Constanței s-a ascuns în spatele asistaților social instigându-i pe aceștia împotriva jurnalistului!

Pe de altă parte, întrebat fiind de ce, dacă totul este în regulă, totuși îi este frică de ancheta DNA, Radu Mazăre a refuzat să răspundă, lăsând să se înțeleagă că nu a auzit întrebarea, deși aceasta a fost adresată în două rânduri. Puteți viziona secvențele în filmulețul atașat, la minutele 0:03, 2:55 și 3:08. Lăsăm la latitudinea dumneavoastră să apreciați atitudinea primarului Constanței când trebuie să răspundă unor întrebări incomode! 


CONSTANȚA NECUNOSCUTĂ: CĂLĂTORIE PRIN ȚARA ASISTAȚILORFața nevăzută a cartierului social Henri Coandă: Bătăi, mașini scumpe, droguri și abonamente TV mai mari decât chiria

Românii trec Prutul! 27 martie 1918 - Tricolorul îmbrățișează Basarabia și România în culorile unirii de neam



Acum 96 de ani în urmă, istoria a oferit românilor șansa unui destin măreț. Idealul suprem al unității naționale, cândva o himeră, devenise odată cu 27 martie 1918 o realitate - unirea românilor de pe cele două maluri ale Prutului vindeca o rană a națiunii române ce sângera de peste un veac. Basarabia românească, în spirit și trup, devenea românească în lege și cuvânt, iar de acum încolo viitorul românismului părea predestinat înfloririi sub culorile marelui tricolor… Istoria ne-a dat-o, istoria ne-a luat-o. La numai 22 de ani distanță de la Unirea Basarabiei cu Vechiul Regat al României, același tricolor românesc ce radia odinioară fusese coborât în beznă. Ultimatumurile sovietice din 26 și 28 iunie 1940, sfâșiind ființa neamului românesc, au adus în provincia românească dintre Nistru și Prut umbra marelui URS(S), restabilind astfel o ,,dreptate’’ ce pentru români a însemnat o dramă națională. După mai bine de jumătate de veac de neștiință și tăcere, sărmana Basarabie se lepăda de povara jugului sovietic ce i-a brăzdat pământul  cu o falsă conștiință otrăvindu-i ființa, simțirea și credința de neam. Din 1991 și până în prezent, Basarabia devenită Republica Moldova s-a zbătut și încă se zbate în convulsii pentru a reaprinde sămânța adevărului, cea a originii românești. Începând cu 2009, Republica Moldova a întors capul spre vest, către marea familie europeană, în speranța că acolo își va regăsi sora mai mare, România, și, împreună, cele două părți ale națiunii române să se contopească în destinul lor comun… Ne rămâne să-i spunem: ,,Succes Republica Moldova, te așteptăm acasă!’’

Pe 27 martie se împlinesc 96 de ani de la unirea Basarabiei cu România. În 1940, Basarabia a intrat în sfera de influență a URSS, iar în 1991 și-a recuperat independența pentru ca, în 2007, revoluționarii moldoveni să înlăture, sperăm definitiv, sistemul comunist. Din acel moment, curentul unionist a căpătat o tot mai mare amploare dincolo de Prut, culminând cu declarații politice tot mai sugestive care fac referire la o revenire a Republicii Moldova în granițele României.
Pentru a marca cum se cuvine ziua de 27 martie, am deschis calea unei dezbateri publice împreună cu: Sergiu Musteață, doctor în istorie și decan al Facultății de Istorie și Geografie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă“ din Chișinău, Florin Anghel, doctor în istorie și prorector al Universității „Ovidius“ din Constanța, Daniela Mîinea, cetățean moldovean, student la Relații Internaționale și Studii Europene (Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius“), Mircea Raicu, cetățean moldovean, masterand la Relații Internaționale. Istorie și Diplomație - sec. XIX-XXI (FISP, „Ovidius“), Nadina Pană, Vicepreședinte al Asociației Tineretul ONU din România - Filiala Constanța și Robert Greavu, student la Științe Politice (FISP, „Ovidius“).
Le mulțumim pe această cale pentru că au acceptat invitația noastră și vă invităm să vedeți cum sunt percepute, atât de tineri cât și de specialiști în domeniu, însemnătatea zilei de 27 martie și relațiile româno-moldovene, de o parte și de alta a Prutului, la aproape un secol de la Marea Unire.







Sergiu Musteațădoctor în istorie și decan al 
Facultății de Istorie și Geografie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă“ din Chișinău








ISE: Care este semnificația zilei de 27 martie 1918 pentru Republica Moldova?
Sergiu Musteață: Fiecare popor sau stat are în istoria sa un şir de evenimente importante legate de afirmarea lor identitară şi statală. Pentru poporul român Unirea din 1918 reprezintă un eveniment deosebit, care a generat crearea României Mari.Ziua de 27 martie 1918, are bineînțeles o conotație istorică în Republica Moldova, deoarece anume în această zi Sfatul Țării a votat la Chișinău Unirea Basarabiei cu România. În perioada sovietică acest subiect era abordat doar din perspectiva istoriografiei sovietice guvernate de ideologia comunistă. Odată cu democratizarea societăţii moldoveneşti şi a obţinerii suveranităţii şi independenţei statale, în cercetarea și predarea istoriei au intervenit un şir de schimbări. Dar, datorită regimului sovietic, semnificația zilei de 27 martie 1918 este până în prezent abordată diferit. O parte a societății – sărbătorește Ziua Unirii Basarabiei cu România, iar altă parte a societății – o consideră ca ziua pierderii independenței Republicii Democratice Moldovenești. Într-o societate democratică fiecare cetățean are dreptul la opinie, însă aceste păreri trebuie expuse în mod civilizat. Din păcate, aceste discursuri conduc la ură și dușmănie între cetățenii Repu-blicii Moldova. Lucru, care ar trebui depășit, deoarece trecutul istoric este unul comun și nu poate fi împărțit în ”al meu” , ”al tău” sau ”al lor”. 
ISE: Cum se reflectă Unirea Basarabiei cu România în actualele manuale de istorie din Republica Moldova?
S.M: La diverse trepte educaţionale, elevii din Repu-blica Moldova pot lua cunoştinţă despre evenimentele istorice de la începutul sec. XX, printre care se înscrie şi problema Unirii Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România din 1918. Problema Unirii Românieidin 1918 este prezentată destul de variat în manualele şcolare din Republica Moldova din ultimele două decenii. Rămân actuale un şir de aspecte legate de abordări unilaterale, tendenţioase, de cele mai multe ori fără a se respecta principiul pluralismului. Partea didactică, la fel, lasă de dorit, mai ales în cazul manualelor de „istorie integrată”, deoarece, în cele mai dese cazuri, sunt nereuşit formulate sau sunt provocatoare. Astfel, în perspectiva perfecţionării curriculumului şi a manualelor şcolare de istorie, avem nevoie de o abordare echilibrată, bazată pe interpretarea obiectivă a faptelor şi documentelor istorice, depăşind emoţiile, eliminând interesele politice şi înlăturând din manuale percepţia omului politic asupra istoriei, inclusiv asupra evenimentelor din 1918, care au avut un impact important atât asupra istoriei naţionale, cât şi a celei universale.

ISE: Există vreo diferență de abordare a subiectului între manualele de limbă română și cele de limbă rusă?
S.M: În Republica Moldova manualele de istorie publicate în limba rusă sunt identice cu cele publicate în limba română, deoarece sunt elaborate în baza curriculumului la istorie, care este un document unic. Editurile câștigătoare trebuie să publice atât versiunea română cât și rusă a manualelor. 

ISE: Cum se sărbătorește în Republica Moldova ziua de 27 martie? Sunt evenimente izolate sau există o agendă comună a evenimentelor asumate de autoritățile centrale?
S.M: Astăzi, nu putem spune despre o agendă comună a evenimentelor privind ziua de 27 martie 1918 asumate de autoritățile centrale. Așa cum semnificației acestei zile este abordată diferit, politicienii, chiar și cei de dreapta, nu riscă să se angajeze în organizarea unor astfel de evenimente. În cele mai dese cazuri, doar reprezentanții partidelor li-berale participă la acțiunile organizate cu prilejul zilei de 27 martie 1918. De peste 20 ani această zi este marcată de acțiuni organizate, în majoritatea cazurilor, de către instituții universitare, de cercetare, culturale și educaționale. În ultimii ani, atât la Chișinău, cât și în alte localități ale republicii, sunt organizate Marșul Unirii, care au stârnit o contrareacție din partea adepților partidelor de stânga și moldoveniștilor. Noi, cei din mediul universitar, organizăm conferințe, mese rotunde și dezbateri unde discutăm diverse aspecte ale procesului de votarea a Unirii Basarabiei, activitatea Sfatului Țării, impactul procesului de integrare asupra Basarabiei, percepția acestui eveniment etc. 

ISE: Ca istoric, cum vedeți viitorul relațiilor dintre România și Republica Moldova? Cât timp credeți că va rămâne Chișinău capitală?
S.M: Eu sunt o fire optimistă și cred în relațiile de bună vecinătate, mai ales între Repu-blica Moldova și România, care au un trecut și o limbă comună, ce le permite să construiască o relație de parteneriat durabilă.
Chișinăul va rămâne capitală atâta timp cât va exista Republica Moldova ca stat independent. Trebuie să fim realiști și să spunem că scenariul anului 1918, în conjunctura actuală, nu este posibil de realizat. Mișcările unioniste, precum și declarațiile de acest gen ale unor lideri de la București, mai degrabă aduc prejudicii Republicii Moldova, decât o ajută în parcursul ei european. 








Florin Anghel, doctor în istorie și prorector al Universității „Ovidius“ din Constanța








ISE: Care este semnificația zilei de 27 martie 1918 pentru România?
Florin Anghel: La 27 martie 1918 a început ceea ce eu consider a fi ora astrală a poporului român: Unirea. O lungă perioadă istorică de letargie şi o alta, scurtă, după 1848 şi 1859, de profunde reforme interne şi instituţionale, au  pregătit statul român pentru cel mai sublim moment al istoriei sale: anul 1918.
Din păcate, clasa politică interbelică nu a reuşit să construiască proiectul naţional aşa cum a reieşit el din voinţa populară şi din evoluţiile internaţionale după Primul Război Mondial. Obtuzitatea, corupţia, lipsa de strategie pe termen lung, incapacitatea de a construi durabil instituţii, teama de a utiliza toate pârghiile democra-tice în rezolvarea problemelor majore, toate acestea au condus la prăbuşirea României Mari, în vara anului 1940. Şi, în felul acesta, Unirea Basarabiei cu România a devenit un vis frumos, spulberat de contextul internaţional, de ideologii, de nepăsarea societăţii şi de lipsa de cultură istorică a politicii româneşti de după 1990.

ISE: Cum se sărbătorește în România ziua de 27 martie? Sunt evenimente izolate sau există o agendă comună a evenimentelor asumate de autoritățile centrale?
F.A.: În România, astăzi, 27 martie nu înseamnă mare lucru: câteva simpozioane anoste, declaraţii prudente de presă ale câtorva oficiali, vreun documentar TV sau, poate, o emisiune clasică la un post de radio. Românii, cei mai mulţi, nu îşi aduc aminte pentru că nu au fost pregătiţi la orele de istorie de dinainte de 1989; generaţia tânără, din păcate, are o cultură precară legată de acest aspect. Clasa politică şi mass-media sunt vi-zibil interesate exclusiv de subiectul, inexistent din punct de vedere al relaţiilor româno - ungare, al Transilvaniei. Aş fi curios să văd un sondaj de opinie, în România, în legătură cu câteva elemente fundamentale ale istoriei românilor, care privesc Basarabia: cetăţile Hotinului, Orheiului, Sorocii, a Cetăţii Albe. Aş vrea să ştiu câţi români şi-au propus să călătorească, măcar o dată în viaţă, la Chişinău sau pe malurile Nistrului. Câţi dintre voi aţi citit vreodată o publicaţie care apare dincolo de Prut? Există foarte multe stereotipuri despre locuitorii de pe ambele maluri ale Prutului. Am remarcat acest lucru în vizitele mele în Moldova, pe care le fac de aproape 15 ani. Mai pot spune, însă, ceva: dacă ai vreme să te uiţi cu atenţie, vei vedea un lucru extraordinar. Moldova de astăzi a început să semene cu acea Românie de la finele anilor 90 şi începutul anilor 2000. Politic, economic, social. La Chişinău apar instituţii noi, compatibile cu cerinţele Uniunii Europene, se sting lideri politici veşnici, tinerii nu mai au inhibiţii provinciale faţă de fraţii lor de dincolo de Prut, pe străzi e culoare, e zgomot. Summitul de la Vilnius, de la sfârşitul lunii noiembrie 2013, a adus Moldova mai aproape de România şi de Europa. În acea noapte, de după parafarea Acordului, am străbătut împreună cu fratele meu şi un grup de prieteni marea Piaţă a Sfatului şi am văzut lume puţină, adunată în jurul unor vedete necunoscute mie, care se produceau pe o scenă luminoasă. În jurul nostru, tonete cu bere, cu steguleţe, cu tot felul de suveniruri. Ca în oricare capitală continentală, după anunţarea vreunei decizii majore. Am avut un sentiment de mare uşurare: mi-am dat seama că actuala Republică Moldova este un stat cu un comportament tipic european. Decizia de la Vilnius nu a mai stârnit, pe stradă, manifestaţii uriaşe cu staeguri tricolore sau roşii, nici mitinguri politice isterice. În acea noapte, în piaţa din Chişinău, m-am convins că nu mai este mult până vom fi, din nou, împreună.

ISE: Ca istoric, cum vedeți viitorul relațiilor dintre România și Republica Moldova? Cât timp credeți că va rămâne Chișinău capitală?
F.A.: În România, relaţia cu Republica Moldova a fost transferată de multă vreme în planul politicii pragmatice: colaborare instituţională, parteneriate, sprijin financiar, vizite la nivel guvernamenal. E greu de spus, acum, dacă vreunul dintre oficialii români se gândeşte la refacerea unităţii teritoriale a Basarabiei, aşa cum arăta ea până în 1940, şi, mai ales, dacă unirea celor două state independente ar fi agreată la Bucureşti şi Chişinău. Nu cred că iniţiativa unei alte Uniri va veni din partea clasei politice, aşa cum s-a întâmplat în Germania, după căderea zidului Berlinului. Clasa politică nu-şi poate refuza avantajele: posturi, funcţii, situaţii privilegiate. Mai degrabă, această Unire- căci ea va veni, iar eu sper să fiu martor!- va fi rodul unei presiuni a societăţii. Căci, în definitiv, nu poţi trăi prea mult într-o familie cu părinţi, fraţi şi surori fără să te întâlneşti măcar o dată în viaţă.
Ştiu, îmi veţi spune aşa: dacă Unirea din 1918 are un impact scăzut în memoria societăţii româneşti cum pot gândi că oamenii vor impune clasei lor politice să accepte şi să adopte un proiect unionist?
Unirea, cred, se va produce calm şi normal, ţinând cont de interesele politice, financiare, economice şi strategice de pe cele două maluri ale Prutului, în strânsă legătură cu voinţa geopolitică a Uniunii Europene şi a S.U.A. În definitiv, Republica Moldova este un produs al comunismului şi un deşeu al Războiului Rece: cât mai poate dura? 

Studenții moldoveni din Constanța, despre cetățenia română și viitorul relațiilor dintre cele două țări


ISE: Care este semnificația zilei de 27 martie 1918 pentru Republica Moldova, în viziunea tinerilor? Cunoaște majoritatea tinerilor semnificația acestei zile?
Daniela Mîinea: Cu părere de rău, puțini dintre tinerii din Republica Moldova cunosc semnificația zilei de 27 martie 1918. Pe mulți dintre ei nici nu îi interesează, dat fiind faptul că până acum câțiva ani, guvernul nu avea nici un interes să promoveze unirea. Unii mai degrabă ar sărbători ruperea Basarabiei din 1944 decât mutarea capitalei la București. 
Mircea Raicu: Majoritatea tinerilor, aș spune, nu știu că la 27 martie 1918 teritoriul dintre Nistru și Prut sub numele său istoric de Basarabia s-a unit cu Regatul României, în ciuda faptului că în ultimii ani se atestă o popularizare pronunțată a acestui eveniment de o parte și cealaltă a Prutului. Cât despre cei ce cunosc simbolismul lui 27 martie, pot afirma că această dată reprezintă un reper istoric intens dezbătut care, de fiecare dată când este amintit, aprinde spiritele prin ridicarea întrebării ,,ce suntem, români, sau moldoveni?’’

ISE: Cum se reflectă Unirea Basarabiei cu România în actualele manuale de istorie din Republica Moldova?  
D.M.: Fiind într-o perioadă de zbucium politic, am avut parte de mai multe cărți de istorie. Țin minte că prin 2006, s-au introdus manualele de istorie integrată, o coliziune dintre istoria românilor și istoria universală într-un singur curs, ceea ce a permis o reducere colosală din istoria asupra propriei noastre identități, paginile fiind distribuite în mod egal descrierii evenimentelor majore din toată lumea, iar unirea descrisă printr-o serie de date cronologice,  fără o analiză suplimentară asupra istoriei românilor. Desigur, academicieni, istorici, profesori, părinți și elevi au pro-testat împotriva disciplinei și au cerut separarea cursului în Istoria Universală și Istoria Românilor. Important este că majoritatea profesorilor de istorie, cel puțin cei pe care i-am avut, nu au acceptat această schimbare, mai mult politică, și au continuat să ne predea o istorie mai aproape de cea adevărată decât  cea din manuale. 
M.R.: Manualele de istorie din Republica Moldova niciodată nu vor trata Unirea Basarabiei cu România în stricta sa dimensiune istorică. Am prins o perioadă când actul unirii fusese reflectat din perspectivă naționalistă, o altă perioadă (ultimul an de liceu în special) îl trata sub sintagma de ,,anexare’’. În Moldova, îți dai seama ce forțe politice conduc țara doar dacă citești dintr-un manual de istorie despre  Unirea Basarabiei cu România. Prin urmare, atitudinea politică față de eveniment întotdeauna va subordona atitudinea academică față de 27 martie 1918.

ISE: Există vreo diferență de abordare a subiectului între ma-nualele de limbă română și cele de limbă rusă?
D.M.: Deși nu am consultat un ma-nual destinat elevilor ruși, știam că informația ar fi aceeași doar că tradusă, cel puțin așa erau coperțile, dar, deoarece nu trebuie să judecăm cărțile după copertă, nu este exclus faptul că unele idei erau schimbate iar altele inserate, ca să stârnească discrepanțele de idei dintre noi și ei, cu toate că împărțim aceeași cetățenie. 
M.R.: Cu siguranță există. Credeți că ar suna la fel Unirea Basarabiei cu România dacă o abordăm în rusă? În manualele de limbă rusă, istoria românilor, inclusiv 27 martie, are alt farmec, de fapt nu are farmec. Abordarea constă la tratarea subiectului în stricții parametri formali, poate, pentru a nu aprinde o reacție din partea minorităților interesate mai mult de propria istorie și extrem de rezistente la însușirea limbii de stat.

ISE: Cum sărbătoresc tinerii din Republica Moldova ziua de 27 martie?
D.M.: Unii o sărbătoresc, alții însă, o condamnă. De obicei, în ziua de 27 martie, de dimineață se organizează marșuri, expoziții, iar seara concerte susținute de partide pro-europene. Din păcate,  pe lângă manifestările pro-unioniste se aud voci și din tabăra opusă. Așa zișii „patrioți” găsesc cum să murdărească această zi și încep marșuri împotriva „fasciștilor” adică pro-unioniștilor. Cu toate acestea, e frumos să vezi că din ce în ce mai mulți tineri susțin manifestațiile și valoarea pe care o prezintă acestea pentru a serba ziua istorică a unirii. 
M.R.: După cum am menționat deja, creșterea publicității lui 27 martie în ultimii ani a adus unor tineri un nou prilej de sărbătoare. A fost o senzație pentru mine acum un an să văd  cum în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău tineri și adepți ai românismului împart panglici tricolore cu asentimentul unor demnitari de stat. Cert este că, această jubilare aflată la început încă nu se bucură de simpatia suficientă pentru a deveni sărbătoare națională. Pentru moldoveni, 27 august 1991 – Ziua Independenței Republicii Moldova reprezintă cea mai importantă și mai aclamată sărbătoare națională față de care nu poate concura vreo oarecare alta, doar dacă ar fi Paștele sau Crăciunul.

ISE: Ce înseamnă România pentru tinerii moldoveni? De ce este importantă pentru aceștia cetățenia română?      
D.M.: Cât de ciudat nu ar părea pentru mulți, dar printre noi, basarbenii, mai sunt și dintre cei care se uită cu nostalgie peste Prut și simt o atragere sufletească către România. Am venit la studii în România pentru că mă gândeam că îmi va fi bine, și nu o zic doar din punct de vedere material. Veneam într-o țară  unde cunoașterea limbii ruse prezintă un avantaj și nu o cerință mai importantă decât cunoașterea limbii române. Urma să mă simt mai acasă decât acasă. Odată ajunsă aici, însă, am găsit multă indiferență. Cât ține de cătețenie, aceasta reprezintă o facilitate, într-adevăr, dar pe lângă toate acestea, o dovadă că suntem români. Români nu doar în suflet, dar și pe hârtie. 
M.R.: Pentru mine personal, până a veni în Constanța, România reprezenta țara pe care o cunoșteam, dar pe care nu am văzut-o niciodată. Ambiția de a repara acest paradox pe care, probabil, toți tinerii moldoveni îl simt pe parcursul formării lor ca personalități, m-a adus la studii în România. A învăța istoria românilor, a învăța limba română fără a vedea România a fost inconfortul psihologic pe care trebuia să-l elimin și l-am eliminat odată ce am ajuns pe litoralul românesc la universitatea Ovidius. Din acest moment și până acum, traiectoria perceperii României, desigur, s-a schimbat, sau cel puțin a evoluat. Acum România îmi apare drept un nou orizont al posibilităților și al realizării personale, astfel încât am ajuns să văd România în dimensiunile sale materiale și mai puțin ca ,,tărâm al idealului național românesc’’.  Cât despre cetățenia română, ar fi frumos ca aceasta să fie animată de un ideal, de ceva mai mult decât formal. Însă pot afirma că pentru studenții moldoveni din România obținerea cetățeniei române este inerentă valorificării studiilor obținute. În concluzie, cetățenia română reprezintă un plus de garanție pentru tineri a faptului că fie vor reuși aici, în România, fie în alt colț al lumii, să se realizeze.

ISE: Care sunt diferențele de viziune asupra relațiilor moldo-române între tinerii și bătrânii moldoveni?
D.M.: Pot să spun doar că trăim în două luni diferite. Argumentul „Cât a fost URSS a fost mai bine” l-am auzit zeci de ori. Discuții contrariate dintre generațiile tinere și cele bătrâne se întâlnesc foarte des. Dacă mulți tineri au o viziune pro unionistă, celorlalți le este frică de un asemenea eveniment. Cu toate acestea, eu nu îi învinuiesc. Atunci când ți se repetă zilnic că cei din România sunt cei răi și nu invers, și nu ai nici o sursă alternativă de informare decât un singur post TV moldovenesc controlat de către guvern, atât financiar cât și a materialelor difuzate, iar  celelalte posturi TV sunt rusești, nu ai cum să nu ajungi să îi crezi la un moment dat. Acum când avem noi acces la studii de calitate, la diverse surse de informații îi blamăm pe bătrâni că fac alegerea greșită la secțiile de votare și că nu se gândesc la viitorul nostru, în timp ce, în felul lor de a gândi, neînțeles de noi, ei iau decizia corectă. Iar aici nu ne înțelegem. Probabil ne vom uniformiza ideile doar după trecerea a câtorva generații, până atunci, fiecare o să lupte pentru ce crede.  
M.R.: Diferența între viziunile tine-rilor și bătrânilor asupra relațiilor moldo-române este una de fond, iar factorul timp este definitoriu în acest sens. Dacă bătrânii reperează atitudinea față de România la cel de-al doilea război mondial și majoritatea dintre ei percep România încă în termenii bine însușiți de propaganda sovietică (România hitleristă, Antonescu – nazist) tinerii din Moldova percep relațiile moldo-române prin prisma a două entități statale independente. Este clar  că din această perspectivă, bătrânii sunt extrem de subiectivi în percepția lor asupra relațiilor moldo-române, pe când tinerii sunt marcați de o atitudine conformă realității care marchează relațiile între România și Republica Moldova. De aceea, tinerii moldoveni nu percep relațiile dintre cele două state prin optica precedentului istoric din 27 martie 1918, independența este și rămâne cel mai apropiat ideal pentru Moldova și pentru tinerii ei.

ISE: Ca tineri, cum sperați să arate viitorul relațiilor dintre România și Republica Moldova? Cât timp credeți că va rămâne Chișinău capitală?  
D.M.: Ideea distrugerii granițelor dintre România și Republica Moldova, pare utopică, deși la nivel înalt, acest punct este atins din ce în ce mai des. Date fiind circumstanțele actuale și anume obținerea statutului de membru a României în Uniunea Europeană și NATO, menținerea trupelor rusești în Transnistria precum și alte probleme sociale, procesul stagnează. Deși trăiesc cu speranța că într-o zi vom avea  o capitală comună, o eventuală unire nu e o chestiune ce ar trebui abordată doar din punct de vedere politic. S-au creat două societăți asemănătoare, dar nu identice. Una este educată de peste 20 de ani în spirit european, iar cealaltă încă își linge rănile de după o lungă perioadă de dominație sovietică. Dacă demersurile politice sunt complicate, o relație socială dintre cele două părți ar fi și mai complicată. Ca studentă venită din Basarabia la studii, simt aceste diferențe în rândul oamenilor, în primul rând din cauza lipsei de informații. Am întâlnit până și din cei care cred că limba rusă este limbă de stat în Republica Moldova. Astfel încât cred că până să fim gata să ne numim sus și tare – o singură națiune, ar trebui ca aceste două societăți să se cunoască mai bine. 
M.R.: Din punctul meu de vedere, scenariul unei noi uniri de data aceasta între România și Republica Moldova constituie o finalitate a relațiilor moldo-române. Această finalitate nu mai poate fi considerată o himeră cel puțin din 3 puncte de vedere. Primul, cel mai subiectiv dar fundamental, este credința românilor în ideea că istoria, așa cum a greșit în 1940, tot așa va repara falsa conjunctură a națiunii dezbinate. Al doilea punct de vedere, realist, constă în faptul că zdruncinarea echilibrului în Europa de Sud-Est ce a pornit dinspre Ucraina și a cărei martori suntem poate genera necesitatea unei uniri forțate între Republica Moldova și România ca o umbrelă de securitate pentru teritoriul dintre Nistru și Prut. Al treilea punct de vedere, obiectiv și cel mai probabil, ține de succesul Republicii Moldova de a deveni într-un viitor previzibil stat membru UE și astfel, România și Republica Moldova să ,,se unească’’ în marea familie europeană. Indiferent de deznodământ, ar fi bine ca Chișinăul să rămână capitală, însă în cadrul unei federații române.   

Student român la Istorie: „Republica Moldova nu se va mai comporta niciodată ca parte unitară a României“

ISE: Care este semnificația zilei de 27 martie 1918 pentru Republica Moldova și România, în viziunea tinerilor? Cunoaște majoritatea tinerilor semnificația acestei zile?
Nadina Pană: Societatea românească actuală este „infestată” de preocupări care în marea lor majoritate nu au legătură cu fundamentarea unor cunoștințe care să formeze baza culturală a tinerilor. De aceea afirm că semnificația zilei de 27 martie 1918 este una puțin importantă printre tineri, mai ales pentru că sunt convinsă că o mare majoritate dintre aceștia nu cunosc evenimentele care au dus la subli-nierea acestei date calendaristice în istoria românilor. Aș evita să citesc rezultatele unor sondaje ce vizează astfel de subiecte pentru că aș ajunge să constat din nou că noua generație are lacune din ce în ce mai profunde, nu numai legate de domeniul istoriei, ci efectiv vizând dezvoltarea lor personală din toate punctele de vedere.  
Robert Greavu: Pot spune că această zi are o importanță pentru istoria comună a celor două state, în ceea ce privește tinerii, eu cred că cei mai mulți nu cunosc semnificația zilei, dar pe bună dreptate, deoarece nu este mediatizată de ajuns, ea putând fi cunoscută, în mod special, din activitatea minorității basarabene din România sau din cărțile de istorie.
 
ISE: Cum se reflectă Unirea Basarabiei cu România, din 1918, în actualele manuale de istorie din România?
N.P.: Datorită faptului că ma-nualele școlare sunt instrumente implementate și coordonate de Ministerul Educației, ele sunt supuse multiplelor modificări de programă, tipice pentru sistemul instituțional românesc, fiind întreprinse în funcție de conducerea instituției și interesul care se acordă acestui aspect. Așadar consider că principalele momente ale istoriei autohtone sunt prezentate destul de evaziv în manualele școlare, ajungând ca aceste subiecte să fie lăsate la latitudinea celui care se află în fața catedrei, acesta devenind decident al importanței care trebuie acordate unui eveniment. 
R.G.: Manualele de istorie, cel puțin cele din liceu, relatează în mod obiectiv acest eveniment, fără a face judecăți de valoare pe baza Unirii Basarabiei cu România. Din punctul meu de vedere acesta este scopul unui manual de istorie, acela de a informa, ci nu de a influența într-un fel sau altul elevul, lăsându-l pe acesta să își formeze o părere.
 
ISE: Cum ți se pare că este mediatizată semnificația zilei de 27 de martie în România? 
N.P.: În România ultimilor ani mass-media s-a cantonat în tiparele unor subiecte fie categorisite drept cancan, fie de natură subiectivă vizând domeniul politic. Așadar, trebuie să mărturisesc cu mare părere de rău că zilele importante pentru tot ceea ce înseamnă România sunt prezentate în mare parte într-o lumină  care să vizeze pe lângă semnificația evenimentului în sine un interes de natură politică, de propagandă a unui partid sau a unei figuri politice, mai ales în an electoral. 
R.G.: După cum spuneam și mai devreme, acesta este slab mediatizată sau deloc, dar cred că ar trebui făcută cunoscută publicului prin evenimente culturale realizate în cadrul facultăților de istorie din țară și nu numai.
 
ISE: Ce crezi că înseamnă România pentru tinerii moldoveni? De ce este importantă pentru aceștia cetățenia română?
N.P.: Subiectul „România” este unul care poate naște controverse într-o țară precum Republica Moldova, fragmentată din punctul de vedere al viziunii cu privire la evoluția direcțiilor de dezvoltare ale statului moldovenesc. Sunt convinsă că grupurile mari de studenți ce vin să studieze în România privesc acest pas în primul rând ca pe o oportunitate de dezvoltare personală, iar o dată cu obținerea cetățeniei se des-chid și orizonturile profesionale. Cel mai probabil însă, importanța cetățeniei române pentru tinerii moldoveni este datorată facilităților pe care aceasta le oferă. 
R.G.: Pentru tinerii moldoveni, România înseamnă o oportunitate de a avea un viitor mai bun, o instruire de calitate în profesia aleasă prin intermediul facultăților noastre. Cetățenia română, este, de asemenea, importantă, deoarece prin intermediul acesteia pot dobândi toate drepturile de care se bucură cetățeanul Uniunii Europene. Printre acestea se numără și dreptul de a locui și de a circula liber pe teritoriul UE fără a face obiectul discriminării pe motiv de naționalitate. 

ISE: Ce înseamnă Republica Moldova pentru tinerii români? Cum sunt percepuți de români moldovenii care vor cetățenie română? 
N.P.: Pentru tinerii români care sunt familiarizați cu ceea ce înseamnă din punct de vedere istoric Republica Moldova aceasta se prezintă în conștiința colectivă a acestora ca un teritoriu jonglat de interesele unor puteri superioare nouă: Basarabia este inițial pierdută, recâștigată ulterior cu mari eforturi naționale, dar și cu „norocul” de a se afla în postura de aliat al unei mari puteri ale vremii, iar mai apoi „smulsă” definitiv din structura unitară mult visată de români de interesele unei alte puteri. Din punctul meu de vedere, cetățenia română ar trebui să fie obținută de către tinerii moldoveni în primul rând pentru însemnătatea sa civică, nu doar pentru facilitățile pe care aceasta le poate oferi. Așadar consider binevenită inițiativa moldovenilor care se simt români și doresc să și oficializeze acest aspect. 
R.G.: Consider că, pentru tinerii români, Republica Moldova reprezintă un stat suveran și independent, ca oricare altul, legându-ne doar un aspect etnic și istoria comună. Sunt mici grupuri naționaliste care militează pentru unirea României cu Republica Moldova, iar acest aspect unionist este folosit, în ultimul timp, de politicieni pentru a câștiga capital electoral, existând mulți români care simpatizează cu această idee, dar nu militează pentru aceasta.
  
ISE: Ca tineri, cum sperați să arate viitorul relațiilor dintre România și Republica Moldova? Cât timp credeți că va rămâne Chișinău capitală?
N.P.: Din punctul meu de vedere este foarte clar că Republica Moldova nu se va mai comporta niciodată ca parte unitară a statului Român, datorită perioadei foarte mari de separare, care a determinat o schimbare fundamentală în conștiința cetățenilor moldoveni. Până la urmă este dreptul lor de a se simți parte a unei entități separate, moldovenești, care, la un moment dat în istorie a avut rădăcini comune cu ceea ce este astăzi România. De asemenea cred că  un plan de unire nu ar putea funcționa decât cel mai probabil cu păstrarea identității moldovenești, fără nici o încercare de „românizare” forțată, mai ales pentru că diferențele culturale și lingvistice sunt aproape inexistente. Cu toate acestea subiectul reunificării rămâne unul controversat, cu păreri și ipoteze antagonice, venind atât din partea românească, cât și din cea moldovenească. 
R.G.: Din punctul meu de vedere, singura variantă viabilă în momentul de față și pentru viitor este reunirea României și Republicii Moldova doar prin aderarea celei din urmă la Uniunea Europeană. Consider că nu este în regulă să exprimăm la nivel diplomatic dorința de unire deoarece se poate interpreta ca o atentare la suveranitatea Republicii Moldova, deoarece sunt de părere că în acest fel se văd schimbările teritoriale de orice fel în Europa secolului XXI. 

PRIMARUL DIN PEȘTERA, DESPRE PRIMUL PROTEST AL UNEI COMUNITĂȚI ÎMPOTRIVA UNUI CONSILIU JUDEȚEAN:

„Protestul va avea loc pe 1 aprilie, ziua păcălelilor și a mincinoșilor. Adică de ziua Consiliului Județean Constanța și a lui Nicușor Constantinescu”


Pe 1 aprilie a.c., Valentin Vrabie, primarul comunei constănțene Peștera, va protesta în fața Consiliului Județean Constanța, în fruntea a peste 1000 de oameni din localitate, după preconizările acestuia.
În comunicatul de presă, primarul justifică organizarea protestului astfel: „Acțiunea are loc ca urmare a refuzului constant al CJC de a reabilita DJ 223B. (...) Nemulțumirile oamenilor vizează și faptul că localitatea, deși a fost grav afectată de două inundații în vara anului 2013, autoritățile județene au rămas indiferente la suferințele și nevoile comunității locale, neacordând nici un leu pentru înlăturarea dezastrelor produse de viituri. Pentru că în ultimii ani, comunei Peștera nu i-au fost acordate nici măcar sumele cuvenite din cotele defalcate, primarul indepen-dent Valentin Vrabie cataloghează comportamentul președintelui CJC drept abuziv și iresponsabil”, precizează primarul Vrabie în comunicatul de presă. Acesta a mai adăugat în comunicat faptul că „Nicușor Constantinescu terfelește în fiecare zi procesul administrativ, confundând o instituție a statului cu propria sa ogradă. Acțiunile sale se înscriu în strategia de politică a capului plecat la care a supus întregul aparat administrativ al județului Constanța, în decursul mandatelor deținute în fruntea CJC. Să nu uite acest pseudo-politician că funcția pe care o deține nu reprezintă un premiu, ci o responsabilitate față de toți locuitorii acestui județ, inclusiv față de cei din comuna Peștera. Și, dacă din diferite cauze, are goluri de memorie, îi aduc aminte că și comuna Peștera face parte tot din județul Constanța, nu doar Siliștea, unde reabilitarea a două drumuri comunale a costat 4,5 milioane de euro. Aceste situații cu care ne confruntăm reflectă clar lipsa de interes față de cetățenii acestui județ, motiv pentru care voi depune tot efortul necesar pentru a scoate primarii de sub cămașa de forță a politicului. Pentru că păcăleala a ajuns politică de stat în guvernarea USL, consider că ziua de 1 aprilie este potrivită pentru a sărbători această alianță care a încurajat dezvoltarea statului de tip mafiot și clientelar!”, a conchis Valentin Vrabie comunicatul de presă.

„Când a ieșit de la DNA și jurnaliștii i-au sugerat că, pentru sănătatea lui, ar fi recomandat să renunțe la funcție, Nicușor a replicat: Ce legătură are boala cu funcția?”

Contactat telefonic, primarul Valentin Vrabie a fost întrebat dacă este de părere că protestul îi va atrage antipatia anumitor persoane, având în vedere că Nicușor Constantinescu a declarat că este bolnav de cancer și, un protest împotriva acestuia, i-ar putea afecta sănătatea. Primarul ne-a declarat: „În primul rând, protestul a fost anunțat încă de acum trei luni, înainte cu mult de ultimele noutăți. În al doilea rând, Nicușor Constantinescu nu e nici pe departe căzut. Când a intrat la DNA a spus că are cancer, dar când a ieșit de la DNA a fost întrebat de jurnaliști dacă nu cumva ar fi mai bine, pentru sănătatea lui, să renunțe la funcția atât de solicitantă și să se îngrijească de familie și tratament. Iar el a replicat în stilu-i caracteristic: Dar ce treabă are funcția cu boala? Deci pare că nu vrea să renunțe la funcție, deși susține că este atât de bolnav. Eu nu contest că este bolnav și nu doresc răul nimănui, dar pare că funcția este mai importantă decât boala, din moment ce nu renunță la funcție deși este una solicitantă și îl afectează atât de rău, nu?”.

„Nici un operator din Constanța nu ne-a pus la dispoziție mijloace de transport, evident, contracost. Tuturor le-a fost frică!”

Primarul Valentin Vrabie ne-a mai povestit că în momentul în care a început să caute operatori care să le pună localnicilor la dispoziție mij-loace de transport în comun, a fost surprins neplăcut de faptul că nici o firmă nu a acceptat să le pună la dispoziție microbuze: „Tuturor le-a fost frică, niciunul nu a vrut, deși, evident, serviciul s-ar fi făcut contracost, nu? Absolut nici un operator nu a fost dispus să facă asta! și asta din cauza faptului că Nicușor Constantinescu și gașca lui au instituit teroarea în municipiul și în întreg județul Constanța. Nici primarii nu mai au curaj să-și manifeste nemulțumirile, deși, credeți-mă sunt mulți care au de tras de pe urma relației defectuoase cu CJC”, a mai declarat primarul din Peștera.

„Primarii și-au pierdut demnitatea din cauza dependenței de CJC. I-a lăsat în sărăcie, fără investiții și i-a supus, le-a închis gurile”

Cât despre relația celorlați primari constănțeni cu Consiliul Județean Constanța, Valentin Vrabie a declarat: „Domnul Constantinescu e un om frustrat pentru că în comuna Peștera, rezultatele politice sunt unice în țară, iar din punct de vedere administrativ concurăm cu cele mai dezvoltate comune din țară. El nu poate să obțină rezultatele astea politice decât prin teroare și mani-pulare. Noi reușim prin proiecte, muncă și bunăcredință. Și putem face asta fără nici un ajutor de la dumnealui. Asta nu-i convine. Nu suportă să fii independent și demn. Lui îi plac doar primarii supuși, dependenți de el, care din cauza dependenței de el își pierd demnitatea. Eu voi lupta pentru ca prima-rilor să le fie redată această demnitate. Gașca de la Constanța
s-a opus constant demarării investițiilor în județ, pentru că așa e doctrina social-democrată la noi, în România. Doctrina asta umilește oamenii cu pui congelați. Suntem sărăciți cu cele mai mari impozite din țară, cu cele mai proaste servicii și ne mai aruncă pui congelați ca să pară salvatorul primarilor și localnicilor”, a declarat Valentin Vrabie.

„Înmulțiți cu 100 prejudiciul lui Turbatu și veți ajunge la prejudiciul adus întregului județ Constanța”

Cât despre prejudiciul de 30 de milioane de euro invocat de procurori în dosarul președintelui CJC, Valentin Vrabie ne-a declarat: ”Sunt sigur că a refuzat să elibereze autorizațiile respective. S-a întâmplat la fel și la Peștera. Nici nouă nu voia să ne elibereze autorizații de construcție pentru investitorii în domeniul eolian. Ne-a ținut așa până am înființat departamentul de urbanism în cadrul Primăriei Peștera și am eliberat noi autorizații de construcții. Însă instalarea guvernului Ponta ne-a făcut un mare deserviciu din punct de vedere financiar. Acești social-democrați ne-au alungat investitorii prin tăierea certificatelor verzi. Azi, în comuna Peștera trebuiau să funcționeze 230 de turbine eoliene care ne aduceau în comună 3 milioane de euro anual și 1200 de locuri de muncă! Iar României, prin TVA și impozitul de profit, aduceau sute de milioane de euro. Dar așa e când ai un guvern anti-investiții și pro-sclavie cu pui congelați. Înmulțiți prejudiciul lui Turbatu cu 100 și veți afla prejudiciul adus întregului județ Constanța! Un prieten din Cluj ne-a trimis o poză în care oamenii stau la coadă să cumere bilete la teatru. Iar la noi, în Constanța, oamenii stau la coadă pentru pui. Asta e diferența dintre noi și cei din Cluj. Asta e diferența dintre un județ bogat și un județ sărac. Iar umilirea acestui județ este întărită în fiecare zi de clanul mafiot care conduce tiranic”, a mai declarat primarul Vrabie.

„Eliberarea județului e aproape. Va fi ca în 89, când au apărut, peste noapte, marii revoluționari care își vor revendica prăbușirea clanului de la Constanța”

Despre viitorul județului după Nicușor Constantinesc, primarul din Peștera consideră că va semăna cu Revoluția din 1989: „Nicușor Constantinescu s-a prăbușit din punct de vedere politic. Eliberarea județului este aproape. Veți vedea câți „revoluționari” vor apărea și vor susține că au luptat pentru decăderea regimului de la Constanța. Oameni care stau la căldurică și n-au ieșit niciodată să semnaleze neregulile și ilegalitățile din acest județ. Se va întâmpla exact ca în 1989, când au luptat foarte puțini dar au apărut zeci de mii de certificate de revoluționar. Va fi momentul în care va trebui, cu toții, să punem umărul la dezvoltarea județului și să ne gândim mai puțin la burțile noastre și mai mult la ce construim pentru copiii noștri. Este un proverb după care eu mă ghidez în fiecare zi, dar după care vor trebui toți să se ghideze dacă vrem să salvăm ce-a mai rămas din județul Constanța și să-l redăm copiilor noștri, gândindu-ne la viitorul lor: <<Trebuie să plantăm un pom la umbra căruia nu vom sta niciodată>>”, a conchis primarul comunei Peștera, Valentin Vrabie.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

,,Țarul’’ Vladimir Putin își reface imperiul de odinioară. Rusia răpește Ucrainei perla de la Marea Neagră


Săptămâna trecută, întreaga Europă a asistat în postura de spectatoare la o ,,piesă de teatru’’ care, așa cum ne arată istoria, aparține de o cu totul altă epocă. Alte măști, aceeași piesă (așa cum spune poetul Eminescu), Vladimir Putin reeditează grandioasa faptă din 1783 a împărătesei Ecaterina cea Mare, anexând peninsula Crimeea Rusiei contemporane.
Încununată printr-o ceremonie maiestuoasă desfășurată la Kremlin în data de 18 martie, ,,intrarea celor doi subiecți Crimeea și Sevastopol în componența Federației Ruse’’ a oficializat extinderea suveranității rusești asupra peninsulei din Marea Neagră, suveranitate a cărei legiti-mitate o reprezintă voința poporului din Crimeea. Referendumul din 16 martie organizat în peninsulă prin care aproape 96% din locuitorii ei au ales în favoarea ,,Rusiei protectoare’’ a constituit principalul instrument juridic utilizat de ruși pentru a îmbrăca proiectul Moscovei din sud-estul Ucrainei în normele și principiile democrației și de a încadra actul alipirii în limitele dreptului internațional.

Recursul la trecutul istoric - argumentul forte evocat de Putin în favoarea alipirii Crimeii

Considerat de Kremlin legal și în litera dreptului internațional, refe-rendumul din Crimeea la care au participat circa 82% din populația peninsulei dintre care 96 la sută s-au expus pentru alipirea la Rusia prezintă un rezultat ce  pentru a fi înțeles, ,,este suficient să știi istoria Crimeii, să știi ce înseamnă Rusia pentru Crimeea și Crimeea pentru Rusia’’. Aici Putin face o lungă incursiune în trecutul poporului rus și al peninsulei: ,,Aici [Crimeea] este Hersones, locul unde s-a creștinat sfântul cneaz Vladimir. Fapta sa sufletească, trecerea la ortodoxism a predestinat unitatea culturală comună, baza civilizațională care unește popoarele Rusiei, Ucrainei și Belarusului. În Crimeea se află mormintele soldaților ruși prin a căror bărbăție  Crimeea în 1783 a fost luată sub puterea rusă. Crimeea este Sevastopol – orașul legendă, orașul marelui destin, orașul cetate și patria flotei militare ruse de la Marea Neagră’’.

Crimeea - o mică Rusie

De-a dreptul emoționat de însemnătatea evenimentului pentru Rusia, Vladimir Putin exploatează argumentul istoric pentru a reda actului de alipire a Crimeii componenta sa firească. Acesta afirmă: ,,Crimeea înseamnă o uimitoare contopire de culturi și tradiții ale diferitor popoare și prin aceasta ea atât de mult seamănă cu Rusia mare… În inima și în conștiința oamenilor, Crimeea dintotdeauna a fost și rămâne a fi o parte integrală a Rusiei. Această convingere bazată pe adevăr și dreptate s-a transmis de la o generație la alta. În fața ei au fost neputincioase și timpul și împrejurările’’. În realitate, discursul președintelui rus se referă la acele evenimente ale trecutului rus care, prin importanța lor, au devenit directoare în formarea pan-slavismului și pan-ortodoxismului – tradiții bine știute în politica externă promovată de Moscova de-a lungul secolelor. Deci, alipirea Crimeii la Rusia trebuie privită și prin această optică – Crimeea este simbolul creștinătății și comuniunii popoarelor slave și nu poate fi decât rusească în spirit.

Ucraina Sovietică a obținut Crimeea ilegal

O atenție deosebită liderul de la Kremlin o acordă perioadei sovietice și impactului pe care aceasta l-a avut asupra Rusiei. Cu o ușoară condamnare a predecesorilor sovietici schițată în atitudine, Vladimir Putin explică nedreptatea pe care bolșevicii au făcut-o în ceea ce privește teritoriul țării sale. ,,După revoluție, bolșevicii, din diverse rațiuni, au inclus în componența Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene teritorii din sudul istoric al Rusiei…, iar în 1954 a fost adoptată decizia de a include în componența Ucrainei și a regiunii Crimeea. Aceste decizii au fost luate prin încălcarea evidentă a normelor constituționale de atunci’’. În această ecuație, mai grav decât încălcare unor legi, a fost încălcat principiul etnic pe care Putin îl invocă în definirea realității etnice din Crimeea și sud-estul Ucrainei.

Frustrările pierderii statutului de superputere

Rândurile expuse de președintele rus sunt importante pentru a înțelege intenția Rusiei de a invada Crimeea și partea estică a Ucrainei. Ele scot la iveală, ceea ce la un moment dat lui Putin i-a scăpat, faptul că Ucraina este un stat artificial. Este limpede că Moscova percepe mai bine de jumătate de Ucraină și Crimeea drept pământ rusesc, de aceea, după Crimeea, un nou episod al invaziei Rusiei în Ucraina este de așteptat. Rusia este la momentul actual descătușată pentru apărarea interesului său național, iar hotărârea cu care acționează Kremlinul vine din acumularea de frustrări ce au dominat atitudinea de stat în primii ani ai Rusiei post-comuniste. Așa cum afirmă protagonistul anexării făcute de Moscova, ,,când Crimeea s-a regăsit în componența altui stat, atunci Rusia a simțit că nu a fost pur și simplu buzunărită, dar a fost jefuită… Și ce a făcut atunci Rusia? A lăsat mâinile în jos, a aplecat capul și s-a smerit cu asta, a înghițit această supărare’’.     Trecerea pe care o face Vladimir Putin în discursul său de la prezentarea istorică a legăturii dintre Crimeea și Rusia către argumentarea juridică a legalității alipirii este aproape insesizabilă. Așa cum susține Kremlinul, derularea evenimentelor de la Kiev pe o traiectorie ce a pus în pericol Crimeea vorbitoare de limbă rusă a fost suficientă pentru determinarea intervenției Rusiei. Astfel, ca urmare a instaurării unui regim politic la Kiev nerecunoscut de Rusia și considerat de factură neo-nazistă, rusofob și antisemit, ,,cetățenii Crimeii s-au adresat Rusiei cu solicitarea de a le apăra drepturile și însăși viața’’. Desigur, nu puteam să nu reacționăm la această rugăminte, nu puteam să lăsăm Crimeea în pericol, altfel ar fi însemnat trădare’’.

Ce anume încălcăm noi?

Cu această întrebare retorică Putin își structurează răspunsul la calificarea de către Occident a acțiunilor Moscovei în Crimeea drept încălcări grave a dreptului internațional. Acesta constă în următoarele: ,,Declarându-și independența, organizând referendumul, Sovietul Suprem din Crimeea s-a axat pe Carta ONU în care se vorbește despre dreptul la autodeterminare. Apropo și Ucraina, decla-rându-și ieșirea din URSS, a făcut exact la fel… Afară de aceasta, instituțiile din Crimeea s-au axat și pe precedentul Kosovo, precedent pe care partenerii noștri occidentali l-au creat ei înșiși. În cazul absolut analog celui din Crimeea, au recunoscut divizarea Kosovo de Serbia legitimă’’.
În intenția de a întări juridic și legal decizia de alipire a Crimeii la Rusia, Putin citează din memorandumul scris al SUA din 17 aprilie 2009 ce vizează cazul Kosovo: ,,Declarațiile de independență pot încălca legislația internă, însă aceasta nu înseamnă că are loc o încălcare a dreptului internațional. Acțiunile crimeenilor se înscriu clar în această instrucțiune. De ce ceea ce li s-au permis albanezilor în Kosovo, le este interzis rușilor, ucrainenilor și tătarilor crimeeni? Din partea SUA și a Europei auzim că ceea ce s-a întâmplat în Kosovo este un caz deosebit. În ce constă această excepție? Așadar, în aceea că în conflictul din Kosovo au fost numeroase victime omenești. Acesta este un argument juridic oare? Aici nu mai merge vorba despre standarde duble, ci este un cinism uimitor și primitiv. Trebuie ca orice conflict să se ajungă la pierderi de vieți omenești?...’’, se întreabă din nou retoric președintele Rusiei, a cărui viziune asupra dreptului internațional este de departe diferită și chiar contrapusă celei a Occidentului.

Rusia simte că este pusă la colț de Occident

Politica Kremlinului care a dus într-un final la includerea Crimeii în componența Federației Ruse a fost din start și în unanimitate condamnată de comunitatea internațională. Occidentul prin li-derii săi SUA și UE cataloghează acțiunile Rusiei în Crimeea drept o încălcare gravă a dreptului internațional în general și a integrității teritoriale și a constituției Ucrainei în particular. Zdruncinate din temelii de criza din Ucraina, raporturile Moscovei cu Occidentul au atins într-un scurt interval de timp cea mai critică fază de după 1991, iar perspectiva declanșării unui nou Război Rece este mai reală ca oricând.
De fapt, scenariul unui Război Rece în secolul XXI poate fi atribuit, mai întâi de toate, degenerării conflictului regional din Ucraina într-un conflict geopolitic între Rusia și Occident. Treptata și sigura înaintare a lumii principiilor și valorilor occidentale în răsăritul european reflectă principala amenințare la adresa securității naționale a Rusiei. În acest fel, Moscova se regăsește în situația similară trăită de Europa de Vest în primii ani de după cel de-al doilea război mondial: teama Occidentului de posibilitatea extinderii Cortinei de Fier este înlocuită în prezent de teama Rusiei privind extinderea spre est a  cortinei formate de NATO și UE.
În această ecuație, criza din Ucraina reprezintă o ciocnire violentă a intereselor naționale și de securitate ale Rusiei cu aspirațiile occidentale ale poporului ucrainean. Alipirea Crimeii la Rusia trebuie percepută deopotrivă ca pe un avertisment lansat de Kremlin Occidentului despre inadmisibilitatea înstrăinării spațiului său vital cât și ca pe o încălcare a dreptului internațional. Rusia a acționat în dependența sentimentului că ,,este pusă la colț’’ prin anunțarea sancțiunilor impuse de Occident la adresa sa, iar discursul rostit de Vladimir Putin cu prilejul alipirii Crimeii la Rusia conține un mesaj adresat în special contestatarilor săi că de această dată istoria și dreptatea este de partea poporului rus. Rusia, după cum a demonstrat-o este tranșantă atunci când în joc este pusă securitatea ei. Pe un spațiu minat de conflictele înghețate Transnistria, Abhazia și Osetia de Sud, pășirea Occidentului în Ucraina a determinat detonarea bombei rusești în Crimeea.

Mircea Raicu 
mircea.raicu@info-sud-est.ro

Destinul istoric al Transilvaniei. Aproape un mileniu sub stăpânire străină


Problema Transilvaniei, pământ românesc și al românilor, problema parcursului ei istoric, cea a drepturilor, nevoilor și pretențiilor minorităților naționale de aici sunt subiecte care apar cu regularitate în atenția politicului, a presei și a opiniei publice și provoacă – pe undeva de înțeles și normal – multă emoție, discuții aprinse, patimă, ba chiar și manifestări agresive ale unor grupuri radicale și extremiste.
Unii pun în dezbatere publică proiecte legislative privind autonomia (Ținutul Secuiesc, e drept) pe criterii etnice (așa cum este cazul Partidului Popular Maghiar din Transilvania), ceilalți răspund că asemenea cereri nu sunt potrivite cu spiritul european și cu prevederile Constituției României; unii fac în stradă propagandă extremistă, alții răspund expulzându-i din România.
Este o încleștare și o tensiune care își au explicații și origini în istoria Transilvaniei, pe care nu ar strica să o cunoaștem mai bine înainte de a deveni agresivi în discurs și în comportament, înainte de a fi orbiți de ură.  
Să spunem, deci, că pătrunderea maghiarilor în Transilvania a început la mijlocul secolului al X-lea, atunci când românii erau deja organizați în voievodate atestate documentar, precum cele ale lui Glad, Gelu și Menumorut. În mai multe etape, ocuparea Transilvaniei a fost finalizată spre sfârșitul secolului al XII-lea, în timpul regelui Béla al III-lea al Ungariei, însă în anumite zone, în „țările” românilor, autoritatea efectivă maghiară a întârziat să se facă resimțită până în secolul al XIV-lea. Cucerirea a întâmpinat și greutăți din cauza opoziției românilor, a lipsei oamenilor din administrație și armată sau a incursiunilor de pradă ale nomazilor. Așa se face că regii maghiari au fost nevoiți, încă în secolele XI-XIII, să aducă în Transilvania coloniști sași, secui și cavaleri teutoni. Este perioada Voievodatului Transilvaniei, preferat principatului, probabil datorită presiunii tradiției românești.
În paralel, românii autohtoni, organizați în cunoscutele „țări” (terrae), formau o stare recunoscută constituțional denumită Universitas Valachorum. Aceste autonomii regionale se găseau în zonele pe-riferice ale Transilvaniei (Ţara Făgăraşului, Ţara Amlaşului, Ţara Haţegului, Ţara Maramureşului, Ţara Lăpuşului) și au fost reorganizate, în secolele XIV-XV în districte românești, conduse de demnitari numiți de coroana maghiară.
Însă, la mijlocul secolului al XII-lea, izvoarele istorice înfățișează imaginea unei Transilvanii pustiite în urma invaziei mongole din 1241, după care a fost nevoie de un efort susținut și de un program vast de refacere din partea regalității maghiare.
De la sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul celui următor se profilează pericolul otoman, care, prin victoria de la Kosovoplje din 1389 asupra sârbilor și după moartea lui Mircea cel Bătrân al Țării Românești, înlătură ultimele obstacole din calea spre Transilvania și Centrul Europei. O vreme, amenințarea este stăvilită de Iancu de Hunedoara, Voievod al Transilvaniei și guvernator al Ungariei, cel care încearcă să obțină și o sporire a autonomiei voievodatului față de regatul maghiar. Aceleași eforturi de a rezista Imperiului Otoman au fost depuse și de fiul său, Matei Corvin, rege al Ungariei.
În prima jumătate a secolului al XVI-lea, ofensiva otomană spre Centrul Europei a fost extrem de puternică, ducând la celebra victorie din bătălia de la Mohács (1526). Ulterior, profitând și de luptele pentru succesiune la tronul Ungariei, otomanii au intervenit și în Transilvania. Deznodământul a fost formarea Principatului Transilvaniei, în 1541, sub suzeranitatea Înaltei Porți.
Au urmat episodul din 1599-1600, când Mihai Viteazul a încercat unirea Transilvaniei cu Țara Românească și Moldova, unire care nu a rezistat decât scurt timp în condițiile politice ale vremii.
Aproape un secol mai târziu, pe fondul începutului declinului Imperiului Otoman, după înfrângerea de la asediul Vienei (1683), Transilvania avea să sufere o nouă schimbare a statutului politic internațional. Ocupată de trupele Imperiului Austriac începând cu 1685, ea va deveni vasală a acestuia, fapt consfințit de Diploma Leopoldină, din 1691 și de  Tratatul de la Karlowitz, din 1699.
Până la mijlocul secolului al XIX-lea Transilvania a rămas parte integrantă a Imperiului Habsburgic, când, în contextul revoluției din 1848-1849, Ungaria și-a dorit și a încercat anexarea provinciei românești (vezi decizia Dietei de la Cluj, din mai 1848), dar înăbușirea mișcării revoluționare au împiedicat o astfel de evoluție pentru următorii 20 de ani. Abia în 1867, în urma pactului dualist care punea bazele Austro-Ungariei, Transilvania, ca de altfel și Banatul, erau încorporate Ungariei.
Au urmat 50 de ani grei pentru românii din Transilvania, lipsiți de drepturi, hărțuiți și supuși măsurilor de deznaționalizare. Momentul izbăvirii a venit în 1918, a fost anunțat de Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie, făcând din Transilvania parte a României Mari.
Dar destinul greu al acestei provincii avea să îi mai dea o lovitură, de data aceasta la începutul celui de al Doilea Război Mondial, când, în urma arbitrajului de la Viena, din 30 august 1940, jumătate din Transilvania a fost cedată Ungariei horthyste, românii având de suferit în următorii ani măsurile criminale ale noilor stăpâni. Abia în anul de final al războiului, 1945, administrația românească a revenit în Transilvania, nu înainte ca la București să se instaleze un guvern comunist.
O singură concluzie aș avea în urma acestei prea succinte expuneri. Timp de aproximativ un mileniu, Transilvania s-a aflat sub autoritatea unei entități statale românești sau parte a acesteia mai puțin de 100 de ani. Este una dintre cele mai mari nedreptăți pe care istoria a rezerva-t-o românilor, în general, și românilor transilvăneni, în special, nedreptate pe care, însă, am început să o înlăturăm în 1918.

Gabriel Stelian Manea
gabriel.manea@info-sud-est.ro 

Primăria Cumpăna și Societatea Națională de Medicină a Familiei te învațtă să previi cancerul de col uterin!



Primăria comunei Cumpăna, alături de Societatea Națională de Medicină a Familiei (SNMF), a organizat, pe 24 martie, un seminar pe tema prevenirii cancerului de col uterin. Seminarul a început la ora 17:00 și s-a desfășurat la Casa de Cultură din Cumpăna. Autoritățile locale și experții SNMF au folosit acest prilej pentru a se întâlni atât cu părinții, cadrele didactice cât și cu specialiștii din județul Constanța, pe tema prevenirii cancerului de col uterin în România. Cu această ocazie, cei prezenți la întâlnire au discutat și despre singurele metode de prevenire a cancerului de col uterin: vaccinarea împotriva HPV și screening-ul periodic. Țara noastră se află pe primul loc în Europa în ceea ce privește mortalitatea cauzată de cancerul de col uterin, șase femei pierzând zilnic lupta cu această boală. Virusul HPV este responsabil de 99,7% dintre aceste cazuri. Seminarul a fost susținut de Mariana Gâju, primarul comunei Cumpăna, Valeria Herdea, medic primar medicină de familie și Bogdan Catrangiu, președinte Asociația Română pentru Prevenția Cancerului.

UNIVERSITATEA „OVIDIUS“ ȘI PRIMĂRIA LUNCAVIȚA, PARTENERI ÎNTR-UN PROIECT EUROPEAN

2 milioane de lei pentru turismul cultural și conservarea tradițiilor și meșteșugurilor


Universitatea ”Ovidius” din Constanța și Primăria Luncavița, din județul Tulcea, sunt parteneri într-un proiect european destinat consolidării turismului cultural și conservării tradițiilor și meșteșugurilor locale. De altfel, comuna tulceană este renumită pentru accentul pe care administrația locală îl pune pe educație, cultură și conservarea datinilor. Valoarea proiectului este deloc neglijabilă și va acoperi costurile aferente renașterii olăritului, un meșteșug care a adus faimă localității tulcene până în anii 60. Contactat telefonic, primarul comunei Luncavița, Ștefan Ilie, ne-a declarat: ”Parteneriatul cu Universitatea ”Ovidius” s-a materializat și datorită unor parteneriate mai vechi pe care le-am derulat împreună cu instituția. Comuna noastră și Facultatea de Istorie și Științe Politice din cadrul universității constănțene de stat sunt parteneri în proiecte culturale de mai mulți ani. Astfel, datorită colaborării noastre fructuoase, ni s-a propus ideea unui parteneriat, iar noi am venit cu ideea proiectului. Noi le-am spus că am fi eligibili în segmentul meșteșugurilor și obiceiurilor locale și am revenit la o dorință mai veche de-a noastră, pe renașterea olăritului, un meșteșug care era în floare în anii 60. Dar în anii 70, 80, din cauza apariției tehnicilor mai moderne de confecționat vase, oamenii și-au îndreptat copiii către alte meserii. Astfel, în 1989 meșteșugul olăritului a încetat în Luncavița. Prin acest proiect ne dorim să renaștem meșteșugul, să achiziționăm toate instrumentele necesare, inclusiv o autoutilitară cu care să ne deplasăm prin țară. Tot în cadrul acestui proiect, peste 100 de oameni vor deprinde tainele olăritului. Primăria va pune la dispoziție spațiul desfășurării activităților și va plăti o cofinanțare foarte mică, de doar 12.000 de lei”, ne-a declarat primarul comunei Luncavița.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

Săgeata Năvodari și blocurile ANL, pe lista priorităților Consiliului Local


Nu mai e un secret faptul că administrația publică din Năvodari se implică ori e câte ori se ivește ocazia în sprijinirea evenimentelor socio-culturale și sportive. De altfel, datorită implicării primăriei, echipa locală de fotbal, Săgeata Năvodari, a reușit să ajungă în Divizia A. Deși rezultatele echipei nu sunt cele mai strălucite, băieții de la Săgeata au fost asigurați că se pot baza în continuare pe sprijinul autorităților pentru îndeplinirea obiectivelor pe care și le-au propus. Astfel, în cadrul celei mai recente şedinţe de Consiliu Local, autoritățile au aprobat contractul de finanţare din bugetul local, pentru sprijinirea Asociaţiei ”Fotbal Club Săgeata” Năvodari. De asemenea s-a aprobat şi darea în folosinţă, pe o perioadă de cinci ani, a terenului mic şi a celui mare aparținând Stadionului ”Flacăra”, către aceeași asociaţie sportivă. În cadrul aceleiași ședințe, Consiliul Local a aprobat cheltuieli pentru conectarea blocurilor ANL la reţeaua de energie electrică. De asemenea, malul lacului Taşaul urmează să fie inclus într-un program de ecologizare pentru care s-a depus deja un proiect: ”Primăria Năvodari sprijină în continuare sportul şi întotdeauna încurajează performanţa!”, ne-au declarat reprezentanții primăriei.

Super-concert al Fanfarei Militare „Kaiser”, la Mihail Kogălniceanu!



Pe 28 martie a.c., localnicii din comuna constănțeană Mihail Kogălniceanu, dar și din împrejurimi, vor avea ocazia să participe la un eveniment inedit! Localitatea va fi gazda unui spectacol organizat de Baza Militară NATO în parteneriat cu Primăria Mihail Kogălniceanu și Consiliul Local. Este vorba de un concert susținut de Fanfara Militară a armatei americane, ”Kaiser”. Artiștii americani vor interpreta melodii dintr-un repertoriu variat, de la piese clasice până la marșuri militare sau reinterpretări instrumentale ale unor melodii celebre. Câțiva dintre artiștii ale căror piese vor fi interpretate vineri de Fanfara Militară a Bazei NATO sunt Bon Jovi, John Williams sau Puccini. Evenimentul va începe la ora 18:00 și reprezintă un episode dintr-un turneu amplu organizat de americani, în cadrul căruia artiștii vor concerta și în București și Brașov.

Primăriile din Babadag și Sarichioi vor plăti facturi la energie electrică cu 20% mai mici. Iată cum este posibil!


Chiar dacă din 2007 consumatorii au posibilitatea de a-și alege furnizorul de energie electrică, libe-ralizarea pieței în acest domeniu a fost prea puțin tentantă pentru reprezentanții comunităților locale
de mai mici întinderi.
Poate că marile orașe, municipiile, au făcut pasul de a ieși, la inițiativa edililor, pe bursă, pentru un preț mai bun plătit pe megawatt-ul consumat în iluminatul public sau utilități însă numărul acestora, la nivelul localităților mai mici, se poate consemna pe degetele mâinilor. Lipsă de cunoaștere, de implicare, interese pur personale..., se prea poate. Cert este că, de ceva timp, primarul orașului Babadag, Georgian Caraman, și Vitali Finoghen, primarul comunei Sarichioi, făcând demersurile necesare, au obținut un preț cu aproape 20% mai mic, per megawatt, față de cel plătit până acum. E bine? E chiar foarte bine!
La finalul lunii februarie, cele două primării tulcene au încheiat o asociație bursieră interesată în achiziția de energie electrică de la furnizori dispuși să o facă, prin intermediul Bursei Române de Mărfuri. Tranzacția viza livrarea a 1826 de Mwh, din care Babadagul avea o tranșă de aproape 1.000. La licitație au participat 6 furnizori însă tot Enel Energie, chiar fostul contractant, a câștigat oferind cel mai mai bun preț. Mai mult, conform contractului încheiat, prețul oferit este securizat pe întreaga durată a contractului, el nu va suferi modificări indiferent de evoluția costurilor care pot apărea ulterior. Încă un avantaj!
,,În primul an de contract se vor contura condițiile parteneriatului, conform contractului, iar din al doilea an putem negocia și alte avantaje cum ar fi iluminatul festiv de sărbători. Faptul că am obținut un preț mai bun se răsfrânge direct în calitatea iluminatului public de pe străzile orașului. Mai mult decât acest preț, având în vedere hotărârea guvernului de a ne lua de la bugetul local o mare parte din sumele care ne veneau de la ,,eoliene” și ,,fotovoltaice”, am gândit o întreagă strategie, am început înlocuirea corpurilor de iluminat care folosesc becuri mari consumatoare cu cele pe leduri care, pe de o parte, au o lumină mai puternică dar mai plăcută și, pe de alta, consumă doar pe sfert față de cele vechi. Străzile Republicii, Mihai Viteazu și Cobălcescu precum și zona centrală cu străzile conexe, piața, bazarul, au pe întreaga locație astfel de corpuri de iluminat. E vorba de aproape 200 noi astfel de elemente, în viitorul apropiat și străzile Măcin și Heracleea vor beneficia de această schimbare iar corpurile vechi, înlocuite, au fost amplasate deja pe străzile deficitare la capitolul iluminat public. Deja, cine vede orașul la orele nopții poate sesiza îmbunătățirea acestuia, aproape fiecare stâlp are corp de iluminat și sunt străzi care chiar nu văzuseră așa ceva până acum! Că ai lumină pe stradă îți oferă și un sentiment în plus de siguranță, ca locuitor, dar arată și vizitatorilor că suntem conectați la firescul civilizației.”  ne-a declarat primarul orașului Babadag, Georgian Caraman.
Exemplu de eficiență, demersurile celor doi primari au făcut ca și alți edili tulceni să se gândească la o astfel de oportunitate. De remarcat că o schimbare a furnizorului de energie electrică se face prin intermediul BRM cu respectarea preve-derilor OUG 34/2006 privind contractele de achiziții publice. Cadrul legal există, exemple concrete există, mai e nevoie doar de oameni care vor să se implice în interesul comunității și nu doar să stea pe un scaun și să comenteze, steril, că nu sunt bani.

Viorel Crețu
redactia@info-sud-est.ro

COMUNITATE, CIVISM, IMPLICARE ȘI ALTE... ITALIENISME



40  de ani de societate multilateral dezvoltată ne-a făcut, în primul rând, să ne uităm suspicios unii la alții, în primul rând datorită acelui serviciu de groază numit Securitate. Că am devenit individualiști și total dezinteresați este o realitate care s-a născut atunci și s-a dezvoltat, precum un monstru, după 1989. Să vedem câți oameni ajung în stradă, din proprie inițiativă, ca să protesteze, câți au curajul să o facă? Toată lumea laudă ,,grupa mare”, a pensiona-rilor, care stau primii la coadă fie pentru a-și plăti taxele, fie pentru un pachet cu pomeni, însă ei sunt, din păcate, exponenții vii ai vremurilor trecute, încolonați, tăcuți, doar pentru ei. Tot din păcate, la fel și-au crescut copiii și nepoții. Individua-lism, neimplicare, invidie...
Pe Alex îl cunoaște aproape tot Babadagul. E ospătarul de la Snack, care te servește  zilnic la masă. În preajma Crăciunului a avut o altercație cu un rom turc ce intrase în unitate ca să... cerșească. Deși unitatea e una centrală, curată și cu drept de selecție a celor care intră acolo, respectivul rom nu numai că a fost extrem de gălăgios, deranjând auditiv și olfactiv consumatorii, dar a și proferat amenințări la adresa lui Alex atunci când a fost obligat să iasă afară. Și uite că după mai bine de două luni, într-o seară, nimerindu-se vreo 10 la colț de stradă și găsindu-l singur pe Alex (plus că e mai sighinaș de statură), struniți de romul cerșetor, au consi-derat că e momentul să-i aplice corecția promisă. Bun, de obicei gașca de romi turci  începe prin vocalize care cresc în amplitudine cu timpul, e un fel de a-și face curaj înaintea asaltului. Cu siguranță că românii aflați în preajmă au știut din prima și ce se petrece și cine e omul încolțit. Numai că, din cauza educației primite, așa cum arătam mai sus, au ales neimplicarea. Norocul lui Alex s-a numit Lorenzo, Massimo și Omar, trei tineri italieni care lucrează temporar la ,,eolienele” din Babadag și care servesc masa la Snack și care n-au ezitat să intre în acțiune și să-și ajute seamănul care era în pericol de a fi făcut „tocăniță“. Surprinși de opoziția apărută brusc și lași până în măduva oaselor, scandalagii s-au risipit rapid.
Dacă atitudinea italienilor este demnă de laude, trebuie să recunosc că la fel de emoționantă este atitudinea noastră, a românilor neaoși. Cazul este banal, la fel ca celelalte sute de banalități asemănătoare petrecute peste tot. Trecem nepăsători pe lângă oameni căzuți, fugim ca dracul de tămâie de o situație conflictuală în care este implicat un seamăn. Nu ne interesează nici de alții, nici de țară, nici de iarba verde de acasă. Să vă spun ceva..., nici pe conducătorii țării, indiferent de rang, de perioadă, partid, nu-i interesează. Și ei au primit aceeași educație..., de unde alta? Cât îi privește pe Massimo, Lorenzo și Omar, le mulțumim frumos și.. „să meargă la ei, în Italia, cu tot cu italienismele alea de doi lei“!

Viorel Crețu
redactia@info-sud-est.ro

Sebastian Bodu, locul doi pe listele PNȚCD la europarlamentare: „Viziunea lui Coposu trebuie dusă mai departe, iar acest partid merită să fie resuscitat!”

CE-AU DISCUTAT ȚĂRĂNIȘTII LA CEA MAI RECENTĂ ÎNTÂLNIRE A ORGANIZAȚIILOR CREȘTIN-DEMOCRATE?


Conducerea Partidului Național Creștin-Democrat a participat sâmbătă, 22 martie a.c., la Reuniunea Regională a organizațiilor formațiunii creștin-democrate din județul Constanța.
În cadrul reuniunii, președintele PNȚCD, Aurelian Pavelescu a reafirmat dorința ca partidul pe care îl conduce să redevină un partid al tuturor românilor. În opinia sa, actuala clasa politică, infestată, măcinată de corupție, imoralitate și incompetență, nu mai poate fi reformată din interiorul ei. „Noi, PNȚCD, reprezentăm o alternativă la întreaga clasă politică. Noi nu suntem un partid de conjunctură. Noi nu suntem un partid de proiecte personale. Toate partidele din România, mai puțin PNȚCD, sunt partide de proiecte personale, ale unor persoane sau grupuri de interese, care se folosesc de partide politice, pentru a confisca puterea politică, instituțiile statului și a avea acces la banul public și la putere, în mod nelimitat. PNȚCD, partid istoric, partid care a dat jertfa de sânge în închisorile comuniste trebuie să se reclădească ca partid de noua generație, care să-și asume responsabilități pentru generația lor și pentru țară.”, a afirmat președintele PNȚCD, Aurelian Pavelescu.
Prezent la eveniment, prim-vicepreședintele PNȚCD, Vlad Moisescu a amintit de datoria morală pe care românii trebuie să o aibă pentru cel care a fost marele Corneliu Coposu, singurul, care după 1989, a avut cea mai bună viziune politică pentru viitorul României ca societate liberă, morală și prosperă. „Avem datoria să apărăm România împotriva asaltului permanent al politicienilor imorali și incompetenți. Avem datoria de a-i convinge pe români că noi și partidul lui Corneliu Coposu suntem altfel decât ei. Singurul apărător al României frumoase: România celor care nu fac compromisuri de dragul puterii și a banilor, România celor care se luptă pentru viitorul copiilor lor, al României românilor, este Partidul Național Țărănesc Creștin-Demo-crat.”, a declarat prim-vicepreședintele PNȚCD, Vlad Moisescu.
La rândul său, președintele Organizației Județene Constanța, Maria Stavrositu, a vorbit despre importanța rolului pe care PNȚCD îl va avea în viitor: „Nivelul de astăzi al majorității clasei politice ne obligă, ca entitate politică parte a istoriei României, să excludem derogările de la calitate, ne obligă să oferim oamenilor cu adevărat competenți o structură politică de unde să se exprime liber și să acționeze în interesul acesi țări față de care avem o mare datorie.
În fața auditoriului, Diana Tușa, deputat în Parlamentul României, și-a exprimat dezamăgirea față de minciuna și dezintersul actualei clase politice: „Consider că PNȚCD are puterea de a pune capăt generațiilor de sacrificiu. Voi lupta, pentru un viitor liber al copiilor noștri. Eu vreau ca fiii noștri să crească într-o țară liberă, într-o țară corectă, într-o țară în care să le permită dezvoltarea personală.”.
Cu privire la alegerea listelor PNTCD pentru a doua candidatură la europarlamentare, contactat telefonic, constănțeanul Sebastian Bodu, ne-a declarat: ”PDL m-a exclus de facto cu mult timp în urmă. Totul a culminat cu momentul când Blaga a ținut să mă umilească public spunând că nu am făcut nimic în PE. Raportul meu de activitate pus pe blog arată că sunt al treilea, ca număr total de rapoarte. De ce PNȚCD? 1. Pentru că este membru PPE și 2. Pentru că viziunea lui Coposu trebuie dusă mai deoparte, iar acest partid merită să fie resuscitat. Ne propunem să intrăm în Parlament. Dacă reușim acest lucru, după aceea ne putem stabili și alte ținte mai ambițioase”.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

20 mar. 2014

Liber la angajări în primării. Regula „7 la 1” a fost abrogată!

În sfârșit, o veste bună și pentru administrațiile locale


Primăvara a venit cu vești bune pentru primari. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cunoscută de publicul larg ca fiind ”Regula 7 la 1” a fost abrogată. Astfel, primarii pot face angajări fără număr, cu singura condiție pe care primarii trebuie să o respecte este să se încadreze în plafonul de salarii și în limita posturilor din organigramă.
Pentru că vestea a stârnit confuzii în rândul primarilor, președintele Asociației Comunelor din România, Emil Drăghici, a trimis o scrisoare colegilor săi, președinții filialelor, prin care îi ruga pe aceștia să le explice tuturor cum stau lucrurile.

Iată concluziile din comunicatul oficial al A.Co.R: „De drept și de fapt, începând cu data de 25 februarie 2014: 


a) pentru autoritățile administrației publice locale sunt aplicabile prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, corroborate cu cele de sine stătătoare ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 13/2011;
b) autoritățile administrației publice locale pot înființa și ocupa posturi în limita numărului maxim de posturi stabilit conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 13/2011, dar cu încadrarea cheltuielilor de personal în prevederile bugetului local aprobat și în plafonul cheltuielilor de personal stabilit potrivit prevederilor Ordinului comun al ministrului finanțelor publice și ministrului dezvoltării regionale și administrației publice nr. 39/64/2014 privind aprobarea nivelului maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităților administrativ-teritoriale, pentru anul 2014, pe județe și municipiul București, publicat în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 ianuarie 2014”.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro

19 mar. 2014

Primarul din Lipnița, despre ridicarea lui Constantinescu de procurori: „DNA mi-a cerut date despre toate drumurile din localitate”

foto: www.cugetliber.ro
      Nicușor Constantinescu, președintele Consiliului Județean Constanța, a fost ridicat de la domiciliul său și dus la București, pentru audieri, de procurorii DNA. Procurorii au efectuat percheziții la domiciliul președintelui CJC, la sediul CJ, dar și la sediul Regiei Autonome Județene de Drumuri. Se pare că, printre altele, ar exista nereguli  și în legătură cu proiectul finanțat cu bani europeni care vizează drumurile Dobromir-Vama Bulgaria și Lipnița-Vama Bulgaria, la care CJC a asigurat cofinanțarea. Contactați telefonic, primarii celor două localități ne-au declarat:

Eugen Iliescu, primarul comunei Dobromir: „Pe vremea fostului primar s-au făcut și licitațiile, s-a ales și proiectantul, și consultantul. Eu când am venit, proiectul era deja în derulare. Eu am colaborat cu Nicușor Constantinescu și Consiliul Județean doar pentru a-l finaliza”.

Florin Georgel Onescu, primarul comunei Lipnița: „Nu mi-a spus nimeni  absolut nimic. Acum am aflat, de la dumneavoastră. Habar nu aveam. Nu îmi dau seama de ce l-au dus la București. La noi totul este foarte transparent și foarte clar. Licitația a fost transparentă. Ministerul Dezvoltării a supervizat derularea proiectului. Într-adevăr, CJC a plătit cofinanțarea, dar eu nu știu ce să fie în neregulă? Nu înțeleg ce ar putea fi în neregulă din moment ce a fost transaprență totală! Am primit acum o săptămâna o scrisoare de la DNA prin care se cereau multe date despre toate drumurile din localitate. Dar, repet, nu înțeleg ce să fie în neregulă, iar eu sunt foarte liniștit pentru că finanțările au fost făcute în baza hotărârilor de consiliu local și județean, totul a fost supervizat  de alte instituții, deci chiar nu înțeleg”. 

18 mar. 2014

INFO SUD-EST TE ANGAJEAZĂ!


Echipa Info Sud-Est caută noi colaboratori. Experiența în domeniu și profilul studiilor nu sunt relevante. Suntem, mai degrabă, interesați ca viitorii noștri colegi să întrunească următoarele calități:

- cunoașterea limbii române;
- sociabilitate;
- capacitate de lucru în echipă;
- inventivitate;
- perspicacitate;
- consecvență;
- și, obligatoriu, zâmbetul pe buze!

Pentru detalii, contactați-ne la:
0720.262.249
0740.134.925
redactia@info-sud-est.ro

17 mar. 2014

PROFESORUL UNIVERSITAR DOCTOR SORIN RUGINĂ CANDIDEAZĂ LA FUNCŢIA DE RECTOR AL UNIVERSITĂŢII „OVIDIUS” DIN CONSTANŢA. IATĂ CE NE-A DECLARAT!



Surse din cadrul Universității ”Ovidius” din Constanța ne-au declarat că prof.univ.dr. Sorin Rugină, cadru didactic la Facultatea de Medicină, a acceptat să candideze pentru funcția de rector al UOC. Medicul se bucură de o largă susținere și este considerat ”integru, echilibrat, independent și puternic legat de destinul universității”. ”Universitatea are nevoie de un rector care să unească, care să redea liniştea şi stabilitatea şi să contribuie efectiv la refacerea prestigiului acestei instituţii”, ne-au mai declarat sursele din universitare. Contactat telefonic, prof. univ. dr. Sorin Rugină a confirmat zvonul și a declarat: ”Am acceptat să candidez pentru că universitatea nu merge cum ar trebui. Sunt unul dintre ctitorii acestei instituții și mă doare inima să văd unde s-a ajuns. Încerc să pu umărul la reclădirea acesteia. Cât despre campanie, eu voi încerca să impun un anumit stil și nu mi se pare normal să fie o campanie grea pentru că nu cred că lupta pentru această funcție trebuie să fie pe viață și pe moarte, asemenea campaniilor trecute. Dacă voi câștiga bine, dacă nu, atunci va fi la fel de bine. Sper doar ca oamenii să învețe să voteze liber și nu pe liste și tabere! M-a impresionat inițiativa grupului de susținători care mi-au propus să candidez și care proveneau din tabere diferite. Unirea lor mi-a demonstrat că mai există oameni care pot îngropa securea războiului și pot lăsa orgoliile deoparte pentru a construi împreună!”, ne-a declarat prof.univ.dr Sorin Rugină. 


Parlamentar PNL, despre corupția la nivel înalt: „Primarii erau obligați să dea bani sau să trucheze licitații ca să primească finanțări pentru proiecte”

Guvernul, pus la zid de primarii care încă mai speră la banii din „taxa pe stâlp“

     Începând cu 1 ianuarie 2014 a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.102/2013 prin care Codul Fiscal a fost completat și modificat. Una dintre cele mai importante schimbări ale Codului Fiscal este cea referitoare la introducerea taxei pe construcții speciale, denumită generic „taxa pe stâlp”.
     Decizia guvernului Ponta ca banii proveniți în urma colectării taxelor să ajungă la bugetul de stat a înfuriat majoritatea primarilor din mediul rural. În Dobrogea, cei mai supărați sunt primarii care administrează comune pe raza cărora sunt amplasate parcuri de turbine eoliene pentru că aceștia vor rămâne și fără sponsorizările pe care le făceau investitorii pentru diverse proiecte din localitate, și fără 1,5% din valoarea construcției, bani pe care îi așteptau atât de mult. Edilii au reacționat rapid însă prin vocea Asociației Comunelor din România, conduse la nivel local de Ma-riana Gâju (Constanța) și Ștefan Ilie (Tulcea). Aceștia vor merge la negocieri, în lunile mai și iulie a.c., cu reprezentanți din Ministerul Dezvoltării, Ministerul Finanțelor, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, cărora le vor cere ca un procent din taxa pe construcții speciale să revină administrațiilor locale.

  Primarii evită să vorbească de frică să nu supere baronii  

     Contactați telefonic, cei mai mulți dintre primarii județelor Constanța și Tulcea și-au exprimat nemulțumirile cu privire la direcționarea taxelor către bugetul de stat. Mulți dintre aceștia, însă,  au refuzat să-și susțină cauza oficial, nevrând „să supere guvernul” și gândindu-se că există riscul să nu mai primească nici bruma de bani cu care încearcă să se descurce.  Cei care au acceptat să vorbească public despre nemulțumirile lor și să își asume declarațiile sunt primari care au pe raza comunei turbine eoliene și care sunt de acord ca un procent din taxa pe construcții speciale să ajungă la bugetul de stat.

Ion Oprea, primarul comunei Săcele: „Asta se numește naționalizare! Suntem mai rău decât înainte de `89”
„Noi vorbim de descentralizare, de autonomie, dar de fapt este naționalizare! Se confiscă un drept de-al nostru! Independența se face prin legislație. Autonomie înseamnă ca astfel de taxe să revină la primării. La fel s-a întâmplat și cu Legea 165, când primăriile au fost puse în situația să desființeze comisiile de fond funciar și, practic, primăriile nu mai pot pune în posesie oamenii. O comisie de la nivelul prefecturii pune în posesie la noi în comună. Asta înseamnă tot naționalizare! Înainte, noi stabileam și puneam în posesie, era și normal pentru că noi știam cum merg lucrurile la noi în comună. Așa și acum: ei vor lua banii și îi vor împărți după bunul plac”.  
Viorel Bălan, primarul comunei Nicolae Bălcescu: „Toți primarii vor banii din taxa respectivă. Dar cine ține cont de noi?”
„Evident, toți primarii vor ca banii colectați din taxe de acest gen să ajungă la administrațiile locale pentru că dacă s-ar întâmpla acest lucru, derularea investițiilor nu ar mai fi o problemă. Și, în mod normal, toți acești bani ar trebui să revină comunităților locale, nu să meargă la bugetul de stat. Dar credeți că depinde de noi acest lucru? Cât despre lipsa de reacție a parlamentarilor, noi le-am spus ce aveam de spus prin vocea Asociației Comunelor din România, dar cine ne ascultă pe noi?  După ultimele discuții, însă, avem totuși încredere că poate cei de la centru vor înțelege rugămintea noastră și îi vor da curs”. 
Vasile Delicoti, primarul comunei Poarta Albă: „Cel mai grav este că banii se vor duce tot în pomeni electorale și protecție socială, și nu în investiții”
„În mod normal, această taxă pe construcții speciale ar trebui să rămână la bugetul local pentru echilibrarea acestuia. Bugetele primăriilor sunt și-așa sărăcite și vai de capul lor. Primarii ar trebui să primească acești bani pentru direcționarea lor către investiții. Altfel, veți vedea că banii colectați din această taxă, odată ajunși la bugetul de stat se vor transforma în pomeni electorale, în plata pensiilor, salariilor bugetare și susținerea măsurilor și protecției sociale și nicidecum nu vor ajunge în investiții menite să pornească motorul economic și să aducă plus valoare. Banii vor ajunge la stat ca să-și rotunjească ei ve-niturile și să-i folosească în scop electoral. În schimb, primarii ar folosi banii pentru investiții cu efecte benefice directe și rapide în infrastructură, educație, segment social etc. Am putea folosi banii, de asemenea, la cofinanțările proiectelor finanțate cu bani europeni. În schimb, pomenile lor sociale nu ajută la nimic, nu vor produce locuri de muncă, sunt măsuri populiste marca PSD. Parlamentarii  ar trebui să militeze pentru independența autorităților locale și pentru direcționarea unor astfel de surse de venit către bugetele locale. În ultima vreme nouă ne parvin doar obligații, tot mai multe obligații, iar bani și drepturi tot mai rar și mai puțin”. 
Ștefan Ilie, primarul comunei Luncavița: „Vor fi negocieri pentru ca un procent să ajungă și la primării”
„În calitate de președinte al Asociației Comunelor din România, fi-liala Tulcea, și alături de alți colegi primari de-ai mei am purtat numeroase discuții cu liderii noștri de la nivel central pentru ca această taxă pe construcții speciale să ajungă la bugetele locale, însă OUG care schimbă Codul Fiscal a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2014 în forma aceasta în care banii ajung la bugetul central. Cu toate acestea însă, în lunile mai și iulie vor exista negocieri cu Ministerul Dezvoltării, Ministerul Finanțelor, FMI și Banca Mondială pentru ca un procent din această taxă să ajungă la primării. Am mare încredere în guvernul actual la fel cum am avut încredere și în celelalte guverne care au fost până acum de când sunt primar și cum voi avea încredere și în următoarele”. 
Valentin Vrabie, primarul comunei Peștera: „Ponta ia banii primarilor și îi dă pe mâna lui Dragnea - Ali Baba, care îi dă mai departe la cei 41 de hoți, adică președinții de CJ!”
„Activitatea lui Ponta e împotriva tuturor: împotriva independenței prima-rilor, împotriva certificatelor verzi, împotriva a tot. Primăriile sunt paralizate și primarii sunt simpli executanți, nici unul nu mai are curaj să își spună nemulțumirile. Și asta e foarte grav! Am ajuns mai rău decât pe vremea lui Ceaușescu. O să ajungem ca pe vremuri! Toți banii vor ajunge la Marea Adunare Națională care va decide ce se va întâmpla cu noi. Noi nu ne putem valorifica potențialul! Comuniștii tot comuniștii rămân chiar dacă se numesc social-democrați acum! Noi, dacă primim ve-niturile, devenim independenți și ne consideră periculoși pentru că nu mai stăm la mâna lor. Deci unde sunt primarii cu două, trei sau patru mandate care tac din gură și nu spun nimic? De ce nu se revoltă? De ce nu protestează? Pentru că nu știu decât să vorbească pe la spate și să se plângă între ei. Dar nu iau atitudine! În curând nu vom mai avea voie să ne exprimăm opiniile. Actuala conducere emite și adoptă legi prin care aproape că nu vom mai avea voie să vorbim despre partid. Dar cine e partidul? De ce să ne fie frică de partid? De ce să ne fie frică de ceva ce nu există decât conceptual? Eu credeam că trebuie să-ți fie frică de cetățean, nu de partid! Că răspunzi în fața cetățeanului, nu a partidului! Dar la noi e invers. Nouă ne e frică de partid pentru că partidul înseamnă bani și proiecte. Eu, indepen-dent, am proiecte de milioane de euro blocate! Iar Ponta nu știe altceva decât să ia banii primarilor și să îi dea pe mâna lui Ali Baba, adică pe mâna lui Dragnea, care îi dă mai departe la cei 41 de hoți, adică președinții consiliilor județene!”
Gabriela Iacobici, primarul comunei Grădina: „Cel mai corect ar fi ca banii să meargă la bugetul de stat, dar să ne revină și nouă un procent“
„E o discrepanță foarte mare între comunele dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate. Nu suntem egoiști, trebuie să ne gândim la toți, drept pentru care, cel mai corect, ar fi ca jumătate să se întoarcă și la primării. Nu mi se pare normal ca noi să nu primim nimic. Există comune în insolvență, nu mai facem față cheltuielilor pentru că ni se pun în sarcină o grămadă de multe alte lucruri, dar cu același buget. Noi vom pierde și sponsorizările pe care ni le fac acum investitorii în eoliene. Pentru că dacă vor plăti taxa respectivă, nu vor mai vrea să facă sponsorizări, normal. Nu suntem absurzi, noi înțelegem că și Guvernul are nevoie de fonduri și că sunt și alte localități care nu au nici un investitor pe raza comunei, drept pentru care e normal să meargă și la ei o parte din bani. Dar nu e normal ca noi să nu primim nimic. Cred că procentul corect ar fi să primim măcar 50% din veniturile respective”.   

  Parlamentarii PNL, PDL ȘI FC împotriva ”taxei pe stâlp”  

     Contactați telefonic, câțiva parlamentari din Constanța și Tulcea și-au susținut punctele de vedere cu privire la direcționarea banilor colectați din taxa pe construcții speciale către bugetul de stat. De remarcat ar fi că deputatul Dănuț Culețu (FC), deputatul Octavian Popa (PNL) și senatorul Christian Gigi Chiru (PDL) s-au declarat a fi împotriva acestei taxe, dar că în aceste condiții, în care OUG a intrat în vigoare, sunt de părere că banii ar fi trebuit să ajungă la bugetele locale.

Trifon Belacurencu, senator PSD: „Veniturile, care nu sunt foarte mari, vor ajuta guvernul Ponta să își ducă la îndeplinirile proiectele. Primarii uită că bugetul central trebuie să rezolve probleme mari și serioase”
„Într-un fel le împărtășesc supărările și nemulțumirile primarilor pentru că am fost în administrație și știu cum e să încerci să faci rost de venituri. Însă întreaga strategie a guvernului Ponta, atunci când s-a pus în discuție colectarea acestor taxe, a fost de a se crea un venit consolidat la nivel central pentru a putea susține  toate proiectele pe noi le-am stabilit în momentul în care ne-am asumat misiunea guvernării.  Deci această decizie face parte dintr-o strategie de ansamblu a guvernului. Primarii uită faptul că bugetul central trebuie să rezolve probleme mari și serioase din domenii precum Sănătatea, Armata, Siguranța publică, Educația ș.a.m.d. Iar aceste măsuri vor avea efecte benefice asupra fiecărei localități. Pe de altă parte, dacă fiecare își introduce veniturile în bugetul local, atunci ce vor face primarii care nu au nimic pe terenurile lor din motive care nu țin de ei? Aceia de unde colectează taxe?  Din ce bani construiesc spitale, grădinițe, de unde asfaltează străzi etc? Ca o conluzie, Parlamentul, alături de Guvern, a considerat că, în această etapă, aceste ve-nituri, care nu sunt foarte mari, trebuie să vină la bugetul central pentru ca guvernul Ponta să își poată ducă la îndeplinire proiectele”. 

Octavian Popa, deputat PNL: „Cel puțin 60% din taxă trebuie să ajungă la primari. Altfel, corupția va lua amploare în primăriile sărăcite”
„Eu am fost de la început împotriva acestei taxe pe construcții speciale, dar mi s-a spus că doar așa se pot aduce bani la buget. În cazul acela am acceptat ideea, dar am susținut întotdeauna că dacă se va introduce această taxă, atunci măcar o parte din bani să fie alocați administrațiilor locale. Din păcate, nu am avut succes în demersul meu. Eu am încercat să iau măsuri și în cadrul partidului, și în cazul comisiilor parlamentare, dar nu am avut succes. Taxa nu va avea un rol benefic. Dar dacă există totuși un motiv, cum ar fi consolidarea bugetului, atunci măcar 60% să ajungă la primării. Pentru că primăriile nu au buget, sunt la mâna administrațiilor centrale. Iar sărăcia din localități e cruntă și în creștere. Și eu nu aș vrea să se ajungă, din nou, în situația în care, ca în timpul guvernării PDL, pentru a primi fonduri pentru proiecte, primarii erau condiționați de câștigarea licitațiilor de către anumite firme sau de plata anumitor sume de bani. Deci să încercăm să vedem dincolo de faptul că primarii sunt ținuți sub control. Noi vorbim deja de o corupție care ia naștere din sărăcia administrațiilor locale. Și eu știu foarte bine ce spun, iar situația nu e valabilă doar pentru județul Tulcea. M-aș bucura chiar ca instituțiile abilitate să monitorizeze foarte atent corupția din aceste cazuri: când primarii sunt condiționați de darea unor anumite sume de bani sau de trucarea licitațiilor în schimbul finanțării proiectelor. Și eu îmi asum declarațiile și știu despre ce vorbesc! Asta e cel mai îngrijorător! După aceea, îi vedem pe primari condamnați fără să vedem însă și autorii morali care sunt fie reprezentanții administrațiile centrale, cum ar fi miniștri, sau reprezentanți ai consiliilor județene. Primarii sunt condiționați și uneori încalcă legea sub presiunea promisiunilor făcute oamenilor”.  
Christian Gigi Chiru, senator PDL: „Nu poți să aplici aceeași taxă în toate segmentele. Mulți investitori vor ajunge în faliment”
„PDL cere anularea acestei taxe, printre altele. Am creionat deja un proiect de hotărâre pe care partidul și-l asumă. Nu putem susține această taxă pentru că duce la falimentarea unor investitori. Dacă vorbim strict de segmentul investitorilor în energie eoliană, atunci, din punctul nostru de vedere, domnul Ponta ar fi trebuit să facă o triere a segmentelor în care această taxă poate fi implementată sau nu. Nu poți să aplici aceeași taxă peste tot, pentru că investitorii vor întâmpina dificultăți serioase. Guvernul trebuia să se adreseze în funcție de categoria de venituri. Această taxă poate fi susținută de investitorii în energie eoliană și deci poate fi aplicată fără probleme în acest segment, dar nu poate fi susținută și, deci, nu poate fi aplicată, spre exemplu, micilor agricultori”.  
Dănuț Culețu, deputat Forța Civică: „Păi, normal că Ponta nu vrea să împartă cu nimeni banii din această taxă! De ce Ministerul Dezvoltării are un buget de trei ori mai mare în an electoral?”
„Problema trebuie tratată sub două aspecte. În primul rând, taxa este o modalitate mascată de a supraîncărca fiscal producătorii, iar impactul negativ asupra acestora va fi unul foarte mare. La fel cum impactul asupra întregii economii va fi unul major, evident negativ. Și asta pentru că guvernul nu se ocupă de stimularea economică, ci de stagnarea economiei. Al doilea aspect este acela că, din punctul meu de vedere, sigur că o parte din sumele colectate ar trebui să se întoarcă la autoritățile locale. Însă acest guvern nu își poate crește veniturile decât prin taxe, pentru că s-a dovedit inapt să colecteze venituri altfel decât prin majorarea sau introdu-cerea de noi taxe și impozite. Și, deci, Ponta nu e dispus să împartă cu nimeni noile venituri pe care le colectează. Și mai e un aspect care trebuie urmărit: De ce credeți că Ministerul Dezvoltării are un buget de trei ori mai mare în an electoral? De ce s-au cumpărat 500 de microbuze din bugetul ministerului lui Dragnea? Pentru campania electorală! Pentru că primarii trebuie să se bucure de o atenție deosebită în an electoral, nu-i așa? Și banii aceștia colectați din taxele pe construcții speciale vor fi canalizați tot către pomeni și măsuri sociale cu caracter electoral și nu în investiții sau măsuri menite să sti-muleze economia”.

  Ce este „taxa pe stâlp” și cum se aplică aceasta?  

     Conform publicației finantevalcea.ro, noua taxă, care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2014, se aplică pentru construcţii precum centrale hidroelectrice, staţii şi posturi de transformare, staţii de conexiuni, centrale termoelectrice şi nuclearo-electrice, piste şi platforme, sonde de ţiţei, gaze şi sare, rampe de încărcare-descărcare, coşuri de fum şi turnuri de răcire, iazuri pentru decantarea sterilului, heleştee, iazuri, bazine; ecluze şi ascensoare; baraje, jgheaburi pentru piscicultură, infrastructura transport feroviar, infrastructura drumuri: alei, străzi, autostrăzi, cu toate accesoriile necesare (trotuare, borne, semne de circulaţie, marcaje etc.), linii şi cabluri aeriene de telecomunicaţii (stâlpi, circuite, cabluri, traverse, console), platforme, turnuri şi piloni metalici pentru antene de radiofonie, telefonie mobilă, radio, tv, lacuri artificiale de acumulare, construcţii pentru transportul energiei electrice, canale de irigaţii.
     Impozitul pe construcţii se calculează prin aplicarea unei cote de 1,5% asupra valorii construcţiilor existente în patrimoniu la 31 decembrie a anului anterior, din care se scad valoarea clădirilor pentru care se datorează impozit pe clădiri, valoarea lucrărilor de consolidare/moder-nizare a construcţiilor aflate sau care urmează să fie trecute în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, valoarea construcţiilor din grupa „Terase pe arabil, plantaţii pomicole şi viticole”. Cheltuiala cu impozitul pe construcţii este deductibilă la calculul impozitului pe profit. Impo-zitul se plăteşte în 2 rate egale, până la 25 mai, respectiv 25 septembrie. Contribuabilii nou-înfiinţaţi datorează impozit pe construcţii începând cu anul fiscal următor. Impozitul pe construcţii reprezintă venit al bugetului de stat şi se administrează de către ANAF conform Codului de procedură fiscală.

Andreea Pavel
andreea.pavel@info-sud-est.ro